521 matches
-
împiedice urmărirea mișcării fondurilor dintr-o parte într-alta. Tulburat, reușește totuși să-și continue ideea: — Întreaga administrație a finanțelor publice... Începe să enumere: — Tezaurul public, strângerea impozitelor, atât la Roma, cât și în afară... — Ce-i cu astea? face posac Augustus. — Sunt în totalitate încredințate procuratorilor. — Ia nu-mi mai împuia urechile cu cuvântul ăsta, îl repede principele. Procuratori în sus, procuratori în jos. Nu sunt decât niște perceptori nenorociți și nimic altceva. Se rățoiește înfuriat: — Datori să dea socoteală
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai dureroasă. Se pișcă pe furiș și durerea îl face să spere că se află încă pe tărâmul realității. Fericit, face o plecăciune adâncă și des chide ușa. Când să o închidă la loc, îl aude pe împărat bombă nind posac: — Auzi, Coponius! Ce neobrăzare! Am să le dau eu Coponius, să le iasă pe nas. CAPITOLUL III În spatele coloanelor zugrăvite asemenea unui portic, panoul central sugerează - prin împreunarea cornișei cu plinta - un edicul. Compartimentele din dreapta și din stânga au primit la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Se 93 grăbește să se prosterneze adânc, cu capul până la pământ, în direc ția sunetului. — Ție mă închin, Mărite Doamne! articulează cu umilință profundă în glas. Nu îndrăznește să-și înalțe fruntea. Ridică te și lasă prostiile astea, se împotrivește posac Au gustus. Fulcinius nu cutează însă. Își îndreaptă doar privirea în sus. Cu sprâncenele împreunate a încruntare, principele îl con templă un timp în tăcere pe cel din fața sa. Încearcă să-i ghicească pe chip semne care să-l ajute
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rost. Thaos nu pierde nici o ocazie să se laude cu talentele lui de vânător, dresor și orator. — Nu-ți poți imagina furia ei neputincioasă de pe țărm, când am ajuns înapoi la corabie... — Vorba lungă, sărăcia omului, îl întrerupe din nou, posac, instructorul. Ai grijă că-ți vine acușica rândul să urci în arenă... — Abia m-am întors. Rufus tresare. — S-o fi văzut cum îmi lingea mâinile după ce am plesnit-o cu biciul! Pusio întoarce capul, să nu i se citească
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lăsa singur aici! scâncește rugător celălalt, cu capul pe jumătate afară. Uluit, își rotește gâtul în toate direcțiile. — O să mă rătăcesc în văgăuna asta ca un labirint, îl im ploră, fără să coboare însă. Instructorul se înmoaie. — Bine, bine, face posac. Îl amuză într un fel curiozitatea copilărească a germanului. Un pic nerăbdător este și el să afle ce vrea să-i transmită din partea principelui. Dacă o fi adevărat. — Hai totuși mai repede, că am treabă, îl zorește. Tonul sună însă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
deasupra. De-a dreptul bovini. Vezi prostia din spatele lor. — Singura deosebire era că ostașii din prima linie și de pe flancuri... Arată cu mâna în sus: — Spre deosebire de ăștia care-și țin scuturile deasupra ca petelor... — Așa e mai bine, îl întrerupe posac instructorul. Nu au tru purile descoperite... — Ba nu! se împotrivește Pusio. Își scutură cu putere pletele. — Noi le țineam întinse, după obiceiul celor care luptă. În loc să-l bruftuluiască, Rufus exclamă înăbușit: — Nu e deloc o idee rea! Se plesnește cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
caracter a lui Drusus și murmură pe la colțuri că nu e potrivită cu unul care într-o zi s-ar putea să moștenească imperiul. Degeaba îl ceartă. Vorbe aruncate în vânt. Îi răspunde râzând că el, taică-său, este cel posac, că lui îi e silă să vadă lume multă în jur, căci îi e teamă să nu fie comparat cu Augustus, care asistă la jocuri cu voioșie. Capul i-a alunecat în jos. Și-l ridică și-și reazemă ceafa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
el: — Am nevoie de un timp de gândire, să chibzuiesc pe îndelete. Fără nici un alt cuvânt, iese din încăpere. Seianus îl urmează cu pași grăbiți. Nu este deloc edificat asupra intențiilor lui Nero. — Am să te rog... — Ce? mârâie Tiberius posac. Aelius Seianus coboară tonul până la limita umilinței: Nu asculta de bănuieli tăcute, șoptește precipitat. Pare agitat de o teamă profundă, care are darul de a trezi suspiciunile lui Tiberius. Ce fel de bănuieli? întreabă scurt. Se oprește lângă cadranul solar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-ți pui viața în slujba Statului. Înghite în sec. L-a convins să se întoarcă. Ca să-și ascundă lacrimile, încearcă să glumească: — M-am ploconit în fața preotesei lui Apollo, i-am oferit laur și am sărutat pământul din fața ei. Mormăie posac: — Știi cu ce m-am ales? Iulius Agrippa ridică neștiutor din umeri, deși bănuiește. — Am avut parte de cel mai josnic și dezgustător spectacol din viața mea. Am stat eu - om sobru și respectabil - să mă uit prostit cum dă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
copiii și a degringoladei bătrâneții, rare sunt momentele când Fabius îi mai amintește de bărbatul fermecător de odinioară. Se apropie de el și-și lipește calină obrazul de umărul său. — Vezi să nu-ți strici coafura asta complicată, bombăne el posac. Își strecoară totuși brațul pe după talia ei. În spatele lor, Velleius Paterculus scoate aburi pe nări, ca un taur întărâtat. Nero îi dă un cot în burtă, avertisment să se liniștească. În sfârșit, apar opt lecticari, înveșmântați în uniforma somptuoasă a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
duce probabil acasă să mănânce trei pachete de biscuiți. De ce nu stai jos? o invit eu, și-i trag un scaun. Aduc eu băuturile aici. Plătesc pentru ambele ape minerale și le aduc la masa din colț, unde Jenny stă posacă, cu mâna la bărbie. ― Mersi, spune ea. ― Cu plăcere, îi răspund cu căldură în glas, dându-mi toată silința. Brad spune că lucrezi pentru el de multă vreme. ― Da. Răspunsurile ei sunt în continuare monosilabice, și-mi pot da seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
numai că nu e așa și pentru ea. Când termină, își pune capul în mâini și oftează, gândindu-se la ce s-a întâmplat mai devreme, când a fost la sală, și întrebându-se de ce naiba e Jenny așa de posacă. ― Bună, Jenny, i-am spus când am trecut pe lângă ea în hol. Jenny m-a ignorat. ― Jenny? Gata. Nu mai accept porcăria asta, și am terminat-o de mult sentimentul de compasiune. Mă rog, de fapt din dimineața asta. Jenny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de apă. Nu numai el, ci și ceilalți soli împreună cu supușii fiecăruia în parte, erau cuprinși de amintiri asemănătoare, dar nu le dădeau în vileag nici în glas, nici pe chip. Din pricina arșiței și a oboselii, toți erau tăcuți și posaci. De cum au trecut cu chiu cu vai de dealurile mici din stânci de granit în după-amiaza celei de-a cincea zile de la plecarea lor din Puebla, sub ochii lor răsări o priveliște cu totul neașteptată. De jur împrejurul colibelor indiene făcute din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tufe de pelin cu frunze mici A apărut în taină un arici,O mică vietate ghemuită. Copiii l-au zărit de pe cerdac Cum se mișca domol pe subt gutui, Și toți au alergat în jurul lui. Iar el a-ncremenit pe loc, posac, Cum îl prinsese vremea pe cărare, Ca o perniță sferică în care O fata rea ca să se joace A-nfipt o sumedenie de ace. Am alungat copiii să se culce Și-n înserarea limpede și dulce Ce se lăsa din cer
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
măgheran o dată Ca subt îndemnul unei tainice porunci, Apoi a dispărut pe subt poiată.... Și nu l-am mai vazut de loc, de-atunci. Cerințe: 1. Găsiți cuvinte cu sens apropiat pentru:a explorat, obscur , ostil, ghimpii, veacuri, taină, vietate, posac 2. Ilustrați în enunțuri scrierea corectă a formelor că-i și căi. 3. Transcrieți expresiile care v-au plăcut cel mai mult. Motivează alegerea. 4. Treceți versurile poeziei în proză. 5. Scrieți o compunere gramaticală în care să folosiți șase
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
trimisă cunoștințelor pentru a li se anunța un anumit eveniment. Am depus omagiile cuvenite la locuința familiei M... Sunt instalați seniorial. Au adus de la Vorniceni mult mai mult decât necesarul. Au transportat și un piano. Indispus de accidentele drumului, stă posac într-un colț și cere neapărat un acordor. Doamna M..., anemică și reumatică, a îmbătrînit mult în anii din urmă. Era atât de frumoasă când am cunoscut-o! Ca orice adolescent, iubeam pe toate doamnele tinere pe care le cunoșteam
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
acest fascinant manuscris despre lună. Observă o vagaboandă dormind beată ca un dugong, o burtă de vacă de mare ridicându-se, cu picioare umflate purpuriu; o fustă scurtă, o zdreanță mini. La un colț al gardului, un bețiv se pișa posac pe ziare și frunze vechi. Polițaii rar se agitau apropo de acești abandonați de modă veche. Oameni mai tineri, cu aspect autohton, erau și ei acolo. Cu picioare goale, băieții ca cerșetorii din Bombay, cu bărbi Închegate, suflând păr bogat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să sune și nici cât l-ar costa. Nu avea decât patru dolari. Ca să nu Îi facă de râs pe Gruneri, trebuia să lase cel puțin cincizeci de cenți bacșiș. În plus, mai era și taxa de intrare În oraș. Posac, tăcut și aprins la față, Încercă să-și calculeze bănuții. Se și imagina, undeva, trezindu-se că Îi mai lipsesc opt cenți, Încercând să convingă un polițist că nu e un cerșetor. Mai bine aștepta. Poate că Emil dădea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
continuat plimbarea prin sală. Schimbarea care se citea pe fețele profesorilor atunci când o vedeau pe Sheba îmi confirma evaluarea mea care venise după evaluarea lui Bill. Bărbații radiau și o priveau cu subînțeles. Femeile se făceau mai mici și deveneau posace. Singura excepție a fost Elaine Clifford, o fostă elevă a școlii care acum preda biologie la clasele mici. Probabil asta era postura ei de intimitate prefăcută, pentru că se apropiase de Sheba și o copleșea cu vorbărie fără perdea. Erau acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
doamnei Hart se numea de fapt Ronald. Și nu a „inventat inflația“, cum spui tu, ci a elaborat o teorie importantă conform căreia există o legătură între inflație și așteptările consumatorului. Teresa s-a uitat la mine cu privirea aceea posacă pe care o au atât de mulți oameni din generația ei când cineva încearcă să le scoată la iveală ignoranța. — A, aha, a zis ea. Celălalt lucru care s-a aflat în acele săptămâni de la început a fost că Sheba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
zis nimic și s-au uitat în tăcere la dormitorul ordonat, cu pat dublu al părinților lui. În timp ce urcau și ultimele scări, Sheba a întrebat despre excursia la Maldon. Era frumos acolo? — E ok, a zis Connolly. Apoi a adăugat, posac. — Ție probabil nu ți-ar plăcea. Ajunseseră la ultimul etaj, acolo unde dormeau Connolly și sora lui. Când își închipuia dormitorul lui Connolly, se gândea la ceva în genul camerei fratelui ei Eddie când era mic. Un bârlog prăfuit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a acționa, fără să știi pe unde te afli și care ți-e scopul, dar să fii săltat de pe drum fără nici o explicație sau scuză depășea deja orice limite... Dincolo de tejghea, proprietarul era Îngropat pînă-n gît În ziar. Ospătărița cea posacă, cu cotul pe casa de marcat și cu radioul ce-i cînta Încet la ureche, privea afară, dusă pe gînduri. Pe buze i se descifra un surîs batjocoritor. Oare rîdea de programul de la radio sau de mine, căci mă vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
major - nici o confruntare cu zbierete sau în care să se arunce cu ustensile de bucătărie. Desigur, avuseserăm discuții: eu obișnuiam să am din când în când accese de gelozie din cauza lui Janie și, oricând pomeneam de Shane, devenea taciturn și posac. Și a mai fost dimineața aceea când ne pregăteam să plecăm la lucru și nu reușea să-și aranjeze părul. Nu vrea să stea cum îl așez, s-a plâns, încercând să domolească un ciuf rebel. Nu contează, am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pot în seara asta. Am așteptat să-mi spună de ce nu poate. Când n-a spus nimic, am întrebat: —Ce faci? —Joc pocher. —Pocher? —Mda. —Unde? — La Gaz acasă. La Gaz acasă? Vrei să spui la Gaz și Joey acasă? Posacă, a recunoscut că da, se putea spune că Joey locuia împreună cu Gaz. —Ei bine, pot să vin și eu? am întrebat. Vreau să spun, credeam că va fi încântată. Mă bătea la cap de câteva luni să ies mai des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ea. Nu mă întorc până atunci. —Așa, miercuri. Am plonjat în mulțime, căutând disperat înghețată. M-am întors, după cincisprezece minute chinuitoare, purtând triumfător un baton Eskimo, un baton Dove și alte trei înghețate asortate. Spre a acoperi toate fronturile. Posacă, Candace a acceptat batonul Eskimo și a stat într-o rână pe scaunul înalt, cu bărbia în piept, băgând la ghiozdan. Arăta ca un urangutan care fusese lăsat afară în ploaie. Acesta a fost, desigur, momentul când Ariella, care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]