338 matches
-
mi-a dat nici un indiciu. Nici cum să mă Îmbrac, nici poziția În care să mă așez pe scaun, și nici cum să mă pieptăn sau să mă fardez. Singura indicație pe care mi-a dat-o pe un ton poruncitor, a fost să mut scaunul, către punctele sud-vest ale camerei. Recunosc, Îl anunțasem că plec și i-am amintit că făceam și eu parte din Înșiruirea de subiecte pe care ar fi putut să le picteze. A mormăit ceva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
De stejar; Înalt, maiestuos, Verde-mbrăcat și...fibros, Pe scurt: era sănătos, Foarte bogat și frumos, De sus până...jos! Dar câteodată Când vântul bate-n răspăr, Cineva putea să surprindă Un alt adevăr: Devenea furios, Amenințător și ritos, Sfidător, nemilos, Poruncitor și colțos, O fire întoarsă pe...dos, Frunza îi țipă, ghinda îi sună, Pădurea devine tot mai nebună, Fulgeră, urlă și tună; Aproape, dar puțin mai jos, Pe un sol arid, nisipos, În vânt neavând ce să-și frângă, Trăia
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
înfulecat castronul ăla cât ai clipi... Dumnezeule, l-a completat Stalin cutremurându-se. Parcă era ora de masă la zoo. N-am putut să-nchid un ochi toată noaptea! — Și-acum unde e? am întrebat eu. Nu-mi plăcea felul poruncitor în care fusese evacuat Eamonn. —Habar n-am, a strâns Mike din umeri. Probabil se ocupă de un alt hobby. — Poate că învață să facă bere de casă, a sugerat Barry-copilul. Replica asta a stârnit hohote isterice de râs. Băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
înțepenite ale cumnatului. Vai de mine! țipă și Ileana, speriind cei trei copilași, care se pregăteau să începeapă a ura. Vasile își reveni din șocul nefastei știri, aruncă o cană de apă pe fața albă a Savetei, aruncă o privire poruncitoare Ilenei și strigă copiilor să-și spună „piesa”. După ce s-a sfârșit urătura, bărbatul le dădu câte un colac și două nuci, amintindu-le să-i calce pragul și în anul ce tocmai se pregătea să sosească. Savetă, rosti molcom
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
tare că a trepidat pământul sub tălpile copilului, apoi și-a proptit botul ei catifelat în pieptul lui, fără să-l împingă. Dacă aș ști să călăresc..., aș merge, dar încă nu am învățat și... Urcă-te! a rostit vocea poruncitor, până să termine băiatul ce a dorit să spună. Tudorel s-a uitat lung la Bătrâna, nevenindu-i să creadă ce-i auziseră urechile. „Să fi vorbit ea? Cine a zis să mă urc? Fă-mă, Doamne, să înțeleg” s-
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
acum încolo lucrurile se vor îndrepta, totul va merge pe făgașul normal. Dealtfel pentru asta venisem. (Gîndurile și întrebările acestea îmi veniră și se consumară în mai puțin de o clipă.) ― Te rog, domnule, să pleci, rosti Mihaela cu glas poruncitor. Bineînțeles am luat în glumă concedierea. Eram prea bine dispus ca să mă supăr dintr-atîta. Ș-apoi acel domnule suna atât de strident în gura ei! ― Bine, am să plec, dar nu m-ai întrebat pentru ce am venit. (Cînd o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în casa unde trebuia să ne mutăm și care e gata cu reparațiile. ― Prefer să mă duc la soră-mea. (O replică reținută a mîndriei.) ― Te rog foarte mult să faci așa cum îți spun. Mihaela tresări, mirată de tonul meu poruncitor. Parcă ar fi voit să spună ceva, dar se răzgândi și tăcu. ― Vom face acțiune de divorț prin consimțământ mutual pentru a nu irosi timpul degeaba. Eu îți dau scrisoare la mână, tu ― la fel. ― Bine... (Cuvîntul avu o rezonanță
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
spatele de mucava al brazilor înalți. Se pomenea printre brazi, într-o încrengătură de sârme cu care brazii erau ancorați, întinse oblic până la marginea podelei. Cineva în culise, o siluetă, se agita cu ochii pe băieți, plină de o energie poruncitoare. Nu era Doamna de la a treia ci o altă doamnă, de bună seamă mai mare în rang. Vocea ei șuieră șoptit: Îngerii! Luați-vă de mână! Atenție la sârme! Se supuseră pe loc energiei poruncitoare ce venea din culise, căutându
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
băieți, plină de o energie poruncitoare. Nu era Doamna de la a treia ci o altă doamnă, de bună seamă mai mare în rang. Vocea ei șuieră șoptit: Îngerii! Luați-vă de mână! Atenție la sârme! Se supuseră pe loc energiei poruncitoare ce venea din culise, căutându-se cu înfrigurare unul pe altul cu mâinile întinse. Lucian observă abia atunci că fiecare era îmbrăcat într-o altă culoare bleu, vernil, galben, crem și rozul rochiei lui, toate laolaltă precum creioanele colorate orânduite
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
un pas înaintea lui Lucian, îngerul galben se împiedică în mers de o sârmă întinsă și făcu eforturi disperate să rămână în picioare, susținându-și totodată în panică peruca de vată de pe cap. Vocea Doamnei de rang înalt șuieră la fel de poruncitor: Stați pe loc! Așteptați semnalul la cântec! Lucian îl recunoscu în capul șirului pe Alin Pivniceru dintr-a patra în costumul bleu și cu aripile bleu ușor desfăcute în spate. Peruca de vată de pe cap și rochia de hârtie creponată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
puteți imagina. Mult mai grav, nespus de grav, era de fapt altceva: o voce pe care o auzeam destul de clar în minte, fără a-mi vorbi însă, îmi sugera, mai mult sau mai puțin discret, mai mult sau mai puțin poruncitor, să intru în clădirea Uniunii Scriitorilor. Ei bine, o asemenea nesimțire chiar nu mai pomenisem. A cui Dumnezeu putea fi această voce care nici nu vorbea măcar și care cuteza să-mi violeze conștiința? Ce mama naibii? Între timp, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
a se depărta bine că a întâlnit un vânător de al Alcinei, cu un șoim pe mână și urmat de un câine. Acest vânător avea un cal puternic și a venit cu îndrăzneală asupra cavalerului, întrebând pe un ton oarecum poruncitor, încotro se ducea atât de grăbit. Rogero nu catadixi să se oprească sau să răspundă ceva; iar vânătorul, ne mai îndoindu-se că tânărul voia să fugă, zise: ‘’Dar dacă eu și șoimul meu te vom împiedica să mergi mai
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
erau chiar și două cerșetoare îmbrăcate în negru, așezate pe scaunele cu spătarele înalte de lângă ușă. În plus, întreaga ceată părea venită din insula Ellis... Caduta însăși părea să fie regina stupului. Bătea din palme în timp ce își dezlănțuia italiana ei poruncitoare. Își puse copiii în poală ca un moș Crăciun dintr-un magazin universal. După ce s-au foit, copiii au coborât. Din când în când, câte unul din tătici dădea buzna zgomotos și i se adresa plin de respect, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Prin urmare, la ce bun să le privească, nu erau nici măcar urâte, nu-ți atrăgeau atenția prin nimic; privea îndelung la ele, mai mult decât ar fi fost permis. Sunteți surori sau mamă și fiică? întreabă arătând în același timp poruncitor către mormanul de plicuri de pe podea și degringolada de pe birou. Suntem și una și alta! răspund în cor, neclintite în postura lor țeapănă și rigidă. Aha! exclamă ca pentru el. Știam eu că ceva nu era în regulă, totul merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o va însoți mama ei. Asta adăuga un anume confort stării ei de liniște și relaxare. Dar telefonul începe să sune iar și iar, și din nou vocea mamei pe robot, din ce în ce mai hotărâtă, de data asta pe un ton aproape poruncitor. O chema la ea, pentru că nu dorea să moară singură în casă, fără niciun suflet la căpătâiul ei, fără de lumânare, și salvarea întârzia să vină... Atunci o forță nebănuită a simțit cum crește în ea, alături de o stare de greață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
manuală nu știu ce spun. Când Yvars se îndreptă din șale, ca să mai răsufle puțin și să-și mai alunge gândurile negre, soneria se auzi din nou. Suna prelung, dar într-un chip atât de ciudat, cu pauze scurte și cu reluări poruncitoare, încât muncitorii se opriră din lucru. Ballester o ascultă, surprins, apoi se hotărî și porni încet către ușă. Plecase de câteva clipe, când soneria încetă. Se apucară iar de lucru. Dar nu după multă vreme ușa se trânti de perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
prieteni. Aceștia își arătau bunele sentimente la telefon sau prin vizite făcute pe nepusă masă. Telefonul, care, după adâncă chibzuință, fusese așezat în atelier, suna adesea, trezindu-l întotdeauna din somn pe copil, ale cărui țipete se împleteau cu țârâitul poruncitor al aparatului. Dacă se întâmpla ca, în acea clipă, Louise să poarte de grijă celorlalți copii, ea se grăbea să alerge, aducându-i și pe ei lângă cel mic, dar aproape întotdeauna îl găsea pe Jonas ținând într-o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
fără un cuvânt. Când comandantul tăcu, nimeni nu se clinti din loc. El le vorbi din nou, cu glas repezit. Apoi se adresă direct unuia dintre oameni, care negă dând din cap. Comandantul spuse atunci câteva cuvinte cu o voce poruncitoare. Omul se desprinse dintre ceilalți, oprindu-se în fața lui d'Arrast, și-i arătă drumul cu mâna. Dar privirea lui era dușmănoasă. Era un bărbat destul de vârstnic, cu părul încărunțit, lânos și scurt, cu fața îngustă și zbârcită. Avea trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
i se orna suprafața plată a pântecelui ei catifelat și plat. O maculare, deghizată, perpetuă, o Îndepărtare nemiloasă de căldura fertilă și protectoare a trupului ei, care se Încredința discret sau năvalnic doar mâinii sale uscate, fierbinți, când tandră, când poruncitoare, dar care nu o umilea niciodată. Toată claviatura și toate căsuțele cu tot limbajul lor cu tot, nu aveau nici o legătură cu zvâcnetul când calm, când năvalnic al sângelui ei, căruia ea i se supunea cu credință. Computerele sunt pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
semn Rebecăi, care era nu doar soacra, dar și mătușa lor. Nu vorbeau însă deloc despre faptul că Iacob se schimbase. Omul plin de curaj și încredere devenise nesigur și suspicios. Tatăl pe care îl știam cald și tandru, devenise poruncitor și rece. Poate credeau că i se trage de la boală sau poate pur și simplu ele nu vedeau ce vedeam eu. Ajunsesem să-l urăsc pe Esau numai când îi auzeam numele. Apoi, cu timpul, ura s-a transformat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să izbutesc nimic. Nervos, i-am cerut să-și scoată cerceii, ca să nu-mi mai distragă atenția. N-a vrut. Nu accepta să se despartă de ei. I-am cerut încă o dată același lucru, de data aceasta iritat de refuz, poruncitor. Ea a clătinat, îndărătnică, din cap. În clipa aceea am simțit că iau foc. Ce sculptor eram dacă nici modelele nu mă ascultau? M-am îndreptat furios spre ea și am întins mâna să-i smulg cerceii. Atunci m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai necruțătoare ca justiția; ea nu iartă”. Nu mai suportam frigul, femeile mutilate, nebunii, pe vecinul care chicotea și am mai băut o sticlă după care m-am întors acasă. L-am visat din nou pe Bătrânul. Mi-a zis poruncitor: „Te aștept, domnule sculptor”. Mă așteptam să adauge: „Nu mă sili să te aduc cu forța”. Dar nu s-a mai auzit nici un cuvânt. Doar ochii mă fixau în continuare, reci, insuportabili. M-am gândit că visul acela era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
foarte ciudată. Făcuse, din paie întărite cu crengi, un manechin de înălțimea unui om, căruia îi înfășurase în jurul gâtului un fular și dresa un câine uriaș să sară la gâtul manechinului și să-l sfârtece. „Ucide-l!”, icnea el, scurt, poruncitor, și, în clipa următoare, câinele se năpustea de lângă picioarele lui, în salturi mari și negre, își înfigea colții în gâtul manechinului, tăvălindu-l la pământ. Apoi, cu ochii injectați de sânge și cu fire de iarbă atârnându-i de buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
refuza un asemenea dar din partea zeilor, cu excepția cazului În care avea cine știe ce defect catastrofal și de necorectat. Soarta nu i-ar fi putut fi mai limpede nici dacă un uriaș ar fi descins din cer și i-ar fi arătat poruncitor cu degetul către estul Sussexului. Îi scrise imediat lui Warren, Întrebându-l dacă, la Întoarcerea la Londra, În săptămâna următoare, era dispus să Îl Însoțească până la Rye, ca să vadă casa și să Își dea cu părerea. Dar, două zile mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
făcut de ros cotețul? Și o apuc într-o direcție oarecare. Mă ajunge din urmă cu mașina: Orașul e în partea cealaltă. A, ei, eu nu mă duc acasă... Mersi, zic și schimb direcția. Urcă odată! spune pe un ton poruncitor. Urc. La marginea orașului oprim la o benzinărie. Deschid portiera și ies. Data viitoare ne vedem într-o discotecă. În timp ce dansam pe ring vine și el, însoțit. Însă tipa își vede niște prieteni, iar el profită de acest lucru: Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]