901 matches
-
-mi da în primul rând detalii ce se știu de la doamna general Averescu, despre trecerea Dunării : aceasta s-a făcut pe un drum construit chiar de noi prin lunca de la Flămânda (cam mlăști noasă), trupele noastre trecând în bărci și pontoane. Podul pare să se fi terminat, numai că, după câte se aud, ne-ar cam fi bombardat, noi, ca de obicei, ducând lipsă de aeroplane... însă, ascultând, m-a izbit frivolitatea situației, în care, bineînțeles, îmi aveam rolul meu comic
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
coșuri, unul lângă celălalt, și atunci bărcuța nu mai era bărcuță, ci vapor. Și deși vaporul era de obicei mai mic decât bărcuța cu o singură pânză, pentru mine avea ceva din măreția unui transatlantic și, spre deosebire de bărcuță, stabilitatea unui ponton plutitor, deși singura apă pe care îi era dat să plutească încăpea într-un lighean, și acela cu emailul sărit și pete de rugină străvăzându-se tremurat sub limpezimea de un turcoaz pal a apei. Și singurul vânt care îi bătea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ca de mănușă de box ale pendulului căutam prin urbea Însuflețită de carnaval, căutam să-mi astîmpăr iluziile... Țărmurile lumii mă chemau cu bătăi din palme, aplaudam și eu din balamalele neunse ale mîinilor, simțeam rugina plecării, cum macină-n pontonul de carne al trupului, Învelit numai În mușchiul verde al fericirii, din dreapta eram hrana neîncrederii, din stînga Îmi băltea piciorul a plecare spre zări necunoscute. Doar omida carnavalului trecea În zgomot de șenile prin urbea În flăcări, doar eu de
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
focului, beau În tăcerea unei autopsii, beau răsfoindu-mi duios arhivele minții. Intru În luna cea nouă cu un discurs demn și sobru ― sunt un orator al capcanelor care Încă mai aude plînsul celebrelor molii din catedrala mîntuirii poeților. La pontonul ceasului tai cu lanțeta aorta timpului, strîng șurubul cinei din jurul apostolilor. În genunchi desțelenesc semnul crucii ascuns Între numerele de circ. În taverna lui Iani mă joc cu puiul de lele pe burtă și-l hrănesc Într-o doară cu
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
erau. Toamna zecile de gutui de pe maluri luminau a galben până seara târziu, mirosul de frumos pus la grinda Cerului cobora cu liniște și balsam pe suflet. Noroc de unchiul Ion Istrati, nenea Jan, care nici nu călcasem bine pe pontonul Vâlcovului coborând din vapor, că a și găsit un prieten: învățătorul Cezar Dumbravă, director la una dintre școlile orașului. Om de mare omenie, seriozitate și bunătate. Gazda, familia Agriscov Fedorcic, se ocupa, ca mai toată lumea de acolo cu pescuitul. La
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
am ajuns în apa caldă a mării și nu am avut de ales. Era o tactică nouă cu care am provocat reacția eului ei adevărat. Îi citeam în priviri satisfacția deplină. Mi-a făcut apoi semn cu capul în direcția pontonului. -Facem o plimbare până acolo? -Dacă scrie în scenariu... A ridicat un deget mustrător în semn de dojană. Am zâmbit și am ridicat din umeri. Râdea întruna, cu dinții strălucind albi în soare, se rotea, sărea în valurile înspăimântate care
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
în mare. M-a prins de câteva ori de braț, absorbită de jocul cu vântul ca o școlăriță drăgălașă și zburdalnică. Din privirea mea, Linda înțelegea că mă atrăgea fără drept de apel, doar că nu eram prost. Am urcat pontonul, ne-am uscat la soare, apoi am plecat împreună spre casă. Când am ajuns la hotel, am găsit o telegramă. Sosesc mâine. Stop. Trei zile libere. Stop. Aeroport. Stop. Ora cinci. Stop. Te rog vino. Stop. Nu știam ce să
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
nu e doar partenerul meu, ci mai mult decît atît, poate un prieten. Ne-am antrenat din greu. Sub soarele necruțător, sub cerul fără nor, am vîslit cît de repede am putut de-a lungul rîului. Puțin mai jos de ponton se află barca goală, suporturile de alamă aruncă scîntei, vîslele sînt încrucișate. Ridicăm barca din apă. Ștergem cu o cîrpă învelișul de lemn de cedru, îl uscăm, îl băgăm înăuntru și mergem să luăm vîslele. Și atunci, în vreme ce ne îndreptăm
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de pe marginea apei. Fericirea există doar atunci cînd o poți atinge și o poți păstra, eu încă o am, vara anului 1939, acum, aici, în noaptea asta. Aud susurul blînd al apei și adînc, în oase, încă simt căldura scîndurilor pontonului. Prima mea amintire despre rîu este alcătuită din lumină și spațiu. Mă văd pe mine și pe tatăl meu mergînd pe străzile din cartierul nostru, pe Topaasstraat, trecînd prin piața cu baia publică și apoi pe larga Smaragdstraat care nu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cu turnuri cu stegulețe fluturînd, cu terase unde, pe durata lungilor seri de vară, se adunau doamne și domni, cu pălării de paie și ochelari în mînă, cu porți prin care erau transportate bărcile, cu debarcadere și, ancorate de ele, pontoane, invizibile din locul în care stăteam eu, legănîndu-se pe apă clubul construit din beton și lemn, vopsit an de an cu alb, lebădă cu penaj nou, atît de frumos, atît de elegant, atît de inaccesibil. Apartenența la club nu era
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
acolo cafenele, dar și depozite de brînză și un post de poliție de cartier. Cealaltă parte dădea spre o acumulare de apă, unde erau priponite două vapoare de agrement nefolosite acum, iarna, și de-a curmezișul căreia se afla un ponton cu menirea de a tenta călătorii ieșiți din gara din apropiere să traverseze spre hotel. Chiar de la distanță se vedea o mică casetă luminoasă "Café-Restaurant Eden Hotel". Cît de deosebite erau diferitele părți ale orașului. Cartierul nostru de cărămidă. Canalele
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
oprit pentru o clipă și m-am descoperit ascultînd să văd dacă se întîmplă ceva înăuntru, parcă jumătate din mine s-ar fi așteptat să audă sunetul greutăților ridicate și coborîte. Apoi am început să mă plimb de-a lungul pontonului, care era foarte alunecos, negru ca smoala și alunecos, și din care deja lipseau scînduri. Trebuia să mă concentrez la fiecare pas, brațe răsucite, degete sîngerînd, haina mea larg deschisă. Dar cu fiecare pas eram mai aproape de apă. După bătăile
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ale deținătorilor titlului. Unde erau? Se încurcaseră în apărători cum se apropiau de linia de finiș. Înainte de a ajunge la apă m-am mai întors o dată înspre club și am văzut că cea de a doua scară dispăruse. Ducea de la ponton la terasă și la vestiare. Era scara pe care uneori o găseam greu de urcat, după un antrenament solicitant. Era scara pe care l-am văzut pe Schneiderhahn pentru ultima oară, în ziua de după ultima noastră cursă, aceea din campionat
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
polițistul, iar Lanark se simți înșfăcat de fiecare umăr. Spuse slab: Mă cheamă Lanark. — Nu-ți fie teamă, Jimmy. Oamenii de pază făcură un pas înapoi. Polițiștii îl împinseră pe Lanark îninte, apoi într-o parte și jos, spre un ponton. — Nu mă duceți în satul de odihnă? îl împinseră pe puntea unei bărci cu motor, apoi jos, în cabină. — Dar cu Răutăciosul cum rămîne? E regele vostru, nu-i așa? El mă cunoaște. îl împinseră pe o bancă și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
probabil, așteptau să-l cazeze în vreo mehmansara, ci să-l lase la ceainăria englezilor. Dar nimic nu mai era așa cum fusese. Venise în orașul cu un singur plămân, unde oamenii umblau ca furnicile pe puntea vapoarelor și jos, pe ponton, dar nu era viață. Zburau avioane spre Teheran și treceau șalupe cu marfă, se scurgeau lumini și sclipiri de pe țărmul arab, dar ceva era prăbușit. Abadanul murise. Pe Nooshin o cunoscu dimineața, după ce hoinărise ca un nebun, cu bagajele după
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
renovată, Încă mai păstrează aerul de modă veche, cu ferestre care chiar se deschid și o minunată vedere către lac. CÎnd privește afară Îl Întîmpină o vedere uimitoare: sute de taxiuri galbene, parcate ca un stol de păsări pe un ponton de beton, pe lac. LÎngă fiecare taxi, stă un șofer Îndoit de șale pe un covoraș de rugăciune. Cei care fac naveta, la ora asta de vîrf, trec vuind pe lîngă ei pe autostradă; rugăciunile lor plutesc peste lac, către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
oameni, scoși din minți de suburbiile instant, de renovări, restaurări și apartamentizări pleacă lăsînd totul În urma lor și apucînd unde văd cu ochii. Pentru orice nouă așezare și nou cartier care ciobesc pămîntul, o turmă de case pe roți și pontoane pornește la drum undeva În lume. Caravana, șlepul locuibil, cortul - acestea sînt adăposturile viitorului! Chiar și casele nou construite nu sînt permanente. O casă În suburbii nu este portabilă dar este cu siguranță interschimbabilă cu oricare alta din orice altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
țărmul mării. N-am mai stat pe gânduri. Am dat foc la porți, catapultând bulgări incandescenți de păcură și cânepă care au aprins și glacisurile și casele din imediata apropiere a zidurilor. S-au aruncat scări pe deasupra șanțurilor, ca niște pontoane, și altele le-am folosit ca să penetrăm zidurile, pierzând doar paisprezece oameni. Nici unul dintre soldații bizantini din oraș n-a scăpat cu viață, cu toate că lașii de ei își aruncaseră cât acolo armele în fața primului nostru atac. Fiecare casă a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se grăbească, căci noaptea se retrăgea, ridicându-se ca un covor. Discul Încă palid al soarelui se zărea În spatele sinagogii, printre frunzele de un verde Întunecat, printre Încrengăturile coroanelor seculare ale platanilor, aruncând așchii de lumină peste apa Tibrului. Pe pontoane Începeau să se contureze primele umbre. Stoluri de rândunele se roteau deasupra acoperișurilor și ale antenelor, pe care le confundau, probabil, cu arbori fără frunze. Erau isterice și Înnebunite de sosirea iminentă a zilei. Zero traversă podul și ajunse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
șovăie. Arătă spre Pierric, ghemuit mereu Într-un ungher. - Și ia-l de aici pe cretinul ăsta, mă deprimă. * * * Capătul secționat net atîrna de inel. Lucas se Întoarse spre Marie și arătă locul rămas gol Între celelalte ambarcațiuni amarate la ponton. - E vorba de un cabin-cruiser echipat cu două motoare de 90 CP. Cel care l-a furat era grăbit să plece. Ea nu făcu nici un comentariu. Vestea că un vas tocmai fusese semnalat În primejdie În pasul Molène - ale cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
femei, Lucas se mai Îmblînzi și o sfătui să se Întoarcă acasă, făgăduindu-i s-o țină la curent de Îndată ce va avea vești de la echipele de salvare. Tocmai atunci năvăli Stéphane, gata-gata să se Întindă cît era de lung pe pontonul pe care burnița Îl transformase În patinoar. Îi Întinse mobilul lui Lucas. - Laboratorul din Paris, domnule comandant. Au primit rezultatele de la analiza sîngelui găsit pe veșmintele tînărului Kermeur. N-o să vă vină să credeți. De altfel, prefer să v-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Părăsi poteca, o tăie de-a curmezișul landei, Începu să alerge, indiferentă la ramurile care Îi biciuiau obrazul. Pașii se auzeau mereu, se apropiau, avea impresia unei suflări calde În ceafă. Ajunse gîfÎind la malul estuarului. Vederea Zodiacului ancorat la pontonul unui mic golf o liniști. Lungi și mai mult pasul, desprinse rapid capătul frînghiei, Îl aruncă În barcă și sări la bord. Se năpusti spre motorul de cincizeci de cai-putere, trase ca o nebună de cablu pentru a-l porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zeci de bărci pline cu ziariști, admiratori anonimi, amici de pe insulă porniți În căutarea lui... Cu un aer fericit, Christian Îi saluta pe toți cei care se Îngrămădiseră În port ca să-l Întîmpine. Iahtul se opri lin de-a lungul pontonului, Christian puse piciorul pe pămînt. Iar insula Își aclamă eroul. Postat mai În urma mulțimii, Lucas simți că Îl cuprinde o poftă nebună să-l strîngă de gît. Bréhat era În viață. Știrea Îl lovise ca un pumn În piept. Skipperul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
după el În cabină, o va arunca pe o banchetă, va sări asupra ei acolo, imediat... Dar ea nu urcă scara. - Trebuie să dau o fugă pînă la Brest, am să mă Întorc În cursul serii, Îi spuse ea de pe ponton. Ar fi bine să stăm de vorbă... În sfîrșit, dacă și tu vrei. Trăsăturile Încordate ale skipperului se destinseră imperceptibil. Era oare pe cale să-i spună că nu se terminase totul Între ei? Coborî după ea. - Ceea ce vreau eu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
prin minte. Se felicită pentru extraordinara stăpînire de sine de care dădu dovadă cînd se auzi rostind: - Te duc eu pînă acolo? Nu schimbară o vorbă pe tot parcursul scurtului drum pînă acolo. Dar cînd o lăsă la intrarea pe pontonul la care era ancorată goeleta lui Christian, Îi luă mîna și i-o sărută. Marie Îi zîmbi, mișcată, și Își retrase Încet mîna. Se uită după ea cum merge În direcția goeletei și se-ntoarse. Accelerînd, mai aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]