500 matches
-
albastră-vînătă, cu vizor. Bat, și tu îmi deschizi și, ca întotdeauna, mă lași cu gura căscată, pentru că aștept, cu oarecare neplăcere, să-ți văd figura, și când colo tu arăți minunat, ai un zâmbet care-ți ridică și mai mult pomeții, iar linia sprâncenelor tale e mult mai puțin circumflexă și autoritară decât mă așteptam. Capul tău e drept și mândru, iar ținuta lui, ușor virilă, îți dă acea ambiguitate care mă fascinează. Mă ajuți să-mi scot hainele groase, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
răsucea ca o viperă o panglicuță de catifea verde închis. Tâmplele ovale, urechiușele roze, îngreunate de cercei în care arama și safirul se îngemănau, sprâncenele complet rase și genele lungi de aproape trei centimetri, curbate în sus, obrajii ovali și pomeții ridicați, buzele arcuite mult prea perfect ca să fie frumoase, dar de la care nu puteai să-ți desprinzi privirile, pielea albă a gâtului, sub care se întrezăreau mușchii armonioși, gropița cefei, cei câțiva zulufi răsuciți spre spatele complet gol, totul părea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ființa, nu produce acolo o explozie distrugătoare, ci arde cu o lumină egală și liniștită. Mă uitam la picioarele lui Burkeviț încălțate în bocanci vechi și murdari, la pantalonii lui lustruiți și cu genunchii ieșiți dizgrațios în afară, îi vedeam pomeții obrajilor turnați parcă în sfere de oțel, ochii minusculi, cenușii și fruntea osoasă sub buclele de culoarea ciocolatei și percepeam cu toată ființa cum sapă adânc în el înspăimântătoarea forță a rusului care nu cunoaște opreliști, nici graniți, în avântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
viață; vreau să încetinesc totul, să gust îndelung venerarea fiecărei secunde, dar nimic nu se oprește în loc și noaptea se duce repede și fără drept de apel. Printr-o crăpătură de la obloane văd răsăritul de soare. Sub ochi și în pomeți - pustiu și un fel de greutate. În jurul meu și în mine totul pare că se oprește greoi. Nasul stă cu lăcomie deschis; simt un gol tânjitor până în gât, iar respirația mă zgârâie dureros - nu știu dacă aerul e prea dur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
niște farfurii murdare, resturi de la cină și bucăți de pâine. Am rupt o bucată de pâine, dar, imediat ce-am simțit-o în gură, am înghițit-o pe nemestecate cu senzația unui gol neștiut și a unei iritante ușurințe în pomeți. Aflând pentru prima dată ce înseamnă foamea după cocaină, am început să mănânc lacom, rupând cu mâinile carnea grasă, în timp ce gâtul tremura ca de friguri; după ce-mi umpleam gura, înghițeam totul, fără să mestec, apoi iar o umpleam, mârâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
element extreme de mobil al fizionomiei. S-a dovedit că ele pot lua peste patruzeci de poziții diferite. Salutul prin ridicarea sprâncenelor este unul din semnalele cele mai răspândite de pe întregul glob. La rândul ei, coborârea sprâncenelor, asociată cu ridicarea pomeților și micșorarea ochilor ca pentru a-i proteja apare deopotrivă din cauza râsului, al plânsului și al exprimării disprețului. Atitudinea critică și scepticismul se exprimă prin ridicarea unei singure sprâncene. ▪ Ochii - dispun de posibilități de comunicare practice nelimitate. Sintagme precum
Mimica ?i gestualitatea by Coca Marlena Vasiliu,Ady Cristian Mihailov () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84347_a_85672]
-
Gheorghe) vodă în anul 7168 (1659) septembrie 8”. Dar vin și mă întreb: cum putea „Drăgana, și feciorii... cu nepoții Neagului sulițașul” să dăruiască „sfintei mănăstiri ce se cheamă la Dealul Mare, în Codrul Iașilor... o moșie, o prisacă cu pomeți, cu heleșteu” la 18 ianuarie 1658 (7166)? Asta nu se putea întâmpla decât dacă înainte de mănăstirea ridicată de Iane Hadâmbul a existat o alta... Confirmarea o găsesc în scrierile lui Nicolae Iorga, marele istoric care în revista „Floarea darurilor”, la
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
carte...rugătorului nostru Ignatie egumen de la mănăstirea Bârnova, ca să aibă a-și lua venitul de pe moșiile mănăstirii di pe Lunca Bârnovii: din Găureni, din Todirel, din Piciorul Lupului, din Ciurea, de pe Ciurbești... din țarini, din toate semănăturile, din fânațe, din pomeți, din vii, din prisăci cu stupi... și dintr-altele din toate, pe obicei, cum și din grădini cu legumi din care vor ave de vânzare... Și tot omul gospodar... să aibă a lucra mănăstirii... pe an acele 12 zile... cum
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Nicolae Alexandru (Mavrocordat) voievod în care scrie... pentru mănăstire Copou, fiind căzută și lipsită, o au miluit cu o bucată de loc din hotarul târgului Eșului, care loc este alăture cu locul sfintei mănăstiri Copoului... Această bucată de loc... cu pomeți și cu paragină de vii, și cu loc de grădină, și cu pădure și cu tot venitul... ca să fie de la domnia sa dreaptă ocină și moșie...” Apoi la „Vălet 7223” același voievod dă 50 de lei pe an din vama domnească
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
reținut, Aurica, dimpotrivă, arăta față de Felix din ce în ce mai multă familiaritate. În fiece zi după orele cinci, Aurica se îmbrăca pretențios în bluze albe și foi negre, minuțios plisate, și se pudra pe față în chip bătător la ochi, carminîndu-și prea tare pomeții slabi ai obrajilor, ceea ce în acea epocă se socotea încă scandalos. Mergea pe Calea Victoriei străbătând mereu cu repeziciune și cu repetiție același itinerariu, care cuprindea circular amândouă trotuarele. Ea spera în acest chip o aventură, care însă întîrzia să se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
își desenează apăsat câte o cruce pe fiecare obraz. O cruce roșie-închis în dreapta, o cruce roșie-închis în stânga, apoi se dă câțiva pași înapoi. Ce ciudat poate să arate... închide pleoapele ca să nu mai vadă nimic și întinde automat rujul pe pomeți. Și acum se dă câțiva pași înapoi. Ei, da, uite, parcă ar fi mai bine. Un pic de ruj doar, și parcă ar fi alta. E drept, că mai e și penumbra... O femeie trebuie să fie cochetă pentru ea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
el, picior peste picior, cu mâinile înțepenite molatic și stângaci pe spătarul rotund, un june care, până mai acum o minută, i-a ținut companie. Pe fața proaspătă, privirea i-a încremenit visătoare. Ochii puțin oblici sau părând așa din cauza pomeților lați, urechile cam mari, nemenajate deloc de tunsoarea care desparte, cu o cărare trasă exact pe mijlocul capului, părul îngrijit, dat cu pomandă. Îmbrăcat de vizită : costum de culoarea nisipului, guler tare. în dreapta canapelei, altă măsuță înaltă, cu trei picioare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
besoin de publicité occidentale, citesc mecanic. Îmi controlez batista umedă și scot un suspin de ușurare, nu, n-a apărut nicio pată roșie, profit că nu e nimeni de față, o desfac toată și îmi ascund în ea tâmplele scobite, pomeții, parcă am slăbit și mai mult, dar poate nu, îmi dau singur curaj. Stropii de lacrimi și de salivă întind, din loc în loc, cerneala pe hârtia albă din față și, iritat, strâng scrisoarea abia începută în pumn și o azvârl
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o vârstă venerabilă, s-au trezit antamați într-o încăierare rușinoasă și au ieșit de acolo cu pălării turtite, cucuie, gulere strâmbe și bastoane schimbate... Vorbește, răsturnat comod în scaun. Pete mari de roșeață nesănătoasă i-au invadat fruntea pleșuvă, pomeții, maxilarele. Febra. Vorbind, nu pierde nicio clipă din vedere chipul musafirului : o atenție încordată, ce vrea și nu vrea să vadă dacă există ceva vinovat între june și Sophie. Evident, nu poate să se scuze și să părăsească salonul, lăsându
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-l apuce vreo migrenă pe juniorul de față. S-a Înțeles? — S-a Înțeles. *** Fotografii de la autopsie: rupturi de orificii, prim-planuri faciale - de fapt carne vie, fiindcă nu se putea vorbi de o față propriu-zisă -, fragmente inelare Încastrate În pomeți. Fotografii panoramice: cadavrul descoperit În apartamentul lui Chrissie, la mică distanță de hotelul St. Francis. În raport: cum au fost luați la Întrebări perverșii, cum toți deviații locali au fost aduși la sediu, interogați, apoi eliberați din lipsă de probe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lui, mulți o salutau spunîndu-i contesă, se pare că era cu adevărat și, de altfel, fapt sigur e că mulți bărbați se aplecau să-i sărute mîna, Îndeosebi diplomații. Femeile În schimb Îi spuneau pe nume și-i atingeau ușor pomeții obrajilor cu vîrful buzelor; biata Finita Începuse să se simtă amețită de parfumul Îmbătător pe care-l răspîndea lumea În seara aceea În noua ei casă, numai de nu s-ar sparge, totul era de sticlă, murea de spaimă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Și, odată ce se obișnuise cu el, a putut să vadă dincolo de culoarea lui și să observe că el chiar arăta bine. Și asta era puțin spus. Era un prinț impunător din abanos, cu piele fină și lucioasă, întinsă peste niște pomeți oblici, ochi migdalați și șuvițe împletite subțire care se opreau deasupra maxilarului. Mergea de parcă dansa și mirosea a soare. Pauline mai bănuia - deși nu fusese niciodată capabilă să articuleze asta conștient - că era foarte bine dotat. —A întâlnit pe altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu camerele cele mai sexy și a amenințat că va da revista în judecată. Moralul s-a mai ridicat în momentul în care Carina, o colaboratoare, a reușit să programeze un interviu cu Conal Devlin, un frumos actor irlandez, cu pomeți și barbă încântătoare. Apoi moralul s-a prăbușit când el a apărut în numărul din iulie din Irish Tatler, dezvăluind abuzurile de care avusese parte în copilărie - lucruri pentru care promisese exclusivitate Carinei. Am fost trișați, spumega Lisa. Nenorocitul! Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lui Voltaire pe care Îl recitea de două ori pe an, acele două ori cînd Îl auzeam rîzÎnd din toată inima. L-am privit În tăcere. Avea părul albit, rar, iar pielea de pe față Începuse să-și piardă fermitatea În jurul pomeților. L-am contemplat pe omul acela pe care cîndva mi-l Închipuisem puternic, aproape invincibil, și l-am văzut fragil, Învins pe nepusă masă. Învinși, poate, amîndoi. M-am aplecat să-l Învelesc cu pledul acela pe care de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
direct În „dispozitiv” (adică În cordonul de soldați din trupele de securitate, Înarmați că de obicei până-n dinți). În interiorul cordonului dăm cu ochii de trei indivizi Îmbrăcați În civil: primul, care părea că-i „șeful”, cu o figură mongoloida, cu pomeții obrajilor proeminenți, cu fața ce părea că-i fusese ciupita de vărsat și cu o voce spartă de individ neșcolit, un al doilea care a tăcut tot timpul, un ins destul de pântecos, și cel de-al treilea, o stârpitura de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
cât mai multă. Dacă vrei s-o pedepsești, mai bine n-o bagi în seamă. Își croiește drum încercând să se apropie de micuța preoteasă. Se lasă liniște. Oarba coboară mâinile pe capul fetiței și pipăie cu vârful degetelor forma pomeților, arcada sprâncenelor și fruntea bombată. Obrajii sunt încă umezi. — Cum te cheamă, drăguță? o întreabă cu blândețe. — Domitia, șoptește pierită de spaimă copila. Occia o apucă pe după umeri. — Domitia, îmi dau seama cât îți este de greu... Fetița sughite a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Prinde aproape temător între palme obrazul delicat, atinge în treacăt fruntea bombată, ca de copil. Se apleacă cu respirația întretăiată și își trece buzele fierbinți peste sprâncenele arcuite. Linge apoi pielea mătăsoasă. Simte sub degetele tremurânde con turul fin al pomeților. Nu e nevoie s-o vezi, chiar și ascunsă de umbrele nopții, chiar orb de-ai fi, tot îți dai seama cât este de frumoasă. Și toată această frumusețe este a lui. Pe Hercules! Numai a lui. Mâinile i se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ca de prin anii ’40. Judecând după niște reviste vechi pe care le găsisem În pivnița casei, prin ’40 toți aveau o Înfățișare de genul ăsta. Poate din cauza foamei din timpul războiului: ea făcea ca fața să fie suptă sub pomeți și ochii arătau parcă cuprinși de febră. Era un chip pe care-l văzusem În scenele cu plutoane de execuție, atât la condamnați, cât și la trăgători. În acele vremuri, bărbați cu aceleași chipuri se Împușcau Între ei. Vizitatorul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
gură și cu căpșorul sprijinit de pieptul meu e un semn clar că e gata să meargă la culcare. După cinci minute, mă strecor În camera ei Întunecată și constat că a adormit deja. Genele i se curbează dulce deasupra pomeților, și Încă Își mai suge blînd degețelul. Rezist impulsului de a mă apleca să o acopăr cu sărutări, căci știu că asta o va deștepta și că Încă nu doarme atît de profund. E o experiență cu totul diferită cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Pran Nath este atât de frumos! Atât de alb! Un reușit exemplar din Cașmir! Fără îndoială, este un băiat frumos. Părul lui arămiu captează razele soarelui, ca al oamenilor care trăiesc sus, pe dealuri. Ochii au o tentă verde. Are pomeții înalți, proeminenți, iar pielea fină de deasupra lor, întinsă ca membrana unei tobe foarte scumpe, nu e nici măcar arămie sau de culoarea grâului, ci albă. Pielea lui Pran Nath este o mândrie pentru toți. Albeața pielii lui n-are nuanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]