347 matches
-
lumea afacerilor și cea politică sunt o resursă atât pentru candidați cât și pentru noii capitaliști, mai surprinzător este cum până și angajații primăriei sunt percepuți altfel decât alți funcționari publici. Oarecum surprinzător, judecătorii sunt incluși printre funcțiile mai puțin politizate, alături de medici și profesori. Tabelul 2.15. Dimensiunile încrederii în diferite categorii profesionale Factori și saturații Comunalități Consilieri locali 0,848 0,006 0,723 Angajații primăriei 0,840 0,006 0,710 Primar 0,727 0,142 0,549
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
să-i învețe pe membrii încrederea și reciprocitatea necesare, asociațiile trebuie să treacă peste clivajele puternice din societate, să integreze cetățeni ce provin din medii diferite. Pentru a realiza acest lucru, Putnam consideră că ele trebuie să nu fie polarizate, politizate. Atunci cum ar putea ele favoriza participarea politică și angajamentul civic fără a se angaja în dezbateri politice specifice și fără a reprezenta interese sociale, se întreabă Edwards și Foley. Mai mult, ceea ce pare să-i scape din vedere lui
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
respectată”. Una dintre intervievate a declarat că adoptarea acestei măsuri este urmarea unei decizii a „Leviatanului european”, „pentru a fi la egalitate cu standardele europene, internaționale...”. Din interviuri a reieșit că O.F.-P.D. nu este numai o structură politizată, în care să se desfășoare activități cu componentă eminamente politică, ci reprezintă și un spațiu pe care l-aș numi de „recreere și de sprijin reciproc” pentru femei, un cadru în care sunt importante valorile de tipul compasiunii, înțelegerii, empatiei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
autoritățile locale aflându-se de facto într-o umilitoare stare de dependență, dezbaterile la nivelul lor fiind mai mult sterile. Astfel, procesul politic și cel de adoptare a deciziilor economice, nu pot fi disociate. Mai mult, una dintre cele mai politizate zone sau domenii de activitate este cea a finanțelor publice și, în special, chestiu-nea descentralizării fiscale, deosebit de sensibilă în perioada de tranzi-ție, caracterizată, în bună măsură, prin lipsa unor reguli clare și precise. Relațiile dintre administrația centrală și administrațiile locale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de sfera propriu-zis politică, cît și de politicile economice, sociale, de învățământ, sănătate, asistență socială, dezvoltarea infrastructurii ș.a. Setul politicilor locale, calitatea acestora reprezintă o condiție a stabilității și a eficienței la nivel macroeconomic. Mai mult, una dintre cele mai politizate zone sau domenii de activitate, este cea a finanțelor publi-ce și, în special, chestiunea descentralizării fiscale, deosebit de sensibilă, caracterizată, în bună măsură, prin lipsa unor reguli clare și precise. Relațiile dintre administrația centrală și administrațiile locale sunt, în acest domeniu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Jowida a tremurat tot timpul colegiului din cauza războiului, și de teama morții, și de teama izgonirii de la studii. Și-a terminat școala în 1991 și a rămas asistentă la Facultatea de Jurnalism. Presa era destul de liberă, cu excepția unor ziare mai politizate. Rusa, la fel ca și în generația mea în România, nu era obligatorie. După 1991 a lucrat un an sub comuniști. A fost fericită și încrezătoare că poate să facă ceva cu mintea ei și să nu îi fie rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Weisgerber, Akademiai Kiado, Budapest, 1984, pp. 1085-1120), prima avangardă românească (formată în jurul revistelor Contimporanul, Punct, 75 HP, Integral) este o avangardă estetică, „secularizată” în raport cu politicul. Simpatiile de stînga ale majorității membrilor ei nu se traduc, altfel spus, printr-o artă politizată, ci (doar) prin cultivarea „noutății” artistice. Nu mă voi opri, în cele ce urmează, asupra articolelor strict social-politice din publicațiile avangardiste ale anilor ’20 (mai precis, din prima etapă a revistei Contimporanul sau din publicația-satelit Clopotul). Mai importantă mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
deci date, cum procedăm ? Din păcate, nu prea știm cum să procedăm. Societatea română suferă încă de un straniu și răspîndit iletrism sociologic : nu știe să citească aceste date ! Cunoașterea socială este pentru noi în primul rînd una mediatică și politizată, operă a politicienilor publici și a partenerilor lor de talk-show. Există în imaginarul colectiv și o rezervă de „tehnocrați”, scoasă din cînd în cînd precum asul din mînecă pentru a da soluții inspirate în momente de criză. Se confundă astfel
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
menționează: "În Goția, dincolo de Dunăre, apostolul Andrei". Zeiller se întreba: Această mențiune a Sf. Andrei n-ar putea fi un ecou al tradiției, care face din el apostolul Traciei și Scythiei"? În secolul al VII-lea se naște cea mai "politizată" dintre tradițiile alcătuite în jurul apostolului Andrei: sfințirea de apostolul Andrei a primului episcop de Constantinopol, legendarul Stachys. Această legendă a sfințirii acestuia a avut drept rezultat reluarea legendei despre misiunea Sf. Andrei în Scythia. Tradiția scythică revine, din secolul VIII
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
oprimare. Studiile culturale insurgente intră în dialog cu membrii grupurilor oprimate aflate în luptă și își extind domeniul, incluzînd voci în mod obișnuit excluse din formele mai academice, luptînd în acest fel pentru impunerea unui proiect mai cuprinzător și mai politizat. Diferitele teorii ale interpretării, abordările culturale și sociale și intervențiile politice ale diverselor categorii, grupuri oprimate și multiculturale au produs, ca urmare, noi perspective și noi instrumente critice. Aceste grupuri au utilizat studiile culturale ca un mod de a contesta
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
lumina zilei în Franța. Autori precum Gerard Klein, S. Wul sau C. Henneberg arimează atunci SF-ul francez de acest nou imaginar, apoi SF-ul își pierde din forță. În anii '70, are loc o bruscă revigorare cu SF-ul politizat, prin autori precum Jean-Pierre Andrevon, B. Blanc și Michel Jeury, printre alții. Pentru a descoperi noi talente, colecția "Présence du futur" a Editurii Denoël lansează, în 1978, un concurs, care va conduce la publicarea culegerii Futurs au présent / Tipuri de
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
au făcut publică opoziția față de războiul din Irak în The New York Times în 2002) este un exemplu privind modul în care poziția dominantă într-un domeniu poate să nu se convertească într-o poziție dominantă în altul. Este necesar să subliniem natura politizată a disciplinei deoarece politica Relațiilor Internaționale poate determina cât de larg poate fi în realitate spectrul "opiniei teoretice legitime". De exemplu, cercetătorii marxiști au subliniat limitele dezacordului permis în încercarea disciplinei de a descoperi cauza Primului Război Mondial. Aceștia s-au referit
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
al nimănui, dincolo de lege. Butler (2004: 68) observă că "a fi deținut pe timp nelimitat ... înseamnă exact a nu avea nicio perspectivă de a reintra în textura politică a vieții, exact atunci când situația cuiva poate fi foarte, dacă nu fatal, politizată". Pornind de la ideile lui Agamben, aceste lucrări postmoderniste caută să arate modul cum statele suverane, chiar și cele liberale și democratice, se constituie prin excludere și violență. Frontierele Analiza (re)constituirii statului, în felul în care o face postmodernismul, însemnă
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
categorie, cea a grupurilor de protecție, include o largă varietate de entități, de la sindicate și asociații profesionale la asociații comerciale. A doua categorie, cea a grupurilor de promovare, se compune dintr-o varietate la fel de mare de organe, de la cele mai "politizate", precum mișcările sociale, la cele mai "sociale" și "inofensive" politic, precum cluburile de bridge sau asociațiile de pescuit (Finer, 1966: 3-5). În țările vestice, asociațiile de protecție sunt în mod tipic mai bine consolidate decât cele de promovare; ele sunt
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
probleme ce țin de sfera lor de competență, considerând de obicei dificil sau periculos să calce înafara scopurilor inițiale, iar dacă își lărgesc sfera de activitate, așa cum încearcă adesea mișcările sociale, numărul adepților se împuținează rapid. Totuși, entitățile cele mai politizate se încumetă să își extindă activitățile și devin partide politice. Vom vedea în capitolul 9 în ce măsură pot reuși aceste activități fără o bază comunitară largă. Diferențele dintre grupurile asociative sunt așadar acute. Acolo unde asociațiile sunt numeroase și mai puternice
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
unul dintre prietenii săi, poetul Ion Caraion). Tot în 1948 apare Întâlnirea din Pământuri, punct de reper în istoria literaturii române. Cartea este primită favorabil de Ov. S. Crohmălniceanu și, mai ales, de tânărul prozator Petru Dumitriu. Critica literară, din ce în ce mai politizată, rămâne reticentă. Cum arată scriitorul la douăzeci și cinci de ani? Iată un portret făcut de Paul Georgescu: „La 25 de ani, după cum se știe, era slăbuț, foarte brunet - pirpiriu; semăna leit cu Panait Istrati, brăileanul fiind mai năsos. Ceea ce izbea la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
costisitoare. Sub dictatură, veac de iarnă era o metaforă mult folosită (Ion Omescu, H. Lovinescu etc.) pentru a sugera, patetic, un destin românesc, de continuă luptă cu vitregiile timpului. S-a evocat însă, mai apoi, și "iarna socialistă", cu ninsori politizate (A.E. Baconsky, M. Beniuc etc.) și asprimi de tot felul (Șerban Foarță, Orizont, 1/ 1994), cu înghețuri și dezghețuri cvasi ciclice. Destalinizarea însăși apărea ca un "dezgheț"(Ilya Ehrenburg), iar relațiile dintre sisteme, guverne, etc. erau definite prin același
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pentru reformularea ontologiei și pentru generarea unei noi ideologii sociopolitice. Astfel, pe de o parte, cyberfeminismul continuă feminismul cultural al sexualismului, o ideologie „apolitică” (precum Sadie Plantă, iar pe de altă parte adoptă viziunea postgender a cyborgismului, o viziune intens politizată (precum Donna Harawayă. Ambele orientări însă profesează depășirea limitelor ființei umane prin procesul bazării pe utilizarea noilor tehnologii informațional-comnunicaționale și transgresarea constrângerilor umanismului. În același timp, propulsează axarea teoretică și practică pe natura corporală, feminină sau, dimpotrivă, cyborgică, ca singura
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
strategie feministă de intervenție în matricea dominației masculine din tehnoștiință și din cybercultură. Dincolo de posibilele critici, de la relativismul moral la radicalismul construcției sociale, manifestul feministei reușește să facă din mitul sau iconul cyborgului o parte a politicii tehnoștiințifice. Acest tipar politizat al feminismului merge în direcția secularizării și tehnicizării ființei umane, tipar ilustrat prin mult citata afirmație a Donnei Haraway: „I would rather be a cyborg than a goddess” din finalul manifestului. Faptul că feminista ar prefera să fie cyborg în loc de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
dezbaterea endemică privind relația dintre cultură și putere - oricare ar fi puterea. Începând cu anii ’60, scriitorii și criticii literari români au promovat doctrina, foarte convenabilă pentru ei, a „autonomiei esteticului” (formulată inițial în contextul interbelic, foarte diferit, dar la fel de politizat), ceea ce în limbajul comun se traducea astfel: Partidul nu e competent să judece cultura. Cultura însemna în primul rând literatura și artele, de vreme ce filozofia fusese aproape complet suprimată, cu excepția unor lucrări tehnice de istoria filozofiei, logică și, mai târziu, filozofia
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mai sus), sau unul dintre grupurile de presiune ale marginalilor. În această lumină, poziția lui Allan Bloom e deosebit de revelatoare. Evreu ateu, ar fi trebuit să se plaseze undeva în stânga, să devină „liberal” în sensul nord-american; homosexualitatea asumată (deși nu politizată) ar fi trebuit și ea să-l trimită către stânga, unde nu i-ar fi fost reproșată niciodată. Totuși, asemeni lui Raymond Aron (evreu ateu și după Auschwitz), Bloom s-a plasat ideologic și politic în continuarea marii gândiri liberale
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de a le dezvolta și detalia. Primul răspuns este afirmativ. De la apariție, deși The Closing of the American Mind nu era primul diagnostic sever al lumii americane, cartea a avut un răsunet enorm, inspirând pasionate - și de regulă mediocre, oportuniste, politizate - reacții pro și contra, care umplu o bibliotecă de proporții medii. O adevărată industrie editorială și mediatică a fost inaugurată în 1986 pe baza cărții lui Bloom, fiindcă orice referință la ea garanta un tiraj bun, un mare indice de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ci pentru că e chiabur, și un chiabur nu poate fi altfel. Ion nu o părăsește pe Maria pentru că s- a plictisit de ea ca femeie, ci pentru că îi despart concepții fundamental diferite despre lume și viață. Totul trebuia problematizat și politizat. Această mesajită cronică își face simțite urmările până în zilele noastre. Ea l- a obișnuit pe spectatorul român să vadă dublu, acțiunea propriu-zisă a filmului și, în spatele și dea supra ei, povestea bis politică. În anii ’80, în condițiile unei tensiuni
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
detectiv particular capitalist - Mirea vorbește o engleză „ca-n filme”. Partidul nu apare în film decât în vagi aluzii telefonice, priviri semnificative în „sus”, cuvântul nu e rostit explicit niciodată. Mirea colaborează direct cu Miliția. Aparent, filmul nu mai e politizat, e polițist, o comedie polițistă - nici măcar milițistă, căci milițienii care urmăresc și ei banda lui Bachus sunt cu toții în civil, niște „gentlemani-anchetatori” conduși de Clark Gable- ul nostru în sacou alb, Dumitru Rucăreanu. Însă „mesajul” manipulator e astfel mai eficient
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de asemenea, coautor al lucrărilor Istoria literaturii moldovenești (1958), Relații literare și folclorice moldo-ruso-ucrainene (1967), Istoria literaturii moldovenești (II, 1988) ș.a. Colaborează la întocmirea unor enciclopedii și culegeri de folclor din Basarabia și Ucraina. A scris și câteva romane, excesiv politizate: Nistru în flăcări (1977, în limba rusă), Zori în freamăt (1980, în limba rusă), Destine vitrege (1985), în care înfățișează conform comenzii politice soarta românilor din Bucovina și Basarabia în perioada bolșevică. Volumul Memoria anilor (1986) conține amintiri din timpul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288963_a_290292]