9,887 matches
-
operă ca pe o accedere la grația divină prin meditație, Zanussi a ținut să menționeze că Malraux a negat că ar fi afirmat acest lucru, dar că oricum formularea corectă ar fi "Secolul XXI va fi spiritual sau...". Personal, cineastul polonez speră ca viitorul să rezerve omenirii bucuria unor revelații excepționale, ținînd de misterul existenței însăși. La finalul neașteptat al minunatului său film În plin galop (Polonia, 1995), acest răspuns aveam să-l primesc și într-o altă formulare, întărind cuceritoarea
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
din el un parteneriat, deși ministrul Marga și-a dat aprobarea, lucrurile stagnează! în România, birocrația ucide până și instinctul de conservare. N-ar fi nici o problemă dacă universitățile americane ar geme de profesori români - așa cum sunt pline de profesori polonezi, cehi, maghiari sau chiar bulgari. Românii care au făcut carieră academică serioasă în Statele Unite pot fi numărați pe degetele de la cel mult două mâini. A nu fructifica aceste puține șanse - sau chiar a le bloca lamentabil, așa cum pare să fie
Chibiț în Dupont Circle by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17136_a_18461]
-
care, trăindu-și întreaga viață la adăpostul civilizației occidentale, delirează pe tema ororilor acestei civilizații și a victimelor ei din rîndul țărilor foste comuniste ori din lumea a treia. Cînd s-a dus o dată la Gdansk, pe vremea regimului comunist polonez, n-a putut consuma carnea conservată de pui pe care regimul cu pricina, ca și cel din restul lagărului, o servea cotidian cetățenilor lui. S-a întors repede la fosta RFG la hrana ecologică și la securitatea stomacului său burghez
Günter Grass și cîinii polițiști by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15823_a_17148]
-
cei ce nu puteau aspira la un premiu propriu-zis, dar i-aș vedea pe soprana Cristina Simionescu și baritonul Massimiliano Viapiano (Italia) ceva mai bine plasați. "Premiul Fundației Darclée" a grupat cinci cântăreți de valori oarecum egale, poate doar soprana poloneză Wioletta Chodowicz cu naturalețea cu care își conduce linia ar fi putut spera la mai mult. "Premiul special al juriului" a marcat preferințe diverse: ce se apreciază în primul rând - calitatea glasului ca atare, performanța cantitativă, știința cântului, inteligența stilistică
Darclée - un proiect vast by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15893_a_17218]
-
altă trăsătură socotită specifică evreului, aceea care îl înfățișează exuberant pilos (păr, barbă și perciunii rituali). Evreul galițian, ajuns în principatele române, întruchipa aceste trăsături și Kogălniceanu, în 1860, într-o circulară trimisă rabinilor din Moldova aprecia că acest port polonez este o cauză a prejudecăților naționale și al glumelor usturătoare ce se manifestă în țară. În obiceiul iudeofobilor zgîlțîirea evreului de barbă și perciuni nu era, totuși, un simplu amuzament. Dar, aici, nu era vorba de o simplă trăsătură specifică
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
mereu și refăcută, cel mai bine se vede din turnul edificiului central ridicat de sovietici, din prietenie, cică, un fel de Casa Scânteii, întrucât de acolo, de sus, poți să vezi toată Varșovia, minus darul rusesc. A fost primul banc polonez auzit, dacă în materie de bancuri cineva se poate pune cu noi. Totuși, ce țară din lume avea să fie împărțită de trei ori între ruși și germani? Polonia cred că este unica. Și-apoi, să nu te cucerească de
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
unica. Și-apoi, să nu te cucerească de trei ori oricine, să te cucerească popoare ca rușii, ca nemții. Noi, românii, să tăcem. Că peste noi nu veniră decât turcii... Ceea ce, prin contrast, duse la apariția altei vorbe de duh poloneze legată de ideea de "menaj polonez", uniune liberă și nonconformistă. Ca să fiu mai clar: întâi că Polonia, în secolul XIX, se măritase cu Franța, luând numele de "Mare Ducat", la ordinul lui Napoleon I. Apoi, celălalt mariaj, polono-rusesc, petrecut între
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
cucerească de trei ori oricine, să te cucerească popoare ca rușii, ca nemții. Noi, românii, să tăcem. Că peste noi nu veniră decât turcii... Ceea ce, prin contrast, duse la apariția altei vorbe de duh poloneze legată de ideea de "menaj polonez", uniune liberă și nonconformistă. Ca să fiu mai clar: întâi că Polonia, în secolul XIX, se măritase cu Franța, luând numele de "Mare Ducat", la ordinul lui Napoleon I. Apoi, celălalt mariaj, polono-rusesc, petrecut între anii 1815 și 1915, Polonia devenind
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
patetic, nu putu să facă față confruntărilor militare. În 1939, exaltați cum sunt, polonezii atacau călare blindatele germane, ca pe vremea lui Pan Tadeusz. Ei sfârșiră zdrobiți. Cu viclenia lor scită, îi ocupară și rușii, după masacrul odios al ofițerimii poloneze de la Katin. Știu din copilărie cum arată niște soldați polonezi. Acasă, la Urziceni, ni se repartizaseră câțiva. Ședeau toată ziua închiși și fumau și vorbeau bând din erzatzul lor. Într-o zi, unul mă mângâiase pe creștet, pentru că, școlar fiind
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
exaltați cum sunt, polonezii atacau călare blindatele germane, ca pe vremea lui Pan Tadeusz. Ei sfârșiră zdrobiți. Cu viclenia lor scită, îi ocupară și rușii, după masacrul odios al ofițerimii poloneze de la Katin. Știu din copilărie cum arată niște soldați polonezi. Acasă, la Urziceni, ni se repartizaseră câțiva. Ședeau toată ziua închiși și fumau și vorbeau bând din erzatzul lor. Într-o zi, unul mă mângâiase pe creștet, pentru că, școlar fiind, le strigasem cu entuziasm: Vivat Magna Polonia! Mai târziu, aveam
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
vioară. Mă înclin, și ies... La Cracovia, pe Vistula, intru în catedrala din secolul XIII. O fată bălaie se roagă cuminte, în genunchi, înaintea unei madone. Când isprăvește, mă iau discret după ea pe pârtia de lumină pe care soarele polonez o aruncă în bezna lăcașului. Ajungând afară, fata își întinde grațioasă brațele, și, fără să-i pese de nimeni, începe să valseze, în lumina crudă a zilei.
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
organizate de Europa Liberă. O propagandă care nu avea însă cum să garanteze, prin frecvențele de undă, că nu vor exista victime, sau că guvernul comunist va fi într-adevăr înlăturat. În timpul unor evenimente similare petrecute în acel an, mișcarea poloneză de la Poznan, postul de radio s-a achitat impecabil de misiunea sa ideologică, crede autorul, păstrînd o atitutudine bine temperată și evitînd să arunce gaz peste foc. În Ungaria, însă, implicarea Europei Libere a fost alta și datorită faptului că
O istorie a Europei Libere by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16022_a_17347]
-
armeni, un proces permanent de descoperire a unui Celălalt a cărui lipsă va deveni dureroasă mai tîrziu. Eginald Schlattner, Cocoșul decapitat, trad. Nora Iuga, prefață de Rodica Binder, București, Humanitas, 2001, 472 pag., f.p. Despre o identitate pierdută Autorul e polonez, cartea e una central-europeană. Obsesia pentru memorie ca alternativă viabilă a istoriei face și din acest roman (ca și în cazul Văii Issei a lui Milosz, al cărților lui Hrabal, Ki', Nadás Peter) un document despre ce înseamnă să fii
Orientalism by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15622_a_16947]
-
a lui Milosz, al cărților lui Hrabal, Ki', Nadás Peter) un document despre ce înseamnă să fii central-european, despre o identitate pierdută odată cu inocența, despre umanitate și multiculturalitate. Dincolo de patetismul aparent al unor asemenea afirmații, e o trăsătură a literaturii poloneze contemporane preocuparea pentru trecut, pentru decriptarea mecanismelor de conviețuire multietnică și multireligioasă din glorioasa perioadă interbelică - acum, cînd Polonia e una din puținele țări fără minorități. Relațiile ambigue dintre polonezii catolici și numeroasa minoritate evreiască înainte și după 1938 și
Orientalism by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15622_a_16947]
-
înainte și după 1938 și sentimentul de vină pentru Holocaust explică de altfel și impactul avut asupra opiniei publice de dezvăluirea crimelor de la Jedwabne (a se vedea Vecinii lui Jan Tomasz Gross). Frumoasa doamnă Seidenman e o panoramă, a societății poloneze în vremea celui de-al doilea război mondial, slujită din plin de talentul de povestitor al autorului, cu un interes special față de stereotipiile etnice - personajele au o conștiință pregnantă a propriei individualități naționale, resimțită uneori negativ- e cazul germanului Müller
Orientalism by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15622_a_16947]
-
e relatarea despre protestele Doinei Cornea și izolarea care i-a fost impusă (se strecoară aici ideea că inițiativa ei ar avea aceleași rădăcini tradiționaliste, de păstrare a identității naționale și religioase, ca și intrarea în opoziție a Bisericii catolice poloneze). Jessica Douglas-Home, A fost odată, în alte vremuri, trad. Delia Răzdolescu, Humanitas, 2001, 240 pag., 95.000 lei În derivă în ultimii doi ani au apărut multe cărți dedicate exilului românesc, fie că e vorba despre memorii, jurnale, Istorii ale
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
pianistului Dan Mizrahi. În același ambient orchestral, mezzosoprana Liana Podlowsky a interpretat trei arii ale compozitorului american. A urmat trio-ul de maximă combustie estetică alcătuit din Wlodek Pawlik/ pian, Cezary Konrad/ baterie și Pawel Panta/ bas. Cei trei muzicieni polonezi își convertesc solidele cunoștințe academice în peisaje sonore cuprinzătoare/ surprinzătoare. Ei nu se tem să asimileze o vastă moștenire muzicală - de la Chopin, la Monk sau Jarrett -, atâta timp cât influențele sunt reprocesate printr-o sensibilitate proprie, de factură postmodernă. Cu toate că marele contrabasist
Festivalul de Jazz de la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/15774_a_17099]
-
moștenire muzicală - de la Chopin, la Monk sau Jarrett -, atâta timp cât influențele sunt reprocesate printr-o sensibilitate proprie, de factură postmodernă. Cu toate că marele contrabasist Zbigniew Wegehaupt nu a putut veni la Sibiu din motive de sănătate, am constatat cu încântare că jazzul polonez se menține la cote calitative superioare. Cvartetul Julio Barreto Latino World reunește, în proporții egale, instrumentiști proveniți din țările latine de primă importanță pentru istoria jazzului: Cuba (Barreto/ percuție & Leandro Saint-Hill/ instrumente cu ancie) și Brazilia (Ademir Candido/ chitară și
Festivalul de Jazz de la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/15774_a_17099]
-
în materie de cultură. Prima lui parte, generală, este perfect valabilă pentru ce s-a întîmplat și la noi, după 1945 și, mai ales, după 1948, și cam peste tot în țările fostului lagăr răsăritean. În fine, din celebrul teatrolog polonez Jan Kott, autorul cărții Shakespeare, contemporanul nostru, tradusă în românește în 1969, cea mai radicală interpretare politică a operei marelui Will, revista publică un studiu despre raporturile (ce idee!) teatrului japonez Nô cu teatrul modernist european al lui Beckett și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15776_a_17101]
-
cititor, cîteva dintre cele mai importante și mai interesante evenimente sau momente ale ultimelor decenii. Însă înregistrează și o dramă identitară (ce jurnal nu o face?), care la Kazin s-a consumat în contextul identității sale evreiști. Fiu de emigranți polonezi, Kazin era un bărbat foarte tînăr în preajma celui de-al doilea război mondial, cînd antisemitismul european și mai puțin distinctele sale ecouri americane începeau să se facă auzite. Cînd ziarul New York Times publică, pe 12 mai 1938, scrisoarea lăsată de
Jurnalul unei singurătăți by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16150_a_17475]
-
un bărbat foarte tînăr în preajma celui de-al doilea război mondial, cînd antisemitismul european și mai puțin distinctele sale ecouri americane începeau să se facă auzite. Cînd ziarul New York Times publică, pe 12 mai 1938, scrisoarea lăsată de un evreu polonez pe nume Shmuel Ziegelboim, reprezentant al asociației muncitorilor evrei în cabinetul polonez improvizat în exil, înainte de a se sinucide în apartamentul său londonez, Kazin se așteaptă la valuri de reacții din partea intelectualilor americani. În scrisoarea sa, adresată președintelui Poloniei și
Jurnalul unei singurătăți by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16150_a_17475]
-
antisemitismul european și mai puțin distinctele sale ecouri americane începeau să se facă auzite. Cînd ziarul New York Times publică, pe 12 mai 1938, scrisoarea lăsată de un evreu polonez pe nume Shmuel Ziegelboim, reprezentant al asociației muncitorilor evrei în cabinetul polonez improvizat în exil, înainte de a se sinucide în apartamentul său londonez, Kazin se așteaptă la valuri de reacții din partea intelectualilor americani. În scrisoarea sa, adresată președintelui Poloniei și primului ministru de atunci Wladyslaw Sikorski, Ziegelboim protesta, pe propria sa viață
Jurnalul unei singurătăți by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16150_a_17475]
-
contactat - ceea ce ar fi împovărat sfînta Rusie cu o gigantică nerozie - și că el sosise la Petersburg pe data de 29 iulie 1843. Balzac se grăbește să noteze în jurnalul Evei (Hanska, n.n.): "Am sosit la 17 iulie (după stilul polonez) și pe la prînz am avut fericirea s-o revăd și s-o salut pe draga mea prietenă Eve, în a ei clădire Koutouzov. Mare Milionăreasă..." O declarație de iubire și de afecțiune. Despre "toate tristețile absenței și toate decepțiile suferite
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]
-
Roșie abia mai face față noii realități... postmoderne, actualitatea "fantastică" a străzii Mântuleasa și câte și mai câte. Un fragment din excelentul eseu "Despre modă": "A fost, într-o vreme, moda oțetului de mere, a venit pe urmă moda petrolului polonez, cândva s-a practicat gargara cu ulei, consumarea de sfeclă crudă sau de grâu încolțit, magnetizarea cu bitter suedez și câte și mai câte altele pe care nu le mai țin minte" (p. 259). Cartea prof. Ștefan Cazimir se citește
Honeste legere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16250_a_17575]
-
mici fișe de prezentare, căci, pe cît de bine cunoscut e Michnik la noi, pe atît de puțin bine cunoscut e Alexander Watt. Să revenim la prochimen. Provocarea cu pricina se datorează alegerii, cu exclusivitate, spre a dialoga despre "complexul polonez", a unor oameni care au fost în tinerețe marxiști și chiar comuniști, toți de stînga încă astăzi. Aceasta nu înseamnă că observațiile lor nu sînt extrem de interesante. Înseamnă totuși că perspectiva este una singură, oricîte nuanțe i-ar despărți pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16382_a_17707]