777 matches
-
morarul presă pietrele și se trase apoi la loc. Somnul însă îi pierise. Rămase privind în gol, cu barba nerasă peste zbârciturile adânci, încremenite și colbăite de ométiță. Din umbră nu i se vedeau decât sprâncenele groase, negre, cu ochi posomorâți. Așezându-se lângă el, lingurarul îi întinse tabacherea. Celălalt clătină din cap. - Ce mai zice stăpânul, dom’ Vasile ? Aud că vra să cumpere pădurea. - Am auzit. - Da’ cum, netă nu știai nimic ? - D- apoi nu vorbesc eu cu dânsul. Uitându
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Prin golul porții căscate vârtejul amesteca vreascurile cu spume. Morarii mutau lanțurile de la un buhai la altul. Slabă, lumina le scotea fețele din întuneric : cu căciulă neagră, unul încleșta din măsele iar sprâncenele i se zburleau. Sub căciula care albea posomorât, jumătate din obrazul celuilalt se arăta bărbos. - Mai dăm drumul la unul ! răcnea el. Puternice, apele bubuiră, acoperind din nou gemetele stihiei. La vale, pe argea, se înspumau creste de val. Cu clipiri surde, revărsarea gârlei aducea, în izbituri, o
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
partea adevărului! strigă Zizmo. Nu există nici o dovadă că turcii au provocat incendiul! Au făcut-o grecii, ca să dea vina pe turci. Lefty se băgă Între bărbați ca să Împiedice bătaia. După aceea Zizmo Își ținu pentru sine convingerile politice. Stătea posomorât și-și bea cafeaua, citind o adunătură stranie de reviste și broșuri cu tot felul de ipoteze despre călătoriile În spațiu și vechile civilizații. Își ronțăia cojile de lămâie și Îl Îndemna și pe Lefty să facă la fel. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Întrebat din patul meu: ― Ce facem mâine? ― Dimineața trebuie să mergem la doctor, a spus Tessie. ― După aceea trebuie să vedem de niște bilete pe Broadway, a adăugat Milton. Ce-ai vrea să vezi, Cal? ― Mi-e totuna, am spus, posomorâtă. ― Cred că ar trebui să mergem la un musical, a sugerat Tessie. ― Am văzut-o o dată pe Ethel Merman În Mame, Își aminti Milton. A coborât pe o scară imensă, lungă, cântând. Când a terminat, publicul a luat-o razna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
așa? Marcela, Maritsu, vă puteți descurca voi cu "cazarea" și cu împărțirea elevilor pe camere? Sigur, Davirum, răspunseră acestea într-un glas. Acestea fiind zise, să ne apucăm de treabă! Se ridicară toți în picioare, unii mai entuziasmați, alții mai posomorâți, și ieșiră toți din cancelarie. Sarah și Mara o luară la stânga, spre scările care duceau spre subsol, fiind însoțite de Perir. Aneriu o luă la dreapta, spre a se întâlni cu diverși colegi și să le spună ce să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
peisajul, puteai crede că acea gămălie spațială de chibrit a dat foc la tot cerul, întrucât culoarea sa se prelungea în cea a cerului de noapte cu o măiestrie greu de egalat. Pe măsură ce consuma bolta, aceasta devenea din ce în ce mai gri, mai posomorâtă și mai grea. Lumina arde magia nopților. În curând, tot ce rămâne din cerul magnific de iarnă, portocaliul maiestuos punctat de fulgii căzători de zăpadă, este un murdar și monoton cenușiu în care apare pe undeva un slab și banal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
produce. Se ridică ursuz în picioare și se duce să se așeze pe un scaun pătrat, cu spătarul și picioarele perpendiculare. — Ce rost are să te temi de cutare sau de cutare? o întrebă cu asprime, înălțând ochii către ea. Continuă posomorât: Nu sunt decât niște oameni neînarmați, simpli particulari care trăiesc alături de noi, chiar în inima statului... Își îndreaptă spatele. Vocea devine șuierată: — ...pe care EU îl conduc... Rotește mâna în cerc. — ... înconjurați de bariera soldaților noștri... Se abține să-i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
noastre, semnelor vremii profet. Iar Negruzzi șterge colbul de pe cronice bătrâne, Căci pe mucedele pagini stau domniile române, Scrise de mâna cea veche a-nvățaților mireni; Moaie pana în coloarea unor vremi de mult trecute, Zugrăvește din nou iarăși pânzele posomorâte, Ce-arătau faptele crunte unor domni tirani, vicleni. Ș-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr și ferice, Ce din frunze îți doinește, ce cu fluerul îți zice, Ce cu basmul povestește - veselul Alecsandri, Ce-nșirînd mărgăritare pe a stelei blondă rază
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
te-ai dus, dulce minune, Ș-a murit iubirea noastră Floare-albastră! floare-albastră! Totuși este trist în lume! {EminescuOpI 56} ÎMPĂRAT ȘI PROLETAR Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă, Unde pătrunde ziua printre ferești murdare, Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă, Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită, Copii săraci și sceptici ai plebei proletare. Ah! - zise unul - spuneți că-i omul o lumină Pe lumea asta plină de-amaruri și de chin? Nici o scînteie-ntrînsul nu-i candidă și plină, Murdară este
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nemărginirea oceanului. Privind marea, înțelese de asemenea și că valea în care trăise nu era decât un bob de mac. Scoase un strigăt de uimire. Auzi zgomot de pași. Matsuki Chūsaku ieșise și el pe punte. Acest bărbat slab și posomorât nu-și mai lua nici el ochii de la priveliștea maiestuoasă a oceanului. Ce mare mai e și lumea asta! Însă vântul smulse cuvintele samuraiului suflându-le în largul mării ca pe niște foi de hârtie. Nu-mi vine să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
străinilor să nu se arate deloc uimit de feluritele lucruri noi de pe corabie pe care le întâlnea pentru prima dată în viață. Chiar și senior Matsuki? întrebă uluit samuraiul. Da. Nu înțelegea ce avea de gând omul acesta cu chip posomorât și palid. În ziua aceea Matsuki stătuse cu spatele la el, adâncit în gânduri. Mai devreme, parcă scuipând cuvintele printre dinți, îi spusese că ei sunt carne de tun pentru Stăpân și pentru Sfatul Bătrânilor și că Sfatul îi trimisese în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ordinelor căpitanului, cele două corpuri aveau să fie aruncate în apă. La fel ca în ziua cu pedeapsa, japonezii s-au adunat cu toții pe punte, iar marinarii spanioli s-au aliniat și ei. În după-amiaza aceea marea era lină, aproape posomorâtă. În mod obișnuit, căpitanul sau preotul vasului spune o rugăciune, dar pentru că nici unul dintre japonezii de la bord nu e creștin, și eu, și Montaño i-am lăsat pe ei să îndeplinească ritualul. Unul dintre negustori avea, pesemne, cunoștințe despre budism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
japonezii nici măcar nu mai dădură din cap a încuviințare. Acela este Vaticanul unde locuiește Sfinția Sa, Papa. O cupolă albă și rotundă se ițea dintre casele castanii, iar în piața rotundă oamenii mișunau încoace și încolo ca niște furnici. Japonezii tăceau posomorâți de parcă erau la priveghi. Curând intrară în Roma. Cum înaintau pe caldarâmul ud de ploaie, mai întâi se luară după ei niște copii. În urma lor se adunară apoi și niște oameni curioși. Japonezii urcară nenumăratele trepte ale Capitoliului și dispărură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
te-ai odihnit destul, ai face mai bine să pleci, l-am grăbit. Ridică-te și Încearcă să mergi. — Mulțumesc, Îmi spuse ridicându-se, apoi se clătină pe picioare și se așeză Înapoi În praf. Aveam grijă de animale, spuse posomorât, fără să mi se adreseze. Atâta făceam, aveam grijă de animale. N-aveam ce să-i fac. Era duminica Paștilor și fasciștii avansau spre Ebru. Era o zi Întunecată și cenușie, cu cerul acoperit, așa că nu-și scoseseră avioanele. Treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mergând așa, În spate. „Signorina“, o strigă el, făcând cu ochiul tânărului, „vino-ncoace, mergi cu noi. Signora, vino-ncoa. Să mergem Împreună“. Peduzzi voia să meargă așa, toți trei, Împreună, pe strada Cortina. Soția rămase-n spate, urmându-i posomorâtă. „Signorina“, strigă Peduzzi cu tandrețe-n glas, „hai, vino lângă noi“. Tânărul domn privi Înapoi și-i strigă ceva. Soția grăbi pasul și veni lângă ei. Peduzzi Îi salută ceremonios pe toți cei cu care se-ntâlniră pe drum. Buon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Da’ eu observam că se Îngrășa totuși. O terminase cu gașca din Maisons și părea că nu-i mai place altceva decât să stea cu mine pe bulevard. Da’ băga bani la pariuri În fiecare zi. Dacă pierdea, era destul de posomorât, asta până ajungeam la masa noastră și-și bea primul whisky; atunci Își revenea. Citea Paris-Sport și se uita deodată la mine și Întreba: „Unde ți-e fata, Joe?“, gluma fiind că-i povestisem despre fata din ziua aia. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
voia. Jack Începu să se-antreneze la ferma lui Danny Hogan, undeva prin Jersey. Era frumos acolo, dar lui Jack nu-i prea plăcea. Nu-i plăcea să fie departe de nevastă și de copii, și era mai tot timpul posomorât și nemulțumit. De mine-i plăcea, așa că ne-nțelegeam bine. Și de Hogan Îi plăcea. Dar după o vreme, Soldier Bartlett Începu să-l calce pe nervi. Într-un loc de antrenament un glumeț devine cu timpul de nesuportat, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
întrebat-o când a terminat de citit. "De unde știi? Ești un adevărat vrajitor..." se minună Mădălina. Cerințe: 1. Rezumați într-o frază povestirea de mai sus. 2. Scrieți o scurtă caracterizare a piticului. 3. Găsiți cuvinte cu același înțeles pentru: posomorât, lulea, ațipea, ședea. 4. Alcătuiți trei comunicări în care verbul a spune să aibă sensuri diferite Iași, mândră cetate... Steagul cu cap de lup Dumitru Almaș Cel mai viteaz și mai înțelept rege al dacilor, strămoșii noștri, a fost Decebal
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
acele Întrebări cu care-ți bați capul, ca siluetele care văzute dintr-o parte par o fată frumoasă, iar din altă parte - o băbătie cu nasul coroiat. Depinde de perspectivă. —O, Doamne, ce putem face? spuse Heidi pe un ton posomorât, Încă obsedată de pești. Nu putem să le spunem ceva? Vreau să-i cumpăr pe toți și să-i arunc Înapoi În apă. Nu te uita la ei, Îi spuse Moff. Cum pot să nu mă uit? Peștii continuau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe dealuri și în ogoare, ți-am văzut urîciunile! Vai de tine, Ierusalime! Nu vrei să te curăți? Cît vei mai zăbovi?" $14 1. Cuvîntul Domnului, spus lui Ieremia, cu prilejul secetei. 2. "Iuda jelește, cetățile lui sunt pustiite, triste, posomorîte, și strigătele Ierusalimului se înalță." 3. Cei mari trimit pe cei mici să aducă apă, dar cei mici, cînd se duc la fîntîni, nu găsesc apă, și se întorc cu vasele goale: rușinați și roșiți, își acoperă capul. 4. Pămîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
organele vitale sunt în trupul celuilalt... Îmi vine acum în minte o fotografie dintr-un almanah, pe care o priveam în adolescență. Erau două surori siameze, comune de la talie în jos, dintre care una era îmbrăcată în negru și stătea posomorâtă, cu privirea plecată, iar cealaltă în rochie albă de mireasă, cu un buchețel de flori în mână, surâzătoare la brațul mirelui. Ceea ce mă chinuia însă atunci nu era, ca acum, metafora dedublării, ci cum va fi făcut bărbatul dragoste cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lui Balamber nu era, cu siguranță, aceea de a fi un pețitor. Dar, dacă așa stăteau lucrurile, de ce îl lăsau încă în viață? Ceea ce urma să se întâmple - simțea asta cu groază - avea să-i hotărască soarta. Era o zi posomorâtă, cu nori ca de cerneală, grei de ploaie, ce traversau cerul cu încetineală. Adieri slabe de vânt umed veneau din când în când, făcând să tremure frunzișul arbuștilor. Pretutindeni se lăsase o tăcere neliniștitoare, spartă doar de croncănitul îndepărtat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
imagine mentală a lui, cum cotrobăia într-o debara de haine. Reveni și se opri în prag, clipind sub impulsul unui gând. Era un bărbat scund, în cămașă, cărând în brațe o grămadă de haine. Privi pe deasupra hainelor și rosti posomorât: - Doamne, Bill, nu poți să te ridici încă. Erai încă inconștient acum jumătate de oră când am prins-o aici pe doamna aia. Se întrerupse, serviabil: Îl chem pe doctor și-ți aduc niște supă fierbinte. După felul cum ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
organele vitale sunt în trupul celuilalt... Îmi vine acum în minte o fotografie dintr-un almanah, pe care o priveam în adolescență. Erau două surori siameze, comune de la talie în jos, dintre care una era îmbrăcată în negru și stătea posomorâtă, cu privirea plecată, iar cealaltă în rochie albă de mireasă, cu un buchețel de flori în mână, surâzătoare la brațul mirelui. Ceea ce mă chinuia însă atunci nu era, ca acum, metafora dedublării, ci cum va fi făcut bărbatul dragoste cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Normal că am am avut pică când l-au adus acasă de la spital. I-am cerut mamei să-i pună pătuțul În garaj. Sunt sigură că s-a simțit respins, de la bun Început. Nu l-am plăcut niciodată. Era prea posomorât. Pur și simplu nu era ca un copil normal. Îl apucau niște crize de furie Îngrozitoare. — Ei, toată lumea are o istorie În spate, spuse Sammler. — Cred că În adolescență am tras concluzia că frate-meu urma să fie pe invers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]