1,140 matches
-
îndeamnă să facă păcatul. „Vei spune asemenea lucruri duhovnicului? E mare rușine.” Așa se prezintă păcatul : dulce și lipicios. Însă după săvârșirea lui, el lasă un gust amar, o goliciune în suflet. Referindu-se la numărul și felul ispitelor, Evagrie Ponticul ne spune că dracii nu lasă nimic necercetat din cele ale noastre: nici șederea, nici culcarea, nici starea în picioare, nici cuvântul, nici mersul, nici privirea<footnote Evagrie Ponticul, op. cit., p. 83. footnote>. Toate le iscodesc și le cercetează, ca să
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
goliciune în suflet. Referindu-se la numărul și felul ispitelor, Evagrie Ponticul ne spune că dracii nu lasă nimic necercetat din cele ale noastre: nici șederea, nici culcarea, nici starea în picioare, nici cuvântul, nici mersul, nici privirea<footnote Evagrie Ponticul, op. cit., p. 83. footnote>. Toate le iscodesc și le cercetează, ca să ne despartă pe noi de Dumnezeu. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne învață că, chipul ispitelor e îndoit: unul e prin plăcere, altul prin durere. Primul e ales de bunăvoie, al
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
-ne astfel mintea și curățindu-ne sufletul, care, hrănit cu rugăciunea, naște cuvinte înțelepte, gânduri dumnezeiești și bucurii de nedescris. Căci rugăciunea este „lucrarea demnă de vrednicia minții sau cea mai bună și mai curată întrebuințare a ei”<footnote Evagrie Ponticul, Capete despre rugăciune, cap. 84, în Filocalia, vol.I, Edit. Humanitas,București, 1999, p. 97. footnote>. Deci, decât să umplem timpul cu păcate, mai bine să-l înveșnicim rugându-ne, să facem totul în prezența lui Hristos ca totul să
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
pe care le săvârșim în fiecare ceas, în fiecare zi, cu știință sau neștiință și păcatele grele au fost clasificate în antichitatea creștină de Părinții duhovnicești, care au pornit o adevărată ofensivă împotriva păcatelor și a patimilor. De exemplu, Evagrie Ponticul enumera sute de păcate. Ioan Casian, însă, a redus această multitudine de păcate, rezumându-le întâi la opt, „cele opt gânduri ale răutății“: lăcomia pântecelui, desfrânarea, iubirea de arginți, mânia, lenea, întristarea, slava deșartă, mândria. Mai târziu, unii Părinți au
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
Vorbind despre ispite, Sfântul Marcu Ascetul scrie că „a nu avea experiența momelii răului e propriu firii neschimbabile, nu celei omenești”<footnote Sf. Marcu Ascetul, Despre botez, în Filocalia, vol. I, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 301 footnote>, iar Evagrie Ponticul ne descoperă că, dintre dracii care se împotrivesc urcușului nostru duhovnicesc, cei dintâi sunt cei încredințați cu poftele lăcomiei pântecelui, cu iubirea de argint și cei care ne momesc cu slava de la oameni, iar ceilalți vin după aceștia ca să ia
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
lepădat de toate acestea. Nici de mândrie nu scăpăm, dacă nu ne eliberăm de iubirea de argint. Deci, e cu neputință să cădem în ispita vreunui drac, dacă nu suntem răniți mai întâi de acele căpetenii ale lor<footnote Evagrie Ponticul, Capete despre deosebirea patimilor și a gândurilor, cap. 1, în Filocalia, vol. I, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 62. footnote>. Dar, așa cum ne arată Sfântul Isaac Sirul, nu poate diavolul să se apropie de om, sau să i aducă ispite
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
îndeamnă să facă păcatul. „Vei spune asemenea lucruri duhovnicului? E mare rușine.” Așa se prezintă păcatul : dulce și lipicios. Însă după săvârșirea lui, el lasă un gust amar, o goliciune în suflet. Referindu-se la numărul și felul ispitelor, Evagrie Ponticul ne spune că dracii nu lasă nimic necercetat din cele ale noastre: nici șederea, nici culcarea, nici starea în picioare, nici cuvântul, nici mersul, nici privirea<footnote Evagrie Ponticul, op. cit., p. 83. footnote>. Toate le iscodesc și le cercetează, ca să
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
goliciune în suflet. Referindu-se la numărul și felul ispitelor, Evagrie Ponticul ne spune că dracii nu lasă nimic necercetat din cele ale noastre: nici șederea, nici culcarea, nici starea în picioare, nici cuvântul, nici mersul, nici privirea<footnote Evagrie Ponticul, op. cit., p. 83. footnote>. Toate le iscodesc și le cercetează, ca să ne despartă pe noi de Dumnezeu. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne învață că, chipul ispitelor e îndoit: unul e prin plăcere, altul prin durere. Primul e ales de bunăvoie, al
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
-ne astfel mintea și curățindu-ne sufletul, care, hrănit cu rugăciunea, naște cuvinte înțelepte, gânduri dumnezeiești și bucurii de nedescris. Căci rugăciunea este „lucrarea demnă de vrednicia minții sau cea mai bună și mai curată întrebuințare a ei”<footnote Evagrie Ponticul, Capete despre rugăciune, cap. 84, în Filocalia, vol.I, Edit. Humanitas,București, 1999, p. 97. footnote>. Deci, decât să umplem timpul cu păcate, mai bine să-l înveșnicim rugându-ne, să facem totul în prezența lui Hristos ca totul să
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
pe care le săvârșim în fiecare ceas, în fiecare zi, cu știință sau neștiință și păcatele grele au fost clasificate în antichitatea creștină de Părinții duhovnicești, care au pornit o adevărată ofensivă împotriva păcatelor și a patimilor. De exemplu, Evagrie Ponticul enumera sute de păcate. Ioan Casian, însă, a redus această multitudine de păcate, rezumându-le întâi la opt, „cele opt gânduri ale răutății“: lăcomia pântecelui, desfrânarea, iubirea de arginți, mânia, lenea, întristarea, slava deșartă, mândria. Mai târziu, unii Părinți au
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
e absurd, Origene cere să fie castrat pentru a ajunge mai repede la Domnul, Ciprian din Cartagina ajunge la revelația existenței lui Dumnezeu pe când îi făcea curte unei domnișoare, Grigorie din Nazianze se consideră drept un cadavru care respiră, Evagrius Ponticul fuge de femei și de episcopi în pustie, Ioan Gură-de-Aur cheamă la nimicirea păgânilor, Grigorie din Nisa cunoaște epectaza cea mai autentică, sfântul Augustin propovăduiește inexistența antipozilor și se lamentează de-a lungul întregului text al Confesiunilor, și mai sunt
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
paradis, ceresc, terestru, magie, mântuire, creștină, pentru gnostici, prin sărăcie, Spiritul Liber, terestră, minuni, panteism, Sfântul Pavel, păcat abolit, indulgențe, de moarte, originar păgânism, Părinții Bisericii, sfântul Augustin, bibliografie, sfântul Ciprian, Clement din Alexandria, difuzarea scrierilor lor sfântul Epifanie, Evagrie, Ponticul, Grigorie din Nazians Grigore din Nysa sfântul Ioan Gură de Aur, sfântul Ipolit, sfântul Irineu, sfântul Iustin, Origene, platonicieni și stoici, salvatori de texte, Tertulian, penitență, și plăcere, și rugăciune, taine, teism, Toma d’Aquino, zei -Venus SPIRITUL LIBER adversarii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
augustan, Radu Negru (Cavalerul resemnării) în Evul Mediu valah, Toma Singuran (Prigoniți-l pe Boețiu) într-o contemporaneitate odioasă -, ele urmează un drum ce le poartă spre descoperirea unor adevăruri fundamentale. Imaginea tradițională a marelui poet roman surghiunit la țărmul pontic și doborât de durerea însingurării, a depărtării de strălucitoarele locuri natale (imagine atestată, de altminteri, în Tristele sale) e reinterpretată: în exilul chinuitor, el descoperă salvarea - Dumnezeu și, odată cu El, propria lume lăuntrică, sufletul. E un drum pe care, împreună cu
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
Funcționează ca profesor la Constanța și București, desfășurând în același timp o fecundă activitate culturală. Începe să colaboreze încă din timpul liceului (1920) la „Dobrogea jună” din Constanța, scriind apoi la „Revista Fundațiilor Regale”, „Convorbiri literare”, „Saeculum”, „Revista de filosofie”, „Pontice”, „Gândirea”, „Viața”, „Seara”, „Dacia rediviva”, „Sfarmă-Piatră”, „Meșterul Manole” ș.a. Semna (uneori și cu pseudonimele Teofil Bartolomeu, Ionescu-Tomis, Ion Petru, I. Petru-Tomis) articole, cronici și eseuri filosofice și literare, proză și versuri. Ca eseist din ultima promoție gândiristă, I. s-a
IONESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287584_a_288913]
-
cele venețiene, cărora nu avea să le pună capăt decât cucerirea otomană în secolele XV și XVI. Una dintre cele mai însemnate și de lungă durată ramificații ale evenimentului din 1204 a fost înlăturarea barierei bizantine de la Strâmtori, integrarea bazinului pontic în circuitele comerciale ale Mediteranei. Explorată timid la început de corăbierii și negustorii venețieni, în căutarea produselor care se găseau în porturile de pe țărmurile ei, Marea Neagră a dezvăluit treptat, spre mijlocul secolului XIII, perspectivele nebănuite și imposibil de bănuit în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cumpărat indispensabilul concurs genovez prin grele concesii în plan comercial, concesii care au restrâns considerabil sensul și valoarea restaurației sale. Genovezii au obținut, în virtutea tratatului de la Nymphaion, vaste concesii comerciale, de fapt scutire totală de vămi în tot imperiul. Clauza pontică a aceluiași tratat dă la iveală atât însemnătatea comerțului din și prin Marea Neagră la această dată cât și cunoașterea acestei însemnătăți de către emisarii Genovei care au încheiat alianța cu Mihail Paleologul: „De asemenea, /împăratul/ promite și convine să nu îngăduie
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din 1204, sigur este că în cursul secolului XIII, interesele comerțului au covârșit idealurile cruciatei. În cooperarea dintre cavaleri și navigatorii-negustori, balanța a înclinat hotărât de partea celor din urmă în Sud-Estul Europei. Când Genova a preluat hegemonia în bazinul pontic, resursele comerciale excepționale ale regiunii erau cunoscute în lumea mediteraneană; nu numai • „/Imperator/ promisit et convenit quod non permitet ire de cetero negociatum intra maius mare aliquem latinum nisi ianuenses et pisanos et eos qui defferent pecuniam seu res nostri
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
se stabiliseră pe această cale cu sursele produselor orientale a căror comercializare era aducătoare de venituri fabuloase. Exploatate în condițiile înscrise în tratatul de la Nymphaion, înăsprite mult în aplicare de spiritul intolerant al genovezilor, resursele regionale și intercontinentale ale comerțului pontic au asigurat Republicii Ligure în decurs de numai patru decenii venituri excepționale și i-au permis, potrivit martorilor contemporani, să depășească Veneția sub raportul avuției și al puterii navale. Bizantinii, care asistau neputincioși la activitatea comercială frenetică a genovezilor în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
iernii. Cooperarea dintre „imperiul stepei“ în varianta mongolă și thalasocrația mediteraneană, personificată de genovezi, a conferit Mării Negre, potrivit formulei devenite clasice, funcția de „placă turnantă“ a comerțului mondial, adică, în condițiile epocii, a schimburilor euro-asiatice8. Excepționala reușită genoveză în bazinul pontic nu putea să nu trezească invidia puterii care lăsase să-i scape din mâini acest „izvor al tuturor mărfurilor“ care era Marea Neagră, potrivit unui observator contemporan 9. Când, o dată cu cruciații, a pierdut ultimul bastion al comerțului ei oriental, Acra, în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Marea Neagră, cu hotărârea de a se împărtăși din resursele inepuizabile ale comerțului ei. Între Genova, decisă să-și apere privilegiul din 1261, și Veneția, nu mai puțin hotărâtă să își impună cu orice preț dreptul de a participa la comerțul pontic, a urmat o înverșunată înfruntare, care a durat de la sfârșitul secolului XIII până la sfârșitul secolului următor, încleștare care, în fazele ei cele mai acute, s-a desfășurat cu mijloacele conflictului armat. Trei mari războaie veneto-genoveze pentru comerțul pontic, cu vaste
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la comerțul pontic, a urmat o înverșunată înfruntare, care a durat de la sfârșitul secolului XIII până la sfârșitul secolului următor, încleștare care, în fazele ei cele mai acute, s-a desfășurat cu mijloacele conflictului armat. Trei mari războaie veneto-genoveze pentru comerțul pontic, cu vaste repercusiuni europene, au dominat relațiile dintre cele două thalasocrații mediteraneene timp de un secol. La capătul acestor înfruntări, spune un observator contemporan, Veneția și Genova „au depus armele, dar ura nu au depus-o niciodată“. Într-adevăr, până la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dominat relațiile dintre cele două thalasocrații mediteraneene timp de un secol. La capătul acestor înfruntări, spune un observator contemporan, Veneția și Genova „au depus armele, dar ura nu au depus-o niciodată“. Într-adevăr, până la sfârșitul prezenței lor în bazinul pontic, cele două puteri navale s-au aflat în raporturi de permanentă rivalitate și ostilitate, înăbușită sau fățișă. Pe calea deschisă în 1204 s-au infiltrat în bazinul pontic forțe care aveau să-i asigure un rol major în istoria universală
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
au depus-o niciodată“. Într-adevăr, până la sfârșitul prezenței lor în bazinul pontic, cele două puteri navale s-au aflat în raporturi de permanentă rivalitate și ostilitate, înăbușită sau fățișă. Pe calea deschisă în 1204 s-au infiltrat în bazinul pontic forțe care aveau să-i asigure un rol major în istoria universală. Câțiva ani după cucerirea Bizanțului de cavalerii apuseni, cruciata și-a făcut apariția și în spațiul românesc. Un detașament al Ordinului Teutonic a fost instalat în Țara Bârsei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
instalați la Constantinopol în 1204, în cadru politic propriu și apoi sub autoritatea bizantină restaurată în 1261 cu ajutorul și sub protecția genoveză. Dacă hegemonia venețiană la Strâmtori nu a lăsat urme în segmentul care avea să devină românesc al țărmului pontic, în schimb, prezența genovezilor în această regiune, începând cu ultimele două decenii ale secolului XIII, avea să fie nu numai intensă dar și fecundă sub raportul consecințelor economice și politice. La început, genovezii s-au instalat în așezările bizantine sau
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la Vicina, pe cursul inferior al Dunării, și la Maurocastrum (Cetatea Albă) la gura Nistrului 12. Impact decisiv asupra lumii românești avea să asume factorul genovez în secolul următor, când, în conflict cu Bizanțul și cu Veneția, genovezii din bazinul pontic au preluat controlul direct asupra principalelor centre comerciale ale țărmului nord-vest pontic, inclusiv gurile Dunării, prin așezările corelate de la Chilia-Licostomo, și ale Nistrului, prin Maurocastrum. Din aceste puncte cheie, genovezii, instalați acum ca dominatori, au inaugurat noi itinerarii comerciale sau
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]