333 matches
-
Romaniloru din Daci'a Superiore. 2 volume, Viena: Cu literele lui C. Geroid și Fiiu. Papu, E. (1977). Din clasicii noștri. Contribuții la ideea unui protocronism românesc. București: Editura Eminescu. Petriceĭcu-Hasdeu, P. (1887-1898). Etymologicum Magnum Romaniæ. Dicționarul limbei istorice și poporane a Românilor. Bucuresci: Stabilimentul Grafic Socec & Teclu. Petriceĭcu-Hasdeu, P. (1894). Basarabii. Cine? - De unde? - De când? Bucuresci: Stabilimentul Grafic I. V. Socecŭ. Rădulescu-Motru, C. (1936). Românismul. Catehismul unei noi spiritualități. București: Fundaţia pentru literatură şi artă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
În tipografia luĭ F. Om [Text cu alfabet de tranziție]. 1854. Bălășescu, Nifon. Abecedariǔ pentru scólele începătóre. Iașiĭ: Tipografia Romăno-Francesă [Text cu alfabet de tranziție]. 1858. Morariu-Andrievici, Silvestru. Carte de cetire seaé Legendariu românesc: Pentru a treia clasă a școaleleor poporene. Viena: [Grund] [Text cu alfabet de tranziție]. 1862. Wilmsen, Friedrich Philipp. Prietenul tinerimei: Carte de cetire pentru skoalele populare. Iassi: Tipografia Buciumului Romanu [Text cu alfabet de tranziție]. 1864. Marin, Alexe. Prima carte de lectură: Noțiuni simple assupra sciințelor, cullesse
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
grad puterea de a ne surprinde ĭel are acela-sĭ defect ca și țăranul nostru: guraliŭ, ades se pĭerde în amărunțimele descripțieĭ slăbind firul logic... Creangă ĭe o vastă sinteză etnică a poporuluĭ român. Cine s’ar ispitì să facă psihologia poporană a românuluĭ, va trebuì să studieze afund pe acest foarte talentat scriitorĭŭ. Creangă ĭe, poate, cea maĭ verde creangă a literatureĭ noastre, vreauŭ să înțeleg cea maĭ românească. Afară de însemnătatea cea mare literară și estetică Creangă maĭ ĭe însemnat și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
a dedicat profesorului un volum despre sărbători la români, trimițându‐i nu numai cărțile sale publicate ci și un important volum de material folcloric și etnografic din Țara de Jos ‐ găzduite în cele circa 11.800 de pagini ale Botanicii poporane române, aflate la Suceava și rămase în manuscris. * Ion Creangă, revistă lunară de limbă, literatură și artă populară, apare de la august 1908, condusă de către Tudor Pamfile și M. Lupescu, la tipografia Munteanu, iar de la februarie 1910 în tipografia „Modernă”, scrie
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
firești pentru un om care a iubit scena), imaginea din oglinda mass-media este șocant de contorsionată și de nedreaptă. Admit că diverși comentatori care s-au înfruptat din privilegiile vechiului regim, obișnuiți să cânte osanale activiștilor "luminați", au naturale pulsiuni poporane și se simt iritați de distincția distantă a celor cu "sânge albastru". De la Revoluția Franceză încoace, gloata dezlănțuită și-a impus supremația circului - deghizată în populism și democrație - în defavoarea fastului construit și opulent ce marca succesiunea familială la tron. Ce
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sutele de mii, la Cotu Donului, nici tovarăși cu bască care decimeză elita intelectuală a țării în Gulag. Nu, nu mai vreau, cu nici un chip, caricaturi de-ale psihopatului nord-coreean manevrat de ruși, Kim Jong-un, pe care să-i poreclim, poporan și iresponsabil dâmbovițean, Kim Jong-doi. Și, vă rog frumos, nu mai dați vina pe curtezane! 18 noiembrie 2014 Numai faptul că nu o cunosc personal m-a împiedicat să îmi intitulez acest text " O noapte cu Petronela Rotar", așa cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Muscel (1914-1926). A condus publicațiile „Prietenul nostru” (1911-1916, 1923-1926), „Gazeta țăranilor din Muscel” (1920-1921) și „Revista pentru popor”. Debutează ca folclorist în 1896, publicând o poezie populară în „Convorbiri literare”, și editorial în același an, cu volumul Din Muscel. Cântece poporane. Colaborează la „Albina”, „Ion Creangă”, „Neamul românesc literar”, „Sămănătorul”, „Ramuri”, „Șezătoarea”, „Foaia interesantă” ș.a. Culege proză populară, îndeosebi legende, pe care le include în mai multe volume: Dăfii, snoave și povești (1904, în colaborare cu Șt. Duțescu), Legende, tradiții și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289107_a_290436]
-
Lămuriri asupra rostului și cuprinsului monografiei județului și celor 63 comune, Câmpulung, 1922; Muscelul nostru, vol. I: Comuna Corbii și locuitorii săi, Câmpulung, 1922; Dragoslavele (în colaborare cu I. Răuțescu), Câmpulung, 1923; Câmpulungul Muscelului, Câmpulung, 1925. Culegeri: Din Muscel. Cântece poporane, I, pref. G. Coșbuc, București, 1896; O seamă de cuvinte din Muscel, introd. Gustav Weigand, Câmpulung, 1901; Dăfii, snoave și povești, Craiova, 1904 (în colaborare cu Șt. Duțescu); Sărbătorile poporului, cu obiceiurile, credințele și unele tradiții legate de ele. Culegere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289107_a_290436]
-
Cu vremea, scrisul lui O. își pierde degajarea, firescul. Din preocupări didactice s-au născut câteva cercetări de istorie literară și folclor, caracterizate prin seriozitatea informației și rigoarea analizei (articolele Ceva despre epica lui Vasile Alecsandri, Straturi în poezia noastră poporană, cursurile de istoria limbii și a literaturii române). Culegerea 100 istorioare morale pentru tinerime (1892), prelucrări din limba germană, iscălite Un prietin al copiilor, o ediție, „pe înțeles întocmită”, din Țiganiada lui I. Budai-Deleanu (1900) ori Din cele trecute vremi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288538_a_289867]
-
și Ion H. Ciubotaru, postfață Ion H. Ciubotaru, Iași, 1997; Studii de etnologie, îngr. Viorica Săvulescu, introd. Iordan Datcu, București, 1998. Repere bibliografice: A. Brükner, „Obrzęd kolędowania u Slovian i u Rumunów”, „Zeitschrift für slawische Philologie”, 1934; D. Caracostea, Balada poporană română, București, 1932-1933, 355-416; Ovidiu Bârlea, Procesul de creație al baladei populare române, RFR, 1941, 10; D. Caracostea, Balada Crivățului, RFR, 1943, 8; Bârlea, Ist. folc., 505-509; Iordan Datcu, Petru Caraman, REF, 1978, 2; G. Ivănescu, A 80-a aniversare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
în folclor, I, București, 1908, II, Cernăuți, 1912; Sărbătoarea Moșilor în București, București, 1915; Poezii, I, Botoșani, 1935. Repere bibliografice: Andrei Bârseanu, „Studii în folclor”, AAR, partea administrativă, t. XXXIII, 1910-1911; Miller-Săndulescu, Evoluția, 237-243; D. Caracostea, Poezia tradițională română (Balada poporană și doina), îngr. Dumitru Șandru, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1969, I, passim, II, passim; Scrisori către Artur Gorovei, îngr. și introd. Maria Luiza Ungureanu, București, 1970, passim; Bârlea, Ist. folc., 332-335; Dicț. lit. 1900, 629; [Elena Niculiță-Voronca], în Siretul - vatră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288457_a_289786]
-
la categoria autorilor de sonete și miniaturi, despre creația acestuia, critica lovinesciană apreciind că "se desfășoară în material nediferențiat estetic"21. Călinescu îl amintește în treacăt pe bucovinean, la categoria "alți poeți", ca autor de "versuri banale, uneori în stil poporan"22. În fine, o simplă menționare se alocă scriitorului N. Dracinschi, de către Lovinescu. Cu mici excepții, puținii creatori ce au atras atenția celor doi critici au parte de evaluări tranșante ce nu sunt generate de proveniența autorului, ci de originalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
auroră, pe toate planurile și sub toate aspectele vieții individuale și sociale”). Capitolul Confreriile de feciori, predominant descriptiv, nu atinge valoarea studiului monografic despre cetele de feciori din Țara Oltului, aparținând lui Traian Herseni și intitulat Forme străvechi de cultură poporană românească. În capitolele următoare (Colindele: Coconul, feciorul și fata mare, Colindele: Leul, ciuta, cerbul, vulturul, dulful), se inventariază cu subtilitate bogatele simboluri populare ale bestiarului carpatic. Meritul autorului este acela de a sublinia că, deși unele tipuri de colinde se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285920_a_287249]
-
ori Budapesta, la care a colaborat: „Baba satului”, „Gazeta învățătorului”, „Cucu”, „Drapelul”, „Foaia poporului român”, „Sfatul”, „Tribuna”, „Ion Creangă”, „Poporul român”, „Românul”, „Țara noastră”, „Zărandul”, „Plugarul român”, „Zorile” ș.a. Reprezentative în activitatea lui U.-D. nu sunt volumele Din literatura poporană (I-III, 1909-1910), ce la tipărire „au suferit foarte multe modificări din partea editorilor, care, convinși că dau o versiune originală, au eliminat pasaje întregi” din textele culese, ci colecția Poezii și basme populare din Crișana și Banat (1968), îmbogățită simțitor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290324_a_291653]
-
-D. „s-a ținut destul de aproape de oralitatea folcloristică. Se vede la tot pasul cum țâșnește formularea populară, anumite exprimări caracteristice. Fraza este în genere simplă, neîncărcată de ornamente și perioade lungi, încât se citește cu vădită plăcere”. Culegeri: Din literatura poporană, vol. I: Poezii poporane, vol. II: Povești din popor, Lugoj, 1909-1910, vol. III: Glume din popor, Timișoara, 1910; Minciuna minciunilor. Povești culese din Banat, București, 1968; Poezii și basme populare din Crișana și Banat, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1968; Pipăruș-Pătru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290324_a_291653]
-
destul de aproape de oralitatea folcloristică. Se vede la tot pasul cum țâșnește formularea populară, anumite exprimări caracteristice. Fraza este în genere simplă, neîncărcată de ornamente și perioade lungi, încât se citește cu vădită plăcere”. Culegeri: Din literatura poporană, vol. I: Poezii poporane, vol. II: Povești din popor, Lugoj, 1909-1910, vol. III: Glume din popor, Timișoara, 1910; Minciuna minciunilor. Povești culese din Banat, București, 1968; Poezii și basme populare din Crișana și Banat, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1968; Pipăruș-Pătru. Povești populare culese din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290324_a_291653]
-
Muntenia. Cultura noastră de azi e o sumă a vechii culturi românești, de care am vorbit, a culturii europene venite mai ales prin curentul francez, a ideilor Școlii ardelene (curentul latinist), toate acestea prelucrate și fasonate - foarte puțin - de curentul poporan. Vechea cultură a fost mai puternică în Moldova decât în Muntenia, cum s-a văzut, din pricina curentului polonez. creeze o școală moldovenească literară, spunea că, dacă în veacul al XVIII-lea Blajul a fost în capul culturii românești, dacă în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
În Moldova, el se va 1 1905. 2 Letopisețe, ed. I, XXXIII. 3 Cugetări, "Revista romînă", 1863, p. 356. înfățișa mai ales ca un curent cultural, aproape literar, pe când în Muntenia, mai mult ca un curent social și politic. Curentul poporan, adică cunoașterea literaturii populare și utilizarea ei ca îndreptar pentru literatura cultă, s-a născut în Moldova. Eliade, când recomandă lui C. Negruzzi procedeul de a-și forma limba literară, vorbește de unificarea dialectelor, de limba bisericească, dar de limba
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
că în capul acestui deosebit român lucrul de care vorbesc - poezia populară ca mijloc de originalizare a literaturii culte - era clar. În Muntenia, unde interesul cultural și literar era lăsat în umbră de cel politic, n-a fost un curent poporan: "Anton Pann - zice Alecsandri într-o scrisoare din 1872 - nu a fost până acum prețuit la adevărata lui valoare, ba, încă, în Valahia meritele sale sunt chiar disprețuite de majoritatea literaților moderni"2 . Acum posedăm factorii culturii românești din veacul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Vedem că în Muntenia sunt: o tradiție culturală mai slabă, curentul latinist și curentul francez mai ales în ipostazul lor politic. În Moldova: o tradiție culturală mai puternică, curentul latinist slab, curentul francez în ipostazul mai ales literar, și curentul poporan. Din această deosebire a factorilor rezultă și deosebirea dintre istoria culturii și a literaturii Moldovei și Munteniei din veacul al XIX-lea. Caracteristica Munteniei, am spus-o, e lupta pentru 1 Poezia poporală, Albina Pindului, 1868, p. 217. 2 V.
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Amintirile dlui Panu - că și influența dlui Maiorescu se datorește mai mult personalității sale, influenței sale directe, decât articolelor sale. Din cele spuse, se mai explică și o altă deosebire dintre vechea școală critică și dl Maiorescu: deosebirea în privința curentului poporan și a celui istoric. Vechea școală este poporanistă și istorică, pentru că criticii vechi au fost romantici și apărători ai originalității limbii și spiritului românesc. Fiind romantici s-au adresat la literatura populară, care conține elemente romantice, și la trecut, ca
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
limbă încă și mai românească. Iar dl Maiorescu n-a fost nici romantic, nici democrat, nici n-a luptat așa de mult, cum am văzut, pentru păstrarea originalității în limbă și literatură: dl Maiorescu n-a stăruit, deci, asupra curentului poporan și a tratat cu oarecare dispreț, în orice caz cu nepăsare, curentul istoric. Așadar - din cauza deosebirii de epocă -, pe când vechea școală critică, reprezentată mai ales de A. Russo, va fi cu precauțiune, constituționalistă liberală, va lupta mai mult pentru păstrarea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
caz cu nepăsare, curentul istoric. Așadar - din cauza deosebirii de epocă -, pe când vechea școală critică, reprezentată mai ales de A. Russo, va fi cu precauțiune, constituționalistă liberală, va lupta mai mult pentru păstrarea originalității limbii și spiritului românesc, insistând asupra curentului poporan și istoric, și va lupta mai puțin pentru triumful bunului-gust literar și respectarea adevărului în știință sau formei științei -, dl Maiorescu va avea dispreț și neîncredere față de constituționalismul liberal, va lupta mai puțin pentru păstrarea originalității limbii și a spiritului
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
pentru triumful bunului-gust literar și respectarea adevărului în știință sau formei științei -, dl Maiorescu va avea dispreț și neîncredere față de constituționalismul liberal, va lupta mai puțin pentru păstrarea originalității limbii și a spiritului românesc, va insista foarte puțin asupra curentului poporan și aproape deloc asupra celui istoric, va lupta mai mult pentru triumful bunului-gust în literatură și a respectării adevărului în știință, sau a formei științei. Aceste deosebiri se explică și prin mentalitatea acestor critici, prin deosebirea de temperamente și de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
are exact atitudinea dlui Maiorescu, vreau să zic că nu e nimic la dl Maiorescu care să nu fi fost simțit și spus de C. Negruzzi. Cele câteva puncte de vedere în plus la C. Negruzzi - oarecare accentuare a curentului poporan și mai ales a celui istoric - se datoresc presiunii împrejurărilor de pe vremea sa: am arătat în capitolul precedent că pe vremea lui C. Negruzzi primejdia înstrăinării în limbă și literatură era mai mare decât pe vremea dlui Maiorescu. Mai întîi
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]