1,123 matches
-
Valeriu Gafencu, Horia Stamatu, Vintilă Horia, Virgil Ierunca, Eugeniu Coșeriu, Sever Pop, George Racoveanu, Basil Munteanu, Eugen Lozovan, Paul Popescu, C.V. Gheorghiu, Ion Popinceanu, Ștefan Teodorescu, Octavian Buhociu, Ion Negoițescu, Grigore Gafencu, Ioan Cușa, Principele Nicolae, mulți, foarte mulți doar pomeniți sînt, în portrete și evocări sau în confesiunile din epistole, inimile care nu s-au otrăvit, asigurînd, în diaspora, sîngele necesar funcționării unui "plămîn în plus" de care avea nevoie cîmpul cultural din țară: un inventar de valori abia acum
Plămînul în plus by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/15349_a_16674]
-
pe o hartă pe care știi că o ai, însă nu îi cauți niciodată legenda." Puse una lîngă alta, dintr-o grijă pentru stil vecină cu pedanteria, micile potriviri, privite de la oarece distanță, compun desenul marilor asemănări. Asta fiindcă înainte pomenita comparație nu-i doar iglița broderiilor mărunte, ținînd de-o anume dexteritate a descrierii, ci, mai mult, un principiu de compoziție, felul de-a spune, pe din două, o poveste. Arhanghelii nu mor e un duet de triangluri care-și
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
de sub incidența unor prompte reacții critice. Au trecut de atunci două decenii. La capătul lor, imperativul principal al faptelor prezentate în continuare se situează nu atât sub semnul relației personale, cum ar putea să creeze impresia, cât al consemnării fenomenului pomenit, fenomen care justifică motivația în virtutea căreia Frunzetti a constituit în ochii mei cu adevărat un ,caz". El nu anulează - în conștiința mea și sper și a cititorului - meritele reale prin care s-a ilustrat, în viața culturală românească, în foarte
Însemnări pe marginea volumului lui Mihai Pelin "Deceniul prăbușirilor (1940-1950)" (II) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11100_a_12425]
-
cultura de stânga: ,literatura pentru masse" (sintagmă care avea să primească, în curând, alt nume: realism-socialist - ,metoda metodelor"). Printre primii incriminați: Tudor Arghezi, la demolarea căruia pusese și Miron R. Paraschivescu destulă dinamită, după cum arătam în dosarul cazului Arghezi din pomenita carte. Apărut postum, în ediția primă, la cinci ani după moartea autorului său (și la aproape nouă ani de când Miron Radu Paraschivescu își încredința manuscrisul lui Virgil Ierunca), cunoaște, în ediția românească, o formă îmbogățită și îmbunătățită de autor, spun
Jurnalul unui cobai by Ana Selejan () [Corola-journal/Journalistic/11166_a_12491]
-
copleșitoare, din literatura universală. Cel mai adesea, marii scriitori cu opere greu comensurabile beneficiază de eseuri interpretative limitate la anumite aspecte. Nu există, după știința mea, cazuri în care un critic să recitească integral opera unui mare scriitor dintre cei pomeniți, iar relectura să se soldeze cu o nouă carte. Dumitru Micu e o excepție de la această regulă. A publicat în 1965 o monografie Arghezi de tip tradițional, Opera lui Tudor Arghezi, în 422 de pagini, și a revenit asupra aceluiași
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
josniciile, toate stările de putreziciune larvare, încât desfășurarea lor publică a fost sistată și ,verificările" au continuat cu ușile închise. A contribuit la această decizie și inevitabila indiscreție cu care, în timpul ,spovedaniei" erau implicați ca martori sau ca părtași și pomeniți nominal chiar unii ,tovarăși" din ierarhia superioară de partid. Așa ceva, după codul nescris al partidului, nu se tolera decât dacă cel invocat public era pus mai întâi în discuția activului din care, la nivelul corespunzător, făcea parte. Dintre criticii de
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]
-
Moldovei, venit în domnia lui Mihai vodă și rădicat la boierie." Degetul care arată e al lui Neculce, poantele ale lui nenea Iancu. Rău o pățesc Kantacuzinii, vîrîți în încurcate dușmănii de familie. Rețin un fragment de autobiografie, în legătură cu înainte pomeniții vel-boieri: "Bunică-mč, muma tătîni-meu, fiind soră cu Safta Pășcănița, muma logofătului Iordache Pașcanul vară primară cu cuconul logofăt Ioniță Conta, ce-i zice Ciubrică, bunul vornicului Iancu, vornicul Alecu și spatariul Elisei și cneazul Costache Butelcă, acel ce n-are
Neam de neamul lor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10659_a_11984]
-
lui Dinamo" (ib., 2.02.2006) - iar cele invariabile se asociază cu un mic artificiu - citarea combinată cu o siglă: "președintele CS Dinamo" (Cotidianul, 3.02.2006). Denumirea echipei Steaua e și mai relevantă, pentru că intră în seria mai sus pomenită, a termenilor proprii proveniți din substantive comune. Cel mai frecvent, numele apare cu mărcile tipice ale flexiunii: "tehnicianul Stelei" (EZ 8.06.2006), "finanțatorul Stelei " (Libertatea, 16.02.2006); și aici, invariabilitatea e produsă de asocierea cu o siglă: "președintele
"... a Dacia" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10643_a_11968]
-
în viață, în viața care a trecut - iată cadrul generic dar și miezul încins al acestui sentiment tenebros de acceptare. Iar în sufletul omului tronează în permanență memoria, împrietenită cu el ,ca iedera cu mormintele! Același Ettore Caccia, mai înainte pomenit, observă cu multă finețe fenomenul unei resurecții a figurativului, mai cu seamă la numeroși poeți din veacul trecut care s-au apropiat sau chiar au plonjat în ermetism. Ungaretti, Montale, Saba, chiar și Luzi, au simțit în aceeași perioadă nevoia
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
bună măsură, de creație și nu, cum ne-am obișnuit să credem, invers. Literatura generației '80 nu e, iată, spune Magda Cârneci, victima neajutorată a tot soiul de manifeste, ci, mai curînd, o ecluză, mediind între temele fiecăruia și Zeitgeist, pomenit, de altfel, foarte des. Regula autoimpusă, aceea de-a trăi în actualitatea foarte strictă, pręt-ŕ-porter, însă cu toată sofisticarea poeților de totdeauna, definește o generație deschisă tuturor azimuturilor, care încearcă să cunoască înainte să adere sau să evite, care vrea
Critimixuri și alte fixuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10983_a_12308]
-
iluștrilor poeziei universale moderne, precum Whitman, Pound, Williams, Eliot, Eluard, Maiakovski, Blok, Esenin, Machado, Brecht, Neruda, Quasimodo, Ungaretti, Kavafis, Seferis, Ritsos, Elitis etc. Ne-am referit mai sus la românitatea poeziei românești. Dar, deși având în vedere cele mai sus pomenite, nu cumva cititorul insuficent lă murit va conclude că generația șaizeci a activat ca portavoce a unor valori străine și a unor forme poetice importate? Accentuăm, iarăși, că generația șaizeci nici n-a occidentalizat și nici na americanizat poezia română
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
sus, oricine, dar mai ales cel ce cunoaște realitarea românească, lesne poate deduce că, pe când în 19651966 abia cu reabilitarea lui Lucrețiu Pătrășcanu încep să aibă loc primele schimbări politice, în cadrul artelor și literelor fuseseră înfăptuite aproape toate schimbările sus pomenite și fuseseră reabilitați majoritatea scriitorilor «nedoriți». Am pomenit mai devreme că între anii 1952-1953, atât criticul literar Titu Maiorescu, cât și adversarul lui ideologic Ion Dobrogeanu Gherea, sunt dispensați: primul de determinativele defăimătoare, al doilea de cele omagiale, și, cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
putut să retracteze teza mea că schimbările ce-au fost înfăptuite în cadrul literaturii și culturii au precedat pe cele înfăptuite în cadrul politic. Critica exercitată de către noul lider predecesorilor săi a fost doar nominală, epidermică, de suprafață și formală, pe când operele pomenite mai sus exercitau o critică structurală unui regim ce continua să meargă pe o cale greșită. în ceea ce privește Puterea și Adevărul, de Titus Popovici, film politic de o rară inspirație, întrece în prufunzime filosoficul Cerul Senin, de Ciuhrai și Z, de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Vava Ștefănescu colaboraseră excelent, dar Woyzeck-ul realizat de cei doi la Teatrul Maghiar din Cluj-Napoca este de o valoare inestimabilă. Gândirea plastică a Vavei Ștefănescu a crescut constant de la un spectacol la altul, atingând valențe impresionante în piesa mai sus pomenită. O altă performanță a regizorului Mihai Măniuțiu constă în ceea ce a reușit el să facă cu dansul și cântecul popular românesc, pe care le-a ridicat la valoare universală în Electra, cu Teatrul ,Radu Stanca" din Sibiu, nivel puțin atins
Dans contemporan by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11038_a_12363]
-
deși sunt convins că s-a bucurat, socotindu-mă negreșit un sincer susținător al său; m-a introdus însă, ca să-i fiu în preajmă, colaborator, părtaș la sarcinile comitetului sindical-artistic pe care, la vremea aceea îl prezida. Cât privește articolul pomenit - de fapt în bună parte un studiu și chiar primul ce s-a scris despre dânsul, - contribuția lui s-a mărginit strict la a-mi indica o seamă de adrese unde puteam vedea tablouri ale sale, deosebit de cele aflate în
Însemnări pe marginea cărții lui Mihai Pelin Deceniul prăbușirilor (1940-1950) (III) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11054_a_12379]
-
-și face datoria.La mijloc era însă coruperea unei minore în care primele probe erau chiar cele trimise pe site-ul liceului de năbădăiosul amorez.Poze cu rătăcita adolescentă în rol de vedetă porno pentru uzul elevilor și profesorilor de la pomenitul liceu. Autorul fotografiilor era chiar recidivistul. Profesoarele de la liceu s-au trezit cu cei doi amorezi că vor să-și rezolve neînțelegerea recurgînd la arbitrajul dirigintei fetei. Dacă am înțeles bine profesoarele au cerut intervenția polițistului de proximitate, care n-
Demisia,dle Vasile Blaga! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11061_a_12386]
-
zona mijloacelor de focalizare tolerabile. Sînt și situații în româna actuală în care propriu reprezintă cea mai bună sau chiar singura soluție: atunci cînd însoțește un nume de acțiune, într-o construcție impersonală în care "posesorul" nu mai este deloc pomenit, deci nu ar putea fi reluat printr-un pronume: "ceva asemănător indiferenței față de propriul trup atunci când e perfect sănătos" (Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest).
Propriu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10138_a_11463]
-
Pe scara din dos a filozofiei nu atinge chestiunea. Iar în cartea de față, Anthony Kenny scrie că Toma d'Aquino provenea "din marea casă feudală Aquino." (p. 9) Dacă e să judecăm statistic, numărînd incidența cazurilor în care este pomenită una sau alta dintre posibilități, atunci cea de-a doua variantă - varianta patronimică - are cîștig de cauză. Aquino este numele unei ilustre familii italiene și nu o așezare italiană. Și atunci să fi greșit Étienne Gilson? Chichița aceasta pare lipsită
Boul mut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10240_a_11565]
-
1983. Și peste toate astea circa zece mii de articole în presa ante și postdecembristă. Omul a supraviețuit în mediul extrem de toxic al presei din ultimii douăzeci de ani de comunism, în virtutea acelei aptitudini de a vorbi fiecăruia pe limba lui, pomenită mai sus, ce-i potența relaționarea cu tagma activiștilor și ziariștilor județeni, întrepătrunsă cu protipendada presei centrale și cu aristocrația boemei literare formată din personalități de talia lui Fănuș Neagu, Mircea Dinescu, Romulus Vulpescu sau Dinu Săraru. În treacăt fie
Eroi în moarte civilă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/3982_a_5307]
-
artă nu avea drept scop să suscite admirația muritorilor. Ea trebuia să servească intențiilor acestui dictator, care probabil că nu putea să suporte gândul unui dușman pe care nu-l putea învinge prin forță - Moartea!” Nu în ultimul rând, trebuie pomenite modestia cu care autorul subliniază adeseori că ideile sale sunt rodul „unei imense munci colective”- „și de fapt, câte formulări împrumutăm de la ceilalți fără să ne dăm seama!”, precum și amplul aparat critic incluzând multiple referințe la surse primare. Este evident
Cărți la Editura ART by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3991_a_5316]
-
Fiindcă, dacă e să fim corecți, prea puțin din materia cărții aduce cu sine noutăți. Din prima treime, dedicată Teoriei, eseul Poezie versus reportaj (pp. 27 - 35) reia un fragment din Poezia lucrurilor de care ne pasă (apărut în deja pomenita Poezia. Teze, ipoteze, explorări); „În căutarea timpului pierdut”. O analiză rizomatică (pp. 36 - 52) reia, în cheie sobră, ceea ce în romanul Nepotul lui Dracula, din 2012, era tratat cu blândă ironie: prelegerile asistentului Florin Dragolea; Peternitatea (pp. 53 - 62) reia
Supraviețuirea prin poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3853_a_5178]
-
se raportează numai spontan, ca în primul poem sau în meditațiile versificate, ci și programatic. Fiind informată deopotrivă și în poezia „modernă”, și-a găsit pentru început modelul în creația lui Guillaume Salluste Du Bartas, poet francez hughenot, astăzi rareori pomenit, dar în epocă nume de rezonanță în spațiul european din umbra lui Jean Calvin. Megapoemele acestuia, inspirate de Biblie, în ton cu o serie de principii proprii, contribuție de bază la o poetică biblică protestantă, au avut parte de o
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
mult. A clamat-o chiar Caragiale (într-o scrisoare adresată la 1895 primprocurorului tribunalului Ilfov), dar, se pare, au auzit-o, până astăzi, prea puțini: „Constituindu-mă în fața onor. Tribunal parte civilă, voi cere, pe lângă despăgubirea ce-mi acordă articolul pomenit, și alte dauneinterese, deoarece artiștii, cum aflu ulterior, și-au permis, cu autorizarea Direcției și în contra oricărei tradițiuni, să-și facă măști după chipurile unor persoane onorabile și-nalt puse în societate, lucru ce mă păgubește foarte mult și în contra
Caragiale față cu actualitatea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4205_a_5530]
-
Ce mai înseamnă 40 de ani? Iată ce răspunde, metaforic, cu ocolișuri, un scriitor, Florin Lăzărescu: „... patetic, poate - e că pe măsură ce mă apropii de 40 de ani, mi se întâmplă din ce în ce mai des la culcare, una din fazele de genul celor pomenite anterior să mi se strecoare, fără să vreau, în minte. Lucru care mă face să adorm din ce în ce mai târziu și-aproape în fiecare dimineață să mă trezesc - de data aceasta înzecit mai intensă, răspândită până în măduva oaselor, parcă la ultima celulă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4045_a_5370]
-
vorbind, trăim într-o bolgie a necesității din care nu scapă decît oamenii de excepție, dar și ei numai pentru scurt timp și doar cu prețul unei dezarticulări lăuntrice, libertatea fiind un atribut ce nu revine decît celor două tipuri pomenite: geniul în ordinea frumosului, și sfîntul în ordinea binelui. Restul omenirii e o vale a plîngerii în care pigmeii sînt prinși în lanțul dorințelor și satisfacțiilor meschine. Lanțul are verigi implacabile, un șir de trepte în care fiecare dorință împlinită
Velle non discitur (II) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3945_a_5270]