2,744 matches
-
au cerut și nici nu au primit...asta, nepriceputule, crezi tu. Dacă, chiar, nu au cerut, or fi primit, mai pe la începuturile istoriei, pe gratis. Fără să solicite, ci, li s-o fi dat, așa, ca o recompensă, ca o pomană, de sufletul cine știe cui. și, desigur, că, pentru prima oară, li s-a dat în bani. Pentru că banul este ochiul dracului. și, după ce s-au molipsit, azi un pic și mâine mai mult, a devenit o obișnuință, cum ar fi țigara
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
se duse după furgoneta-taxi. Sosi îndată. Găsi pe cine s-o ajute. După ce încărcă totul, plecă spre casă. Acolo, Dumitru Durlig, soțul, o întâmpină cu gură mare. Ai cumpărat patul ăsta, cazon! Că doar nu mi s-a dat de pomană. Ce-ți trebuie ție așa pat? Mie? ție-ți trebuie, nu mie. Că tu, seară de seară și noapte de noapte, îmi mănânci zilele, cum că nu te poți sprijini, că n-ai în ce-ți propti picioarele, glincurile de la
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în coșul carului, căptușit cu fân fin, din otavă de la a doua coasă. După ce coșul carului era plin, vârf, acesta era gata de drum. Unul, două, cinci, depindea către ce direcție, moș Costache, urma să pornească, pentru a-și duce pomana, și a o distribui, sătenilor respectivi. Acum, el, mândru, împărțea urșii, celor care-i întindeau mâinile, de jos, de lângă car. Câte unul zicea bogdaproste; cei mai mulți, uitau să zică, fiecare, grăbindu-se să mestece cât mai repede, ursul, și să-l
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
De multe ori se ducea să-mi caute leacuri la vecini. Îl vizita pe vrăjitor, pe prezicător și pe ghicitorul în cafea, pentru a le cere auguri și a-i consulta în legătură cu mine. În ultima miercuri de anul trecut, ceru pomană de la oameni și se întoarse cu un castron plin de ceapă, orez și unt rânced; îmi declară că toate acestea le cerșise pentru a obține vindecarea mea. Mă făcu să mănânc toate gunoaiele astea fără să mă prevină. Periodic mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
reluam: „Ești un imbecil, de ce nu termini mai repede? Ce aștepți de fapt, ce mai speri? Nu e sticla de vin acolo, în alcov? Bea un gât! Mori, pentru că ești deja mort... Imbecilule... Ești un imbecil. Îmi bat gura de pomană!“ Prin cap îmi treceau doar frânturi de gânduri. Auzeam clar vocea răsunându-mi în gâtlej, dar nu înțelegeam ce spuneam. Sunetul cuvintelor mi se amesteca în cap cu zgomotele din exterior, ca atunci când aveam febră. Degetele mi se părură mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
fi reținut să reacționez, mi-aș fi dus planul la îndeplinire... I-aș fi tăiat carnea în bucăți și aș fi livrat-o măcelarului din față, care ar fi vândut-o clienților săi. Chiar eu i-aș fi dat de pomană o bucată de coapsă bătrânului cititor de versete din Coran. A două zi l-aș fi întrebat: „Știi de unde era carnea pe care ai mâncat-o ieri?“ Dacă asta nu i-ar fi făcut să râdă. Trebuia să operez noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
amuz, zău, de cât poa' să fie de puștoaică. Zici că nu s-a copt la cap, măcar că și-a luat doctoratu' fără o pilă, fără nimic. Și nici nu e vreo strâmbă, vreo d-aia de să-ți faci pomană cu ea, să i-o pui din milă." "Măi, Anicuțo, măi!", exclamă Corneluș, roșindu-se în obraji, evident stânjenit de limbajul cam slobod al colegei de universitate. Pe mine deja începuse să mă enerveze rău de tot, baba dracului! Da
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ca să-i observe maliția și, oricum, subtilitatea nu e vreuna dintre calitățile ei, ce-i drept, puțintele. "Mă străduiesc, Cornele, mă străduiesc, da' tot degeaba. Nimic nu se lipește de ea, zău așa! Și simt că-mi bat gura de pomană, de fiecare dată. Uite, i-am atras atenția cu Dan ăsta al tău. Am rămas cu gura căscată, mai să uit să trag aer în piept. Ea continuă netulburată: "Și? S-a ales ceva din asta? Mai mult decât să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o zic și p-asta: Ai dă grije dacă pân' la urmă te-o chema americanu'! Umblă cu mare atenție și nu te înfige din prima, că parcă ție ți-a prezis țiganca aia că o să mori înghesuit la o pomană, nu?" Nea Petrică se făcu negru la față, în timp ce Marinică se prăpădea de râs, arătându-l cu degetul unor martori imaginari (sigur, asta dacă nu ne-ai fi luat și pe noi, gândacii, în considerație): "Te-am avut îmbrăcat, ciumpalacule
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dă la fleici, dă la mititei, l-a dat gata. Adică nu că a murit, da' după aia trăia numa' cu sunătoare, cu coda-șoricelului și macaroane, dacă poți să zici că ăla-i trai. Cân' ne vedea pă noi la pomana porcului, c-un șoric rumenit vorba aia, bucurie la gingie -, c-o țuicușoară acolo, plângea ca un copil. Ca un copil plângea, săracu'." "Zău? I-auzi!", făcu Tăsică visător, zicând după aceea cu mult alean: Dacă o scăpa, poate așa
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
lui Toader Căpitanu? - a întrebat Iordache Cocoșitu. Măi, da’ greu mai ești de cap! N-ai înțeles că Toader semăna leit cu bunicul său și nu ținea la supărare? Spune și tu, Dumitre, dacă nu-mi răcesc eu gura de pomană - s-a arăta Pâcu nemulțumit. Pentru o babă surdă popa nu toacă de două ori. Așa că dă-i mai departe, Pâcule! - a lămurit moș Dumitru lucrurile. Apoi cam așa s-au petrecut lucrurile mai departe: Costică Prispă, bucuros că l-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
hai la încărcat, copii! - a preluat comanda moș Dumitru. Că bine zici, Dumitre! Da’ pe mine m-ai întrebat dacă vreau să mai fiu ajutorul tău? Nu m-ai întrebat și rău faci! Da’ ce îmi răcesc eu gura de pomană?... Că tu tot după capul tău faci... Da, Pâcule, fiindcă eu nu am capul afumat, cum au unii și alții... Adicătelea ce vrei să spui tu cu vorba asta? Vreau să spun că, dacă pofetești să afli ceva, mai întâi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
care nu toți sunt dispuși. În orice caz, dr. Thomas era una din persoanele asupra cărora energia Reiky nu avea nici un efect. În privința lui, Joanna-Jeni și toți ceilalți care behăiau patetic, sau recitau versuri În cor, Își pierdeau vremea de pomană. Christina nu era decît victima unor impostori, dacă-și imagina că poate mișca polii Pămîntului cu asemenea improvizații, lipsite de orice fundament științific, și ar fi trebuit să o prevină, dar deocamdată avea treburi mult mai urgente, iar prima dintre
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cînd ți-a ajuns la urechi ordinul Comandantului care consemna pe toată lumea să nu părăsească unitatea nici în ruptul capului. Ți-ai pierdut mințile, Roja, se gîndește, punîndu-se cu greu în mișcare, un cerșetor zdrențăros se ține de el cerîndu-i pomană, nu scapă omul de voi nicăieri, se gîndește, căutîndu-se în buzunare după mărunțiș și scoțînd o monedă de o sută de lei pe care i-o întinde. Cu așa ceva n o să te mai întîlnești, îi sună din nou în urechi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vino după mine, îi face semn manevrîndu-și vioi scaunul, învîrtindu-se 180 de grade, te invit în sufragerie, îi spune. Deja și-au împărțit fiecare colțișor al Casei Scînteii, se gîndește, au pus mîna pe ziare, n au pierdut timpul de pomană. J. Dempsey (femeie sau bărbat?) scrie pentru Financial Times că numărul morților crește în represaliile din România. I-am spus lui Roja că așa o să se întîmple, că pînă la urmă toate nulitățile din linia a doua o să iasă în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu spui că ai de gînd să ne sechestrezi în mașina dumitale, zîmbește Părințelul. — Cînd crezi că l-ai pierdut cu totul, cînd vrei s-o lași baltă și să-ți plîngi de milă că ți ai irosit timpul de pomană cu unul fără nici o vocație, omul tău se dă pe brazdă, observă Roja. — Gîndește-te că tot ce-am vorbit noi acum, toate balivernele astea fără logică sînt provocate de pandaliile unui ramolit care vrea să-și răzbune o umilință pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
atîta bănet și vreți să vă mai ușurați buzunarele, intră și Patru Ace în vorbă. — Asta nu e treaba voastră, spune Roja tot mai iritat, nu v-am rămas niciodată dator cu nimic și nici n-am întins mîna după pomană așa cum fac alții. — Iar vrei să deschizi discuțiile alea de doi bani care n-au nici un sens? zice Curistul trăgîndu-și un scaun, așezîndu-se lîngă perete. — Nu-i vina mea că unii au ales varianta cea mai simplă, pe cînd ceilalți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
bună pentru noi. Am putea respira aer curat, am fi hoinari de lux sau, cine știe? ne-am Înscrie Într-o asociație internațională a luptei Împotriva poluării planetei sau poate am intra Într-un sindicat al cerșetorilor. Am primi de pomană coroane islandeze și, ca să ne Încălzim, câteva geizere, fiindcă e climă polară, pricepi, Kawabata? Nu sunt nici gunoaie, nici Înjurături, nici crime pasionale, nici furturi de cârnați...Acum, te visez pe tine, cum cari În spinare de dimineață și până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai dăduse un telefon de zece ani, un regizor a oprit-o pe stradă și a spus că o distribuie Într-un film, dar ea a țipat și lumea s-a strâns ca la urs, era Îmbrăcată cu lucruri de pomană, se spăla În toaletele Mac Donald, acolo Îi plăcea să stea, erau curate și miroseau a detergent parfumat, nu a vrut să se prostitueze, spunea că ea nu are nimic de vânzare, cerșea, Îi părea rău după școală, Îi părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
te-ai programat: scormonind prin gunoaie sau Întinzând mâna. Fiecare din cei ce populează ghetoul are povestea lui pe care semenii se prefac că n-o aud. O farfurie cu sarmale, o sticlă de bere sau câteva haine primite de pomană, nu pot Înlocui frumusețea și intimitatea misterioasă a unui cămin. Dar eu am renunțat de bună-voie și acum, la aproape 55 de ani m-am trezit că plâng după un golan bătrân, unul care a omorât cândva, ba am chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la rubrica ,, Neidentificați.,, -Eu n-am avut Încotro, dar tu de ce ți-ai ales viața asta de vaga...bond, Antoniu? Aveai o casă frumoasă și bani, știai multă carte, și totuși ai ales să trăiești În mizerie și să aștepți pomana trecătorilor,, . Kawabata Își freacă cu mâinile genunchii amorțiți și se ridică cu greu, ieșind din Încăpere pentru a-și goli vezica, de ceaiul care a umplut-o. Antoniu scoate caietul În care a scris zile În șir, de sub mormanul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cât a fost el plecat. Aseară, a Încălzit apă și l-a ajutat pe bătrânul tovarăș de sărăcie, să se spele În ligheanul hârbiut, ia aruncat la gunoi hainele de pe el și l-a Îmbrăcat cu haine curate, primite de pomană de la o asociație de binefacere, care a venit zilele trecute În ghetou, cu Îmbrăcăminte, ouă roșii, cozonaci, portocale și carne. A fost o premieră absolută, În acest loc părăsit de civilizație și, de aceea, năvala oamenilor, a avut forța unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
așa că merită? -Nu știu ce să-ți răspund, și de altfel, nu cred că o carte poate Înlocui viața. -SSttt! Nimeni nu trebuie să afle lucrul ăsta. Cine ar mai citi-o? Epilog Ă2ă Cinci decembrie. Antoniu a primit de pomană de la lumănăreasă un palton gros, vechi, care-l apără cât de cât de frigul de-afară și de cel din cavou. Doarme Îmbrăcat cu el, și parcă, parcă, nu mai simte rânjetul sfidător al iernii. ,,Încălzirea globală,,, a planetei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fiu perfect. Ce plod dat naibii. Vin la mine în vizită: — De unde ți-ai mai cumpărat și covorul ăsta? mă întreabă taică-meu strâmbându-se. L-ai găsit într-un magazin de vechituri sau ți l-a dat cineva de pomană? — Mie-mi place. — Ce tot spui, mă contrazice taică-meu, nu vezi ce ros e? Îi răspund cu seninătate: — E ros, da’ nu-i terminat. Bine? Ajunge? — Alex, te rog, intervine maică-mea, ăsta-i într-adevăr un covor foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
care o făceam toți pe vremuri, luând drept curaj "cinstea noastră cea de toate zilele". Apoi, drumurile ni s-au despărțit; eu tot în politică; el înapoi la masa de scris, adeverind parcă versul lui Esenin: Că, vezi, nu de pomană ne-am înarmat cu vlagă:/ Și unii stăm la tunuri, iar alții la condei". Din fericire pentru noi toți, dar și spre cinstea lor, unele condeie ale scrisului românesc au făcut, și mai fac, fiecare în parte, cât o adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]