482 matches
-
Ioan Cuza, ne strângem mâna și ne îmbrățișăm ca doi prieteni. PUSTNICUL PANDELE Era prin primăvara anului ’53, când în satul Cordenari și-a făcut apariția un străin. Era înalt și uscățiv, cu o barbă de călugăr încărunțită și după pomeții obrajilor și fruntea cu o cicatrice, nu-i puteai stabili vârsta. Era îmbrăcat cu o robașcă de soldat sovietic și cu pantaloni de doc. Purta în picioare niște cizme scofâlcite, iar pe cap avea o caschetă de ofițer slinoasă și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
nu-l va mai duce pe picioare și, deci, sfârșitul implacabil se va produce. Și el era conștient și știa sau își dădea seama de acest lucru, deoarece, când se mai privea în oglindă, își vedea fața tot mai subțiată, pomeții obrajilor altădată frumoși și rumeni se retrăgeau cu pielea spre pomeții obrajilor care ieșeau ca două cioturi în afară, iar nasul se ascuțise deasupra buzelor stoarse. Ochii lui albaștri ca seninul cerului se scufundau în orbite și capul care avea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
se va produce. Și el era conștient și știa sau își dădea seama de acest lucru, deoarece, când se mai privea în oglindă, își vedea fața tot mai subțiată, pomeții obrajilor altădată frumoși și rumeni se retrăgeau cu pielea spre pomeții obrajilor care ieșeau ca două cioturi în afară, iar nasul se ascuțise deasupra buzelor stoarse. Ochii lui albaștri ca seninul cerului se scufundau în orbite și capul care avea cândva un păr bogat i se arăta acum cu pielea lucioasă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ud și despărțit în șuvițe. L-am pieptănat din câteva mișcări. Gina se ridicase și ea, își trase tricoul și, cu părul buclat, desfăcut, se sprijinise de umărul meu. Ne priveam în oglinda scânteietoare. Ochii mei băteau în violet deasupra pomeților ascuțiți, pe când ai ei, chihlimbarii, păreau și mai deschiși la culoare în aerul cafeniu-roșcat. Țin încă minte fețele noastre contractate, inexpresive, de măști extatice, așa cum răsăreau una lângă alta din cristalul oglinzii. O vreme ne-am privit tăcuți și imobili
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de ten neobișnuit, roz-bonbon, care contrastează cu trăsăturile mai curând severe ale feței ei. Și acum are ochii încondeiați cu prea mult negru și prelungiți cu o codiță unsuroasă. Gura ar fi frumoasă fără umbra de mustață, destul de vizibilă. Cu pomeții ieșiți în afară, cu părul scurt și curbat în dreptul urechilor, cu gâtul cam țeapăn, deloc lipsit de un fel de maiestate inutilă, seamănă cumva cu o figură bizantină dintr-un mozaic dogmatic și migălos. Nu stă nici o clipă locului, altfel
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
albastră-vînătă, cu vizor. Bat, și tu îmi deschizi și, ca întotdeauna, mă lași cu gura căscată, pentru că aștept, cu oarecare neplăcere, să-ți văd figura, și când colo tu arăți minunat, ai un zâmbet care-ți ridică și mai mult pomeții, iar linia sprâncenelor tale e mult mai puțin circumflexă și autoritară decât mă așteptam. Capul tău e drept și mândru, iar ținuta lui, ușor virilă, îți dă acea ambiguitate care mă fascinează. Mă ajuți să-mi scot hainele groase, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
răsucea ca o viperă o panglicuță de catifea verde închis. Tâmplele ovale, urechiușele roze, îngreunate de cercei în care arama și safirul se îngemănau, sprâncenele complet rase și genele lungi de aproape trei centimetri, curbate în sus, obrajii ovali și pomeții ridicați, buzele arcuite mult prea perfect ca să fie frumoase, dar de la care nu puteai să-ți desprinzi privirile, pielea albă a gâtului, sub care se întrezăreau mușchii armonioși, gropița cefei, cei câțiva zulufi răsuciți spre spatele complet gol, totul părea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
își desenează apăsat câte o cruce pe fiecare obraz. O cruce roșie-închis în dreapta, o cruce roșie-închis în stânga, apoi se dă câțiva pași înapoi. Ce ciudat poate să arate... închide pleoapele ca să nu mai vadă nimic și întinde automat rujul pe pomeți. Și acum se dă câțiva pași înapoi. Ei, da, uite, parcă ar fi mai bine. Un pic de ruj doar, și parcă ar fi alta. E drept, că mai e și penumbra... O femeie trebuie să fie cochetă pentru ea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
el, picior peste picior, cu mâinile înțepenite molatic și stângaci pe spătarul rotund, un june care, până mai acum o minută, i-a ținut companie. Pe fața proaspătă, privirea i-a încremenit visătoare. Ochii puțin oblici sau părând așa din cauza pomeților lați, urechile cam mari, nemenajate deloc de tunsoarea care desparte, cu o cărare trasă exact pe mijlocul capului, părul îngrijit, dat cu pomandă. Îmbrăcat de vizită : costum de culoarea nisipului, guler tare. în dreapta canapelei, altă măsuță înaltă, cu trei picioare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
besoin de publicité occidentale, citesc mecanic. Îmi controlez batista umedă și scot un suspin de ușurare, nu, n-a apărut nicio pată roșie, profit că nu e nimeni de față, o desfac toată și îmi ascund în ea tâmplele scobite, pomeții, parcă am slăbit și mai mult, dar poate nu, îmi dau singur curaj. Stropii de lacrimi și de salivă întind, din loc în loc, cerneala pe hârtia albă din față și, iritat, strâng scrisoarea abia începută în pumn și o azvârl
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o vârstă venerabilă, s-au trezit antamați într-o încăierare rușinoasă și au ieșit de acolo cu pălării turtite, cucuie, gulere strâmbe și bastoane schimbate... Vorbește, răsturnat comod în scaun. Pete mari de roșeață nesănătoasă i-au invadat fruntea pleșuvă, pomeții, maxilarele. Febra. Vorbind, nu pierde nicio clipă din vedere chipul musafirului : o atenție încordată, ce vrea și nu vrea să vadă dacă există ceva vinovat între june și Sophie. Evident, nu poate să se scuze și să părăsească salonul, lăsându
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un păr foarte scurt, creț, sur pe vremuri și acum cărunt, fără nici un semn de chelie. Ochii mari, cu o tăietură rectangulară și o privire stranie și cruntă, erau de un căprui spălăcit, dar străluceau luminoși. Fața era lată, cu pomeți înalți și, când aflai de originea lui rusă, îți dădeai seama că era de tip slav. Avea un nas mare, puternic, acvilin și o gură mare, cu buze moi, umede, senzuale, iar buza de jos i se răsfrângea până peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mutat privirea cercetătoare spre fața adormită. Nici măcar în somn nu era calmă. Buzele umede întredeschise, printre care se strecura bulbuceala sforăitului, erau proiectate în acea expresie botoasă, dominatoare, care-l caracteriza. Ochii închiși, în orbitele lor pătate, erau ușor încrețiți. Pomeții înalți se afirmau la fel de imperativ în fața flască, iar șanțurile adânci, de o parte și de alta a nasului mare, încovoiat, păreau două văiugi create prin eroziunea apelor. Pe fruntea la marginea căreia părul creț, cărunt, nu începuse să se rărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un film științifico-fantastic și strânsă în talie cu o sfoară împletită. Până și capul ei, cu profilul tăiat în linii drepte, părea mai îngust, de parcă încerca să fie bidimensional. Soarele dăduse o nuanță mai închisă tenului ei smead, îi rumenise pomeții și-i aprinsese reflexe roșcate în părul negru, tăiat foarte scurt. Te-am văzut de mai multe ori la Băi sau la Institut, cum îi spun ăștia de aici. Da? Pearl îl găsea pe Emma extrem de ciudat. Transpira în costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în lung și-n lat pe bicicletă. Nașa mea a intrat ațintindu-mă cu o privire concentrată, care se dorea neutră. Trebuia să mă fi bucurat de surpriză? Lumina slabă din tavanul holișorului îi îngroșa umbrele de sub arcade și de sub pomeții obrajilor. Bănuiești de ce am venit, nu? m-a întrebat ea, gravă, continuând să mă fixeze drept în ochi cu privirea ei pătrunzătoare în timp ce pășea în holișor. Dar timpul curgea prea repede și nu puteam să fac vreo legătură între vizitele
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
al optul(ea) an”... și a “dat... svintei măn(ă)stiri Vatoped la Svânta Goră”: satul Voșca, în ținutul Sorocei, împreună cu soru-sa, do(a)mna Safta. Apoi satele: “Vasilcăul... și Cereșnovățul cu loc de prisacă, și cu fânețe, și cu pomeți și cu rediul Cereșnovățul”. La acestea se adaugă și “giumătate de sat de Stângăceni, ce să cheamă acmu Pohrebeni, pre Soloneț... și satul Movileni cu hălășteu, în ținutul Iașilor... și un hălășteu, în ținutul Iașilor... cumpărat,... de la Danco și de la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cum îi zicea lumea, a rămas în memoria colectivă prin calitățile sale inginerești în domeniul construcțiilor hidrotehnice. Era un bărbat mic de statură - poate de aceea fusese poreclit Steluță - uscățiv, cu un nas cam mare, sub care purta mustăcioară, cu pomeții obrajilor proeminenți și ceacâr: avea un ochi albastru și celălalt căprui. Umbla tot timpul cu ziarul ”Scânteia” în buzunarul din stânga al hainei, chipurile să-l aibă la îndemână, însă nu avea cum să-i fie de folos întrucât Fulfuc era
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93450]
-
echilibrul ei ținea de o anumită ordine a mișcărilor. Cum ieșea din această ordine, se clătina. Lipsa de acțiune o descuraja evident, o lăsa fără un punct de sprijin. Devenea imediat vulnerabilă. Ceva se stingea pe fața ei osoasă, cu pomeții proeminenți și abia atunci îți dădeai seama că ochii sumbri, care se dilatau uneori în plină zi ca la pisici în întuneric, erau frumoși și jucau rolul principal în fizionomia ei, îmblînzindu-i trăsăturile puțin cam severe. Timpul trecea ca o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lui, mulți o salutau spunîndu-i contesă, se pare că era cu adevărat și, de altfel, fapt sigur e că mulți bărbați se aplecau să-i sărute mîna, Îndeosebi diplomații. Femeile În schimb Îi spuneau pe nume și-i atingeau ușor pomeții obrajilor cu vîrful buzelor; biata Finita Începuse să se simtă amețită de parfumul Îmbătător pe care-l răspîndea lumea În seara aceea În noua ei casă, numai de nu s-ar sparge, totul era de sticlă, murea de spaimă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
amputat invadau hărțile vecine. Undeva - doar Dumnezeu mai știa în care carte - Weber povestise cum descoperise o mână în mare parte nevătămată și sensibilă înflorind pe fața lui Lionel D., un pacient care suferise o amputație. Dacă era atins pe pomeți, Lionel simțea atingerea în degetul său mare care nu mai exista. Dacă era mângâiat pe bărbie, o simțea în degetul mic. Când se dădea cu apă pe față, simțea cum lichidul i se scurge pe mâna sa dispărută. Weber opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spațiul dintre ele umbrit, încrustate într-un aparent suport oval înclinat și el spre stânga. În dreapta ovalului, o linie între Zenobia și mine, înclinată tot spre stânga, îmi atingea partea de jos a bărbiei. În sus, Zenobia nu trecea de pomeții obrajilor mei, bine accentuați; în jos, cu piciorușe cu tot, abia îmi ajungea la limita bărbiei. În dreapta desenului, un con de umbră subțire și ascuțit, cu vârful în sus, marca vidul. Senzația de straniu și de diafan se degaja mai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fixate suportul pentru prosop, uscătorul de mâini, robinetul unui bideu. Era îmbrăcată în mantoul gri-șobolan cu care de obicei venea la birou și cu russari în același ton,răsucit împrejurul feței, însă ochii ei spuneau singuri ceea ce mintea ținea ascuns. Pomeții îi înfloriseră și arătau mătăsoși. Era palidă și pierdută într-o fericire secretă, pe care atunci o descoperea. „Ești de mult o femeie coaptă“, îi zicea maică-sa, „dar umbli cu capul în nori“. Cum era o femeie coaptă? Ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Chestii fine! Șnapanul e plin de bani..." Înghiți la repezeală câteva linguri, mai subtiliză o ceapă și un pumn de minciunele din dulăpiorul Melaniei Lupu și părăsi bucătăria. * Valerica Scurtu își perie îndelung părul decolorat. Avea o față pământie, fără pomeți. Pe buza subțire cu colțurile coborâte îi răsărise un herpes. Se desprinse oftând de oglindă și începu să se plimbe prin cameră. Se oprea din când în când și ridica scame invizibile. Lucrurile străluceau de curățenie. Vitrina șifonierului cu ceștile
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să te amuzi la ora asta. Îl duse în odaia ei și dădu dramul la televizor. Stinse apoi lumina și părăsi apartamentul. Cocoțat pe fotoliul Melaniei Lupu, motanul urmări un film unde Raf Valone suferea pentru o brună superbă cu pomeți înalți. Ioana Dogaru ținea buzele strânse. ― Nu cred că e bine ce faceți, oftă Cristescu. În imobilul din Strada Crăiței s-au comis trei crime. Repet întrebarea: Pentru ce îl căutați pe domnul Vîlcu? ― Urmez un tratament, spuse încet bătrâna
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
DECÎT O PRIVIRE ÎN TREACĂT, PE CARE I-O ARUNCASE PÎNĂ ATUNCI. DAR FUSESE CONȘTIENT DE FAPTUL CĂ OCHII EI VERZI ÎL SUPRAVEGHEAU ÎNCĂ DIN CLIPA ÎN CARE SE AȘEZASE. CHIPUL ÎMPĂRĂTESEI ERA IZBITOR, APROAPE NOBIL. AVEA STRUCTURA FACIALĂ CU POMEȚII PROEMINENȚI ȘI BĂRBIA FERMĂ A CELEBREI FAMILII ISHER. ȘI NU ÎNCĂPEA NICI URMĂ DE ÎNDOIALĂ CĂ EA ERA DOAR CEL MAI RECENT, NU ULTIMUL PRODUS AL UNUI ARBORE GENEALOGIC STELAR. PASIUNI CAPRICIOASE ȘI PUTERI NELIMITATE ÎI STRÎMBASERĂ MEREU FAȚA FRUMOASĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]