353 matches
-
sfinției sale, că am păcătuit greu. — Tu mă, Ștefane? Ce făcuși? Vreo jupâniță... — Măria ta, taică. Aș vrea să stai cu mine după prohod ca să-l rogi pe sfinția sa să mă dezlege. — Chiar așa? Altfel nu se poate? Cine o fi porumbița? și-l învălui pe prinț cu privire amuzată și în același timp severă. Îi luă de data asta vodă mâna între ale sale și băgă de seamă că este rece și umedă. — Măi băiete, dacă ai făcut-o, gata, e
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se căsătorea a treia oară, răspuns foarte neliniștitor pentru viitorul soț. Iată continuarea istorioarei. Dacă a patra uniune nu a fost încă celebrată, vom vedea a cui e vina. Proaspeții soții avură o lună de miere prelungită; se credea că porumbița nestatornică se fixase de acum încolo. Treceau puține zile fără serate dansante, baluri mascate, supeuri fine, întâlniri ale unor cupluri de elită, tinerețe năvalnică, zgomotoasă, prelungind petrecerea până la ziuă. Toate astea se petreceau într-una din principalele pensiuni din București
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
să primească totul, abia apoi detaliile. Căuta, poate, și în acest tablou, ca în celelalte scene mitologice ale florentinului, copacul antropomorfizat ? Rămăsese multă vreme fără să se miște. Urechile mici erau roșii. De încordare, probabil. Căuta păduricea de mirt cu porumbițe ale Venerei, apoi se întorsese, din nou, spre amorașii ce țin coiful, scutul și toate celelalte arme ale lui Marte. Gândurile o fură, își dă seama. Privește tabloul, uită că ar mai putea fi cineva în sala tăcută și goală
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
O știu bătrậnele răchite scorburoase care își apleacă istovite crengile, în scorburile cărora găseam în fiecare primăvară oaspeți noi, în cuiburi greoi meșteșugite. O știe bătrậna teucă, răchita seculară doborậtă de vậnt, din care s-au adăpat cu nesaț Florica, Porumbița, Joiana. Loc de popas al celor din urmă ceasuri din zi, fậntậna cu ghizdelele ei mereu ude, a rămas în sufletul meu ca un izvor de apă vie, din care și-au adăpat sufletul moșii și strămoșii noștri. Pe drumul
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
verzi. Și nu-nțelegi că-n al meu suflet Dureri de moarte tu ai pus - Cât de frumoasă ești pot spune, Cât te iubesc nu e de spus! {EminescuOpIV 280} CU PENETUL CA SIDEFUL Cu penetul ca sideful Strălucește-o porumbiță, Cu căpșorul sub aripă Adormită sub o viță. Și tăcere e afară. Luminează aer, stele. Mută-i noaptea - numai râul Se frămîntă-n pietricele. {EminescuOpIV 281} O STRADĂ PREA ÎNGUSTĂ O stradă prea îngustă Părea că se făcea - Și case lungi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
POEZII] eco? 2286, Surori Dumnezeu și om Înger și demon Ideal și real Codru și salon Proletar și împărat 1873-1874 ca unda zvîcnindu-se cu greu 2255, 293 v martir încoronat 1876 gurile câte le-astup' acum pământul ochii roși de porumbiță {EminescuOpXV 1068} arzătorul mijloc al vremei, căci cei ce mor sunt martori muți*: Nemuritorii Preotul-rege. miște universul. 1883 același tic de moderațiue * Inedit. 1068 {EminescuOpXV 1069} {EminescuOpXV 1070} {EminescuOpXV 1071} {EminescuOpXV 1072} {EminescuOpXV 1073} Ofensiva de Crăciun a Porții Principii
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de prin toate cafenelele, cercurile și bisericuțele, unde putreziseră de prea multă uzură și puțeau a mitocănie ambiantă, drept care cei ce le-au reprodus și le-au recunoscut ca pe ale lor, ba chiar s-a găsit și câte o porumbiță neranchiunoasă care s-a scandalizat că logomahicul ăsta de don Miguel scrie uneori Kultură cu K mare și, după ce-și atribuie abilitatea de a născoci vorbe de duh, recunoaște că e incapabil să fabrice poante și jocuri de cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
El, înalt fiind, ședea, picior peste picior, lăsând să i se vadă limba ghetei, iar ea, scunduță, în picioare, alături de el și rezemându-și mâna, o mână fină ce nu părea făcută să apuce, ci să se așeze, ca o porumbiță, pe umărul soțului ei. Mama lui umbla prin casă fără să se-audă, ca o păsăruică, todeauna în negru, cu un surâs, care nu era decât rămășița lacrimilor din primele zile de văduvie, pe buze și-n jurul ochilor scrutători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pot oare face față? N-o să mă fac roșu ca un mac sau alb ca un crin atunci când ochii ei au să umple golul ușii? N-o să-mi explodeze oare inima în piept?“ Se auzi un freamăt ușor, ca de porumbiță care-și ia zborul, un ah! scurt și sec, și ochii Eugeniei, pe un chip plin de prospețimea vieții și pe un trup ce nu părea să apese deloc podeaua, dăruiră scenei o nouă și misterioasă lumină spirituală. Și Augusto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
câtă mâncare voiam, atât de multă încât aproape credeam că într-o zi va fi de ajuns. În scurtul răstimp pe care l-am petrecut la Marseilles, devenisem un fel de legendă. „Uite-l că vine!“ murmurau voluntarele ca niște porumbițe înfumurate, cu gura mare, încorsetate în rochiile lor negre, când îmi făceam loc cu tava mea de metal în fața rândului, „mâncăciosul“. De partea cealaltă a plitelor, fețele lor transpirate și îmbujorate se întreceau în rânjete gata să mă înfulece pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să spun nu e că nu ești masculin, ci că Îți pot vorbi ca unui frate. Am fost nevoiți să Înghițim tot rahatul pe care ni l-au băgat pe gât poeții cu Beatricele lor, cu pământul mamă, căprioarele, tigresele, porumbițele, lebedele, toate tâmpeniile astea. Dă-mi voie să spun că firea bărbaților mi se pare mult mai complicată. Sau poate nu e deloc complicată, acest târg dezgustător. Tu Îmi oferi sex - eu Îți ofer puțină tandrețe. Sau simulacru de tandrețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
critici. Loialitatea și discreția Îi erau totale. Singurul ei regret era că Începuse să lucreze pentru HJ abia după ce lucrările mai bune fuseseră scrise - ar fi fost o onoare imensă să colaboreze la realizarea măreței trilogii compuse din Ambasadorii, Aripile porumbiței și Potirul de aur. Trebuise să se mulțumească doar cu prefețele la nefericita ediție newyorkeză a Colecției de romane și povestiri, cu amintirile din copilărie și tinerețe, și cu alte opere relativ minore. Cu toate acestea, se considera privilegiată pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
după ce a suferit umilința și respingerea profesională la mijlocul carierei, culminând cu dezastrul intitulat Guy Domville, după ce și-a regăsit triumfător creativitatea și Încrederea În sine, continuând cu scrierea capodoperelor sale târzii, pietrele de temelie ale romanului psihologic modern, Ambasadorii, Aripile porumbiței și Pocalul de aur, a fost nevoit să trăiască Încă o dată experiența catastrofală a eșecului, la mai puțin de un deceniu după primul moment de cumpănă. Cele trei romane, scrise la Lamb House și publicate În succesiune rapidă Între 1902
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cărei ultim vers este format din cele trei versuri scurte. Paladion. Termenul generic cu care era desemnată orice imagine a lui Pallas Athenea. Palermo. Fostă mahala, În care a copilărit Borges, astăzi un frumos cartier de locuințe din Buenos Aires. Palomita. „Porumbiță“; guler detașabil, foarte scrobit și cu vârfurile Îndoite În afară. Pampa. Echivalentul stepelor eurasiene, o formațiune vegetală caracteristică zonelor de câmpie din America de Sud, În care predomină gramineele și lipsesc aproape total arbuștii și copacii. Papaya. Fructul, de culoare portocalie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
amândoi slujbe atât de solicitante fără ca asta să-i afecteze pe copii. Spunea că a Încercat să creadă asta, dar că nu a lăsat-o inima. Momo se apleacă să arunce ceva la coș și, pe fereastră, o văd pe porumbiță, cu penele Înfoiate ca o crinolină deasupra ouălor. Porumbelul-tată nu se vede nicăieri. Unde o fi? —O, ce trist, spune Momo. Vreau să spun, ce pierdere, să sfârșești prin a nu face nimic cu viața ta. 13.11: Dacă plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mai nuanțate În momentul În care pasărea se Împerechează. Din Obiceiurile porumbeilor E liniște aici pe pervazul exterior. Se aud claxoanele și zumzetul traficului de dedesubt, dar sunt amortizate de Înălțime, Înăbușite Într-o plapumă de aer. Sunt foarte aproape de porumbiță. O văd și mă vede și ea pe mine. Scoate un uguit jos și gâtul Îi tremură violent. Toate instinctele Îi spun să zboare, toate, cu excepția celui care-i spune să stea cu puiul ei. Din unul dintre ouă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În caz că nu fac față, am adăugat și Manualul operațiunilor financiare la termen, un manual care este exact cât trebuie de profund și interesant pentru a funcționa ca zid de apărare Împotriva vântului. Ideea e să construiesc un zid protector În jurul porumbiței și al cuibului. Când mă Întorceam de la Înmormântarea lui Jill, am primit un telefon de la Guy. Vești bune, mi-a zis el, un tip de la primărie l-a sunat și i-a spus că șoimarul va veni mâine. Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
lui Candy, la fel de sarcastică, dar cu o urmă de Îngrijorare. —Kate, vino imediat Înăuntru. Nu pot. — Draga mea, gesturile de genul ăsta sunt de multe ori un strigăt de ajutor. Te iubim cu toții. —Nu strig după ajutor, Încerc să ascund porumbița. —Kate? Trebuie s-o ajut. —De ce? Pentru că e un uliu pe drum. O aud efectiv pe Candy pufnind În râs. — Întotdeauna e un uliu pe drum, ce dracu’. Nu-mi vine să cred că avem așa o discuție În legătură cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
redus-o la statutul de sclavă bună la orice. Privezi Biserica de libertatea sa prin detestabila ta aservire față de împărat. Spui că totul episcopate, abații și toate Bisericile fără excepție sînt supuse drepturilor imperiale. Dar Domnul vorbește despre Biserica mea, porumbița Mea, Oița Mea, în vreme ce Pavel afirmă: " Nimeni nu se încununează cu această cinste, ci acela care este chemat de Dumnezeu, precum Aaron"206. 90. Dar în aceste vremuri atît de nefericite, în care Biserica lui Dumnezeu pare să piară cu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cal pe care se așează. Vezi cât de modeste sînt? Și mai au și darul premoniției. Când cârâie ele într-un anumit fel, spun ceva, dacă știi să le asculți... Fii cioară drăguță și o să te fac să le simți porumbiță... N-ai nici o șansă cu strelitul, poți să-i arăți și un autobuz și el tot pe tipesa lui o vede... În timp ce tu îmi placi mie, băiat tânăr, de..." "...Alo, alo, filozofule, nu de da la fedele noastre, nu zînt
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a cinci cunoscuți călători moderni, care confirmă povestirea autorilor antici asupra acestui izvor, numit la fel și în zilele noastre. In afară de Bachus, Hercule, Perseu și Semiramida - care a aflat aici că va dispare din mijlocul oamenilor, prefăcîndu-se într-o porumbiță; Cresus- care vroia să știe dacă va fi învins de dușman; Faraonul Bachoris- căruia i s-a dezvăluit soluția încetării unei epidemii ce bântuia Egiptul; Hanibal, Ptolemeu I, Cezar au fost clienții cei mai vestiți, aproape toți primind răspunsuri pe
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
iarbă erau însoțite, și două câte două se încovoiau una către alta și părea că se sărută. Până și flutureii umblau tot câte doi. Visa și totuși credea că este aievea ceea ce vede. Vede un balaur care gonea după o porumbiță, se ascunse în sânul împărătesei, când balaur se repezi asupra împărătesei, ea se trezi. A doua zi se simți îngreunată. Analizând interpretările date acestui basm în diferite perioade, Alexandru Dobre (în studiul George cel viteaz. Basm de Petre Ispirescu) enumeră
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
decît sugestia! amestecă vîrfurile norii Munților Architei, albastru strădanie de lumină, Miercurea Ciuc însorită în cheaguri de semne, unghiul drept căzut în traseu, porumbelul revine omenește în lungimea de vagon, de două vagoane, smalțul verde din gît, mai largă colereta vișinie, porumbița ridică gușa să bea zăpadă topită, atenție gabarit redus! scapă iar, mi-ai luat-o înainte și vorbești de la sine, tonalitatea maximală orizontul îngăduit expresiei, alb de zăpadă în amiază, ultraviolet aspectul de frăție funcțională, cu rețeaua electrică pe trupul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
transmit bezele. Începe iarăși Marea Așteptare. Mona my love O iubeam pe Mona. Corpul ei delicat, trăsăturile fine, mersul plin de importanță și ocheadele fără perdea mă fascinau. Mona era mai delicată, mai dulce, mai nobilă decît cea mai fină "porumbiță". Încercam s-o ajut cînd era în necaz și primea ajutorul meu cu demnitate. Am încercat s-o ating, dar reacțiile ei îmi tăiau orice elan. Mă supăram puțin, nu prea tare, și-i strigam cu ciudă: Te-am ofensat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
crează o permanentă tensiune afectivă transmisă posterității. Pe rând, îndrăgostiții laudă iubirea și se uimesc de frumusețea lor într-un fel de neobișnuită mixtură între prospețime și solemnitate: Într-adevăr frumoasă ești tu/ cu adevărat frumoasă ești tu/ ochii tăi, porumbiță/ ...Deșteaptă-te, iubita mea,/ Frumoasa mea și vino!/ Căci iată iarna a trecut,/ Ploaia s-a dus, a plecat,/ Au apărut florile pe pământ,/ timpul tăiatului viei a sosit/ și strigătul turturelelor se aud în țară la noi,/ Smochinul și-
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]