320 matches
-
am zis și eu, că doar ăsta era un satelit natural, docil, avea orbita lui, nu se mișcase de pe ea de mii de ani, nici la dreapta, nici la stânga, te puteai baza pe el la o adică. Și totuși nici pomeneală de satelit. Ce să fac? Am ieșit în spațiu să-ntreb pe cineva, să mă lămurească cumva. În spațiu, cum știți, nici țipenie de om. Cât vedeai cu ochii, nu vedeai nimic. Am stat ce-am stat, doar-doar o trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
l-am ști noi? zâmbi sceptic tractoristul. Suntem o mână de oameni, ne cunoaștem între noi. Credeți că nu ne-am bucura să se ridice unul și să zică, măi băieți, uite cum gândesc eu... Dar se înalță careva? Nici pomeneală! — Și femeile sunt mediocre? întrebă Amărășteanu. — Femeile sunt mediocre rău de tot, răspunse tractoristul. O ecuație nu pot face. — Și copiii? — Copiii sunt mediocri, da-s drăguți. Copii, ce poți să zici... Ați spus c-aveți trei avioane, zise comandantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
care să te sece la ficați, numai să fi încercat să-ți storci vreun coș de pe ea. Așa că ne-am lăsat scândurelele pe piept în plata lui Dumnezeu. Ne-am culcat fiecare pe bucățica lui de trotuar. Prin domicilii nici pomeneală să ne mai pripășim. Ne văicăream și-o frigeam înainte cu bolitul... 49 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Iar când paznicii ăia vor adormi, în sfârșit... Pîst, Chiose nehalit!... Trăgând niște sforăituri... Bă, Chiose, bre... De să se cojească
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
etajul doi. Imediat vă servesc, dragii mei. " Fii liniștită, Melania, tot ce ți-a spus până acum nu sânt decât baloane de săpun. Le poți spulbera cu o singură suflare. De data asta ai avut ghinion, dar de greșit, nici pomeneală! Să-ți arate cea mai mică gafă!" ― Acestea sânt desigur, momentele esențiale, preciză maiorul râzând. Momentele față de care dumneavoastră presupuneți că sînteți invulnerabilă. ― În sfârșit, domnule maior, îmi dau seama cât v-ați străduit ca să-mi explicați punctul dumneavoastră de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
rămînă tot impostorii ăștia care au distrus învățămîntul românesc ? — ! ? Am rămas perplex. Ultimul lucru de care îl pot bănui pe Jurnalist este că ar fi înregimentat politic și atunci critica lui ar fi una „pe linie de partid”. Nu, nici pomeneală, era sincer revoltat, în calitatea sa de intelectual român, rezonabil de patriot. Am mai schimbat cîteva vorbe și m-am lămurit că nu citise în viața lui noua lege a educației și era total în afara „metodologiei” ei de aplicare, care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
vedea nici chipul, nici măcar capul sau gura. Doar atât; auzea o voce clară ca și cum ar fi cineva chiar în preajmă. Privi mirat în direcția de unde venea vocea, apoi jur-împrejurul său. Nimeni și nimic. Să se ascundă cineva prin apropiere, nici pomeneală. Nu avea nici cine, nici unde. În jur totul era pustiu, nici măcar un bolovan, vreun ciot de lemn, o rădăcină de copac sau un buștean după care să se pitească. Și totuși vocea auzită părea reală, a unui om în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pe care nu le va părăsi niciodată. Fiind cap de familie, numai alături de femeia și de copiii lui, va fi cu adevărat fericit. Fluierase în zădar. Nimeni nu-l auzea, nimeni nu-l băga în seamă, iar de câini, nici pomeneală! Curios din fire, de la înălțimea la care se afla, privind mulțimile de suflete agitate, de la picioarele lui, cum ridică pumnii și se amenință unii pe alții, gata-gata să se lupte între ei și să se sugrume, gândi că, probabil, nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
unde? ― Dimineață și chiar în bârlogul meu, părinte. Cred că tocmai terminase de mâncat găina, ale cărei pene le-am găsit la fața locului. A cui o fi fost biata pasăre? ― Oi afla eu în zilele următoare. De la mine, nici pomeneală. Și acum, să revenim la cârlanii noștri. Încotro ne vom îndrepta pașii astăzi? ― Apoi, pregătește-te de drum lung, părinte. ― Dacă mi-i spune unde ne vom opri, oi răsufla mai liniștit. ― Păi, eu aș ruga pe sfinția ta să
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
la dzile însemnate trei epitropi, anume: egumenul de la Trei Sfetiteli și egumenul de la Golâia și egumenul de la Dobrovăț, și să trimită la Sfânta Gora la toate mănăstirile”... ― Să nu crezi că alți voievozi au stat cu mâinile în sân. Nici pomeneală. La 15 noiembrie 1736, Grigorie Ghica voievod scrie: “De vreme ce părinții călugări de la svi(n)tele m(ă)n(ă)stiri a Sf(â)nta Gorii ne-au scris carte și ne-au rugat pentru... m(ă)n(ă)stire Trei
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a lipsi dintr-această moșie... unii ca aciia să fie trecleți și”... sfinția sa nu se oprește pănă nu spune un neadevăr: “pentru că patrierșiia noastră mai mult am dăruit decât am dat. Aceasta scriem”. E drept că a dat și nici pomeneală de “dăruit” o “moșie, de care nici mănăstirile nu prea au folos și agiutori de la dânsele”... Eu înțeleg să faci lucruri nepotrivite cu rangul tău de patriarh, da’ să și scrii în detaliu nedreptatea pe care ai făcut-o unor
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
prea sunt prezent și a întrebat: ― Ce ți-a distras atenția, fiule? Cum văd, nu prea ești de față la ceea ce vorbim. ― Încercam să socotesc cam câtă avere se ascundea sub cei 74.000 de galbeni. ― Și ai aflat? ― Nici pomeneală, părinte. ― Atunci, să mergem mai departe, dragule. ― Iaca ce mai scrie domnul profesor Vlăducă: “Alt fapt arbitrar îl săvârși guvernul în 1859, luând averile bisericești ale mănăstirilor Neamțul, Secul, Agapia, Adam și Verona, sub pretext de administrație rea, trecându-le
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
da, rău!, să facă, țara, cu mine. Era la modă ciorovăiala privind modernizarea. Ce modernizare? Că, fiecare, cu oricât de puțină minte în cap, își vedea în primul și în ultimul rând de propria înavuțire. De restul, de țară - nici pomeneală! Iar, la numărul izbânzilor și a erorilor sucombate în avarii, tot eu am căzut de prost. Pe-atunci ajunsesem, deja, sus de tot: vârful guvernului. Dar, dacă vârful n-avea de ce se înrădăcina, ce vină avea vârful?! și am fost
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
zise Rowe. — Stimate domn, te rog să mă crezi că știu toate Începuturile, Îi tăie vorba domnul Rennit. Lucrez de treizeci de ani În branșa asta. Treizeci de ani, pricepi? Fiecare client Își Închipuie că e un caz unic. Nici pomeneală de așa ceva: toate cazurile se repetă. Nu-ți cer altceva decît să-mi răspunzi la anumite Întrebări. Restul, ne privește. Și-acum, spune-mi: cînd ai Început să observi ceva suspect... o anumită răceală În purtarea soției. — Nu sînt Însurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-se pe laiță. Se înghesuiră lîngă pruncul gol, sclifosindu-se, rîzînd și uitîndu-se cu o curiozitate lacomă. Pe fețele rotunde și pe ochii căscați cădea încîlcită o claie de păr negru în care foarfeca sau pieptănul nu intraseră niciodată; nici pomeneală de săpun. Prăseau în aceste clăi urdii de vietăți alburii pe care, cînd da soarele în nămiezi, mame așezate turcește la umbra unui corcoduș, cu basmalele căzute în jurul gîtului, le scurmau cu degete zbîrcite ca niște uscături. Legănați astfel în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
aduceau cu cei de acasă!), la umbra frunzișului. Poteca Încă se Întindea În fața mea și nu știam cine o făcuse și de ce. Și dacă o făcuse cineva care știa că, odată, o să-i fie de trebuință lui Krog? Pfuuh... Nici pomeneală! O făcuseră oamenii care trăiau printre copaci. I-am văzut prima oară pe la amiază. Se furișau prin spatele trunchiurilor cele mai groase, cu ochii țintă la mine. Auzeam În minte ce-și spuneau, Îi simțeam ce gânduri aveau, că ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se afundară și nu mai apărură nicicând. - Odată cu mine! Dă din picioare odată cu mine! - strigă Enkim, mișcând picioarele precum un șobolan care dă să se strecoare printr-o crăpătură prea Îngustă. Am Încercat să mă iau după el, dar nici pomeneală să ducem bulumacul Încotro doream. Lunecam din ce În ce mai repede către sorb și, deodată, m-am trezit cu capul afundat În apă. Am dat să răsuflu, dar m-am Înecat și m-a cuprins spaima. Am tușit sub apă, am scos capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
că iar Îl ia Umbra! Tată, nu! - mi-am spus atunci și am tras o gură de aer. Am scos același șuierat pe care-l scoate burta unui mamut când o spinteci. Oamenii din jur pufniră În râs. Oameni? Nici pomeneală! De jur Împrejur erau numai femei, numai și numai femei. M-am scuturat și am dat să mă ridic În capul oaselor, dar eram moale ca un prunc și m-am prăvălit la loc. - Frig! Tare frig, am rostit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de-am crezut că gheața o să se crape și mai multe nu, dar de pe mare nu se mai auzi nimic. Am Început să ne Întrebăm dacă Într-adevăr auziserăm glasurile alea și dacă nu fuseseră doar o părere. Părere...? Nici pomeneală, că le auziseră toți! Ba mai mult, unii spuneau că văzuseră și niște luminițe, precum ochii unor pisici, plutind departe, În voia valurilor. Am așteptat să răsară soarele ca să vedem ce și cum dar, spre deznădejdea noastră, Marea cea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și fiică-sa ar trebui să fie afectată, că doar mâncăm împreună. - Nu, nu, că moldovencele sunt toate curve. De astea nu se prinde nimic. Mă uit dintr-o parte la ea, uimit. - Păi și noi sunem moldoveni, nu? - Nici pomeneală! Tata e din neam de greci. Bunica de la Bârlad încă știa Tatăl nostru și Crezul pe de rost în grecește. O aștept în fața magazinului până cumpără trei cârnați Trandafir. Iese, luăm căruciorul, și reușim să traversăm intersecția după ce Mike Tyson amenință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dracului te afli. D-apoi unde te duce? Dar... ce să-ți fac, băiete, dacă ai reușit la toate încercările la care te-au pus când te-au ales să te facă cercetaș? Bănuiai tu atunci ce te așteaptă? Nici pomeneală. Voiai numai să le arăți că nu ești din cei care trebuie să le ridice altcineva fundul ca să se poată mișca... Uite că și locotenentul Făgurel împarte aceeași soartă cu noi, pe când câinele cela de sărjănt a rămas să mai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
una din seri, s-a dus la șeful magaziei. Ce s-o întâmplat? Nu ai somn? Am nevoie de o foaie de hârtie și un creion. Vreau să scriu o scrisoare. Da’ cui vrei să scrii? La vreo fetișcană? Nici pomeneală. Vreau să-i scriu unui prieten de pe front. Ce prieten? Îmi este ca un frate adevărat, că dacă trăiesc astăzi și pot merge pe picioarele mele apoi el m-o salvat... Îi o poveste lungă... Să-i dea Dumnezeu sănătate
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Când ai să-l auzi, ai să cazi ca frunza de pe copac la vremea brumei. Acum ești dumirită? Buștean! - a răspuns Maranda, privind amuzată, când la unul când la altul, doar-doar a ghici despre ce ar putea fi vorba... Nici pomeneală însă. Cei doi se priveau complice, gata să izbucnească din nou în râs. Gruia aștepta încuviințarea lui taică-său, dar acesta mustăcea a râde doar. Știi matale la ce mă tot gândesc eu de o bucată de vreme? De unde să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
englezii și mulți alții n-au. Că danezii se numesc danezi de la daci. Că dacii sînt geți. Că aristocrații spanioli pur sînge nu sînt decît cei care se trag direct din daci și-o pot demonstra cu acte. Ceilalți, nici pomeneală. Că indienii se duceau din cele mai străvechi timpuri să se roage pe VÎrful Omu. Redactorul aducea, pe un ton electrocutat, argumente extrase din opere străine, În special germane, scrise Încă din secolul trecut, adică irefutabile. Descoperirea colosală a operelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dar cu o condiție. Nu spuneam eu? Tu ești ca îngerii cei surzi. Omul moare de foame și de sete și el mai pune încă o condiție. S-o auzim! Tu vrei ca până acasă să mergem ca muții? Nici pomeneală. Atunci, să ne gândim cum am putea vorbi despre cele vii? Luând documentele în ordinea în care au fost emise sau?... Dacă am lua-o în ordinea emiterii lor, am cam ameți sărind de la un loc cu vii la altul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vreun vecin sau rudă. Acuma am să te rog să fii atent la ce se spune în zapisul din 20 ianuarie 1797, vere. Ai băgat tu de seamă că nu sunt numai ochi și urechi la tot ce spui? Nici pomeneală, dar voiam să vezi câte amănunte interesante înșiră câte un vânzător de vii. Ascultă: „Adecă eu, Costina soț lui Ianachi casap, și eu, Nastasie fiiu răposatului Necula zlătariul din tîrgul Ieși, am dat... zapisul nostru la cinstita mîna dumisale coconului
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]