360 matches
-
oamenii erau născuți preoți, având menirea să aducă mulțimii mesajul divin al unui Dumnzeu prezent în lume. Exista o condiție, ca în toate sectele: trebuia să cotizezi pentru viitorul și succesul mesajului sfânt. Asta nu era ușor pentru Zaharel, dar Porumbița îl ajutase, în numele iubirii. Devenise o ocupație plăcută pentru Zaharel să meargă sâmbăta la sinagogă și duminica la biserică. Era ca și cum ar fi dus o viață dublă, în complicitate cu aleasa inimii lui. Chiar și eu, umbra lui Zaharel, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
dublă, în complicitate cu aleasa inimii lui. Chiar și eu, umbra lui Zaharel, am început să miros a prăjituri de Sabat și a lumânări de ceară, în același timp. Îl urmam pe Zaharel la sinagogă, sâmbetele, apoi pe el și Porumbița la biserică, duminicile. Recunosc că mă simțeam cel mai bine în biserică, acolo există o hrană specială pentru diavoli. Un belșug de îmbuiba spirituală. Adevărat paradis. Dar toate astea nu prea miroseau a bine. Într-o noapte stăteam cu Zaharel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
biserică, duminicile. Recunosc că mă simțeam cel mai bine în biserică, acolo există o hrană specială pentru diavoli. Un belșug de îmbuiba spirituală. Adevărat paradis. Dar toate astea nu prea miroseau a bine. Într-o noapte stăteam cu Zaharel și Porumbița în pat. Camera era plină de aburi de alcool și de fum de lene. În ceața dormitorului apăru deodată chiar Satan, luându-mă la întrebări, chiar pe mine: - De ce te duci la sinagogă și apoi la biserică? Tremuram de frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mă mângâie. Trebuie să fii prost și leneș numai pentru că eu am fost genial? Mișcă, fă cât mai mult rău, cât te țin bretelele, până la împărăția noastră! Și cu asta dispăru într-o groapă din patul lui Zaharel și al Porumbiței, lăsând în urechile mele un râs sarcastic care-mi face să duduie și acum timpanele de deznădejde. Îmi venea să vărs de mirosul de mere putrede care se lăsase în camera „noastră“ după întâlnirea cu bunicul meu. Ziua următoare, Zaharel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în gură. Zaharel folosise această tipologie pentru a aduce de față lipsurile spirituale și imperfecțiunea altor oameni. Pe scurt, ca toți „Aleșii Domnului“, Zaharel predica apă fără să se gândească la faptul că el însuși băuse vin toată noaptea. Dar Porumbița fusese mândră de el. Atât de repede intrase în spiritul sectei, răsfoise Biblia cu gesturi simple, alegând sigur de sine o pagină, punând palma peste ea și spunând cu o voce din străfundul trupului: - Dragii mei, vă amintesc de tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
valium, semințe de mac. Și bineînțeles toate cerealele: grâu, porumb, orz, ovăz, orez. Un loc aparte în clădirea numită și „templul“ o aveau sticlele de whisky, coniac, lichior, gin, vin, votcă, țuică și altele. Ideea lui Zaharel luase proporții fantastice. Porumbița, sub imperiul admirației, fusese imprudentă și-l ceruse pur și simplu de bărbat pe Zaharel care, năucit de atâta succes, răspunsese că era o mare onoare pentru el să devină soțul ei legitim. Pentru că „templul“ era deja burdușit de atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cât de mică, în speranța ca aceasta să-i facă să simtă că sunt vii și puternici. Zaharel nu mai îndrăznea să se arate la templu. I se făcuse frică dintr-odată și chiar rușine pentru înscenarea comediei cu proviziile. Porumbița îi dăduse de înțeles că n-o mai interesa deloc proiectul cu căsătoria. Zaharel se simțea aruncat dintr-odată în afara vieții și dorea pur și simplu să-și aducă moartea singur. Eu, demonul lui Zaharel, vroiam să-l ajut într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
părăsit-o! Și după ce m-am zdrențuit de atâta hoinăreală, ca o cârpă veche, m-am întors la «casa mea»“. Dar Zaharel, „casa“, nu era deloc măturată și sclipind de curățenie. Pentru Zaharel sfârșitul devenise și mai rău decât începutul. Porumbița îl părăsise definitiv pentru un bărbat mai tânăr. În plus, „Aleșii Domnului“ îi intentaseră lui Zaharel un proces de sustragere de fonduri. Toate proviziile din templu și din camerele membrilor sectei luaseră drumul fumului. În lumina necruțătoare a zilei, „ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
înmulțească, răspândindu-se prin oraș. Zaharel încercase să se scuze în fața propriei conștiințe: „Omul propune, Domnul dispune“. Vedea că acum devenise batjocura tuturor și nu putea să nu se plângă în fața oglinzii: - Numai iubirea m-a făcut nebun! Totul de dragul Porumbiței. Deși știam că dragostea poate să și omoare. Dar nici măcar mort nu pot trăi fără ea, peste tot o văd, în siluetele femeilor, ochii ei lucesc în sclipirea cenușie a pietrelor de pe stradă. - O să-ți treacă, i-am șoptit eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
oă Zaharel își spălase cu apă rece fața plină de lacrimi, apoi mâinile. Apoi se trântise pe pat, cu fața în sus și ochii închiși, ca un mort în viață. Dimineața s-a trezit mai vesel, a jelit-o pe Porumbița după obiceiul evreiesc șapte zile, apoi s-a dus la sinagogă să vadă chipuri de femei. I se părea că acum știa ceva despre iubire. Nu mai putea fi înșelat atât de ușor. Era timpul, nu mai era un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
regreta trecutul, se bătea în piept de pierderea unor mari șanse, își făgăduia onoruri viitoare și din când în când se împușca fictiv. Lui Felix, devenit fără voia lui volubil, îi scăpă vorba despre Otilia. - Aha, sări Stănică, a fugit porumbița! Nu ți-am spus eu?!Dragă, ești tânăr, n-ai experiența mea, dar, să știi, fete ca Otilia te duc la desperare, dacă nu te smulgi la vreme. Sigur! S-a dus iar la Pascalopol, satirul ăla bătrân. Are moșie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zisepărintele, trăgând pielița altei felii de salam, "că de vei da ochii tăi spre urcioare și spre pahare, la urmă vei umbla mai gol decât pilugu". - He, he, he! râse popa Țuică, văzând că Otilia făcea hazde glumele lor. Râzi, porumbița taichii! îți mai aduci aminte când te-am vârât în cristelniță? Phii! era și atunci un ger al dracului. A fiert țuica aia? Că tare mă dor încheieturile! "Precum oțetul la rană și fumul la ochi nu folosește, așa boala
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Aurelia, care se căiește de păcatele ce a făcut, primește-o cu obișnuită iubirea Ta de oameni..." G. Călinescu Părintele bolborosi mai departe vorbe ininteligibile, apoi tuși îngrozitor, blestemă toți dracii din infern și întrebă pe Aurica: - Știi tablele legii, porumbița taichii? că așa zice la carte, ca să te-ntreb. - Știu, părinte, că le-am învățat la școală. - Ei, atunci e bine, e bine de tot! Dar Crezul îl știi, porumbițo? - Îl știu, părinte! - Și asta e bine. Tot osul mă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dracii din infern și întrebă pe Aurica: - Știi tablele legii, porumbița taichii? că așa zice la carte, ca să te-ntreb. - Știu, părinte, că le-am învățat la școală. - Ei, atunci e bine, e bine de tot! Dar Crezul îl știi, porumbițo? - Îl știu, părinte! - Și asta e bine. Tot osul mă doare, nu mai merge decât să mă frec cu gaz și să beau niște rachiu de drojdie. Stai să văd ce scrie aici, că mi-au căzut ochelarii de pe nas
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și niște mătănii, că nu-i rău, se mai îmblînzește necuratul. - Părinte, zise după oarecare codire Aurica bătrânului, carese grăbea să plece și sufla în degete de frig, eu aș vrea să mai mărturisesc ceva. - Zi, tăicuță, repede. - Iubesc! - Iubește, porumbițo, că acum ți-e vremea, și să vii să-țițin cununiile. - Vezi, că iubesc un om care nu știu dacă se cade... - Doar n-o fi însurat? Se-ntîmplă și de astea, căci coadalui satan nu se odihnește o clipă. - Nu e
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Nu e creștin, părinte! - Da' ce dracu e, Doamne iartă-mă? Turc? - Este israelit! - Vai de mine, se sperie popa Țuică, prost te-ncearcă necuratul! Doar n-oi fi păcătuit cu păgînul? Aurica tăgădui din cap. - Ce să-ți spun, porumbițo, așa caz n-am prea întîlnit, ar fibine să faci rugăciuni, să te lumineze Cel-de-sus. Eu însă zic că, dacă îl aduci pe păgân la legea creștinească, se cheamă că ai câștigat un suflet pentru rai. Dar altfel, greu lucru
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un efect satisfăcător. - Toți suntem muritori, tăiculiță, fu consolația lui. Văzînd-o pe Aurica și uitând unde se află, îi strigă tare: - Ce-ai făcut, găinușo, cu ovreiul, îl botezăm? Aurica se făcu roșie: - Nu știu ce ovrei, părinte, poate greșești. - Se poate, porumbița taichii, răspunse din fericire popațuică, că sunt bătrân și mă omoară junghiurile. Ca mâine o să mă duceți și pe mine. Cum Aglae comandă și muzica militară, plecarea definitivă de la domiciliul său a lui moș Costache fu impunătoare. Vecinii arătară gelozie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să mă ocup de nunta voastră, spune ea plină de entuziasm. Nu am mai organizat nunta unei prietene de ani de zile. Și n-am și distra de minune. — Asta Înseamnă că nu o să fie jilțuri de cristal și nici porumbițe albe? am avertizat-o eu, referindu-mă la ultima nuntă pe care o organizase și care apăruse În toate ziarele din țară, unele dintre cele mai importante motive fiind acelea că fusese de un prost-gust desăvîrșit și costase enorm. — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
este un extraterestru formidabil. Am plecat pe ,,ONIX”. Și asta este o planetă formidabilă. Peste două luni vom fi înapoi... Porumbelul ............................................................... Ciuguli ceva de pe la găini, de pe la puișori și apoi se așează pe acoperișul casei, să se mai odihnească. De departe porumbița auzi o detunătură. Un fior îi trecu prin inimă. Zbură în direcția aceea. Cu aripile întinse, cu căpșorul plecat într-o parte, cu ochișorii negri ca două boabe de piper, puișorul se rostogolise de pe acoperiș la rădăcina unui frăgar. Bietul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și spuneți-i că eu, Sima-Voevod, sunt gata să-i lovesc pe osmalâi cu primul prilej potrivit! — Măria-Ta!... - făcu uimit Ximachi. — Am zis! - îi tăie vorba Voevodul și se sculă în cârjă. Apoi grăi cu glas mai blând: Ruxăndriță, porumbița mea, până deseară la ospăț, n-ai vrea să mergem să facem nani? — Nani? - ganguri Ruxăndrița. Ba da, vreau, vreau! - și bătu din palme ca un copil, sărind cu putere în picioare. Episodul 81 MÂHNIRI Pe când Vodă, întovărășit de tânăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
trebuie s-o-ntindem. Era unul din semnele nesfârșitei gingășii a lui Vodă de a nu-și numi soția de două ori la fel, și-n aceasta era de o nemaipomenită inventivitate. în câte feluri nu i se adresase! „Hulubaș”, „porumbiță”, „șceptrulețul meu scump”, „toiegel drag”, „sultănică, „spahiuța mea”, „fumăritul meu”, „tunulețu’ lu’ tata”, „firmănel iubit”, „grânar”, „tribuțel” etc, etc. — Deja plecăm? - se trezi Ruxăndrița, întinzându-se fermecător. Păi cât ai domnit? — Șapte luni, pașalâca lu’ tata - răspunse rușinat Vodă. — Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cărei ultim vers este format din cele trei versuri scurte. Paladion. Termenul generic cu care era desemnată orice imagine a lui Pallas Athenea. Palermo. Fostă mahala, În care a copilărit Borges, astăzi un frumos cartier de locuințe din Buenos Aires. Palomita. „Porumbiță“; guler detașabil, foarte scrobit și cu vârfurile Îndoite În afară. Pampa. Echivalentul stepelor eurasiene, o formațiune vegetală caracteristică zonelor de câmpie din America de Sud, În care predomină gramineele și lipsesc aproape total arbuștii și copacii. Papaya. Fructul, de culoare portocalie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se mai întâmplase de nenumărate ori. ― Și totuși, dragul meu Guibert, va trebui să dispar. ― De ce? Când tinerii îndrăgostiți roiesc în jurul tău mai mult ca oricând? În fiecare zi primești dovezile lor de iubire. Coșuri cu flori, colivii aurite cu porumbițe în gulerașe de dantele, pomiere de zahăr cu tot felul de amorași, fluturi sau peștișori, lădițe din tombac aurit cu artificii și fel de fel de surprize comestibile, aromitoare, mișunătoare sau zburătoare, serenade cu lăutari, ca să nu mai pomenesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din țesătura lui. Pînă diseară îmi vei pune capăt. 13. Am strigat pînă dimineața; ca un leu, îmi zdrobise toate oasele. Pînă deseară îmi vei pune capăt. 14. Ciripeam ca o rîndunea, croncăneam ca un cocor și gemeam ca o porumbiță. Ochii îmi priveau topiți spre cer: "Doamne, sunt în necaz, ajută-mă!" 15. Ce să mai spun? El mi-a răspuns și m-a ascultat. Acum voi umbla smerit pînă la capătul anilor mei, după ce am fost întristat astfel. 16
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
un cântec pierit și frunze căzând, Vânturi subțiri și, departe, un râset pierit... Și ploaia, și peste câmpii o voce chemând... Norul nostru gri s-a umflat, grăbit se ridică, Alunecă agitat peste soare, surorile pe aripi purtând. Umbra unei porumbițe pică Jos, pe hulubărie; crengile de aripi gemând; Iar jos În vale, prin crângul ce plânge, Zboar-al furtunii mai negre trup fără piept; În aerul nou, răsuflarea mării secate o strânge Și firavul, subțirele tunet... Dar eu aștept. Aștept cețuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]