5,260 matches
-
slabi sau neîndemânatici aveau, de fapt, o minte nesănătoasă. Doar disciplina putea ajuta să Îți depășești tendințele decadente. Și dacă nu reușeai să sari capra nici a treia oară, rămâneai pe dinafară - sau, mai degrabă, Înăuntru, pentru că atunci ți se poruncea să rămâi după ore, În timp ce colegii tăi... Nu, nu. Era o direcție greșită. Acum mi-e clar. — Într-o zi de toamnă, domnul Maier s-a Îmbolnăvit și a fost dus la spital, sau la Închisoare, nu-mi amintesc prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
plăsmuirile băsnite de mintea confuză a unui schizofrenic paranoic. M-am întors la Chicago cu nădejdea că de-acum or să-nceapă să prindă viață dorințele mele, acum că, în afara mea, nu mai există nici o altă autoritate care să-mi poruncească. Eliberarea pe motive medicale n-a însemnat însă și dispariția miraculoasă a problemelor de sănătate sau a restricțiilor fizice impuse de acestea. Am descoperit că nu mai sunt stăpân pe trupul meu în aceeași măsură ca în urmă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și prietenii. Cei cinci munți, însă, nu aveau rădăcini înfipte în adâncul pământului și pluteau pe mare. În bătaia vântului, ei se mutau de colo-colo, fapt ce îi supăra pe zei. Așa că, ei au cerut ajutorul împăratului ceresc. Acesta a poruncit zeului mării să trimită 15 broaște țestoase de mare ca să sprijine cei cinci munți sfinți, fiecare munte urmând să fie susținut de o broască țestoasă și păzit de alte două. La fiecare 60 de ani, broaștele făceau schimb prin rotație
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în lipsa focului și din această cauză se îmbolnăveau mereu și viața lor era scurtă. Un zeu din cer, pe nume Fuxi, era tare mâhnit văzând cât de greu trăiau oamenii pe pământ. Dorind ca ei să cunoască binefacerile focului, a poruncit o ploaie cu tunete și fulgere într-o pădure de la munte. Un trăznet asurzitor a aprins copacii, vâlvătăile întinzându-se cu repeziciune. De frică, oamenii au alergat care-ncotro, căutând să se salveze de pârjol. După ce s-a oprit ploaia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
unii după alții. Din cauza căldurii, șerpii au ieșit din fluvii și din lacurile secate, fiarele sălbatice au ieșit din păduri, făcând ravagii peste tot și omorând mulți oameni. Nenorocirile pământenilor au zguduit și lumea cerească. Așa că împăratul ceresc i-a poruncit arcașului Houyi să coboare în lumea oamenilor și să-i salveze. Viteazul a pornit la drum împreună cu soția lui, Chang'e, ducând cu el un arc roșu oferit de împăratul ceresc și o tolbă cu săgeți de culoare albă. Odată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
repede un fel de "căruță-busolă", pentru a-și îndruma soldații să iasă din ceață. După bătălii înverșunate, Împăratul Galben i-a nimicește pe toți cei 81 de frați ai lui Chiyou și l-a luat prizonier pe el, apoi a poruncit executarea războinicului. Capul și corpul lui Chiyou au fost înmormântate în două locuri, departe unul de celălalt, de teamă ca nu cumva după moarte, duhul lui Chiyou să bântuie în continuare. Imaginea lui fioroasă dăinuia și înspăimânta chiar și după
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
practică, el capătă experiență: "Îndiguirea sau drenarea trebuie făcute după caz. Nu ajunge doar cu îndiguirea". Astfel, Yu rugă o broască țestoasă să tragă comoara Xirang după ea, ajutată de un dragon. Când ajungeau la terenuri mai joase, el îi poruncea lui Xirang să înalțe pământul. Iar când, în drumul lor au apărut munții, comoara a săpat tuneluri pentru a duce apa spre fluvii și mare. Astfel, Yu a despicat Muntele Longmen, pentru ca apa Fluviului Galben să curgă prin acest defileu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
rostite cu atâta îndârjire au ajuns la urechile Zeului Munților, care se afla atunci tocmai pe creasta unui nor. Speriat, a alergat să-l vestească pe Împăratul Cerului care, la rândul lui, înduioșat de voința și râvna lui Yugong, a poruncit pe dată celor doi flăcăi ai Zeului Puterii să mute cei doi munți din loc. Trimișii au luat fiecare câte un munte în spinare și i-au înfipt, unul la răsăritul ținutului Shuo, altul în partea de miazăzi a ținutului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Lishan se aprinde focul, fiind alarmați astfel ducii și prinții din diferite localități că trebuie să vină urgent în ajutor. Bao Si n-a dat crezare explicațiilor suveranului. Ca să-i facă pe plac favoritei, Împăratul You din dinastia Zhou a poruncit ostașilor să aprindă focul. De îndată, și pe celelalte turnuri s-au aprins pe rând, focuri de semnalizare. Ducii și prinții din împrejurimi au primit imediat vestea și încredințați că a fost atacată capitala, au venit imediat cu oștile în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Bai Qi din statul Qin a fost un eminent conducător de oști. Armata condusă de el a purtat multe bătălii, fără să piardă niciuna. De aceea, el a fost numit "generalul invincibil". Într-un an, suveranul statului Qin i-a poruncit lui Bai Qi să atace cu puternica sa armată statul Wei. Lumea era îngrijorată că, în cazul cuceririi regatului Wei, evenimentul va produce un șir de reacții în multe alte state. Sfetnicul Su Li a hotărât să-l convingă pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dar n-avea experiență practică. După ce a ajuns la Changping, a hotărât să anuleze strategia defensivă și să pregătească bătălia decisivă, în speranța că va recuceri imediat ținutul Shangdang. Văzând că tactica dezbinării a dat roade, regele statului Qin a poruncit cunoscutului general Bai Qi să preia, în secret, comanda armatei de la Wang Jian. În fața generalului Zhao Kuo, care subaprecia puterea armatei inamice, Bai Qi a hotărât să adopte tactica de retragere activă și de atacare a inamicului prin ambuscadă și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
instaleze la o distanță de 15 km de trecătoarea Jingxing. La miezul nopții, 2.000 de ostași ai statului Han au ajuns, pe o cărare, în spatele taberei armatei inamice și s-au ascuns pe cele două flancuri. Han Xin a poruncit apoi armatei să se îndrepte spre inamic și la revărsatul zorilor a ajuns în aproprierea trecătorii Jingxing. Chen Yu a ordonat ca întreaga oaste să iasă din tabără și să întâmpine oștenii lui Han. Bătălia a durat o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Chiji din vestul localității Wuchang, provincia Hubei). Ostașii lui Cao Cao, fiind din nordul țării, nu erau obișnuiți cu bătăliile duse pe apă. După primele înfrângeri, Cao Cao și-a retras armata pe malul nordic al fluviului și le-a poruncit generalilor săi, Cai Mao și Zhang Yun din Jingzhou, cu experiență în luptele duse pe apă, să se ocupe de instruirea ostașilor. De teamă că trupele conduse de Cao Cao se vor familiariza cu bătăliile purtate pe apă, Zhou Yu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
la o ședință pe ofițerii săi superiori pentru a pune la cale strategia de atac. Generalul veteran Huang Gai considera că armata inamică era prea puternică și că cea mai bună soluție ar fi capitularea. Supărat foc, Zhou Yu a poruncit subordonaților să-l bată pe Huang Gai cu ciomagul de 50 de ori drept pedeapsă. După ce a fost bătut, Huang Gai i-a trimis un răvaș lui Cao Cao, exprimându-și dorința de a capitula. În același timp, Cao Cao
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
militare mai invidios, și-a pus în cap să-l elimine pe Zhao. Tu Angu i-a întins o cursă lui Zhao, făcându-l pe suveran să se îndoiască de credința acestuia. Regele l-a crezut pe intrigant și a poruncit ca Zhao să fie executat împreună cu toți membrii și toate slugile familiei. Numai Zhuang Ji, nora lui Zhao Dun, a scăpat cu viață pentru că avea rangul de prințeasă, așa că tânăra a fost închisă în palat. Zhuang Ji era însă însărcinată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
-n clipă. EPISODUL 3: e strâns legat de episodul precedent; diagnosticul lui Andi nu s-a confirmat; pe drumul către cabinetul medical, Alexandra i-a ars o palmă de-a văzut stele verzi; l-a-ntoarcerea în clasă, le-a poruncit tuturor să mă lase-n pace și mi-a propus să ne bușim ochelarii de tablă; i-am scos limba; nu i-am arătat cotul, fiindcă ar fi fost prea complicat să-mi suflec una dintre mâneci. EPISODUL 4: culmea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
încă inerți, încă ridicoli de mici, ce par să scruteze întinderile nesfârșite ale tundrei, fără vreun reper real, fără să poată spune dacă sunt vii sau dacă sunt morți, atât timp cât însuși Dumnezeul lor nu a hotărât vreun gest, nu a poruncit nimic decât nopții să se apropie, iar ea s-a apropiat (ca o pisică, ca un linx), s-ar putea să se coboare și ceața la fel de bine cum s-ar putea să nu apară nicicând, un fel de plapumă nevăzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
face. E un om excepțional, crede-mă, Digby! — Pe dracu spre binele lui. Am fost la „Pavilionul special“ și-am vorbit cu Stone... — Ai intrat acolo? exclamă Johns. — Dumneata n-ai fost niciodată? — E interzis! Dumneata faci totdeauna ce-ți poruncește doctorul Forester? — E un medic eminent, Digby! Nu poți să-ți dai seama... creierul e un mecanism dintre cele mai delicate. Echilibrul i se poate strica dintr-o nimica toată, și atunci se duce totul de rîpă. Trebuie să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ceva dur. Atenție! exclamă domnul Prentice. Omul cu cazmaua se opri din săpat și-și șterse fața, nădușită cu tot frigul din zori. Apoi scoase Încet cazmaua din țărîna moale și-i cercetă tăișul. — Sapă mai departe! De-aici! Îi porunci domnul Prentice. Încetișor de tot. Și nu prea adînc. Ceilalți săpători stăteau și se uitau, deși se vedea cît de colo că le era silă. — Aici e! strigă omul care săpa, lăsînd cazmaua și Începînd să scormonească țărîna cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
era tot atît de albă. O clipă, Rowe crezu că Anna va Îngenunchea lîngă fratele ei și-i va da Înapoi revolverul, rezemîndu-i capul de umărul ei. — Anna, Anna! șopti Hilfe. — Willi! răspunse ea clătinîndu-se puțin. — Dă-mi revolverul! Îi porunci Rowe. Ea se uită la el ca la un străin care n-avea ce să caute acolo. Nu avea urechi decît pentru gemetele fratelui ei. Rowe Întinse mîna, dar Anna se trase Înapoi, și mai aproape de fratele ei. — Du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cîțiva nenorociți... Anna părea acum atît de fragilă și năpăstuită, Încît Rowe se muiase de tot. — În revolver e un singur glonte, spuse Anna. Și sînt sigură că n-o să-l irosească aiurea. — Să nu te miști de-aici! Îi porunci Rowe. Ea dădu din cap. — La revedere. O să mă-ntorc cît pot de repede. Și, cum ea nu-i răspunse, urmă: Atunci vom lua viața de la-nceput... Anna zîmbi fără convingere, dîndu-i a Înțelege că nu ea, ci el avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acolo. Comunismul a murit de moarte bună, de bătrânețe. A fost moșit, în hrube ascunse, de minți scelerate, alăptate de forțe oculte, a crescut, și-a formulat și și-a pus în practică programul netulburat de nimeni, a guvernat, a poruncit cum a vrut, și-a impus legile ce le-a voit, a mutat popoare pe alte locuri, a distrus naționalități, destine, culturi și vieți, a umplut jumătate din omenire cu lagăre, temnițe, crime și gropi comune, cu sânge și lacrimi
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Mai des, aș zice. - Oh! Și pot să întreb cu cine? - Cu cine se nimerește. Ecaterina își trase scaunul mai aproape de mine. - Și... este posibil să mă nimeresc și eu? - Bineînțeles. M-am dus la proprietarul coșmeliei și i-am poruncit să închidă. - Da’ cine ești tu să-mi dai mie porunci? s-a răstit omul, un grăsan nespălat și plin de ulei pe față. - Swerewald, împăratul Elveției și al Subgaliției, am răspuns, arătându-i legitimația. - Scuze, a zis el smerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-mi dea alții. N-a vrut. 27.12. Georges Riviera l-a rugat și el pe căpitan să-mi dea chiloți. Căpitanul l-a pocnit în cap cu o bucată de unt (înghețat) și a ținut un speech. Ne-a poruncit să luptăm până la ultima cămașă și să nu ne mai plângem de chiloți. Seara am fost cu Mitou și Aglier în sat, la cerșit. O babă a tras cu pistolul în Mitou. El s-a ferit și glontul m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
intrați. Avansam printre pietrele funerare, când m-a atins o umbră iute și foșnitoare; a frânat și a coborât din șa. — Domnul Kauderer! - am exclamat, uimit să-l văd mergând pe bicicletă printre morminte, cu farul stins. — Sst! - mi-a poruncit să tac. Dumneavoastră comiteți imprudențe grave. Când v-am încredințat observatorul, nu mi-am închipuit că aveați să vă compromiteți într-o încercare de evadare. Aflați că noi suntem împotriva evadărilor individuale. Trebuie să dăm timp timpului. Avem un plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]