3,622 matches
-
loc de generație! M.V.: A existat vreodată vreun grup literar cert în Basarabia (bineînțeles, în afară de cele din barul de la parterul Uniunii Scriitorilor)? E.G.P.: Mă tem că au existat numai grupuri de interese. Și, dacă trecem Prutul, vedem că în România postbelică au existat doar oniricii, ca grupare constituită, și "Școala de la Tîrgoviște" (ultima, mai ales în scrierile critice). Totalitarismul n-a prea tolerat bisericuțe autocefale; democrația nu a reușit să propună un model vital de mișcare literară. Există mai degrabă un
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
comuniste care-l supravegheau pe marele poet, pagini de arhivă literară, prozele lui Uricaru și Runcanu, anchete literare, între care una, aș zice, notorie, Dreptul la timp, prin '85, conținea și judecata aspră a lui Mircea Cărtărescu asupra poeziei române postbelice, unde, cu excepția lui Nichita Stănescu, nu găsea decât un "vacuum". Din înșiruirea numelor, rapidă, nesistematică, cred că ne convingem că Echinoxul a salutat și susținut valoarea, a respectat părerea celuilalt, s-a orientat după ora vest și central-europeană, nu cea
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
cînd am înregistrat reacția mai sus menționată a scriitorilor germani (și nu numai). Mi-au revenit în minte zeci de astfel de apeluri ale intelectualilor europeni de stînga (era de bon ton să fii de stînga în deceniile ante- și postbelice) rod al manipulării de către serviciile secrete sovietice. Istoria pare a nu-l fi învățat mare lucru pe Günter Grass. Tristele experiențe ale unor André Gide (spre onoarea lui, și-a dat singur și repede seama de greșala comisă), Malraux, Romain
Günter Grass și cîinii polițiști by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15823_a_17148]
-
Luminița Marcu În volumul Poeticitate românească postbelică, Marin Mincu reușește performanța de a fi între aceleași coperți poet, critic și teoretician. O să le luăm pe rînd. Miza cărții pare să fie însă aceea a teoriei, după cum se vede și din titlu. în anii poststructuralismului importat cu frenezie
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
iată că azi dăm peste o carte nouă despre poezie, a cărei concepție trădează însă principii în vogă acum cel puțin douăzeci de ani. Marin Mincu mărturisește în cel mai pur stil structuralist că încearcă o lectură sincronică a poeticității postbelice și urmărește "acele cîteva și ce dau unitate și coerență discursului poetic actual și ilustrează gradul de participare conștientă, a poeților ce compun aceste , la efortul esențial de schimbare/avansare a discursului ca și contribuția lor efectivă la transgresarea paradigmei
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
pe care autorul îl folosește mai tîrziu cu ghilimele și se înțelege că e vorba pur și simplu de schimbarea conceptului de poeticitate în timp, și nu de vreun meliorism conceptual, cum s-ar fi părut. Lectura sincronică a poeticității postbelice e, după Marin Mincu, conformă cu postulatele postmodernității. Poate cu unele postulate ale postmodernității, pentru că ultimele decenii în teorie nu aduc în nici un caz certitudini, legi. Mai departe, prin "permanenta valorizare a sincroniei" autorul înțelege un anumit tip de receptare
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
și premiați." În fine, la poetul Marin Mincu am descoperit într-adevăr o noutate: nu mai este preluat textul lui Ștefan Aug. Doinaș, ci un altul semnat Irina Mavrodin. De data asta parcă și mai elogios. Marin Mincu, Poeticitate românescă postbelică, Editura Pontica, Constanța, 2000, 542p, f.p.
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
ne restituie întreaga creație a scriitorului. Așa se întîmplă cu opera lui Slavici, în care se publică, în șapte volume masive și elegante, pe hîrtie biblia și în casetă (într-o cutie), tot ceea ce a scris prozatorul ardelean, inclusiv romanele postbelice Cel din urmă armaș, Din păcat în păcat, cele patru piese de teatru, narațiunile istorice Din bătrîni, Ciorbei, scrieri cam născute moarte. Despre Cel din urmă armaș, Călinescu, firește în Istoria literaturii, scrisese că "romanul întreg, tratat epistolar, parte narativ
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
narațiunii, intervine o influență mult mai proaspătă: misticismul, o achiziție a eliberării de după '90. Într-o proză despre Sfînta Paraschiva, autoarea propune o versiune personală a legendei - misticismul este placat pe viața rurală, așa cum a fost ea impusă de literatura postbelică. Dacă volumul s-ar fi limitat doar la aceste mișcări inconștiente, bineînțeles că nu ar fi meritat discutat. Cu atît mai mult, dacă amintim și prima proză, �existențialistă", camusiană ar dori autoarea, care ne oferă și un motto din Mitul
Debut ratat interesant by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15854_a_17179]
-
ne servi un cadavru estetic devorat de viermii hidoși ai celei mai totale lipse de autocontrol pe care am întîlnit-o în literatura română actuală. în plus, această carte vine să adîncească în sens blagian un mare mister al criticii române postbelice: de ce a fost și mai este considerat Fănuș Neagu un mare scriitor? Din 1967, de la volumul de nuvele Vara buimacă, toată lumea pare să fi fost în așteptarea marilor romane ale acestui scriitor. între timp au apărut îngerul a strigat (1968
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
toți autorii moderni sau postmoderni. Criticul oferă un model de comentariu, mai mult decît o simplă listă. Nu exhaustivitatea îl preocupă, ci cartografierea unui gen literar care, în secolul XX, a trecut prin două mari tranziții, cea interbelică și cea postbelică - ambele ocupă vreo patruzeci de ani împreună. Tranziția este o caracteristică esențială a unei mișcări literare. Cît de unitară poate fi totuși o culegere de articole? I.B. Lefter vine cu idei puternice, dar cu texte scrise la intervale mari de
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
Pavel Șușară (o continuare a schiței istorice) Împrumutîndu-și ,,ideile" și conceptele din vocabularul sumar al esteticii moscovite, ideologii și constructorii noului sistem politico-economic impun și în România postbelică supremația adjectivelor și modele de comunicare abstracte, desprinse total de orice formă de reprezentare: viața devine nouă, omul devine și el nou, valorile, de orice natură ar fi ele, devin muncitorești, iar realitatea însăși devine socialistă; și, evident, realismul artistic
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
în 1999? Locurile par să fie frățește împărțite între producțiile lirice ale generațiilor '80, '90 (inclusiv din Basarabia și cele ale "veteranilor" din generațiile '60 și '70. Au mai intrat în "top" și volumele a doi scriitori afirmați în perioada postbelică, Ștefan Augustin Doinaș și Alexandru Lungu. E greu de știut dacă în cazul poeților incluși aici cu cîte două cărți poate fi vorba și de o creștere a cotei valorice. " Fundalul teoretic și istoric" pe care văd poeziile acestor ani
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
repet, ca factor de întreținere a editat revista unu și numeroase ediții din opera avangardiștilor români, (inclusiv din Urmuz) rolul său fiind imens. Și trecînd peste timp, Crohmălniceanu pune în evidență rolul important, uneori esențial, îndeplinit în noul val suprarealist postbelic (1945) de poeții de origine evreiască Gherasim Luca, D. Trost și Paul Păun care, împreună cu Gellu Naum și Virgil Teodorescu, au lansat, atunci, un vestit manifest suprarealist. Noii suprarealiști de origine iudaică au plecat din țară prin 1946-1947, continuîndu-și acolo
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
orice și mai ales de informație culturală elementară. Foarte multă literatură de atunci pare acum scrisă de și pentru autodidacți. Orice drum către o informație corectă era unul aparent individual. "Autodidactul" lui Sartre este o figură omniprezentă în literatura noastră postbelică. Ce înseamnă cultură de autodidact? Înseamnă, în primul rînd, nume mari, foarte mari: Kant, Nietzche, Wilde, Pascal, nume care abundă la Octavian Paler. În al doilea rînd predomină automistificarea: personajul nu este un individ, ci un exponent. Deșertul pentru totdeauna
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
Vasile și Comentarii critice de Nicolae Bârna nu sînt două cărți proaste ' sînt 'cărți medii' sau 'cărți de raftul doi'. Și Geo Vasile, și Nicolae Bârna sunt excelenți alcătuitori de ediții. Cele două cărți amintite se ocupă de literatura română postbelică. Acești critici sînt văzuți aici exclusiv în ipostaza lor de comentatori ('întîmpinători') ai literaturii contemporane. În primul rînd, criticul român ar trebui să-și revizuiască planurile editoriale. Nu mai este normal să-ți publici teancul de cronici îndată ce s-au
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
ne înfioară. Este vorba, bineînțeles, de Mihai Eminescu ' ce atinge se transformă în aur. Totul curge lin în istoria lteraturii române recente. Avem o frumoasă tradiție în tematica rurală, ne asigură Geo Vasile și ne înșiră carcateristici ale țăranilor complecși postbelici. Nu uităm să dăm și-o palmă, în completă necunoștință de cauză, culturii populare contemporane. Pentru că noi, eroii esteți și redutele bunului gust rezistăm acestor 'tentative de îndoctrinare, de prost-gust și mercantilism'. O jalnică rezistență prin cultură postdecembristă... lang=EN-US
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
prima sa jumătate. Ion Bogdan Lefter - Scurtă istorie a romanului românesc (cu 25 de aplicații), Editura Paralela 45, Pitești, 2001, 262 p., f.p. Cezar Baltag, azi Mărcile generaționiste, cu siguranță formulele de identificare cu cel mai mare succes în epoca postbelică, operează, cu toate contestările și impreciziile delimitărilor, ca marcaje frontaliere cu aproape aceeași retoricăși aceleași animozități interteritoriale ca granițele politice. După contestarea formulei, transcendenței și a metaforei modelului modernist, operată mai ales în ultimii ani, Mircea A. Diaconu definește identitatea
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
pe care postmodernismul le readuce în forță. O emoționantă și sclipitoare evocare semnează, la acest capitol I.B. Lefter. Textul datat 1985, se referă la Cenaclul de Luni. Cadru, atmosferă, protagoniști, detalii, totul concură la refacerea unui moment al istoriei literare postbelice. Din Cenaclul de Luni, ca dintr-un fel de Manta a lui Gogol, au ieșit numeroși poeți, prozatori și critici de primă mînă; tinerii de ieri, maturii de astăzi; marginalizații de la începutul anilor '80, principala forță literară și publicistică de la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15667_a_16992]
-
eliberarea teritoriilor de la Sighet la Baia Mare. Apoi, neobosit, a plecat la Viena pentru completarea studiilor, luîndu-și doctoratul și perfecționîndu-se în limba germană. După care, în 1923, s-a stabilit , ca avocat și militant politic, la București. Harta politică a României postbelice s-a modificat enorm. Din două-trei partide existente pînă în 1916, au apărut numeroase. La început Ardealul era organizat administrativ în Consiliul Dirigent, un fel de guvern de sine stătător. Ilie Lazăr mai păstrează opinia că desființarea Consiliului Dirigent e
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]
-
guvern de sine stătător. Ilie Lazăr mai păstrează opinia că desființarea Consiliului Dirigent e rezultatul intrigilor lui Goga. În fond era o necesitate politică națională pentru unificarea reală a țării și pentru solidarizarea ei națională. O țară mare ca România postbelică nu putea îngădui două guverne, care ascundea, de fapt, tendința de autonomizare a Ardealului. Partidul Național al Românilor din Ardeal, în frunte cu Maniu și chiar Vaida-Voevod, nu se prea descurca în hățișul politic din Vechiul Regat. Or aici se
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]
-
ca eliberare, dar și ca legitimare a regimului trecut și multe alte chestiuni arzătoare în curs de răcire prematură. Ultimele două capitole sînt mai accentuat teoretice, o parte din ideile anterioare sînt reluate și analizate cu instrumente mai specializate. Conservatorismul postbelic, naționalismul, utopianismul sau postmodernismul fac obiectul unor discuții mai conceptualizate decît în prima parte. O legitimare la rece a atitudinilor explozive de acolo, am putea spune. Și încă o dată o dovadă de construcție abilă a unui volum care n-ar
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
artificiale de către normele abstracte ale pedagogiilor academiste. Dar, dincolo de posibile apropieri și de repertoriile comune ale unui interval dat, pictura Wandei Sachelarie se identifică limpede și pregnant. Chiar dacă unele dintre temele sale pot fi regăsite, în perioada inter- și imediat postbelică și în zona de interes a altor artiști din generații apropiate, în special în repertoriul unor pictorițe ca Magdalena Rădulescu, Margareta Sterian și chiar Tia Peltz - scenele de dans în special, dar și acelea cu aglomerări de personaje schematice, într-
Un expresionism melancolic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15716_a_17041]
-
ce merge până la nombrilism) a nu avea nimic în comun cu Giuseppe De Santis (semnatarul, în 1949, al filmului Riso amaro/Orez amar/ - reprezentantul unui cinema neorealist popular, cu note melodramatice, dar puternic ancorat în realitatea social-politică a Italiei imediat postbelice). Sau cu Luchino Visconti - aristocratul comunist care, prin Rocco e i suoi fratelli/Rocco și frații săi/, realizează un film-frescă cu o rafinată structură simfonică, demonstrând astfel că un subiect de actualitate (migrarea celor din Sudul sărac spre Nordul industrializat
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]
-
naționalismele de toate spețele. Conduita pro-occidentală este perfect identificabilă în interbelic. Cultura română majoră a epocii se naște din ea. în parte, impresia că printre intelectualii români de odinioară au predominat cei de extremă dreaptă a fost agravată de circulația postbelică, în Occident și în SUA, a numelor lui M. Eliade și E. Cioran. Cum aceștia se număraseră, în tinerețea lor românească, printre emulii lui Nae Ionescu și simpatizaseră cu Garda de Fier, trecînd ulterior sub tăcere acest lucru, s-a
Apel către Europa by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15758_a_17083]