350 matches
-
Iberică (Spania), urmând decizia regelui vizigot, Recaredo, au trecut la creștinism în anul 589. Acest succes al papei era umbrit de decizia patriahului Constantinopolului din 588 de a-și acorda titlul de "patriarh ecumenic", care contravinea ideii de supremație papală. Pontificatul Papei Pelagius a însemnat și finalul schismei interne a Bisericii Apusene din Italia, apărută din cauza condamnării de către Papa Vigiliu a "Celor Trei Capitole", care exprimau punctul de vedere ortodox al teologiei creștine în contrast cu tezele ereziei monofizite. De asemenea , Papa Pelagius
Papa Pelagius al II-lea () [Corola-website/Science/305408_a_306737]
-
era descedentul unei familii romane importante, iar tatăl său, Anastasie, purta titlul de "illustris". Împăratul răsăritean, Iustinian I l-a recunoscut oficial pe Papa Ioan al III-lea după patru luni de la decesul predecesorului său, Papa Pelagius I. În decursul pontificatului lui Papa Ioan al III-lea, s-au întâmplat schimbări majore pe plan politic, împăratul Iustinian I moare pe 11 noiembrie 565, iar succesorul său, Iustin al II-lea va perde două treimi din Italia în fața invaziei longobarde din 568
Papa Ioan al III-lea () [Corola-website/Science/305407_a_306736]
-
fostul guvernator răsăritean a îmbunătățit oarecum relațiile din Constantinopol și Roma, însă Narses, deși a reușit să salveze multe monumente din Roma, a atras mai multe violențe. Papa Ioan al III-lea fiind obligat să se exileze pentru tot restul pontificatului său într-o mănăstire din apropierea Romei. Ioan al III-lea a confirmat rezoluțiile celui de-al cincilea Conciliu Ecumenic din Constantinopol și le-a apărat cu mult zel. În timpul pontificatului său a fost terminată construcția "Basilicei Sfinților Filip și Iacob
Papa Ioan al III-lea () [Corola-website/Science/305407_a_306736]
-
III-lea fiind obligat să se exileze pentru tot restul pontificatului său într-o mănăstire din apropierea Romei. Ioan al III-lea a confirmat rezoluțiile celui de-al cincilea Conciliu Ecumenic din Constantinopol și le-a apărat cu mult zel. În timpul pontificatului său a fost terminată construcția "Basilicei Sfinților Filip și Iacob", astăzi chemată Bisilica Sfinților Apostoli, mai mult de atât, restaurația fiind extinsă apoi și asupra cimitirului martirilor. A decis ca pâinea, vinul și candelele pentru celebrarea "mesei romane" să fie
Papa Ioan al III-lea () [Corola-website/Science/305407_a_306736]
-
a fost Papă al Romei în perioada 29 ianuarie 904-14 aprilie 911. a fost ales în 897, dar a cedat la pontificat în favoarea lui Papa Ioan al IX-lea. Pontificatul Papei Sergiu al III-lea este marcat de puternica influență exercitată de familia conților de Tusculum, în special Theophilact (?-927) și soția sa, Theodora. Există opinii docte contradictorii despre relațiile dintre Papa Sergiu al III-lea și Marozia, fiica lui
Papa Sergiu al III-lea () [Corola-website/Science/305417_a_306746]
-
Formosus arhiepiscop al Bulgariei. La scurt timp după întoarcearea lui Formosus la Roma, bulgarii au intrat sub jurisdicția patriarhiei din Constantinopol. În calitate de candidat la scaunul papal a făcut parte din gruparea potrivnică lui Ioan al VIII-lea. De aceea în timpul pontificatului acestuia Formosus a fost alungat din Roma, nerecunoscându-i se nici statutul de cardinal. Într-un conciliu ținut la Troyes, Formosus a fost forțat să jure că va renunța la funcția de cardinal și că nu va mai reveni în
Papa Formosus () [Corola-website/Science/305416_a_306745]
-
din sala de conciliu. A fost acuzat că și-a încălcat jurământul depus la Troyes și că episcop fiind și-a abandonat dioceza pentru scaunul papal. Cadavrul a fost recunoscut ca vinovat și condamnat. După pronunțarea sentinței măsurile adoptate în timpul pontificatului său au fost anulate. Cadavrul a fost deposedat de veșminte și de atributele pontificale și i s-au tăiat trei degete de la mâna dreaptă, cele cu care creștinii binecuvântează. A fost apoi târăt de picioare afară din biserică și pus
Papa Formosus () [Corola-website/Science/305416_a_306745]
-
1054. "" s-a născut la 21 iunie 1002, în Alsacia, la naștere primind numele de "Bruno Graf von Egisheim-Dagsburg", iar în franceză: "Bruno d'Eguisheim-Dabo". În perioada 12 februarie 1049 - 19 aprilie 1054, a fost Papă al "Bisericii Universale". În timpul pontificatului său, s-a declanșat Marea Schismă, din 1054. A decedat la Roma, la 19 aprilie 1054. Corpul său se odihnește în "Bazilica Sfântul Petru din Roma". Papa Leon al IX-lea a fost canonizat în anul 1087, de către Papa Victor
Papa Leon al IX-lea () [Corola-website/Science/305424_a_306753]
-
Speyer și episcopul Liutprand de Cremona. Se știe sigur că a fost rudă cu Alberic al II-lea, poate fiul Teodorei cele Tinere (sora Maroziei). Înainte de a fi papă a fost episcopul orașului Narni și bibliotecarul Bisericii Romane. Era în timpul pontificatului său un aliat fidel al lui Otto I. Pe Otto al II-lea l-a încoronat în 967, încă înainte de a-și asigura Otto succesiunea la tron în Imperiu. Tot în același an dieceza de Magdeburg a fost ridicată în
Papa Ioan al XIII-lea () [Corola-website/Science/305420_a_306749]
-
Giovanni. Istoricii presupun că familie sa se trăgea din crescențieni. După decesul lui Silvestru al II-lea Giovanni al II-lea Crescențiu l-a făcut papă pe Giovanni, așa că era dependent de acest nobil. Bineînțeles, sunt puține fapte sigure din pontificatul său scurt. De pildă, încerca să intre în legătură cu Henric al II-lea în relații prospere , însă era împiedicat de Crescențiu. Cea mai importantă decizie a lui Ioan al XVII-lea era numirea lui Benedict (Benedetto) în rang de misionar și
Papa Ioan al XVII-lea () [Corola-website/Science/305421_a_306750]
-
se întrunise pentru prima oară după regulile severe impuse de predecesorul lui Grigore al X-lea. Cardinalilor nu le mai era permis să iasă din clădire înaintea alegerii unui papă nou. Inocențiu a fost primul papă din Ordinul Dominican. În pontificatul său foarte scurt a încercat pe prim plan să unească din nou Biserica Catolică cu cea din Răsărit. În 1898 papa Leon al XIII-lea l-a beatificat pe Inocențiu al V-lea. Ziua lui în calendarul catolic este data
Papa Inocențiu al V-lea () [Corola-website/Science/305430_a_306759]
-
(n. 15 noiembrie 1397 - d. 24 martie 1455) a fost Papă al Romei în perioada 6 martie 1447 - 24 martie 1455. s-a născut cu numele de Tommaso Parentucelli. Pontificatul său a fost marcat de evenimente dramatice, dintre care cel mai important este Căderea Constantinopolului. El este ultimul papă cu numele de Nicolae . S-a născut în Italia, la Sarzana, și s-a numit inițial Tomaso Parentucelli. A studiat la
Papa Nicolae al V-lea () [Corola-website/Science/305434_a_306763]
-
moartea papei Eugen , Tomaso a fost ales ca papă , luându-și numele de Nicolae al-V-lea . Cei opt ani ai săi de pontificat sunt importanți în storia politică , științifică și literară a lumi . Singurul eveniment care i-a întunecat pontificatul a fost Căderea Constantinopolului și a Imperiului Bizantin sub presiunile armatelor musulmane ale turcilor otomani conduși de sultanul Mahomed al II-lea . În anii următori a încercat să lanseze o cruciadă împotriva otomanilor , dar a fost fără succes . În final
Papa Nicolae al V-lea () [Corola-website/Science/305434_a_306763]
-
și a Imperiului Bizantin sub presiunile armatelor musulmane ale turcilor otomani conduși de sultanul Mahomed al II-lea . În anii următori a încercat să lanseze o cruciadă împotriva otomanilor , dar a fost fără succes . În final , în ultimele clipe ale pontificatului său , observă că vechea Catedrală a Sfântului Petru din Roma , construită în secolul al-IV-lea d.Hr de către Constantin cel Mare era într-o stare jalnică , așa că decide demolarea Colosseumului și folosirea materialului din el pentru a repara catedrala , dar moare
Papa Nicolae al V-lea () [Corola-website/Science/305434_a_306763]
-
Filip cel Îndrăzneț al Franței și pe Alfonso al X-lea al Castiliei. Fără succes, a încercat să-i reconcilieze pe Rudolf de Habsburg și pe Carol de Anjou. A încercat, fără izbândă, să-i convertească pe tătari la creștinism. Pontificatul lui Ioan al XXI-lea a durat doar opt luni și 5 zile. A fost grav rănit, în timpul studiului, într-un accident survenit în palatul papal din Viterbo, aflat în construcție, la 14 mai 1277. În urma acestui accident, a murit
Papa Ioan al XXI-lea () [Corola-website/Science/305431_a_306760]
-
această dată la Romă, noile sale îndatoriri impunându-i prezenta permanentă pe langă suveranul pontif, si isi latinizează numele în Borgia. Începând cu anul 1444, devine din ce in ce mai preocupat de asigurarea viitorului familiei sale, nepotismul fiind unul dintre elementele reprezentative ale pontificatului sau. Astfel, fiul surorii sale Cătălina, Luis Juan de Milla, ajunge, datorită protecției unchiului său, episcop de Sergobe, la doar 27 de ani. Un alt nepot al său, Rodrigo de Borgia, va avea o uimitoare ascensiune în interiorul Bisericii, fiind numit
Papa Calixt al III-lea () [Corola-website/Science/305435_a_306764]
-
Domenico Copranica, un apropiat al familiei Colonna, se va ajunge la o soluție de compromis. Astfel încât, în 8 aprilie 1455 este ales papă Alfonso de Borja, în vârstă de 76 de ani, cu numele de Calixt al III-lea. Începutul pontificatului sau este marcat de două gesturi simbolice, canonizarea predicatorului spaniol Vicente Ferrier, care făcuse cu aproape șapte decenii în urma lui Alfonso de Borja o profeție ce presupunea alegerea acestuia din urmă că papă. De asemenea, Calixt al III-lea hotărăște
Papa Calixt al III-lea () [Corola-website/Science/305435_a_306764]
-
a opri expansiunea otomană în interiorul Europei nu au reușit. Ioan de Hunedoara și Ioan de Capistrano, numărându-se printre victimele unei epidemii de ciumă izbucnită în timpul Bătăliei de la Belgrad, au murit amândoi în decursul câtorva luni de la aceasta. Spre finalul pontificatului, Calixt III își abate atenția de la problema orientala, intrând în conflict cu vechiul său suveran, Alfonso al V-lea. Papă nu îl recunoaștea pe fiul ilegitim al regelui, Ferdinand I, ca rege al Neapolelui, deoarece consideră că din moment ce nu există
Papa Calixt al III-lea () [Corola-website/Science/305435_a_306764]
-
Și fostul papă Honoriu al III-lea fusese, cu două generații înainte, un membru al acestei familii vestite din Roma. După studiile petrecute la Paris, în 1261, a fost ridicat la rangul unui dacon-general la Santa Maria in Cosmedin (sub pontificatul lui Urban al IV-lea). Înainte de a ajunge papă, avea funcția de cardinal-paroh, tot la biserica sus-menționată. Totodată era senator roman pe timpul vieții. După decesul lui Martin al IV-lea, în cadrul conclavei de la Perugia cardinalii l-au ales noul papă
Papa Honoriu al IV-lea () [Corola-website/Science/305432_a_306761]
-
avea relații bune, însă n-a mai putut să se ajungă la încoronarea acestuia. Totul era pregătit pentru 2 februarie 1287, însă planul acesta a eșuat datorită unor delegați incompetenți și datorită rezistenței din partea principilor electori („Kurfürsten” din Imperiu). În timpul pontificatului său, Honoriu al IV-lea a transformat palatul de pe Aventin, ridicat de unchiul lui Honoriu al III-lea, în reședința sa. De asemenea, a încercat să-i convingă pe romani să-și construiască case pe Aventin, care pe timpul lui era
Papa Honoriu al IV-lea () [Corola-website/Science/305432_a_306761]
-
pe Ingeborg. Viața ei nu a fost prea fericită, dar victoria lui Inocențiu a fost clară: obligase pe cel mai puternic suveran, al celui mai tânăr regat național, să se supună legii morale. O influență puternică în sânul Bisericii, în timpul pontificatului lui Inocențiu al III-lea, a avut-o aprobarea Ordinului Franciscanilor. Întemeietorul, Francisc d’Assisi, a suferit, începând cu anul 1209, o transformare lăuntrică, marcată în special de pocăință și asceză. Când, la 24 februarie 1209, a ascultat Evanghelia despre
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
în istoria Bisericii Catolice a fost și a rămas major. Tot Inocențiu al III-lea a sprijinit începuturile ordinului domninican. Deși nu zăbovim asupra ei, nu putem trece sub tăcere calitatea de cruciat a lui Inocențiu al III-lea. În timpul pontificatului său a avut loc cea de a patra cruciadă, care a pus, pentru 57 de ani, sfârșit Imperiului bizantin, cucerind Constantinopolul, în anul 1204. Urmările au fost dezastruoase, pentru raporturile ulterioare, dintre apuseni și răsăriteni. Spre sfârșitul pontificatului, Inocențiu al
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
-lea. În timpul pontificatului său a avut loc cea de a patra cruciadă, care a pus, pentru 57 de ani, sfârșit Imperiului bizantin, cucerind Constantinopolul, în anul 1204. Urmările au fost dezastruoase, pentru raporturile ulterioare, dintre apuseni și răsăriteni. Spre sfârșitul pontificatului, Inocențiu al III-lea a convocat cel de al IV-lea sinod de la Lateran(1215), la care au fost prezenți peste 1200 de participanți, nelipsind ambasadorii principilor creștini. Biserica Răsăritului nu a fost reprezentată, la Constantinopol fiind un patriarh venețian
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
a stabilit organizarea unei noi cruciade, care să se organizeze în anul 1217. Dar nu a mai ajuns să vadă materializarea planului său, căci la 16 iulie 1216, pe când se găsea la Perugia, pentru cauza cruciadei, l-a surprins sfârșitul. Pontificatul lui Inocențiu al III-lea, reprezintă culmea puterii papale, deși, a spune acest lucru, nu este pe placul istoricilor catolici. Totuși, nici un alt papă, până la el și după el, nu a reușit să cârmuiască întregul Apus, iar regii să se
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
din secolul al XIII-lea, fiu al lui Jofre Lançol și Isabella Borja, și nepot de soră al Papei Calixt al III-lea (fostul cardinal Alfonso Borja, la vremea nașterii nepotului său). Roderic Borja s-a stabilit în Italia în timpul pontificatului unchiului său, Calixt al III-lea. Borja s-a redenumit Rodrigo Borgia și a început o ascensiune ce se va încheia cu dobândirea, pentru unsprezece ani, a tiarei papale (1492-1503). În noaptea de 10 spre 11 august 1492, cardinalii reuniți
Papa Alexandru al VI-lea () [Corola-website/Science/305437_a_306766]