1,547 matches
-
Stop cadru. Este tot ce poate da mai bun Sergiu și parcă auzi cuvintele sfidătoare plutind în jurul candelabrelor: "Mă veți plânge, nerecunoscătorilor pentru că un regizor ca mine se naște o dată la 1000 de ani." A aborda serios critic un film postdecembrist de Sergiu Nicolaescu devine într-un anume fel ridicol și în cel mai bun caz futil pentru aceste triste panegirice pe care și le oferă regizorul cam o dată la doi ani. Cu toate aceste riscuri, voi încerca o schiță. Regizorul
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
părea din ce în ce mai limpede că situația axiologică a literaturii române în comunism poate fi rezolvată, elucidată printr-o evaluare exigentă în noile sinteze, se dovedea din ce în ce mai confuză situația noii literaturi, născute după 1990. Încotro mergea ea? Două fenomene ale literaturii noi, postdecembriste, rezumă, în mare parte, transformările semnificative: pe de o parte, în domeniul prozei, raportul variabil dintre fictiv și non-fictiv, iar pe de alta, declinul spectaculos al poeziei, după o inflație înșelătoare, ce părea o dezvoltare înfloritoare a liricii. Ambele fenomene
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
sexual. Centralitatea poetică a canonului estetic din perioada comunistă nu mai poate fi imaginată pentru noua literatură, cea care se scrie după 1990. E sigur că un poet nu mai poate deveni mare scriitor, cu succes de public, în perioada postdecembristă, așa cum se întâmplase înainte. E sigur și e trist, pentru că au învins piața, mercantilismul, hedonismul. A intrigat pe toată lumea că am vorbit de declinul postdecembrist al poeziei. Sensul constatării mele nu a fost înțeles. Nu Homer, Dante, Shakespeare, Eminescu, Arghezi
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
că un poet nu mai poate deveni mare scriitor, cu succes de public, în perioada postdecembristă, așa cum se întâmplase înainte. E sigur și e trist, pentru că au învins piața, mercantilismul, hedonismul. A intrigat pe toată lumea că am vorbit de declinul postdecembrist al poeziei. Sensul constatării mele nu a fost înțeles. Nu Homer, Dante, Shakespeare, Eminescu, Arghezi sau Nichita Stănescu își pierd locul dobândit în istoria literaturii universale, nu poezia de până acum are de pierdut, ci locul poeziei care se va
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
a diminuat drastic în sfera publică a literaturii. Lăsând acum la o parte transformările majore legate de poezie și de proză, un alt fenomen derutant merită să ne rețină atenția. Conflictul dintre neomodernism și postmodernism s-a acutizat în perioada postdecembristă. Forma lui cea mai vizibilă este ostilitatea dintre scriitorii șaizeciști și cei optzeciști. E un fenomen major, simptomatic. Toate acestea se petrec pe fondul ofensivei culturii de divertisment. Poezia este prima dintre victime. Literatura însăși, de orice tendință specifică ar
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
ar fi, a pierdut teren în fața televiziunilor, a discotecilor etc. Generațiile cele mai tinere exprimă, dacă nu un dispreț, atunci un dezinteres pentru lectură, nu însă chiar atât de dezastruos pe cât e de clamat. Dar e clar că literatura română postdecembristă se scrie într-un alt climat ideologic decât cea imediat postbelică, deși efectele sunt cam aceleași. Dictatura pieței și a divertismentului funcționează într-un mod la fel de opresiv și de nefast ca dictatura politică. Distorsiunile literarității și corupția esteticului sunt pericole
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
și corupția esteticului sunt pericole la fel de mari și într-un caz (perioada comunistă) și în celălalt (perioada consumistă sau epoca divertismentului). De aceea, pe baza acestei comparații, aș fi fost tentat să răspund că i s-a întâmplat literaturii române postdecembriste (din 1989 până astăzi) cam ceea ce i s-a întâmplat literaturii române imediat postbelice (din 1945 până prin 1965). Similitudinile sunt atât de numeroase (confuzia valorilor, atitudinea antiestetică, predominant politică sau morală, contestarea marilor scriitori ai perioadei anterioare, dislocarea modernismului întâi
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
de după 1989: i-ar fi greu să spună ce s-a întâmplat. Am fost de mai multe ori solicitat să răspund pe scurt, cât mai pe scurt, la o asemenea nedumerire: Cum trebuie să înțelegem starea literaturii române din perioada postdecembristă? De unde provin tulburările? Ce s-a schimbat? Ce tendințe specifice s-au conturat? Cum poate fi desenată diagrama tensiunilor estetice și cum poate fi descrisă tectonica genurilor literare și a valorilor, fără a intra în problemele specifice ale prozei, poeziei
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism - Simptomatologie generală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8783_a_10108]
-
valori promovate anterior. Nimeni și nimic nu a scăpat necontestat, nici măcar Eminescu. Tot ce provenea de dincolo de limita lui decembrie 1989, tot ce a fost promovat atunci, tot ce a fost considerat valoros era otrăvit sau suspect. Tranziția (primul deceniu postdecembrist) era confuză și haotică, pentru că nici un reper nu mai era valabil, dintre cele unanim admise anterior (nici G. Călinescu, nici Arghezi, nici Sadoveanu, nici Marin Preda, nici Nichita Stănescu). De la opinia că România comunistă a fost sinonimă cu o Siberie
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism - Simptomatologie generală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8783_a_10108]
-
literatura de ficțiune. Anticomunismul s-a dovedit el însuși la fel de dependent de comunism, ca și oportunismul. Despărțirea nu se putea realiza decât prin adoptarea unui punct de vedere dintr-un alt plan decât cel politic. Reconstrucția trecutului din perspectiva prezentului postdecembrist era o necesitate vitală. Nu poți trăi fără memorie sau numai cu o memorie negativă, în care decisive au fost traumele. Chiar să nu rămână nimic valabil din trecutul imediat al literaturii române? Autoritatea ruinată a criticii nu mai putea
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism - Simptomatologie generală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8783_a_10108]
-
atitudini și perspective critice detașate, cu pretenții de obiectivitate. Revizuirile critice au atras discuțiile despre canon. Cum se modifică el față de varianta promovată în comunism, fie de politica oficială, fie de către critica estetică? Mai putem miza pe un singur canon postdecembrist sau toată problema canonului ca atare trebuie abandonată ca depășită? Situația literaturii române postdecembriste se complică prin coexistența sau intersecția mai multor stiluri sau curente: neomodernismul, postmodernismul, cultura de divertisment. Canonul trebuie discutat în acest nou context.
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism - Simptomatologie generală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8783_a_10108]
-
despre canon. Cum se modifică el față de varianta promovată în comunism, fie de politica oficială, fie de către critica estetică? Mai putem miza pe un singur canon postdecembrist sau toată problema canonului ca atare trebuie abandonată ca depășită? Situația literaturii române postdecembriste se complică prin coexistența sau intersecția mai multor stiluri sau curente: neomodernismul, postmodernismul, cultura de divertisment. Canonul trebuie discutat în acest nou context.
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism - Simptomatologie generală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8783_a_10108]
-
el, eu fac satiră. Mă plictisește asemănarea aceasta cu Borges. Cortazar este cel față de care mă simt mai apropiat. De când l-am citit întâia oară, am trăit pe deplin plăcerea întâlnirii mele în celălalt. - Sunt mai empatice, mai generoase, reevaluările postdecembriste ale creațiilor dvs.? Pentru că înainte de Revoluție m-am retras la țară, atunci când m-am întors în București se produsese deja un gol în jurul meu, o distanțare între exegeții operei mele - care, cei mai mulți, se refugiaseră în ziaristică - și operă. Nu pot
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
începutul de an e marcat de demararea, ca din pușcă, a protestelor și doleanțelor sindicale. De data aceasta, primii care-au ieșit din amorțeala zilelor de sărbătoare au fost profesorii. Nici nu e de mirare: dacă a existat în România postdecembristă o clasă batjocorită fără milă, umilită, împinsă cu cinism în cotloanele mizeriei sociale și morale, aceea a fost cu siguranță a profesorimii. Nu mai reiau amănuntele știute de-o lume întreagă, dar salut dârzenia de ultimă oră a dascălilor, hotărâți
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
lansau zvonuri și scriau rapoarte, au acum la dispoziție pagini de ziare, cei ce se ocupau de spargerea anturajelor îi acuză acum de colaborare cu Securitatea pe cei ce au luptat pentru deconspirarea Securității ș.a.m.d. În cadrul acestui proces postdecembrist au existat și anticomunști construiți în laborator. Acest moment al condamnării comunismului a fost un moment al adevărului." În același număr, Teodor Baconsky scrie articolul intitulat " O dreaptă mărturisire", în rîndurile căruia își motivează cu sinceritate convingerile de dreapta: "De vreme ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]
-
nevasta și copiii, această familie încearcă totuși să ascundă acest adevăr crunt. Deși e terorizată. Există și un proces pozitiv în condiții normale de existență: destui dintre acești oameni disfuncționali pot fi recuperați. Ceea ce s-a și întâmplat în România postdecembristă. în relație cu acest subiect - omul disfuncțional - îmi vine în minte și o scenă de pe ecranele televizoarelor de la dumneavoastră. Când soția mea a văzut că la mormântul lui Nicu Ceaușescu vin tinere cu flori, s-a scandalizat și, totodată, s-
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
Călinescu, Adrian Păunescu, Mircea Dinescu, Carolina Ilica, Marin Preda, Eugen Barbu, Alecu Ivan Ghilia (valorizat semnificativ), Corneliu Leu (valorizat exagerat). Dubios de favorabil sunt priviți Nicolae Dragoș (cu fiul) și Ion Dodu Bălan, colegi cu Ion Rotaru pe la universități particulare postdecembriste, ca și Corneliu Leu. Dezastruos este ultimul mare capitol, cel consacrat criticii, teoriei și istoriei literare contemporane, adăugat la ultima versiune în grabă, improvizat, redactat superficial. Interesantă ar fi comparația dintre cele trei versiuni ale Istoriei... lui Ion Rotaru, dar
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
rând pentru că e "țărancă de origine" (p. 835). Nu fac o observație superficială, ci numai una simptomatică, ușor de aprofundat dacă mergem pe această filieră depistată. E. Lovinescu e tratat mult prea expeditiv, în abia trei pagini, plus o addenda postdecembristă despre agendele restituite recent (p. 472-476). Modernismul nu este agreat (nici numit, nici teoretizat, nici pus în ecuație cu alte tendințe) de către Ion Rotaru în nici una din etapele lui din secolul XX. Subliniază la un moment dat (p. 1293) faptul
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
sfârșitului de secol XX tot "forme ale clasicismului", nici măcar un tradiționalism reconsiderat. Nu-i atunci de mirare că poetul contemporan cel mai îndrăgit înainte de 1989 era Adrian Păunescu (deși certat, cu o dragoste dezamăgită, în versiunea din 2006, pentru rătăcirile postdecembriste într-o addenda, p. 795-796), căruia îi consacră nouă pagini, pe când lui Nichita Stănescu abia șase. E adevărat că în finalul din 2006 îl consideră pe Nichita Stănescu "cel mai însemnat poet al epocii noastre" (p. 768), dar în varianta
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
forțată să-și asume o nouă condiție. Ea se suprapune peste ființa scrisului. În sistemul de piață, ea tinde să-și creeze propriul paradis, din care, deocamdată îi exclude tacit pe scriitor și tot atât de bine... pe cititor. În exercițiul românesc postdecembrist, a tins și ea să devină un produs industrial, a disipat rețeaua de distribuție existentă, a scăzut cuantumul financiar aferent al scriitorului (care este plătit mai prost). Asigură profit tipografiilor și, eventual, editurilor. Dincolo de faptul că scriitorul român nu-i
Scrisul nu este un simplu produs de piață by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/8977_a_10302]
-
o ia, adamic, de la capăt." Evident, o astfel de față ascunsă, tenebroasă, greu asimilabilă modei, a generației '80 există și nici un studiu serios nu o poate neglija. Cu un obraz în tradiția de dată recentă și cu celălalt în viitorul postdecembrist, atât Ion Mureșan, cât și Liviu Ioan Stoiciu sau Nichita Danilov sunt nume inevitabile în tabloul poeziei deceniului al nouălea. Autori importanți, cu versuri extraordinare de multe ori, cu scrupule scriitoricești dintre cele mai puțin permisive. Dar ceea ce îndeobște nu
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
ivesc printre pietre și cărămizi lemnul câinelui, urzici, de parcă palatul lui Alecu Balș s-ar afla într-o junglă cambodgiană. Nu într-un oraș care ține tare mult - în vorbe - la statut de capitală culturală. Toți miniștrii Culturii și primarii postdecembriști, la început de mandat, dădeau asigurări că vor face și vor drege. Desigur, și actualul edil al Iașiului. Trăncăneli electorale. Nu a mișcat un deget din Casa Roset-Roznovanu înspre Casa Balș. Inginerul de la ape-canalizare, ajuns în fotoliul pe care au
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
existența (adică o funcție modestă). Scriitura, noua lui scriitură, îl refuză, fie și sub forma unei banale implicări publicistice. Are loc o transformare de profunzime a criticului, echivalentă cu o reabilitare discretă și o șansă de supraviețuire demnă. Petru Poantă postdecembrist se îndreaptă spre o sociologie culturală a provinciei, ingenioasă în reconstrucția unei atmosfere sau a coerenței unui grup, folosind totodată, într-un context nou, instrumentele criticului literar. Apar astfel, cu această "filosofie" de reconstituire a atmosferei estetice a unui grup
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
Constatam atunci (dacă am numărat bine) următoarea distribuție pe epoci: 11 creații populare, 12 titluri din literatura până la 1800, 111 opere din secolul al XIX-lea, 273 din intervalul 1901-1945, 320 de titluri din perioada 1946-1989 și 90 din perioada postdecembristă. Aceste cifre trebuie corectate prin distribuția celor 30 de titluri noi adăugate la reeditarea din 2007 a dicționarului. Nu mai am răbdare să refac investigațiile și socotelile. Am făcut tot atunci observații despre operele care lipsesc (nu le mai reiau
Banca de valori literare by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9078_a_10403]
-
nici un critic nu poate cuprinde singur, în recensământul său, oricât de vigilent și de binevoitor, toate aparițiile editoriale ale unei epoci, am putea spune că avem în cele două cărți ale Irinei Petraș o imagine completă a literaturii din perioada postdecembristă. Chiar dacă nu este așa, pentru că, obiectiv, nu se poate, cărțile de cronici literare ale Irinei Petraș sunt în măsură să ne dea o imagine cuprinzătoare a ce s-a întâmplat pe piața editorială de la noi din 1990 încoace. Autoarea nu
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]