496 matches
-
Nu, nu-mi spune. Păi, să-mi faci, ăăă... Cred că vreau să mi-o iei la labă. — Laba? se încordă She-She. Okay. Dacă așa vrei. Și cum vrei să ți-o fac? Gol cum eram, aveam încă în poală portmoneul de forma unui prezervativ. Lăsasem deja patruzeci de parai la ușă. Cât costă luatul la labă? Ei, hai, tu cât socoți? Am spus, străbătut de un fior: — Cincizeci de broaște. — Ascultă-mă, îmi spuse She-She. De ce nu te îmbraci imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să mă fi născut a doua oară, cel puțin așa mi se părea. E clar că e un lucru dureros, să te naști: de-aia țipi și plângi. Apoi a trebuit să mă pipăi, ca să mă asigur că mai am portmoneu, mădulare, față, sulă, ființă. Apoi a trebuit să alerg plângând pe spațiul betonat, prin ploaia care cădea, până când spaima mi s-a domolit și am recunoscut orașul și pe mine însumi pe străzile fără viață și culoare. Apoi a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mă uit bine la una din rănile acelea care nu sângera. O indentație, o gaură roșie. Puteam să-mi vâr degetul mic, care tremura, până la jumătatea unghiei Am făcut un pas în spate. Nici o altă rană. Nici o altă nouă rană. Portmoneul meu plin cu hârtii era intact; cărți de credit, vreo optzeci de dolari, vreo treizeci de lire. Aveam o mahmureală de toată frumusețea. Mahmureala pusese bine stăpânire pe mine. Deci. Petrecusem noaptea sau o parte din ea, pe un petec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să mă fuți dacă vrei. Voiam. Am încercat, ajută-mă, Doamne. Dar în cele din urmă am rămas întins pe toată lungimea cearșafului și, cu ajutorul lacrimilor mele și a leneș trezitelor ei amintiri, i-am preschimbat punga uscată într-un portmoneu plin și apoi nimic. * Telefonul a sunat la ora unsprezece. Zăceam pe pat, neavând altceva de făcut. — Am în față o listă cu nume, îmi spuse Terry Linex. Unul din ele e al lui. Oprește-mă dacă l-ai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Fără bodyguard de data asta. Al doilea tip era un abțibild, un figurant, ceea ce dovedea că și Fielding, ca orice om de bani, făcea uneori economii. Totuși, șoferul avea arma la el: i-am văzut umflătura la subsuoară, ca un portmoneu dolofan. — Cine ți-a pus gând rău, amice? l-am întrebat eu pe Fielding în timp ce ne plimbam. — Oamenii săraci, a răspuns el ridicând din umeri. Așa că i-am pus o a doua întrebare - de ce limuzina? M-a privit cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
reveriilor mele nocturne îi văd chipul ca o lanternă magică, umană, plină de lumină. — Doamne, spuse ea, ce ți-e și cu suferința asta a ta. — Știu. Te face să te tăvălești de râs. Cu o mișcare rapidă am scos portmoneul din buzunarul de la inimă. Dar Martina prinsese deja cu vârful degetelor (cu unghiile puțin roase, nevopsite, nu ca unghiile Selinei) nota de plată. — S-a rezolvat, spuse ea. Mai departe de-atâta n-am ajuns. Ea nu știa nimic. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Șoferul negru, gras, cu ochelari ne-a privit cu ochi cunoscător. — Îl luați? a întrebat Martina pe un ton confidențial. — E bolnav? — Nu, n-are nimica, am spus eu. Uite aci o hârtie de douăzeci. Doar... M-am întins după portmoneu și mi-am schimbat poziția. Puștiul o porni iar la vale. — Nu-l iau, spuse șoferul fără să se clintească. De fapt, părea pe punctul de a adormi. Părea să se simtă în taxi la fel de bine ca acasă. Arăta ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
amărâți într-un colț și, la un moment dat, m-am simțit ca o cloșcă sau un cultivator de orhidee, cu atâtea suflete de îngrijit și alinat. Dar Fielding a preluat comanda, organizând un fel de concurs de măgulire printre portmoneele doldora. Și fii atent că toată trupa asta era surprinzător de lipsită de ostentație, nu avea nici un strop de strălucire - cu încălțări modeste, unii printre ei, și în mare nevoie de smacuri și intervenția coafezelor în valoare de câteva miare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
M-am cocoțat pe un closet din Air Kiwi cu picioarele ghemuite sub mine și am început să caut prin buzunare după bani sau după ceva ce le-ar fi putut ține locul. Mă gândesc deja să-mi vând ceasul, portmoneul și chiloții, un rinichi de care m-aș putea lipsi, aurul din dinți. Aș putea să plec în Canada cu un autobuz și să-i telegrafiez tatălui meu să-mi trimită niște mălai sau să-mi plătesc drumul muncind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să fug. Alec m-a însoțit până pe scări. Da, exact aici s-a întâmplat, pe palier. — Hei, am spus eu, n-ai putea să-mi împrumuți niște bani, nu-i așa? Nu - cinci lire, nu mai mult. Mi-am uitat portmoneul acasă și Fiasco-ul e jos cu rezervorul gol. Alec a întârziat puțin. Am auzit voci înăbușite prinse în cadența învinuirilor și cererilor. Am auzit vocile copiilor liniștindu-se și stingându-se. Era rău, cât se poate de rău. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ar poseda sâni sau tocuri cui, ar fi totuna, medita el. Ba poate tocurile cui ne-ar fi mai de folos. La ce bun să bâjbâi sărutând pleoapele și gura odată ce ajungi cu buzele și degetele În același loc?! Un portmoneu sau o poșetă În loc de chip ar rezolva multe probleme. Portmoneul, desigur, ar fi mai folositor dacă ar fi doldora de bani. Banii pot rezolva multe. Noimann știa fapul acesta pe propria sa piele. Foșnetul bancnotelor Îndulcește trăsăturile, le Înnobilează. Zâmbetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
el. Ba poate tocurile cui ne-ar fi mai de folos. La ce bun să bâjbâi sărutând pleoapele și gura odată ce ajungi cu buzele și degetele În același loc?! Un portmoneu sau o poșetă În loc de chip ar rezolva multe probleme. Portmoneul, desigur, ar fi mai folositor dacă ar fi doldora de bani. Banii pot rezolva multe. Noimann știa fapul acesta pe propria sa piele. Foșnetul bancnotelor Îndulcește trăsăturile, le Înnobilează. Zâmbetele devin tot mai ademenitoare, mișcările mai exaltate, iar ochii prind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
folositor dacă ar fi doldora de bani. Banii pot rezolva multe. Noimann știa fapul acesta pe propria sa piele. Foșnetul bancnotelor Îndulcește trăsăturile, le Înnobilează. Zâmbetele devin tot mai ademenitoare, mișcările mai exaltate, iar ochii prind o strălucire sumbră... Scoate portmoneul plin de bani și vei vedea cum totul Învie și apoi moare-n fața ta. Zâmbetele și speranțele se sting odată cu bancnotele ce se evaporă din portmoneu... Totuși, orice s-ar Întîmpla, ferește-te să-ți vâri nasul În intimitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tot mai ademenitoare, mișcările mai exaltate, iar ochii prind o strălucire sumbră... Scoate portmoneul plin de bani și vei vedea cum totul Învie și apoi moare-n fața ta. Zâmbetele și speranțele se sting odată cu bancnotele ce se evaporă din portmoneu... Totuși, orice s-ar Întîmpla, ferește-te să-ți vâri nasul În intimitatea unei femei... Ferește-te cât poți să-i scotocești agenda În care dorm ca Într-o criptă atâtea nume și atâtea numere de telefon! La ce bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
trupurile căzute pradă unor gânduri din ce În ce mai Întunecate. Când simțurile renășteau, se fugăreau prin cameră, Împreunându-și din când În când buzele și mânile și tot ce mai era de Împreunat. ...Medicul Își cumpărase o oglinjoară pe care o ținea În portmoneu, iar noaptea o ascundea sub pernă. De multe ori se trezea din somn năuc, studiindu-și la lumina veiozei trăsăturile, sau se ducea la baie, deschidea robinetul, apropiindu-și fața de oglindă. Chipul său ușor buhăit Îl atrăgea ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
amețitor. Toată mișcarea această avea ceva neliniștitor, absurd În ea. Noimann stătea totuși calm la Corso, zâmbind spre musafiri. Ba chiar făcea și glume. Agitația creștea, atingând punctul culminant când insectele și omizile se transformau Înapoi În cifre, intrând În portmoneu și-n buzunare. La Întoarcerea spre casă, cifrele țopăiau, mergând În fața lui. Nu știu cum se Întâmpla, dar abstracțiunilor li se umfla fundul, căpătând forme bombate, acoperite de câte o pereche de bikini. Nu aveai cum să nu fii atras de ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cafea expreso și o chiflă...” „Da, da, și-o chiflă. Dar, ce zici, nu-i așa că diavolul Îți poate apărea În față luând pașnica Înfățișare a unui picior de lemn?” mai Întrebă el, Întinzându-i o bancnotă nou-nouță, scoasă din portmoneu. „A unui picior de lemn?” făcu nedumerit tânărul, pregătindu-se să-i dea restul de la un milion. Asta chiar că nu-nțeleg...” „Nici alții nu Înțeleg, deși sunt bântuiți de el... Nu e nevoie, păstrează mărunțișul pentru tine și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
districtul Silverlake, a avut loc o tragedie. Un bărbat înarmat cu un pistol de mare calibru a pătruns în Moonmist Lounge. A silit trei clienți și pe barman să se întindă pe jos, a golit casa și a furat bijuteriile, portmoneele și poșetele celor patru victime. Barmanul a încercat să-l anihileze pe agresor, dar acesta l-a bătut cu patul pistolului până când omul și-a pierdut cunoștința. Barmanul a decedat din cauza rănilor la cap în această dimineață, la spitalul Queen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se derula perfect, Norman Kostenz, șeful de pichet de la AUFT, individul care îl va duce la Claire De Haven. Inspirând adânc, își vârî pistolul, insigna, cătușele și legitimația pe numele Daniel Thomas Upshaw în torpedo, strecurându-și în schimb în portmoneu permisul auto al lui Theodore Michael Krugman. Transformarea lui Upshaw în Krugman era completă. Danny ieși din mașină, gata de acțiune. Locul era transformat într-un pandemoniu împărțit în două șiruri șerpuitoare de trupuri, cei de la AUFT și cei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
birou încărcat cu hârtii. Se uită prin ele - copii de scenarii cu însemnări făcute de mână pe margini -, trase sertarele și găsi teancuri de plicuri și coli de corespondență cu antetul lui Claire De Haven, colițe de timbre și un portmoneu vechi de piele. Uitându-se în el, descoperi legitimații expirate, emise pe numele lui Reynolds Loftis: un card de bibliotecă, carnete de membru în diverse organizații de stânga, un carnet de conducere din 1936, emis de statul California, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nesoluționate, de la 9 mai până la 1 august 1942. Capul îi vuia, dar citi lista cu obiectele furate și înțelese de ce secția Rampart nu asmuțise prea mulți polițiști pe urmele făptașului. Bibelouri, poze de familie, bijuterii false, bani din poșete și portmonee, un ceas de perete Art Deco. Un umidificator din lemn de cedru pentru trabucuri. O colecție de bibelouri din sticlă. Un fazan împăiat, un trofeu de râs împăiat, pe o placă din lemn de trandafir. Mai degrabă EL singur, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un glonte. Ce îl surprindea era faptul că Danny murise dintr-un accident. Buzz lăsă remarca să treacă, apoi întrebă: — Era Danny homo? Bergstrom roși, tresări, tuși în paharul de bere și zise: — Dumnezeule, nu! Peste două secunde scotea din portmoneu poze cu soția și copiii săi. Buzz se întoarse în L.A., îi dădu telefon unui prieten de la LASD și află că dosarul de la Personal al lui Danny Upshaw dispăruse și că, din punct de vedere oficial, puștiul nu fusese niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe frumușelul de Chaz. Era prieten intim cu Loftis prin ’43-’44 și știu eu pe cineva care ne-ar putea ajuta. Dă-i doamnei de colo o hârtie de douăzeci, iar eu îi dau tipului un telefon. Mal scose portmoneul. Buzz intră în casă și găsi telefonul lângă ușa de la bucătărie. Sună la informații, află numărul și îl formă. Vocea de bariton slinos a lui Johnny Stompanato se revărsă la celălalt capăt al firului. — Vorbește-mi. Aici e Meeks. Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
bidonul de băutură la brâu. Bobby se apleacă și-l ia din mâna mortului. Când îl întoarce, observă inițialele J.P.B. gravate pe o parte, ceea ce-l face să se simtă încă o dată vinovat, dar nu mai mult de o clipă. Portmoneul gol este lângă el. Bobby tocmai vrea să plece, simțindu-se nefiresc în preajma unui cadavru, dar ceva îl face să se oprească. Lângă piciorul lui, vede un mic suport pliant din piele pentru documente. În interior, este biletul de călătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Dă-i drumul. Verifică, dacă vrei. Nu fii idiot! Gertler are ochii roșii. Se pare c-a plâns. — Mare pierdere, zice Porter. Manning, care stă la fereastră, pufnește disprețuitor. — Mă acuză c-am furat o hârtie de cinci lire din portmoneul lui Waller, murmură Gertler. — Noi nu te acuzăm de nimic, rostește Manning pe un ton batjocoritor. Am găsit-o la tine. Hoțule! — Ce se va întâmpla? — S-a întâmplat deja. Briggs mă duce la gară, să prind trenul de ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]