527 matches
-
a efectuat stagii de cercetare postdoctorală la Universität Konstanz, Germania (2010, 2012) și la Humboldt-Universität zu Berlin (2011). Este director al revistei de cultură contemporană Timpul (publicație fondată la 15 martie 1876) și redactor-șef al revistei de științe politice Polis. A publicat volumele Reinventarea ideologiei (2009) și Ipostaze ale ideologiei în teoria politică (2014) și a coordonat șase volume pe teme de teorie și știință politică. Radu VANCU este poet, eseist și traducător român. Începând cu anul 2002, a publicat
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Boétie, The Politics of Obedience: The Discourse of Voluntary Servitude, Black Rose Books, Institute of Policy Alternatives, Montréal, 1997. 4 Leszek Kolakowski, "Intelectualii", fragment din volumul Modernity on Endless Trial, University of Chicago Press, 1990, varianta în limba română în Polis, nr. 1/1994, pp. 23-24, apud Vasile Boari, "Intelectualii între trădare și elogiu", în Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea (coord.), Intelectualii și puterea, Editura Institutul European, Iași, 2012, p. 15. 5 Am dezvoltat ideea statului totalitar ca stat ilegal-rațional
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Colecția COLLOQUIA Nr. 12 Volum publicat în parteneriat cu Universitatea "Petre Andrei" din Iași Coordonatorul seriei Polis este Daniel Șandru Sorin BOCANCEA este Conferențiar universitar doctor și Decan al Facultății de Științe Politice și Administrative a Universității "Petre Andrei" din Iași. Sorin Bocancea (coord.), (c) 2013 Institutul European Iași, pentru prezenta ediție INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Grigore
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
fost cel care a redactat Declarația de Independență și Statutul Libertății Religioase al statului Virginia. A fost ales al treilea președinte al SUA, fondator al Universității Virginia. După redactarea Declarației, s-a dedicat 5 organizării noii republici americane pe modelul polis-ului grecesc, al comunităților democratice, în care ființa umană să se dezvolte liber și independent, competiția liberă selectând elitele comunităților, respectiv "aristocrația naturală" care trebuie investită în conducerea comunităților, a "districtelor" (wards). A fost adept al libertății religiilor, unitarian conservator
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
problematica noului proiect de Constituție, sub forma unei platforme on-line, a unei pagini de Facebook și a unui canal YouTube dedicate celor zece teme de discuții lansate în spațiul public. Concepută sub forma unui forum de discuții, platforma http://revista polis.ro/constitutia-2013.html, activă de la 1 martie 2013, a permis cetățenilor de rând să-și exprime punctele de vedere privitoare la temele lansate spre dezbatere, analizate și în cadrul emisiunilor televizate derulate pe perioada proiectului. Forumul a urmărit și a reușit
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
2012) și a coordonat, împreună cu Daniel Șandru, volumele Mass-media și democrația în România postcomunistă, ediția I (2011), ediția a II-a (2013) și Totalitarismul. De la origini la consecințe (2011). A fost bursier postdoctoral al Academiei Române (2010-2013). Este director al revistei Polis, redactor și colaborator permanent al revistei Timpul și peer-reviewer al revistelor Sfera Politicii, Transilvania, South-East European Journal of Political Science și European Journal of Science and Theology. Din 2011, este Președinte al Institutului de Studiere a Ideologiilor. Radu CARP este
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
contribuit la mai multe volume colective și a semnat numeroase studii și articole științifice pe teme de teorie și știință politică. A debutat publicistic în 1998, ca redactor-șef al revistei Opinia studențească, fiind în prezent redactor-șef al revistei Polis, book-reviewer la CEU Political Science Journal, peer-reviewer al revistei Transilvania și redactor al revistei Sfera Politicii. În colecția COLLOQUIA au apărut (selectiv): • Approches franco-roumaines face au défi européen, Elena Simina Tănăsescu (coord) • Basarabia după 200 de ani, Mihai Baciu & Silvia
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
democrația în România postcomunistă (2011 și 2013); Totalitarismul. De la origini la consecințe (2011); Constituția României. Opinii esențiale pentru legea fundamentală (2013); Zece exerciții de inginerie constituțională (2013); De la presa studențească în comunism la presa postcomunistă (2014). Este director al revistei Polis și președinte al Institutului de Studiere a Ideologiilor. Mircea MUREȘAN este profesor universitar doctor, General de armată (r). A absolvit Școala Militară Superioară de Ofițeri, Tancuri și Auto (1970), Academia Militară Generală, Facultatea de Arme Întrunite și Tancuri (1978). A
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
și realizarea cărții a tot fost amânată. În ianuarie 2014, am lansat proiectul anual După 25 de ani. Comunismul în Europa de Est, realizat de Facultatea de Științe Politice a Universității "Petre Andrei" din Iași, Institutul de Studiere a Ideologiilor și Revista Polis, în parteneriat cu Editura Institutul European. Un prilej cât se poate de bun pentru realizarea acestui proiect editorial. Astfel, la începutul lunii august am fost oaspetele domnului general la casa din Poșta Câlnău, unde s-a retras pentru a-și
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
de afaceri propus pentru autorizarea parcului, documentele arhivate la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași), dar și urmare a intervievării parțiale a echipei manageriale a parcului. Denumirea de "Tehnopolis" a fost obținută prin concentrarea sintagmei "polul tehnologic de la Iași". Particula "polis" face trimitere la vechiul cuvânt grecesc, care se pronunță identic, și care înseamnă "oraș", dar, totodată, se referă și la tehnopolisurile europene, având denumiri similare 250. Vorbim despre un parteneriat public-privat, bazat pe investiția publică (implicând instituții publice și fonduri
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr [Corola-publishinghouse/Administrative/1439_a_2681]
-
Un nume bun este mai de preț decît bogăția; cinstea este mai prețioasă decît argintul și decît aurul" (Pilde, 22.1.); • gîndirea greacă, regăsită în filosofiile politice, în sensul etimologic al termenului, adică în încercările de a concepe cetatea perfectă (polis), în realizarea căreia bogăția poate fi o piedică, ceea ce atrage ostilitatea respectivilor filosofi. Lucrarea lui Xenofon constituie o excepție; este o carte plină de precepte interesante pentru a înțelege mentalitatea oamenilor liberi ai Antichității și raporturile lor cu uneltele vii
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
și mai largi. Expresia cea mai pregnantă de factură mitică a teoriei ideilor o găsim la Platon în celebrul mit al peșterii din pasajul 514a-517a al cărții a VII-a a Republicii. Cum remarca M. Heidegger, mitul peșterii privește esența polis-ului și prin aceasta ridică întrebarea în legătură cu însuși esența politicului ca atare. „Mitul spune o poveste. Povestirea se desfășoară în dialogul lui Socrate cu Glaucon. Socrate este cel care spune povestea”. Dar rolul lui Glaucon, așa cum îl fixează M. Heidegger
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Fără libertate nu există nici politică și de aceea activitatea politică se desfășoară doar în afara peșterii, în regimul libertății. Este clar că aici Platon, la fel ca mai târziu și Aristotel, prelucrează în planul gândirii sale politice experiența istorică a polisului grec în varianta sa democratică (Atena) unde libertatea constituie premisa și condiția principală a existenței unei realități politice. Dar, eliberați de întuneric oamenii nu se pot obișnui dintr-o dată cu soarele de afară a cărui lumină le aduce și libertatea. La
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în mod substanțial. Folosirea acestui procedeu este cât se poate de emblematică pentru cultura greacă în care relația tată-fiu este de o importanță crucială, având în vedere rolul pe îl avea statutul familiei (oikos), ca un fel de oglindă pentru polis, mai mult chiar, ca o copie în multe aspecte, fiind una dintre sursele de putere cele mai importante în Atena. Astfel, se știe că pentru a fi considerat un adevărat cetățean în polis, condiția oikos-ului din care un viitor cetățean
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
oikos), ca un fel de oglindă pentru polis, mai mult chiar, ca o copie în multe aspecte, fiind una dintre sursele de putere cele mai importante în Atena. Astfel, se știe că pentru a fi considerat un adevărat cetățean în polis, condiția oikos-ului din care un viitor cetățean provenea era de o importanță crucială, iar comportamentul pe care unul îl avea în oikos era unul decisiv pentru imaginea și statutul pe care îl va avea în polis. Acest lucru se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
un adevărat cetățean în polis, condiția oikos-ului din care un viitor cetățean provenea era de o importanță crucială, iar comportamentul pe care unul îl avea în oikos era unul decisiv pentru imaginea și statutul pe care îl va avea în polis. Acest lucru se întâmpla, în principal, din cauza distincției neclare dintre public și privat. Relația tată-fiu este poate cea mai relevantă în perspectivă politică din cauza dominării exclusive a vieții politice de către bărbați și, în mod relațional, a importanței continuității asigurate de
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
termenul său consacrat eroziunii naturale (phtora) de care au parte toate formele fizice care au o geneză, o creștere și o decădere, registrul de discuție a „declinului” fiecăreia dintre ele nu este nicidecum natural. „Există trei forme pentru constituțiile unui polis și tot atâtea deviații în calitate de degenerări ale celor dintâi.” Termenul parekbaseis, prin care Aristotel caracterizează constituțile deviante, se referă la o alunecare alături care are loc în maniera unei ieșiri din limite în felul unei hipertrofii, așa cum am remarcat deja
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ar dezvolta după o filosofie a sensului istoriei. Aristotel nu își proiectează reflecțiile politice pe fundalul unei filosofii a istoriei. Chiar mai mult, singura „istorie” este cea anterioară propriu-zis politicului, în măsura în care el prezintă „preistoria” în calitate de condiție și origine a apariției polis-ului. În ciuda taxonomiei sale, care pare a impune ca cea mai bună constituție regalitatea, Aristotel va construi în cartea a VII-a a Politicii imaginea unei constituții maximale care nu va avea de-a face cu regalitatea, ci va constitui
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
gândirii platonice - grija față de suflet - articulează istoria Europei: statul dreptății, cel în care filosoful nu mai trebuie să moară, ci poate să trăiască tocmai ca filosof, statul modelat de exigența filosofică a grijii față de suflet este moștenirea pe care eșecul polis-ului grec o transmite lumii elenistice, acesta Imperiului Roman și, la rândul său, acesta o încredințează Europei medievale. Dar nașterea, ascensiunea și, finalmente, explozia modernității vor schimba datele problemei: acțiunea tinde din ce în ce mai mult să se rezume la sfera obiectivării, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cunoaște înseamnă deopotrivă, în felurite moduri, a vedea, a ști, a fi fost văzut.” Lumea pare să fie, în temeiul acestor premise, reflex vizibil al structurii ierarhice a Ideilor. Vizibilul este martorul (adesea inconsecvent însă deocamdată privilegiat) al inteligibilului. A. Polis -ul și rațiunea civică „Platon urmărea să descopere secretul cunoașterii regale a politicii, a artei de a guverna oamenii.” Arta guvernării cetății este, în viziunea lui Platon, corespondentul terestru al efortului Creatorului. Polis-ul este pentru el, în plan concret-istoric
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
inconsecvent însă deocamdată privilegiat) al inteligibilului. A. Polis -ul și rațiunea civică „Platon urmărea să descopere secretul cunoașterii regale a politicii, a artei de a guverna oamenii.” Arta guvernării cetății este, în viziunea lui Platon, corespondentul terestru al efortului Creatorului. Polis-ul este pentru el, în plan concret-istoric, acel Univers localist menit să reconfigureze fizionomia divină a Ideii. Însă, la fel ca orice copie, cetatea nu poate fi perfectă. Ea aspiră repetat către perfecțiunea arhetipală. „Învățații spun, (...) că Cerul și Pământul
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
niciodată suficient de protejată împotriva influențelor corupătoare...”. Rezolvarea problemelor cetății nu ține de vreun demers eminamente practic, ci mai degrabă de un efort spiritual, care atrage după sine variate consecințe acționale. Așa cum observa în concluziile sale Joly: „la crise de la polis et de la politeia, le problème se pose de la géométrie et de la politique”. Platon invocă geometria în calitate de știință fundamentală pentru politică, remarcând similaritățile și, deopotrivă, ceea ce le separă. În cetatea ideală cunoașterea constituie miezul societalului. „Educația ocupă o poziție de prim-
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
incapabil să educe, să guverneze ori să fundamenteze legea. „L’artiste est incapable de faire du «bien au peuple» dans la mesure où ses œuvres imaginaires, au contraire des actions pratiques (pragmata), ne participent pas à la vie publique de la polis, modelée sur la permanence des idées éternelles.” Practic arta ajunge, conform expresiei lui Platon, să seducă și să amăgească prostia în numele plăcerii, fiind așezată, pentru acest motiv, la mare cinste. Artele propriu-zise, pentru a fi admise în cetate, trebuie sa
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Oxford, 1951. Levinson, R. In Defense of Plato, Cambridge, Mass., 1953. Rosen, Stanley, Plato’s Statesman. The Web of Politics, St. Augustine’s Press, Inc., 2003 (traducere în franceză: Paris, J. Vrin, 2004). Joly, Henri, Le renversment platonicien. Logos, episteme, polis, a III-a ediție, Paris, J. Vrin, 1994 (1974). Annas, Julia, Introduction à la République de Platon, PUF, 1994 (Oxford, 1981). Annas, Julia, Platonic Ethics, Old and New, Ithaca and London: Cornell University Press, 1999. Despotopoulos, Constantin, La philosophie politique
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
câștigate. În al doilea rând, oikos-ul era o unitate religioasă aparținând unui cult. În al treilea rând, reprezenta un rezultat al primelor două, o unitate diacronică, care acorda atenție atât străbunilor, dar mai ales urmașilor, evident bărbați. (B.S. Strauss, „Oikos/Polis: Towards a Theory of Athenian Paternal Ideology”, articol în Aspects of Athenian Democracy, Classica et Mediaevalia Dissertationes XI, Museum Tusculanum Press, University of Conpenhagen, 1990). Platon, Republica, trad. A.Cornea, Ed. Teora, București, 1998, 546b. Republica, 546b. Ibidem. Ibidem. Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]