1,615 matches
-
poezie religioasă (unde fusesem, după Cezar Ivănescu, alți excelenți autori, și eu premiat) pe arhimandritul Chiorbeja, stareț la Mănăstirea Neamț, acesta mi-a vorbit despre colegul său de la Medicina clujeană, Grigore Popescu, un bucovinean refugiat în Ardeal, un om foarte politicos, respectuos, cald... - Să nu abandonăm încă firul evocărilor, pentru a marca un moment dramatic din biografia tatălui dumneavoastră: despărțirea de Bucovina. - Tata trecuse clandestin granița, în 1940, ajutat de învățătoare, doamna Burla, al cărei soț, jandarm român, riscase, dar, înțeles
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]
-
revezi scena primei întâlniri dintre Stephen și Anna. Anna i se prezintă în timpul unui dineu, într-un loc aglomerat de persoane indiferente sau preocupate, un loc neutru. Cei doi se opresc unul în fața celuilalt, iar când cuvintele care fac introducerea politicoasă de ambele părți se încheie, ei continuă să se privească. În jurul lor mulțimea s-a diminuat, a devenit opacă. Pe scena tragediei actorii principali se recunosc imediat, instinctiv, un magnetism secret îi poartă unul către celălalt, și ceea ce s-a
Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7393_a_8718]
-
probabil de el. Pe mine m-a lăsat pentru toamna, mi-a spus: "nu vei trece, pentru că nu te-ai interesat deloc. Nu meriți altă notă decât zero tăiat în patru." Am zis: "bine, să ne întâlnim la toamnă", foarte politicoasă. Dar între timp s-a întâmplat un lucru extraordinar. S-a îndrăgostit, n-o să spun de cine, pentru că este tot un cadru didactic, și am și scris o nuvelă foarte bine marcată despre ei... În Ghetele fericirii ? Nu, nu... În
Gabriela Melinescu - „Vulnerabilitatea, asta e marca talentului“ by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7410_a_8735]
-
spus-o și cu altă ocazie: deși nu sînt un microbist adevărat, deși nu i-am simpatizat într-un mod ieșit din comun pe fotbaliștii din „generația de aur" (mereu parcă ursuzi, aroganți, intangibili, în comparație cu vedetele similare europene - agreabile, comunicative, politicoase), deși nu aș fi mers la stadion, la un meci al României, nici dacă aș fi fost plătit, sînt obligat să constat că, dacă, în anii nouăzeci, fotbalul ar fi reprezentat domeniul de legitimare a unei țări pe plan internațional
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
se poate numi mai simplu coliziune, dar asta nu-i știrbește cu nimic însușirea de căpătâi. In fond, Angela Marinescu pledează nonconformist pentru ceea ce în literatură ar trebui să aparțină simțului comun: valoarea. Pe lângă aceasta, toate celelalte atribute sunt falduri politicoase sau jocuri politice. De aceea, impactul cu relieful abrupt al primului poem (Ultima seară) e mai degrabă revigorant. Scena se petrece, ca atâtea altele, pe terasa Muzeului Literaturii: „poeții noștri s-au transformat,/ din aristocrați romantici ce erau,/ copleșiți de
Un volum necesar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6753_a_8078]
-
sau ale ne-securiștilor cu mentalitate de securist. Că există și oameni normali. Un astfel de om este Jean Mattern. L-am descoperit citin-du-i romanul de debut, o carte despre căutarea identității ascunse. Cald, prietenos, plin de farmec și umor, politicos și timid totodată, retractil și de-o intensă emoționalitate, Jean Mattern întrupează un tip de intelectual care, la noi, a dispărut aproape cu desăvârșire: omul de lume care nu simte nevoia să-ți comunice, ritos, încă din primele minute, că
Pariem că normalitatea există? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7421_a_8746]
-
de minute pauză, informează stiridecluj.ro. De asemenea, pe bancul de lucru se va sta pe scaune, lucru care i-a bucurat, pentru că altfel "i-ar fi durut picioarele", cum chiar ei au recunoscut. Discuția s-a terminat cu un politicos "Thank you very much!".
Banii, pe locul doi. Ce vor clujenii pentru a se angaja la Bosch by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79653_a_80978]
-
pag. 108) Sporadice, mai sporadice chiar decât vizitele în România, astfel de inspirate puneri la punct au calitatea de a fi complet lipsite de un adresă. Orice reproș, oricât de ferm, se menține în albia discursului public și - prin aceasta - politicos. Planul privat e, cu sistemă, exclus dintre teritoriile de conflict. Intransigentă, poeta plecată dintr-o Românie delirantă nu e, în nici un moment, tentată de vreo formă a violenței. Parcurgând nu doar printre rânduri, ci și, paroxistic, printre litere, Jurnalui suedez
Frecvențe de emisie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7968_a_9293]
-
intelectuali care, renunțînd să poarte măști, își vor atrage oprobriul celor care nu pot să renunțe la ele. Rezultatul va fi o coalizare o conștiințelor comode împotriva celor doi. Va urma o cenzură subtilă sub forma unei ostracizări blînde: refuzul politicos de a li se publica articolele, grija de a nu se afișa public în prezența lor și stăruința de a-i vorbi de rău în mai toate împrejurările. Ba chiar și cei pe care ei înșiși îi priveau ca pe
România clandestină by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7821_a_9146]
-
Hurduzeu și Mircea Platon nu se sfiesc să vorbească tocmai de valorile pe care societatea deschisă le respinge fără menajamente. Iată și motivul pentru care vor fi repudiați. Deși extrem de polemică, cartea nu e resentimentară și nici vindicativă. Sobră și politicoasă în ton, principalul ei merit este că rămîne în granițele intelectualității de dreapta. Cu alte cuvinte, intelectualii de stînga nu sunt pomeniți pentru simplul fapt că nu sunt considerați niște interlocutori credibili. Iar cei de dreapta se vor supăra numai
România clandestină by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7821_a_9146]
-
așadar, timp să observe. Nicăieri, însă, nici o umbră de zâmbet. Rezultatul e un comentariu de-o amară disperare, descrierea unei lumi post-apocaliptice, în care par să fi supraviețuit doar umbrele ființelor de altădată. România normală, România gesturilor firești, România oamenilor politicoși pare să fi dispărut pentru totdeauna. Arareori, o dată la câteva luni, se întâmplă să vezi la televiziuni câte un supraviețuitor al României vechi, interbelice. Simți din prima clipă diferența: de la felul în care acești domni sau doamne știu să se
De ce nu zâmbesc românii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7676_a_9001]
-
nici în clin, nici în mânecă cu gândurile, intențiile și actele tale) și cazi secerat valului următor de incriminări. "România scrâșnetului din dinți, a înjurăturii, a lipsei de snagă", descoperită de Ioan T. Morar prin contrast cu lumea oamenilor normali, politicoși, de unde tocmai venise, nu e o noutate. Pe vremea comunismului, era aproape indecent să zâmbești când țara zăcea sufocată sub cizma ocupantului sovietic. În anii cincizeci, aproape că nu exista familie care să nu aibă un membru sau o rudă
De ce nu zâmbesc românii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7676_a_9001]
-
după ce fugise din România îl auzeam la Europa Liberă. De unde îl știa Daniela? Ne nimerisem într-o zi cu examene restante la mine la facultate și Gelu Ionescu iese din sala cu examinați. Avea o problemă: să așeze o barieră politicoasă între el și studenții care voiau să-i cumpere nota. Se gîndea la niște cofeturi pe care să le pună pe catedră. Daniela, care ținea la el în urma descrierilor mele despre cursul lui opțional, m-a luat de mînă pînă
Un telefon de la Gelu Ionescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6815_a_8140]
-
Alo! Casa Ayakura? Fiți amabilă, aș putea I \ vorbi cu domnișoara Satoko? Vocea femeii bătrâne care răspunsese îi era familiară. De la distanța aceea, din Azabu, i se păruse că descifrează o oarecare iritare, în ciuda faptului că făcuse eforturi să rămână politicoasă. - Sunteți tânărul stăpân Matsugae, așa e? Regret... dar e cam târziu... - Domnișoara Satoko s-a culcat deja? - Știu eu, nu cred că s-a retras... După insistențele lui Kiyoaki, Satoko a venit în cele din urmă la telefon. Vocea ei
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
dacă este normal să fie permis să ia cineva aceste medicamente. Dacă ele sunt luate înaintea unui examen, nu vorbim despre dopaj precum în sport?” Cercetătorii s-au întrebat dacă drogurile minune ne pot face să fim mai amabili, mai politicoși. „Se poate reduce nivelul de testosteron care, în general, ne face mai agresivi, mai puțini interesați de cei din jurul nostru”, explică Anders Sandberg, de la Universitatea Oxford. Susan Watts consideră că nu este corect să convingi un om să ia astfel
Nootropics, drogurile care te fac mai inteligent () [Corola-journal/Journalistic/68202_a_69527]
-
Simona Vasilache Pentru cele mai multe personaje și, de bună seamă, pentru autori, politețea e o valoare suspectă. Adjectivul ei, cu coadă grecească, îi va fi sunat neplăcut generației de la '48. Așa încît, pentru romantici, politicosul e galantul, omul de salon (și de paie...), cel care-și ascunde, cu vorbe meșteșugite, moneda calpă ce-i este firea. Îndemnul la autoeducare, vorba vine, ce și-l dă, în Satiră. Duhului meu, Alexandrescu - "Învață dansul, vistul și multe
Politețe… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6832_a_8157]
-
substanță. Diplomat, carevasăzică nu radical, la mijlocul tuturor căilor și bun gestionar de foloase, el e tocmai ceea ce sistemul romantic, în alb și negru, nu poate să rețină. Deconspirarea furioasă a lui Eminescu, din O, adevăr sublime..., "o, diplomați cu graiul politicos și sec/ lumea cea pingelită o duceți de urechi/ Îmi place axiomul cel tacit, ființi spurcate:/ Popoarele există spre a fi înșelate", se răfuiește cu temporizarea, nu dezinteresată, pe care nespusul lucrurilor pe nume o presupune. Politețea, așadar, e înșelătorie
Politețe… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6832_a_8157]
-
Ți-au căzut dinții?") și tot am ghici nebănuite arme de bătaie sub voalurile care ascund gînduri și rețin vorbe. O politețe înghimpată, la oamenii pe care nu-i bănuiești, e cea care stăpînește lumea lui Caragiale. Toți impiegații sînt politicoși, ducînd cu vorba. Precum negustorii din care se trag, pentru care politețea e o tehnică de vânzare. În Meteahnă, comeseanul maghiar își precizează poziția națională întîi politicos, apoi din ce în ce mai agasant. Politețea e o etapă. În jocul nervilor din lumea de
Politețe… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6832_a_8157]
-
să nu recunoști, în Cadou..., briliantul recent dispărut al soției în acul de cravată al meditatorului-musafir. Un "ce-ți pasă" la limita bunei-creșteri îl potolește fără discuții pe soțul indiscret. Și lucrurile reintră într-un normal al conveniențelor. Lumea aceasta, politicoasă în formă, belicoasă în fond, violentă și neastîmpărată, se pierde la marginea modernității. Cînd politețea ajunge, din nou, povară socială. Saloanele, cele literare, în speță, se feresc de ea ca de o plagă. Lucrurilor trebuie să li se spună pe
Politețe… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6832_a_8157]
-
abia de două-trei ori pe mâniosul profesor-profet. Care suferă teribil la fiecare perioadă puțin mai lungă de tăcere. Dacă am ceva să-ți spun rău, ți-o spun ție", îi precizează Aurel lui Adrian, acuzându-l imediat pe mult prea politicosul amic că i-a scris fraze "de târgovete, nu de prieten". Prins la mijloc, între propriile ambiții, mizeria sufocantă a mediului de care nu poate scăpa, promisiunile ce mânjesc ale unor activiști și exigențele usturătoare ale lui A. Dumitrașcu, Alui
Doi poeți (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7566_a_8891]
-
case la rând; la bloc și de tot felul. Suna, i se deschidea și vedea femei în capod sau bărbați în izmene, - dar de cele mai multe ori gospodine nespălate, neîngrijite, cu fumul bucătăriilor pe față... Inși morocănoși, nerași, zbârliți, făcând pe politicoșii, care îl urmăreau pe slujbaș peste tot în casă, cu teamă, să nu le șterpelească ceva... Atunci făcuse o adevărată cercetare sociologică, fără să vrea, - parcă ar fi fost de la Sociologie... Va să zică, suna la ușă, i se deschidea, câteva secunde
Contoare... și controlor de lumină by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7524_a_8849]
-
jucam în picioare și-ți omorâm copilul Andra a fost amenințată cu moartea de un individ necunoscut, pe Facebook. Andra ține legătura cu fanii ei pe Facebook, postând imagini din locurile în care ajunge. La ultima dintre ele, printre comentariile politicoase, s-au strecurat și câteva urâte. Un anume Florentin Mafiotul, care nu are poză la profil, a amenințat-o pe Andra și pe copilul ei. Acesta și-a creat profilul de Facebook cu câteva ore înainte să o amenințe pe
Andra, amenințată cu moartea: F****i morții mă-tii! Te jucam în picioare și-ți omorâm copilul () [Corola-journal/Journalistic/73028_a_74353]
-
de invenție. Gândiți-vă doar cât de frumos sună: Inventarea Americii! Gândiți-vă câte sensuri se ascund în spatele acestei sintagme! Câtă aglomerare de speranțe, gânduri și iluzii! Cântă voință de a aduce Paradisul pe Pământ! La noi, întrebarea (scormonitoare, ajutătoare, politicoasă, exclamativă, derutantă, parșivă, insinuantă și de toate celelalte feluri imaginabile) e înlocuită, de regulă, de abordarea abruptă, de acuzația agresivă, cu degetul arătător. Un poet care nu-mi place și nu mi-a plăcut niciodată, Marin Sorescu, a scris câteva
Care e cea mai stranie întrebare care vi s-a pus vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7309_a_8634]
-
că piesa pornea de la o premisă greșită, o greșeală fatală. Nici o femeie care a fost cândva o lady (se referea la Stella), nu s-ar mărită vreodată cu un grobian că Stanley. Am stat în jurul lui și l-am ascultat politicoși. Și eu mi-am spus în sinea mea: "Personajul asta n-a avut niciodata parte de un futai pe cinste". L-am reîntâlnit cu ani mai tarziu, când un grup de oameni de teatru am fost invitați la un banchet
Tennessee Williams - Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7113_a_8438]
-
-și păstreze puterea de reacție lexicală fac parte din categoria paladinilor urgisiți. Doar ei își mai pot lua revanșa în fața unui mutații mentale ce pare a fi implacabilă: degradarea limbii pînă la preschimbarea ei într-o mediu neutru, agreabil și politicos. Și chiar acesta e cazul lui Baudrillard în Cuvinte de acces: un lucid neconsolat încăpățînîndu-se să-și păstreze starea de prospețime reactivă, stare cu atît mai greu de obținut cu cît terenul pe care se mișcă - lumea cuvintelor - este cu
O spiralădin cuvinte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7331_a_8656]