3,816 matches
-
ne rătăcim, ne prinde noaptea în pădure. Ia mai taci și tu, s-a răstit la el Hamsterul Ciufulit. Mergem pe unde mergem, și gata. Îmbufnați oarecum, Hamsterii și-au pus rucsacele în spate și am pornit cu toții la drum. Portocala și Ghidușa au luat-o înainte, Hamsterii după ele, iar eu în urma lor, pentru a nu pierde grupul din vedere, și ne-am strecurat printre copaci, pe sub bolta de crengi, pășind prin plantele sălbatice, care sclipeau în razele de lumină
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
Iasomia cu noi, însă nu o întrebasem dacă ar fi vrut sau nu să participe la expediție, pentru că trebuia să decidă ea însăși, așa că acum mergeam doar noi pe cărarea din crâng. Ghidușa era prima, o pornise repede înainte, iar Portocala se apucase să adune un buchet de flori sălbatice, oprindu-se din loc în loc pentru a mai culege câte una. Ghidușa a aruncat o privire în urmă și a văzut-o cu florile în mână. S-a încruntat la ea
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
a încruntat la ea: Nu mai culege florile-acelea, ce-ai să faci cu ele? Or să se ofilească, unde-o să le pui? Nu te-ai gândit deloc?... Ce-ți pasă ție, ia vezi-ți de drum, i-a răspuns Portocala netulburată, fără să-i dea atenție, senină și ocupându-se cu alegerea altor flori de pe marginea cărării. Hoinarule, spune-i să nu mai adune flori! mi a zis Ghidușa privind spre mine ca și cum eu aveam putere de decizie incontestabilă. Ne
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
alegerea altor flori de pe marginea cărării. Hoinarule, spune-i să nu mai adune flori! mi a zis Ghidușa privind spre mine ca și cum eu aveam putere de decizie incontestabilă. Ne încetinește și o să fie seară până ajungem la pădure! Lasă florile, Portocală! i-am zis eu, dar cealaltă a răspuns cu îndrăzneala-i caracteristică: Iaca na, dacă eu am chef să culeg!... Am ridicat din umeri, zâmbind oarecum. Las-o atunci să culeagă, treaba ei... dacă n o să țină pasul cu noi
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
cumpănă. Am vrut s-o opresc, era ceva ce îmi spunea că ar fi trebuit să fim prevăzători cu acea fântână, însă ea a ajuns deja într-o clipă lângă cumpănă și a apucat lanțul găleții, coborând-o în adânc. Portocala s-a dus și ea la fântână și a pus florile în jgheabul de lemn unde se adunase apă de la ploaie, și de unde beau animalele pădurii, probabil. Soarele se reflecta în apa gălbuie din jgheab și în mușchiul verzui care
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
și apa era întunecată. Nu știu, am spus oarecum nedumerit. Mi s-a părut că văd ceva... tu n-ai văzut?... Nu. Am ajutat-o să aducă găleata la suprafață. Hamsterii ne priveau de pe iarbă, ronțăind câte un pai, absenți. Portocala scosese o portocală din rucsac și o cojea fără grabă. Ghidușa se răcorea cu apa din găleată. Hai să mergem mai departe, le-am spus eu. Nu stăm aici toată ziua. Și-au luat toți rucsacele și am pornit din
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
întunecată. Nu știu, am spus oarecum nedumerit. Mi s-a părut că văd ceva... tu n-ai văzut?... Nu. Am ajutat-o să aducă găleata la suprafață. Hamsterii ne priveau de pe iarbă, ronțăind câte un pai, absenți. Portocala scosese o portocală din rucsac și o cojea fără grabă. Ghidușa se răcorea cu apa din găleată. Hai să mergem mai departe, le-am spus eu. Nu stăm aici toată ziua. Și-au luat toți rucsacele și am pornit din nou la drum
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
Da, e mai bine, m-am bucurat eu. Copiii au luat-o înainte, iar eu cu Iasomia mergeam în urma lor, pe drumul din pădure. Era o zi liniștită, soarele ajungea cu razele printre crengi, încălzind pământul uscat al cărării. Ghidușa, Portocala, nu vă îndepărtați prea mult! am strigat eu spre ele, pentru că abia le mai zăream, undeva în față, chiar înaintea Hamsterilor. Ele au privit spre mine și au așteptat să le ajungă Hamsterii din urmă, apoi au continuat drumul, însă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
să se rătăcească. Iar pădurea asta e așa de liniștită, parcă am fi într-o poveste... Da, și mie îmi amintește de poveștile din copilărie..., m-a aprobat ea. Era una cu fetele de împărat care au fost transformate în portocale... Și?... m-am interesat eu să aflu ce se întâmplase în acea poveste. Ce-au făcut mai departe? Păi așa cum erau ele, au venit niște prinți să le viziteze, dar n-aveau voie să le cojească, pentru că rămâneau sub formă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
m-am interesat eu să aflu ce se întâmplase în acea poveste. Ce-au făcut mai departe? Păi așa cum erau ele, au venit niște prinți să le viziteze, dar n-aveau voie să le cojească, pentru că rămâneau sub formă de portocale... trebuiau să se însoare cu ele, pentru ca ele să redevină prințese... Și, până la urmă, ce-au făcut? S-a terminat totul cu bine? Bineînțeles, a râs ea, adăugând: au fost cu toții fericiți, fiecare prinț a ales o portocală... adică o
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
formă de portocale... trebuiau să se însoare cu ele, pentru ca ele să redevină prințese... Și, până la urmă, ce-au făcut? S-a terminat totul cu bine? Bineînțeles, a râs ea, adăugând: au fost cu toții fericiți, fiecare prinț a ales o portocală... adică o prințesă... Știam și eu o poveste, dar cu smochine..., m am entuziasmat eu. Era un smochin de un fel, iar alt smochin de alt fel, și dacă mânca din primul... ... îi creșteau urechi de măgar, s-a amuzat
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
și ciuperci, ocolind crengile și trunchiurile risipite prin pădure. I-am ajuns din urmă pe copii, care se opriseră în fața unui pod. Era un pod din lemn și frânghii, pe deasupra unei văi adânci, unde se zărea un râu. Copiii ezitau. Portocala o porni prima pe pod, fără teamă, însă frânghia laterală începuse să se desprindă din capăt. Întoarce-te înapoi, se destramă! a avertizat o Iasomia. O să trec eu mai întâi. Portocala s-a oprit nedumerită, însă a ascultat-o și
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
văi adânci, unde se zărea un râu. Copiii ezitau. Portocala o porni prima pe pod, fără teamă, însă frânghia laterală începuse să se desprindă din capăt. Întoarce-te înapoi, se destramă! a avertizat o Iasomia. O să trec eu mai întâi. Portocala s-a oprit nedumerită, însă a ascultat-o și a alergat înapoi. Iasomia a trecut podul atentă, pășind cu grijă. Ajunsă dincolo, a apucat capătul frânghiei care stătea să se desprindă și l-a înnodat de un ciot de copac
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
spus, însă nu mam mirat că ea avusese ideea înaintea mea. La urma urmei, era zeiță, în felul ei aparte... și se descurca mai bine în acele locuri, natura era domeniul ei absolut... Hamsterii au trecut unul după altul, apoi Portocala în urma lor. Ghidușa a venit lângă mine și m-a luat strâns de braț, ascunzându-se parcă de pod. Mie mi-e frică să trec, mi-a mărturisit, privind cu neîncredere podul din fața noastră. Haideți, ce faceți? ne-a strigat
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
acum parcă sfidătoare, pe lângă ierburile crescute pe creasta râpei. Era inexplicabil de ce se desprinseseră toți buștenii deodată, însă nu mai avea importanță. Ne era clar că n-aveam cum să ne întoarcem tot pe aici, pe unde venisem. Spre seară, Portocala a venit să ne spună că nu se simțea bine, amețea, obosise... se făcuse palidă și chiar dacă nu voia să recunoască, fiind ambițioasă și mândră, totuși nu prea mai reușea să se țină de noi. Am decis să ne oprim
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
ți-ar face bine, a intervenit și Iasomia, privind-o calmă și gânditoare. Uite, mă duc acum s-o caut, trebuie să fie pe-aici prin zonă, am văzut-o în pădurea asta și o voi găsi precis. Credeam că Portocala va protesta, însă n-a spus nimic. Eu aveam încredere totală în ceea ce știa Iasomia despre acea plantă sau efectele ei, și probabil copiii simțeau la rândul lor că Iasomia avea mai multe atribuții decât aparent, așa că am stabilit să
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
nu plecați fără noi. Nu plecăm nicăieri, ne găsiți tot aici, i-am asigurat eu și am privit întreaga poiană... Iasomia dispăruse deja printre pomi, uitându-se după acea plantă. Hamsterii au pornit și ei în altă direcție, adunând crengi. Portocala s-a întins în iarbă, părând să adoarmă nestingherită. Ghidușa a venit lângă mine, nehotărâtă, și m-a luat de mână, căutând parcă un fel de siguranță și protecție. Și, eventual, răspunsuri la întrebări. Și acum, ce facem mai departe
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
Da, de unde știți voi! s-a răstit ea la ei. Poate chiar așa e! Sigur. Și navele extraterestre, au râs Hamsterii mai departe. Acum se întunecase de-a binelea, dispăruseră și ultimele raze colorate, lumina difuză se topise în noapte. Portocala dormea în iarbă, iar Hamsterii puneau crengi pe acoperișul adăpostului. Iasomia nu se zărea nicăieri. M-am întrebat dacă nu cumva renunțase la expediție și ne lăsase acolo, însă aveam încredere, dincolo de orice motiv, că n-avea să procedeze așa
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
se vedea parcă și mai bine. Tot atunci, a apărut Iasomia din noapte. Prezența ei părea să ilumineze întunericul, iradiind într-un fel neobișnuit, sau era doar impresia mea... Ce faceți, ne-a întrebat cu voce scăzută, ca să nu trezească Portocala, ați adormit?... Așa se pare, i-am răspuns eu la fel de încet. Ai găsit planta? Da. Dar acum Portocala doarme. Poate să aștept să se trezească... Nu știu, am ridicat eu din umeri. Poate ar trebui oricum s-o ducem în
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
întunericul, iradiind într-un fel neobișnuit, sau era doar impresia mea... Ce faceți, ne-a întrebat cu voce scăzută, ca să nu trezească Portocala, ați adormit?... Așa se pare, i-am răspuns eu la fel de încet. Ai găsit planta? Da. Dar acum Portocala doarme. Poate să aștept să se trezească... Nu știu, am ridicat eu din umeri. Poate ar trebui oricum s-o ducem în adăpost. A, acolo, s-a lămurit imediat, observând adăpostul pe carel ridicaseră Hamsterii. Da, poate ar fi mai
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
amândoi, datorită efectelor întunericului sau oboselii, era mai mult decât atât. Și poate Iasomia m-ar fi crezut dacă i-aș fi spus... Nu m-am mai gândit însă la asta, pentru că îmi era somn. Iasomia a trezit-o pe Portocala ca să-i dea planta, iar eu am luat-o pe sus pe Ghidușa adormită și am dus-o în adăpostul din crengi, și ea nici măcar nu s-a trezit, a căscat doar, visând în continuare, netulburată, cu acea uimitoare capacitate
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
pădurea? Unde-am ajuns? Neștiind ce să le zic, nu le-am răspuns nimic, am ridicat din umeri aiurea. În jurul nostru, peisajul părea complet nou. Probabil pădurea e tot aici, dar mai încolo, a încercat să-și dea cu părerea Portocala. Eu n-am mai văzut locurile astea, a spus Ghidușa nedumerită. Cred că ne-am teleportat prin timp, se bucură Hamsterul Ciufulit. De unde-atâta teleportare! l-a contrazis Hamsterul Colțos. Eu zic să mergem mai departe. Oricum n-are rost
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
acolo au fost în tot acest timp, și probabil noi le-am apărut lor cum ne-au apărut ele nouă, adică ele ne-au văzut apărând în sala clădirii principale, iar noi le-am văzut apărând aici. De ce? a întrebat Portocala, care nu înțelesese prea bine, și de fapt, abia ne dumiream cu toții. Cred că s-a suprapus spațiul, și-a dat cu părerea Hamsterul Ciufulit. E o buclă în grota asta, care face posibilă proiecția de imagini, distorsionarea spațiului... nici
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
să credem ce văzusem... și cum era să ni se pară altfel? Bravo! a exclamat Ghidușa bătând din palme. Grozav, mia plăcut! s-a bucurat ea țopăind veselă. Mai vreau o dată! Mie nu-mi mai trebuie asemenea spectacol, a mârâit Portocala privind neîncrezătoare spre lacul care acum era liniștit și pustiu. Dacă vine un animal din acela la mine, îi dau una peste bot!... S-ar putea să se întoarcă, am zis eu. Dar măcar am văzut unde-s solzii... Dacă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
catifea sclipind vioi, ca și cum ar fi avut mereu aprinse flăcări de lumină intensă în adâncuri, fulgerând imprevizibil. Cum ajungem la vizuina lor? Vrei să ajungi la vizuina lor, du-te și caută-i, eu nu plec deaici, s-a amestecat Portocala în vorbă, ridicând din umeri, sfidătoare. Nu știu cum o să-i găsim, dar am impresia că ne vor găsi ei pe noi, le-am zis eu privind spre lacul care părea acum aproape ireal. Ai dreptate, a vorbit Iasomia intervenind în discuție
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]