532 matches
-
multă lume curioasă. Nimeni însă habar n-avea cam unde s-ar fi putut afla acel bulevard, important, al capitalei lor. Alții și alții se adunau în spatele celor opriți, interesîndu-se ce se întîmplase. Dintre toți inșii ce mi se păreau posaci, incomunicabili, doar unul o rupse oarecum pe franțuzește, socotindu-mă vreun urmaș al "banditului" de Napoleon, care ocupase Madridul, la începutul secolului al nouăsprezecelea, punînd la conducere un mareșal de-ai lor... Atîta mi-a trebuit! Să fiu luat drept
Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16770_a_18095]
-
și frică hoții vor fi în casa mea până mâine. Semizeul Iată, pe creasta alb-cenușie a zidului meu geto-dac trece cu pași măsurați omul global, un fel de divinitate neagră ori poate un semizeu al timpului declarat triumfal, indiferent și posac sau un fel de paznic discreționar și arogant al saivanelor noastre unde el, îngâmfatul total, adună oile grase ale neamurilor lăturalnice, pe care le consideră doar bătrâne și inițiatice. Deși-i încălțat cu cizme mari, coloniale, suntem siliți, pe sub sprâncene
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
gară trenul de pe urmă: Surâsul tău a-nzăpezit privirea, Pe streașina uitării plânge firea și gheara depărtării iarăși scurmă... Sunt gata! Prea vitează-mi fu oștirea, Paharnicul neistovirii curmă Tăcerea, cum ciobanul a sa turmă își mână către stele nemurirea. Posac și singur rătăcesc de mine, Cu lacrima simțirii văd ruine, Adulmecând setos necunoscutul. și dacă-i plin de-acum iconostasul Tu află că sunt singur eu, rămasul, Zeificând celest, ascuns, trecutul... SONETUL XVI Cocoși-tenori se-nvălmășesc în mine De țipă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de sare Marea-n veci rămâne - mare și nu fuge-n țărmuri - suie, precum dracul de tămâie. m-am dus să-i sărut nisipul, țărmul dur, valul și chipul. plănuiam să mă răsfețe că prin fosta tinerețe, dar Marea era posaca și în șoapte mai săracă. nu m-a cunoscut - anume când i-am zis cine-s, pe nume, n-a uitat că am trădat-o și uitării am lăsat-o. pe mileniul trist se-ngână și-i tulbure și bătrână
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
unor spectre suspecte Era un proces de carbonizare a zidurilor era un sfârșit fără început Era un ghetou și-n ghetou eram eu copil și-n copil era Iisus. Măștile lui Dumnezeu încerc să scriu un poem și renunț: sunt posac infertil găunos Recitesc atunci altul vechi scris în vremuri de ciumă și caligraf inocent consimt să-l transcriu leit și să-l semnez cu prospețimea de azi: tot în aceeași limfă socială mă scald și tot în același eu impur
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
Ca și la celălalt Marin, anume Preda, ierbii i-a luat locul bătătura. Totul e, în genere, arid. Pomii ce "tușesc câteva frunze" (sau cam așa ceva, - citez din amintire) țin de côté-ul fabulistic (și duhul moralizator) al(e) acestui ludic posac și cam schematic. Vocația a ceea ce numim "natură" (care-i una de extracție citadină) e cvasi-lipsă la Marin Sorescu, ce excelează, ca și Preda, în auditiția conversațională. De unde, opera-i majoră, La Lilieci, spiritul căreia e unul (cum s-a
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
vreo trei bombardamente, după care a început iar să mă pupe, iar eu am traversat un zid și mi-am uitat geanta cu computerul într-un tren. Stăpânul inelelor din Daghestan într-o lume justă și bine strujită, când o posacă de la masa de alături îți admiră inelele afgane și daghestaneze, asta n-ar trebui să însemne decât că urmărește să iasă din posăceală. Așa că tu scoți inelele și i le exhibi și-i spui că într-un eon apus ai
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
apus ai băut cu comandantul Massoud, care semăna cu un Che Guevara musulman, scria versuri Îproaste, dar făcuse liceul francez din Kabul) și se antrena trăgând cu kalașnikovul în pisici când nu avea la îndemână prizonieri hazara; dar iată că posaca tot nu se luminează la față. Atunci îi spui cum a sfârșit Massoud, sfârtecat de bomba cu cuie pitită în camera de filmat a celor doi falși ziariști marocani veniți special din Belgia ca să-l păcălească întru neființă; iar ea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
iar ea îți arată că de fapt așteaptă pe altcineva. Atunci de ce s-o mai fi uitat la inele? îi întind unul, pe care-l ia mașinal, surprinsă, dar cu figură disprețuitoare. Deodată îi vine bărbătușul. Vezi că e la fel de posac ca ea, unul din ăia care se fâțâie printr-un cabinet pe la UE cu costum obscen de mătăsoși care n-ar ști să poarte cu grație inele de cupru. Ridicându-mă, i-am aruncat posomorâtei, fără să privesc arătarea mătăsoasă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
râde brusc, sincer, cu capul dat pe spate. Unele știu că au glota erotică și omușorul voluptuos și nu pierd o ocazie. — Vino imediat înăuntru, îi ordonă el. Altfel plec. — Bine, du-te cu el, îi spun resemnat mărinimos vaporoasei posace, întinzând mâna spre ea. Dar dă-mi inelul înapoi. L-am primit de la un șeic din Daghestan, odată cu splendidul burnuz ce-mi ține loc de halat în casă, și țin la el. E de la omul care m-a învățat să
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
îi arăt, pronunțând sonor într-o parte a gurii, cu buze plescăinde și împroșcând un pic: — Tlll... Dll... Ne-a examinat pe amândoi scurt, sumbru, a făcut o piruetă și a plecat rapid, tăcut și puțin încovoiat. Nu mai era posacă, zâmbea, iar în ochi avea chiar un început de umanitate. — Mie îmi place cel mai mult dimineața, i-am spus. Micul dejun, râsete umede și după aia plimbare cu ținut de mână în parc. A refăcut trucul cu capul dat
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
jos, că mergem la depou. Pasagerii au coborât, unii cântând, alții speriați, dar noi am rămas pe scaune. Tramvaiul a luat iar viteză, hurducându-se, și Nenea Nebunelea mi-a spus: — Vezi tu, dragule, ne-au dibăcit - cu vicleniile lor posace -, dar noi nu putem să lăsăm roata neînchisă. îi dăm înainte, la fel de repede ca ăla din Tinerețe fără bătrânețe, și când venim înapoi pe partea cealaltă, oamenii ăștia, figurile astea de-afară, n-au să mai existe. Când am ajuns
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Dalí citind un studiu despre civilizația grecohindusă - cel mai consolator rezultat al cuceririlor Machedonului - și despre împăratul moghol al Indiei, Akbar, cel care tolera în imperiul său toate religiile, deși acorda prioritate islamului... Făcu o pauză aici, uitându-se la posacul băiat rău îmbrăcat. — Nu, nu-ți poți închipui asta. îți spun eu, Dalí citea un studiu al lui Georges Bataille, un studiu oarecum arid, dar în care Bataille îl bănuia pe acest Akbar de impietate, dovada fiind pentru el monedele
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
onoare, sugeră Licențiatul Calzas. Don Francisco apucă altă carafă. — În orice caz - făcu o pauză ca să bea -, onoarea e pentru regescu-i cur. Hârtia era clasa Întâia, de juma’ de ducat topul. Cu cel mai frumos scris al meu. Era destul de posac, fiindcă timpurile nu-i erau favorabile, nici lui, nici prozei, poeziei, finanțelor sale. Abia cu câteva săptămâni În urmă al Patrulea Filip catadicsise să anuleze ordonanța, Întâi de Închisoare, apoi de exil, care atârna asupra lui de la căderea În dizgrație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
genital ce reieșea a fi unul singur, de sex feminin și comun întregii suflări din bloc, se împiedică pe scările rulante de la metrou și își juli cotul încercând să se prindă în cădere de balustradă. Ajunse la birou boțit și posac. Domnișoara Pandele, secretara domnului director, îi lipi un plasure pe cot și-l îmbărbătă cât se pricepu. Era însă prea târziu să-i mai poată intra cineva în voie domnului Avram. Stătu în fața mormanelor de hârtii toată ziua și bătu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
târșind piciorul și alignind, parcă punea fasole tot timpul. Asta, însă, nu-l împiedica să fie optimist, îngrășându-se pe zi ce trecea din glumele zvârlite în dreapta și în stânga cu nemiluita, zicând despre sine c-o să "aburce suta" pentru că "numai posacii se trec repede" și el "har Domnului" avea atâta haz în el, să mai dea și altora. Chiar zău? Nu știați?! N-ați primit veste? Nu ți-am spus? De la Tudor. Dacă asta-i vestea, mi-a adus-o Tudor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dar cu un ochi privit din față, alungit, ca în toate portretele egiptene. Se încheie în 1997 cu Maurizio Cattelan, un sculptor italian născut în 1960, care și-a prins, pe un uriaș panou de cauciuc, 500 de capete personale, posace, sub formă de spermatozoizi. Între cele două extreme temporale și artistice, cel care parcurge cu oglinzile ochilor cartea are bucuria de a-i descoperi, în cele mai variate ipostaze, pe marii artiști ai lumii așa cum s-au lăsat văzuți. În
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]
-
Gaittany, care, consultând puțin ceasul, profită de ocazie spre a face salutări dulci și bezele la fiecare, după natura raporturilor, și ieși repede pe ușă spre a se urca în trăsura ce-l aștepta încă afară. Numai Gonzalv ascultă totul posac, atent, preocupat parcă să prindă știri mai serioase. Un singur element nou reținuse Gonzalv: strânsa relațiune dintre arhitect și Conțescu, de care nu avusese nici o idee, pentru că socotise pe Ioanide cu totul în afara intereselor sale, și când îl căutase acasă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
documente, fără a mai încerca un portret. Unul este un buletin grafologic făcut de un sas, picat în cancelaria facultății spre a-și oferi serviciile ocultistice, buletin păstrat de doamna Bogdan: "Laborios, tăcut, obstinat. Imaginație redusă, capabil de efort intelectual. Posac, fire onestă, difidentă. Vindicativ, deși fără izbucniri violente. Lipsa marilor pasiuni, în schimb afecționat familiei, spirit casnic. Moralizator și chiar cicălitor. Foarte formalist. Nu cunoaște oamenii, se impresionează repede de calități superficiale. Econom până la avariție și totuși personal dezinteresat. Caracter
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe Pomponescu îl dezarticula și îl supăra). După astfel de conferințe, Pomponescu dădea în biroul și anticamera sa audiențe pline de bună dispoziție. Cum cauza intimă nu scăpa cunoscuților, ajutați de geniul de a detecta al lui Smărăndache, o figură posacă era calificată ca fiind "după cafeaua cu lapte", una fericită "după ceai". Elipsa agravîndu-se, nu se mai aminti numele Ioanei, și când cineva voia să spună că Pomponescu e la Indolenta, zicea doar: "E la ceai". - În tinereță, continuă cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
șase puncte : "1) Istoria tânărului care vrea să pătrundă cu orice chip în viață, subordonând toate afecțiunile acestei pasiuni; ambițiosul plat, comun; 2) Istoria ambițiosului idealist, în stare de toate înfrîngerile pentru glorie, putând oscila între ratare grandilocventă și geniul posac; 3) Istoria femeii nesatisfăcute, căzând la maturitate în dezordinea pasiunii romantice; 4) Istoria bărbatului matur, plictisit de căsnicie, distrugîndu-și viața și familia în experiențe erotice tardive; 5) Istoria bărbatului sau a femeii, care neizbutiți ei înșiși în viață, își revarsă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
susur într-o scoică: „Liliac și salcîm galben... marmură și miere... rețeta constă în a separa...“ Coridorul se termina într-o suprafață de oțel, în centrul căreia se afla o rețea metalică. — Te rog, dechide. Mă numesc Lanark, spuse el posac. — Doctor Lanark? întrebă ușa. O secțiune circulară se rabată spre interior din balamale. Trecu prin ea, își ridică fruntea, se lovi cu capul de tavan și se așeză pe un taburet lîngă masă. Ușa se închise fără zgomot, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui Ozenfant însă îi domina pe toți; îl vedeai mereu în costumul lui deschis la culoare, vorbind întruna și mîncînd urieșește. Doar trei persoane nu scoteau o vorbă și stăteau singure: el, monseniorul Noakes și o fată solidă, izbitor de posacă, îmbrăcată în salopetă kaki și care mînca la fel de mult ca Ozenfant. într-o seară, Lanark intrase în restaurant și se așezase la o masă, cînd Ozenfant veni lîngă el adresîndu-i-se pe un ton vioi: — De două ori azi, la micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
descrierea ta nu pare atrăgătoare. — June Babana e cea mai atractivă fată pe care o cunosc. Te excită și e și confortabilă. Invit-o la serata dansantă a anului trei. Thaw și-o aminti pe June Haig. Era o fată posacă și nici pe departe atît de solidă pe cît pretindea Coulter, dar nu trecuse anul doi și era poreclită June babana pentru a o diferenția de fetele mai puțin dezvoltate. Thaw simți un fior de interes. — June Babana n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îndelung, admirativ. — E magnifică. Mi-ar plăcea s-o desenez, zise el. — Nud? — Oricum. — Nu-i tocmai bună de tablouri în ulei. Nu-i Kate Caldwell. — La naiba cu Kate Caldwell. Se ridicară și-și continuară plimbarea. Da, zise Coulter posac. Știi ce vrei și, acolo unde ești acum, or să te-ajute să obții asta. — A fost un accident, zise Thaw defensiv. Dacă bibliotecarul-șef n-ar fi fost în America, iar taică-meu n-ar fi insistat să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]