893 matches
-
sa de sinteză, prin capacitatea de a aduce laolaltă Orientul și Occidentul, de a rezista forțelor de divizare și de a face opera de integrare, de a instaura un adevărat spirit de solidaritate între oameni și popoare". Încurajați de discursul pontifical, creștin-democrații, în numele apărării valorilor creștine, au ținut un discurs complementar prin intermediul anticomunismului: fără nici o îndoială, frica față de puterea sovietică, expansiunea comunismului care a pus stăpînire pe Cehoslovacia în februarie 1948, sensibilitatea față de destinul tragic al partidelor de inspirație creștină și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
economice au variat în timp și îmbracă aspecte diferite de la o țară la alta. Astfel că partidele interconfesionale, cu prezență protestantă importantă, ca în cazul Germaniei sau Olandei, au avut o evoluție deosebită, caracterizată prin pragmatismul protestanților, străini de magisteriul pontifical, chiar dacă acesta avea un caracter social. Totuși, se pot desprinde patru puncte comune. În primul rînd, organizarea economică trebuie să garanteze drepturile fundamentale de a poseda un bun, de a-ți procura cele necesare pentru o viață decentă, de a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Roma decît cu condiția de a nu compromite Biserica și de a nu deranja nici Acțiunea Catolică, nici formulele politice conservatoare, reprezentate mai ales de Federația Națională Catolică a generalului Castelnau. Istoria Partidului Popular Italian este utilă pentru evaluarea poziției pontificale; partidul lui Luigi Sturzo a fost victima atît a politicii lui Mussolini, care viza obținerea unei anumite respectabilități respectînd și apărînd, cel puțin oficial, catolicismul și Biserica, cît și a preocupărilor papei Pius al XI-lea de a găsi un
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
protejate. Pontificatul papei Pius al XI-lea din perioada interbelică, confruntat cu regimurile totalitare, n-a fost deloc favorabil democrației creștine. Totuși, bilanțul ei nu este doar negativ, dacă ținem cont de faptul că aceasta a fost alimentată de învățămintele pontificale și de politica Sfîntului Scaun. În cele din urmă, ea a ieșit din acest pontificat întărită pe plan ideologic. Două exemple dovedesc această afirmație: actualizarea învățămîntului social prin publicarea, la 15 mai 1931, a Quadragesimo anno, care a oferit creștin-democraților
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Gay; L'Eglise et l'État a apărut în 1937. Marcel Prélot a subliniat "profundele afinități intelectuale" între fondatorul PPI-ului și oamenii din PDP8. În program regăsim referințe la autonomia politicului, la aconfesionalitate, care nu exclude respectul față de magisteriul pontifical 9. Dar PDP-ul nu a știut să profite de o mișcare catolică dinamică susținută de o mișcare sindicală, de Confederația Franceză a Muncitorilor Creștini fondată în 1919, de Săptămînile Sociale, un fel de universități itinerante prezidate de Eugène Duthoit
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a fost obligat să-și retragă un proiect de reformă destul de timid. Era vorba de slaba sa influență în fața unei aripi drepte latifundiare care lua apărarea marilor proprietăți din nord-vestul Castiliei, în schimb Gil Robles, președintele partidului, prelua din enciclicele pontificale un program social corporatist. Acest partid nu a scăpat de deriva spre autoritarism, mai ales în sînul mișcării tineretului, Juventud de Acción Popular (JAP), care avea cîteva semne distinctive semnificative: o cămașă-uniformă de culoare verde, salutul cu brațul pe jumătate
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
știe, poate mai bine decît predecesorii lui, să deosebească particularitățile vieții politice italiene de cele ale celorlalte țări din Europa, mai ales din vechea Europă comunistă și din lumea pe care o străbate fără încetare. Dacă în ceea ce privește drepturile omului discursul pontifical este același cu cel al creștin-democraților, acesta se deosebește pe alte teme. Cazul cel mai interesant este oferit de problema unificării Europei unde, de la Pius al XII-lea la Paul al VI-lea, există o cvasi-suprapunere de concepții: Europa papilor
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
s-au reconstituit, avînd uneori succese electorale importante. Dar curînd s-a instalat dictatura, ducînd fie la dispariție, fie la transformarea în partid-alibi supus regimului. Se cunoaște rolul jucat de Biserici în căderea comunismului, zdruncinarea creată la urcarea pe tronul pontifical a arhiepiscopului de Cracovia, Monseniorul Karol Wojtyla, și de prima călătorie a lui Ioan-Paul al II-lea în Polonia, în iunie 1979, care a dus la dărîmarea zidului ridicat în jurul Bisericilor. Chiar din anul următor, portretul său a fost agățat
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
MAYEUR, "Les congrès nationaux de la Démocratie chrétienne à Lyon (1896, 1897, 1898)", in Catholicisme social et Démocratie chrétienne, Paris, 1986, pp. 155-192. 12 Jeanne CARON, Le Sillon et la Démocratie chrétienne, 1894-1910, Paris, 1966, 798 p. 13 Georges JARLOT, Doctrine pontificale et histoire. L'enseignement social de Léon XIII, Pie X et Benoît XV dans son ambiance historique (1878-1922), Roma, 1964. 14 Citat de Roger AUBERT, in Storia della Chiesa, XXII/1, p. 373. 15 Angelo GAMBASIN, Il movimento sociale nell
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
se găsesc În Herbert Grundmann, „Anhang: Neue Beiträge zur Geschichte der religiösen Bewegungen im Mittelalter, 1955” În Religiöse Bewegungen im Mittelalter, 19602, reimprimare, Wissenschaftliche Buchgesellschaft, Darmstadt, 1977, pp. 487-567; Carl T. Berkhout și J.B. Russell, Medieval Heresies: A Bibliography 1960-1979 (Pontifical Institute of Medieval Studies, Toronto, 1981). 2. Sacconi, În Moore, The Birth, pp. 143-144. 3. PG 104 col. 775. 4. Döllinger II, p. 52. 5. Döllinger II, p. 53. 6. Wakefield-Evans, pp. 358-361. 7. Wakefield-Evans, pp. 301; text În Döllinger
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
3,21,” in Ugo Bianchi, ed. La Tradizione dell’Enkrateia: Motivazioni ontologiche e protologiche, Ateneo, Rome, 1985. Robert Berchman, From Philo to Origen, Scholars Press, Chico, CA, 1984. Carl T. Berkhout and J. B. Rusell, Medieval Heresies: A Bibliography 1961-1979, Pontifical Institute of Medieval Studies, Toronto, 1981. Karlmann Beyschlag, Simon Magus und die christliche Gnosis (WUNT 16), Mohr/Siebeck, Tübingen, 1974. Ugo Bianchi, Il Dualismo religioso: Saggio storico ed etnologico, L’Erma di Brettschneider, Roma, 1958. —, ed., The Origins of Gnosticism
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
un anumit comportament, e foarte dificil să nu spui: asta e o concepție mecanicistă! Fessard, la ale cărui cursuri de neurofiziologie am asistat cînd eram la SNECMA, a spus o frază care m-a surprins mult: Nu există nici un neuron pontifical". Cu alte cuvinte, comenzile cerebrale nu pot fi reduse la ceva mai mic, trebuie ca ele să rezulte din coerența tuturor acestor neuroni. Am impresia că noțiunea de emergență e o noțiune transcendentală care privește informația mai mult decît materia
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
în autocar, în timpul unei deplasări. Mai tînărul comedian Valentin, ironic, îl tot gratula pe Zeno, mirîndu-se de geniul său actoricesc: Meștere, învață-mă și pe mine secretul meșterelii dumitale! Vreau și eu s-ajung geniu! Cum procedez? Flatat, Zeno-i răspunde, pontifical: Muncă... muncă... și iar muncă, tinere! Din fundul mașinii însă, un mucalit completează: Ei, și 1% talent!... Vancea candidat la... actorie! Pe celebrul Vancea vi l-am mai prezentat, în anterioare ocazii. Știți că defectele lui (în special, cel de
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
gâștele Capitoliului, ale căror strigăte au salvat Roma de un atac al galilor. Și, dacă tot nu-i de ajuns, să ne gândim că vreme îndelungată gâsca și-a împrumutat pana scriitorilor, regilor (parafe ale actelor regale) și papilor (bule pontificale). Păduche "Urât ca un păduche" (Laid comme un pou): Ce știm noi despre urâțenia păduchelui? E o simplă presupunere, cu care ne mulțumim prea ușor. Pentru a fi siguri, ar trebui să dispunem de un microscop. Și chiar și atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
și neîmpăcat cu proclamația citită de cardinalul latin Isidor. Personajele istorice reale prind viață, dar și mulțimile, între care călugării mânăstirești primează prin număr și vehemența refuzului adăugirii din Crezul latin. Ei strigă: "Fără "...și Fiului"!", preferând "turbanul turcilor tiarei pontificale". O figură de prim plan a cărții este Giustiniani, condotier și comandant al mercenarilor genovezi veniți în ajutorul basileului. Se va împrieteni cu Jean Ange; în ciuda manierelor grosiere de militar, acesta îl cultivă pentru cugetul său tranșant și fair-play-ul de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
La Glaris, de pildă, funcționau două Dietine, corespunzător celor două confesiuni recepte, ai căror reprezentanți se întruneau într-o Dietă comună. Divizată politic, Italia a cunoscut o diversitate de Adunări ale stărilor 167, cu diferite denumiri și caracteristici: în Statele pontificale Friol și Montferrat au funcționat Parlamente; în Savoia, Nisa și cantonul Vaud, având în vedere influența Franței în organizare, structură și competență, erau convocate State Generale (Stati, Stamenti); Adunările stărilor din Sicilia și Sardinia Cortès și cele din Neapole Corti
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
papalitatea, ceea ce a declanșat o mișcare protestatară sub conducerea arhiepiscopului de Mainz. Adunările principilor electori de la Oberlahnstein și Rense (1338) au proclamat necesitatea menținerii drepturilor coroanei imperiale și că puterea monarhului este dată de votul electorilor, neavând nevoie de confirmarea pontificală 320. Noul candidat urma să fie ales numai de către principii electori, cu unanimitate sau majoritate de voturi. Dieta de la Frankfurt din 6 august 1338 va conferi caracter de lege Declarației de la Rense: Constitutio Ludovici Bavari de jure et excellentia Imperii
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Elveția cu toată opoziția acesteia. Drumul spre restaurarea independenței era deschis. 4.5. Statele italiene În condițiile absenței unei autorități centrale la nivelul întregii Italii, orașele cu interese economice divergente (care au constituit orașele-stat independente Veneția, Pisa, Siena, Lucca), Statul pontifical și existența dominațiilor străine, succesive ori concomitente, au stat la baza policentrismului medieval italian, iar particularitățile structurii sociale au generat regimuri social-politice de diferite tipuri 401. Elementul orășenesc în Italia era superior, prin cultură și bogăție, elementului rural. De aceea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
XI-XV, în împrejurări interne și externe complexe, în Italia coexistau mai multe tipuri de state și de regimuri social-politice: orașe comune și republici urbane, principate teritoriale (ducate, marchizate, seniorii), regatul celor două Sicilii (ulterior un regat de Neapole) și statul pontifical 402. Divizarea politică a Italiei a fost privită și înțeleasă în mod diferit, iar afirmațiile, uneori exagerate, au fost exprimate și printr-o sugestivă plasticitate. G. Dupont-Ferrier scria, în acest sens, că dacă antichitatea făcuse din Italia "regina lumii", Evul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
instituțiilor". Situația Italiei a fost comparată cu cea a Greciei antice: "țară acoperită de mici republici", permanent rivale, când dușmane, când unite pentru un scop comun. Regimul stărilor a funcționat în multe din statele italiene: în Friol, Montferrat și statele pontificale sub numele de Parlament; în Savoia, Nisa și cantonul Vaud ca State Generale, asemenea celor din Franța; în Sicilia sub numele de Cortès, după "Vecerniile siciliene"405 (o instituție asemănătoare va funcționa și în Sardinia); în Neapole adunările în care
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
întrunit mai devreme decât oriunde altundeva adunările populare, Gh. I. Brătianu 411 sublinia că în toate aceste "organizații comunale" a lipsit unul din elementele care alcătuiesc Adunările de stări: clerul, organizarea de stat fiind până la sfârșit laică. Apropierea de Statul pontifical a determinat în general o atitudine rezervată față de cler. Pe de altă parte, deși diviziunea socială pe care se întemeiau stările se sprijinea pe principiul nașterii și al eredității, ele putându-se organiza, nu s-a ajuns la un echilibru
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
și alta, a marilor ocazii solemne. Papa avea o dublă calitate: aceea de suveran italian și de șef al creștinătății catolice. Statul, ce puțin teoretic, exista de când Pepin donase papei teritoriile pe care longobarzii le smulseseră bizantinilor 424. În Statele pontificale stările se întruneau în adunări numite Parlament 425. Apare limpede că prezența unei autorități superioare și efective pe un teritoriu mai întins, a putut crea acea necesară solidaritate instituțională și regimul de stări, pe care particularismul vieții comunale le respingea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
cuvinte ce amintesc de ideea lui Leopardi despre natura răufăcătoare.209 Lecturilor li s-a adăugat studiul limbilor clasice început sub îndrumarea monseniorului Rampolla del Tindaro: În aceeași perioadă monseniorul mă primea în fiecare zi în biroul său de la Academia pontificala ecleziastica, ca să mă învețe greacă și latină, scria poetul despre anii petrecuți la Romă.210 Ilustratele și epistolele trimise prietenului Giorgio La Pira între 1921-1924 transmit frământările sufletului sau aflat în plină metamorfoza; simțea deja împietrirea sentimentelor: M-am întors
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
puteri depline!"... De aici și necesitatea ca o "putere spirituală" să fie deasupra suveranității vremelnice, astfel s-o contrabalanseze, s-o limiteze și s-o controleze, s-o facă, în cele din urmă, "suportabilă". De aici și elogiul adus suveranității pontificale și rolului civilizator ce i-a fost conferit de-a lungul istoriei Occidentului 74. Dacă principii Evului Mediu, mai scrie Maistre, n-ar fi fost îmblînziți, ar fi ieșit la iveală moravuri păgîne". Afirmarea autorității papale a ferit popoarele creștine
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
înfocare atît în textele fundamentale ale bisericii saintsimoniene, cît și devierile sale de natură pozitivistă. Desigur, nu se punea problema ca Saint-Simon sau, și mai puțin, acei nemărturisit discipol al său care a fost Auguste Comte să instaureze vechea autoritate pontificală sau să restabilească, în forma sa tradițională, creștinismul medieval. Autoritatea pontificală, creștinismul medieval nu sînt pentru ei decît două referințe importante, două modele fără îndoială, perimate în dezacord cu aspirațiile societății din vremea lor; nu se pune problema de a
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]