443 matches
-
în oralitate, cu funcție poetică, dar și sociologică. Atribuite unui individ, selectat cu sau fără intenție de colectivitate, instituționalizează un portret ideal de bărbăție și de frumusețe, sumar și din cîteva epitete: fudul, mîndru, deschis, vesel, darnic, vorbăreț. La schița portretistică se adaugă, uneori, și partea onomastică. Nechifor are numai semnificație onomastică; însă Gheorghiță înseamnă numele de taină (mitică și erotică) pentru Vitoria. Autorul îl introduce în conștiința cititorului, aplecînd la eresuri folclorice, încărcîndu-l de sentimentalitate. În oralitate poate fi identificată
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
redarea mișcării și a detaliilor anatomice, de la căutările artei mesopotamiene, la siguranța reprezentărilor greco-romane. Comparativ cu arta egipteană, care caută să extragă esențialul formelor vizibile potrivit canoanelor consacrate, arta greco-romană parcurge un drum invers, urmărind să descrie, mai ales în portretistica romană, detaliile fizionomiei, surprinzând în mod realist inclusiv nuanțele psihologice ale modelului înfățișat. La nivelul redării imagistice a sacrului, aceste amănunte accentuează aspectele specifice viziunilor artistice ale acestor civilizații, punctând importanța lor în contextul istoriei artei. În definitiv, în Antichitate
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
359 ***, Istoria vizuală a artei, coord. Claude Frontisi, Enciclopedia Rao, București, 2007, p. 60. 360 Amintim aici și rolul deosebit jucat de măștile folosite în timpul procesiunilor funerare, care redau îndeaproape fizionomia defunctului, constituind prin aceasta un reper stabil al evoluției portretisticii romane. (Vezi în acest sens Jean-Paul Morel, Arta Romană, în vol. Larousse, Istoria Artei, coord. A. Châtelet și B.P. Grosilier, Editura Univers Enciclopedic, București, 2006, p. 260). Tot legat de acest subiect, istoricul de artă E. H. Gombrich considera că
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
autenticitate remarcabilă. Există, de asemenea, în carte o mare diversitate de subiecte, din fericire nu banale, ci cu mare greutate de document istoric. Expunerea lor îndeamnă la condamnarea agresiunii asupra omului și ea încarcă textul la început pictural și casnic, portretistic și moral, cu o judecată asupra istoriei. Încetul cu încetul textul, ce se lecturează cu un interes deosebit, datorită suculenței sale, capătă dimensiuni nebănuite și aduce în pagină problemele majore ale existenței omenești: viața, moartea, credința, necredința, obscurantismul, necesitatea iluminării
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93033]
-
indubitabil că e viu, că nu e un "capitol de istorie literară" clasat în formule definitive, oricât de pertinente și exacte ar fi ele". În efortul său, autorul mizează pe spectacularul aceluiași univers în alcătuirea căruia intră: "menajeria fabuloasă", grotescul portretistic, alegoria ca spațiu al libertății absolute de a recrea realitatea. În concluzie, interpretările care au ca obiect pamfletul arghezian fie ating, asimptotic, dimensiunea polemică, personalizând-o printr-o logică proprie care exprimă, în esență, genealogia critică a spiritului estetic, fie
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sau "Stilul e omul însemnează pauperismul ideii inexpresive, care atârnă de meșter, nu de subiect". Fie că face apologia pamfletului ca "gen literar jumătate actual și jumătate etern", fie că definește portretul, contrazicând o întreagă istorie a atitudinii encomiastice în portretistica literară românească, fie că reinterpretează poetic conceptul de realism sau că e în dezacord cu o definiție consacrată a stilului, Arghezi practică o polemică implicită, pentru că instaurarea propriei teorii (nemetodice și nesistematice) presupune excluderea sau demolarea celor existente. E limpede
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
se folosește de expresii, toate traducând orgoliul nemăsurat al savantului, grandilocvența ideologului și egocentrismul său în viața publică sau pretențiile literatului: "superomul unanim", "marele nostru Rabbi", "Apostolul neamului", "suveran al creierului românesc", "Dascălul nostru, al tuturora" etc. Pamfletarul, expert în portretistica satirică sau alegorică, în care imaginea hiperbolică e figura de bază, recurge, aici, la tehnici descriptive specifice polemistului, bazate pe ironie subversivă, cum ar fi acumularea: "la domnul Iorga, profesor universitar, om cu tendințe de unitate, cu "metodă", cu "ordine
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
vorbească, să vorbească mult, chiar dacă nu spun nimic.“ Ele se desfășoară, toate, în ceața (niebla) simbolică ce dă numele romanului și care s-ar putea traduce prin estomparea contururilor fizice ale spațiului ficțional (un oraș nelocalizat), prin personaje fără relief portretistic, cum se obișnuia în romanul realist, și de multe ori lipsite și de consistență, dar ceața traduce mai ales imprecizia statutului ontologic, prin pendularea între real și vis, între hazard și destinul hărăzit, prin eludarea nivelului rațional de către actorii dramei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
acele tehnici au apărut cu timpul și mi se pare că nu poate fi ceva mai relevant decât neputința unor pictori precum Pisanello și Dürer de a sesiza realitatea sălbăticiei - și asta În ciuda hotărârii lor, ce răzbate, de pildă, În portretistica umană, de a privi natura drept În față. Nici nu Încape Îndoială că acești doi observatori atenți și excelenți desenatori ar fi reușit s-o redea din punct de vedere tehnic; și totuși, au fost Împiedicați de cine știe ce orbire mentală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
portrete în care este imortalizat Gheorghiu-Dej în rolurile de revoluționar, respectiv om de stat, trebuie menționată colecția impresionantă de citate reproduse din opera secretarului de partid, folosite ca armătură teoretică a interpretării istorice expusă de manual. Pe planul iconografiei politice, portretistica dejistă nu depășește însă limitele convenționale deja stabilite în publicistica școlară românească. Proporțiile portretisticii dejiste și ale iconografiei de partid sunt similare cu spațiul vizual alocat regelui și casei regale în perioada interbelică. În schimb, ceea ce am numit drept cultul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
trebuie menționată colecția impresionantă de citate reproduse din opera secretarului de partid, folosite ca armătură teoretică a interpretării istorice expusă de manual. Pe planul iconografiei politice, portretistica dejistă nu depășește însă limitele convenționale deja stabilite în publicistica școlară românească. Proporțiile portretisticii dejiste și ale iconografiei de partid sunt similare cu spațiul vizual alocat regelui și casei regale în perioada interbelică. În schimb, ceea ce am numit drept cultul textual al personalității intelectuale a liderului, edificat prin sumedenia de citate din Gheorghiu-Dej, nu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1957 până în 1989, reprezintă o oglindă fidelă în care se reflectă oscilațiile ideologice ale regimului. Continuitatea neîntreruptă a acestuia permite localizarea cu maximă precizie a genezei și diseminării în masă a cultului personalității ceaușiste. Înainte de enunțarea tezelor din iulie 1971, portretistica ceaușistă nu era o realitate iconografică în manualele școlare românești. Spre exemplu, în ediția din 1969, Lenin era figura referențială înspre care era canalizată întreaga venerație intelectuală și politică. Portretul său, în format mare, acoperă toată pagina 165 a Istoriei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Ceaușescu, începând cu copilăria, trecând prin adolescență, și ajungând la vârsta maturității, sunt imortalizate fotografic (pp. 3, 57, 79, 136, 164, 168, 194, 207, 209, 211, 214, 214, 215, 218). Iconografia națională a secolului al XX-lea este dominată de portretistica ceaușistă. Biografia liderului se confundă practic cu destinul României. Împlinirile societății românești, progresul pe calea construirii comunismului și a societății multilateral dezvoltate se realizează ca funcție a maturizării progresive a Conducătorului. O foarte sumară, dar și foarte relevantă, analiză de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Maia, caractere abia conturate, sunt tipuri emblematice pentru genul de proză practicat de V.T. Schițele cuprinse în volumul Cloșca cu pui (1941), publicate întâi în „Bilete de papagal”, cultivă în special pitorescul, intrând de-a dreptul în categoria etnograficului, și portretistica, element stilistic ce va reapărea în cărțile următoare, prozatoarea captând atenția cititorului în principal printr-un anumit tip de memorialistică. Deși uneori literaturizează excesiv, mediul și atmosfera epocii, figurile literare și culturale ale vremii sunt prezentate adesea în posturi interesante
VELISAR TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
una în 1864 și două în 1865)rețin atenția asupra preocupărilor lui Cuza de a stimula dezvoltarea agriculturii, horticulturii, apiculturii și a industriei și în această parte de țară. Ele au în același timp și meritul de a impune în portretistica medalistică românească a marilor personalități bustul clasic al domnitorului în profil spre dreapta. O a doua categorie de medalii care reflectă personalitatea domnitorului Al. I. Cuza sunt cele realizate cu ocaziile semicentenarului și centenarului Unirii Principatelor. În anul semicentenarului,1909
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
expresia concentrată a chipului savantului privind prin microscop (placheta din 1933 nu face decât să reia chipul doctorului Cantacuzino de pe medalia realizată la Iași în 1918. Medalia dr. Slătineanu marchează, punctul maximum al artei medalistice Lavrillier, nu numai prin calitățile portretistice semnalate de noi, ci și prin subtila simbolistică a mesajului reversului. Capul reprezentării feminine de pe revers (fig. 114rv) este capul Meduzei, una dintre cele trei fiice monstruoase ale lui Phareys și Ceto, ucisă de Perseus care, adunându-i sângele, îl
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
concepte academiste au fost reinte- grate postmodernismului, pentru valorile lor de meșteșug, cât și pentru unele soluții iconografice. Prin conținut, o bună parte din creația lui Stahi înseamnă altceva decât reprezentări convenționale și artificioase de tip academist anacronice. Poate în portretistică și nici aceasta în totalitate, dar un segment care ocupă, după natura moartă, un loc privilegiat în ansamblul operei sale, vom putea vorbi despre definiții academiste în privința concepției, dar, în același timp, va trebui să notăm și unele pânze care
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
pro- priile mâini.Aici avem de-a face cu un portret eliberat de rigiditatea pozei, într-o atitudine firească, pictat de Stahi cu multă căldură și dragoste, față de temă. Este una dintre cele mai frumoase lucrări din epocă iar în portretistica lui Stahi putem să o considerăm ca fiind de referință. Tabloul a fost expus în 1883 cu titlul: O româncă în sărbătoare, după care autorul a donat-o Pinacotecii ieșene în 1889, împreună cu alte lucrări. Privit în momente de
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
tihnă și relaxare vom descoperi frumusețea acestui portret, negândindu-ne nici o clipă la termeni ca “aca- demism” sau “idilism” ca repere pentru un comentariu estetic condamnabile. Vom avea bucuria unei întâlniri cu o pictură realizată cu talent, dragoste și măiestrie. Portretistica, alături de natura moartă, face parte din tematica căreia i-a acordat fide- litate constantă pe întreg parcursul vieții rea- lizând lucrări exemplare și importante chiar da- că, în linii mari, concepția rămâne tributară academismului. Portrete de bătrâni singuratici aplecați asupra
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
cărți, călugări, preoți, moșnegi pe gânduri dar și portrete ale unor personalități de marcă din istoria și cultura românească: Kogălniceanu, Alecsandri, Conta, Negruzzi sau Asachi, ș.a. “... sunt câteva exemple prin care virtuțile de portretist tre- buiesc luate în seamă”. În portretistică, Stahi a onorat comenzile oficiale reprezentând personalități ale momen- tului și nu numai, din mediul academic, din is- toria națională, chipuri ale membrilor propriei familii, actori, pictori sau înalte fețe bisericești. Alexandru cel Bun, Mihai Viteazul, Regele Ferdinand și Regina
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
durabile tre- buiesc cinstit și bine făcute. Punerea în valoare cu adevărat a creației acestui artist s-ar putea face rezervându-i-se un spațiu de expunere special pentru prezentarea integrală a colecției ce conține înainte de toate naturile moarte și portretistica. Este știut faptul că aproape toți pictorii au fost atrași de tema naturii moarte, fie și numai ocazional. Până la urmă am putea vorbi despre puterea de fascinație a obiectului asupra artistului. “Obiectul” face parte din viața fie- căruia dintre noi
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
poate avea semnificanți diferiți, adesea amăgitori. Dacă se spune, de pildă, că James Bond a văzut un om de cincizeci de ani, informația solicită două funcții de presiune inegală. Pe de o parte, vârsta personajului se încadrează într-o imagine portretistică, deloc lipsită de utilitate pentru restul narațiunii, dar rămâne difuză și este amânată. Pe de altă parte. semnificatul imediat al enunțului este că Bond nu știe cine este viitorul său interlocutor. Asta înseamnă, pentru el, întrezărirea unei amenințări și identificarea
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
țâșnește apă, etc. Adesea se întâlnește scena din Vechiul Testament a celor trei tineri aruncați în cuptorul cu foc și a lui Daniel eliberând‑o pe Suzana acuzată de desfrâu de bătrânii desfrânați. Artiștii creștini utilizează de asemenea din belșug sursele portretisticii păgâne a timpului lor. Filosofii se bucură de o înaltă considerație; numeroase lucrări îi arată pe înțelepți așezați în semicerc (scenă regăsită în icoana Cincizecimii unde apostolii sunt așezați astfel) sau, un filosof singur, predând. Creștinismul își însușește foarte repede
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
picturii provine probabil din utilizarea tehnicii numite sfumato: o încețoșare delicată, aproape imperceptibilă care se regăsește în special la nivelul trăsăturilor feței, dar și în elementele de peisaj. Artistul a reușit astfel să evite precizia tăioasă și rigiditatea ca‑ racteristice portretisticii anterioare lui: tonurile se amestecă, iar peisajele se identifică cu figura umană, cosmosul cu omul. Ce ne frapează privind această operă? Zâmbetul Mona Lisei care este unul dintre cele mai celebre din lume. Dar oare ea zâmbește, sau nu? Leonardo
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
nezdruncinat. Privind la un astfel de aranjament spațial, se poate observa intuitiv că poziția centrală este unica aflată în repaus în timp ce toate celelalte tind în câte o direcție. În bisericile bizantine, imaginea dominantă a stăpânului divin ocupă centrul absidei. În portretistică, un papă sau un împărat este deseori reprezentat într-o postură centrală. Mai general încă, atunci când portretul cuiva îl prezintă în mijlocul zonei încadrate, îl vedem detașat de vicisitudinile cronicii vieții sale, singur cu propriul eu și propriile gânduri. Un sentiment
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]