9,035 matches
-
la un stand preocupată să-și găsească o rochie de ocazie. Este neschimbată, la fel de frumoasă, îmbracată cu jeanși mulați, geacă de culoarea paiului copt, strânsă pe talie, iar această vestimentație îi cade ca turnată, scoțându-i în evidență suplețea mijlocului,posteriorul apetisant și rotunjimea coapselor frumos scluptate. El se apropie și o salută cordial, iar ea tresare și zâmbește fugar ca descătușată dintr-un sărut, dar răspunde cu nesiguranță,parcă cu teamă, dându-i impresia că nu și l-ar aminti
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
INVITAȚIA Având o invitație Cu destinație Pe malul mării În pragul inserării, Vă spun doar o întâmplare Care uneva la mare, A început cu-n lebădoi, Si cu o lebădă, Frumoasa tare. Nu neapărat pentru povestitor, (admirându-i al său posterior,) Scuzați-mă, Nu stiu ce spun, Și nici ce simt. Mă simt om viu, Doar când ating, Ceva ce-i aparține, Un fir de păr, Sau o batistă, Lăsată “întâmplător” Să cadă, S-o am ca amintire. Eu, ca om, Mă simt
INVITAŢIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382892_a_384221]
-
facă cinste!... Din pricina vremii posomorâte, gelateria lui Beliov era aproape goală. Ne așezaserăm într-un colț la o masă rotundă, având tăblia dintr-o marmură albă cu vinișoare roz. Scaunele din jurul ei erau de metal, niște perinițe pufoase protejau însă posteriorul clienților de răceala acestuia. O chelneriță nurlie, cu bonețică și șorțuleț alb, se prezentase cu promptitudine să ne ia comanda. Pe Beliov îl cunoștea, fiindcă i se adresa mai cu seamă lui, după ce schițase o reverență prin îndoirea ușoară a
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
se revoltă și refuză să admită că ea ar fi fost posibilă. Iar atunci când o admitem, totuși, o facem sărind În cealaltă exremă, respectiv, cerându-i eroului să se comporte și să acționeze conform viziunii și exigențelor noastre edificate a posteriori. Să nu uităm Însă: dacă a judeca oamenii comuni cu măsuri excepționale este o greșeală, a judeca oamenii excepționali cu măsuri comune este o crimă! Extrem de succint și de schematic, acesta este omul care, În vara lui 323, Își așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cronicarii noștri, de exemplu, au un anume fel de a scrie, ceva Între epică și istorie, ca și când ar povesti un film care se derulează sub ochii lor. Fără considerații analitice (poate, cel mult, de factură morală), fără obișnuita perspectivă a posteriori specifică literaturii de specialitate. Ai Înțeles, sper. Ideea ar fi că, deși redactarea textului era una contemporană, În spatele lui se ghicea o altă scriere, foarte veche, un fel de reportaj-palimpsest aparținând unui martor ocular al evenimentelor. Eva avusese dreptate: erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vor expedia din vârful buzelor În derizoriul maculaturii comerciale, asupra căreia dumnealor nu catadicsesc să se aplece pen’ că s-ar compromite, mă-nțelegi; ei se ocupă de capodopere, de chestii abisale, fundamentale și național-universale, că de-aia pică mapamondu-n posterior de-atâta problematică majoră când la București apare ultimul bestseller În 350 de exemplare netto și de-aia e celebră-n orient și alte puncte cardinale literatura română cea tristă, plină de humor. Pe de altă parte, merită o cacealma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
autoritar pe fundul lui Harriet. —E timpu’ să mergem, Hats, i-a spus. —Dar, Johnny, nu pot acum, trebuie să ajut la curățenie. —Dragă, avem o masă rezervată. Am spus. Fălcile lui Johnny erau încordate, la fel și mâna de pe posteriorul lui Harriet. —Dar, Johnny, nu pot să plec așa. Trebuie să stau până pleacă toată lumea... Ei lasă, or să înțeleagă. Hai, fii fată cuminte. Tânărul pe nume Simon, acum și mai rozaliu la față decât era înainte, și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ar veni inspirația. Ce dracu’ tot spui acolo? E însurat cu Teresa Stratas, nu știai? Ai putea să te cuplezi cu Montserrat Caballé. — Cine e cântăreața de pe posterele ENO? Tom începuse să se lumineze. Aia de dimensiuni normale și cu posterior apetisant? —Lesley Jarett? — Da. Am să mă însor cu ea. Celelalte m-ar costa prea mult să le hrănesc. Nu e blondă totuși. —Trebuie doar să-și vopsească părul, a spus Tom sigur pe el. Am să insist. Sunt sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Monte Cristo). Era Într-o rochie de culoare Închisă, cu guler alb de dantelă, ea, o curvă de garnizoană arătînd ca o studentă de la Heidelberg... Apoi o zări pe ea, pe Marieta. Ședea cu picioarele Încrucișate, ca și celelalte, cu posteriorul revărsat, cu o țigară-n mînă, Într-o rochie de atlaz azuriu, numai că-n atitudinea ei, În Înfățișarea ei din lumina aceea rozalie În care părea cufundată ca-ntr-un acvariu (eterna Sirenă a marinarilor) era ceva care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Sirena Izvorului se apleacă să-și recupereze plasa ei de țichi pentru blonzi. - Freeze! Glasul lui Popa țâșni cu o secundă înaintea rațiunii. Îi plăceau teribil filmele polițiste. Țiganca nu înțelese exact cuvântul, dar forța lui o lovi direct în posteriorul umflat de fuste, făcând-o să rămână pe loc. - Nu pune mâna pe aia! Și fiindcă vraja se destrămase și țiganca era cu degetele la cinci centimetri de mașinăria diavolului blond, domnul Popa făcu o ultimă încercare, folosindu-și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
satisfacă anumite plăceri carnale ale bărbatului. De exemplu, trebuia să se așeze Într-o poziție În care organele sale sexuale să fie neapărat expuse privirii bărbatului, adică atunci când se afla cu spatele la el, cu picioarele depărtate, să se arcuiască, Împingându-și posteriorul Înapoi, sau, dacă era cu fața la el, să-și Împingă Înainte partea inferioară a abdomenului. Keiko Kataoka părea să aibă o pricepere Înnăscută pentru astfel de gesturi, Însă nu era numai atât. Acest talent era rezultatul unui efort Îndelungat, zile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
într-un abstract mai arid. De unde, atunci, stârnitorul ei interes; de unde plictiseala transcendentă a celeilalte? Pricina se întrevede ușor. Abstractul poeziei clasice e un abstract veritabil prin fondul de observații și date concrete pe care-l presupune; un abstract "a posteriori". E curios cum tocmai în țara originară a empirismului, poezia nu vrea să știe de un amestec cu realitatea vie. Mai bine: Wordsworth, americanul, a făcut dovada de ceea ce poate un "spirit pur" când se apucă să observe și să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
gurii...) O poză împreună cu scriitoarea Clara Mărgineanu: “O secundă am fost învingător în competiția cu sute de bărbați” La postarea despre volumul Mariei Almășan “Nici nu mai știu cine sunt”, tratând problematica relației bărbat-femeie, dl. Alex dă titlul insolit: “Despre posteriorul femeii”. “Se apropie sfârșitul și multe lucruri ce doream să le fac rămâne nefăcute. Printre ele, n-am murit niciodată cu femeia iubită.... Și nu am avut un cal!...”, meditează dl. Alex Ștefănescu. . Mai aveți ceva timp! Aurel Lucian Chira
ALEX. ŞI FEMEILE de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362888_a_364217]
-
pedepse și amenzi usturătoare! Printre aceste pedepse prevalează și bătaia la părțile dorsale - în public desigur - cu o nuia de rattan (o specie de bambus). În 1994, un tânăr american, Michael Fay, a fost condamnat la șase nuiele aplicate la posterior pentru furt și vandalism. Obiectul furtului erau semnele de circulație, iar vandalismul consta în stropirea autoturismelor cu spray după modelul „graffitti” din New York. Imediat, prin intervenția autorităților americane, toată acțiunea s-a denaturat într-un scandal diplomatic... dar care nu
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
când individul era el însuși și specia, susținându-și nevinovăția. Se știe, inocența se pierde numai prin intermediul vinovăției. Depărtarea inexplicabilă a lui Dumnezeu, lupta sa cu Satan, nu reprezintă pentru Iov prilejul de apărare a unui Dumnezeu bun, amenințat a posteriori de Rău (v. Dumnezeu respinge arderea de tot a lui Iov, 61-63). Probabil, trebuie să luăm în considerare ipoteza unui Dumnezeu rău, inaccesibil rațiunii, tiranic, care abandonează lumea atrocității, Locului său (v. Cartea lui Iov, Cap. 16 - Iov dovedește nevinovăția
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
de piersici. Un câine alb, mare, cât un urs, îi întâmpina în pragul ușii. - Nu-ți fie teamă! Când sunt și eu alături nu e periculos. Dă-i laba! Laba, Epicur! Câinele a întins laba dreaptă ridicându-se în picioarele posterioare. Era un uriaș alb. Mădălina i-a strâns laba. O trecuse toate apele. - Epicur? se miră fata, la noi ar însemna altceva și un zâmbet în colțul gurii îi înflori obrazul. - Mda, așa îl cheamă. E numele unui mare filozof
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 2 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360900_a_362229]
-
sărbătorească a prezentului mântuirii. Întruparea Logosului ca nemijlocire a comuniunii personale a ziditului cu neziditul, a Ierusalimului istoric cu cel ceresc, poate fi o nouă realitate existențială prin care se desființează continuitatea timpului, temporalitatea ca înrobire a „anteriorului” și a „posteriorului”, interpunându-se în timp durata unei comuniuni naturale a omului cu Dumnezeu, spre Ierusalimul cel de sus. Credința Bisericii în „viața veșnică” nu se referă la o prelungire nesfârșită și nelimitată a succesiunii temporale, ci la prezentul relației de dragoste
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
în Ierusalimul pradisiac, edenic. Întruparea Logosului ca nemijlocire a comuniunii personale a ziditului cu neziditul, a Ierusalimului istoric cu cel ceresc, poate fi o nouă realitate existențială prin care se desființează continuitatea timpului, temporalitatea ca înrobire a „anteriorului” și a „posteriorului”, interpunându-se în timp durata unei comuniuni naturale a omului cu Dumnezeu, spre Ierusalimul cel de sus. Credința Bisericii în „viața veșnică” nu se referă la o prelungire nesfârșită și nelimitată a succesiunii temporale, ci la prezentul relației de dragoste
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
202-203: „Valentina Teclici, redactoare șefă a revistei Năzuințe a Liceului „M. Kogălniceanu” din Huși și animatoarea cenaclului literar din prestigioasa școală hușană, a risipit colaborări adolescente în publicația pe care a condus-o, în presa locală, în antologii... Debutul literar (posterior celui din revista Zorile a Liceului „Cuza Vodă” din Huși, nr. 2/1968), îl găsim în pagina elevului din nr. 7/1971 a revistei Amfiteatru cu poezia Cînd plouă”: Cînd plouă / Copacii își cântăresc picăturile / Și nu se mai miră
VALENTINA TECLICI – POETICAL BRIDGES (PODURI LIRICE) de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368614_a_369943]
-
Se afișase în familie cu Râul, iar dacă nu ieșea nimic între ei, avea să suporte multă vreme de acum înainte întrebările indiscrete ale mătușilor ei, nu mai putine de șase. Privirea derutata îi căzu pe funda uriașă lipită de posteriorul miresei, sau, mă rog, de rochia ei. - O alegere interesantă, rase Râul urmărind direcția în care se uită ea. - Of, Doamne, scăpa Andrada! Urmară alaiul pas cu pas, nedespărțiți. La un moment dat, Râul o lua de mână și o
NUNTA PERFECTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350368_a_351697]
-
unul după altul. Lovită de aerul rece al nopții, se întoarse căutându-l din priviri pe Râul. Prin pereții de sticlă ai restaurantului, o văzu pe proaspătă soție a lui Andrei aplecata din mijloc, cu funda uriașă tremurându-i pe posterior, deschizând plicul și numărând banii. De ce nu se deschidea pământul în fața ei să o înghită pe loc? Simți brațul lui Râul acoperindu-i umerii. - Te pot invită la un hamburgher? - Ți-e foame și ție, nu se putu abține să
NUNTA PERFECTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350368_a_351697]
-
avem un sens pozitiv, iar pe de altă parte, un sens negativ (cu precizarea că acesta din urmă este, de cele mai multe ori, precumpănitor). Această ambivalență a muncii omului - în același timp, trudă și împlinire - ține de condiția actuală a omului, posterioară căderii în păcat. Oprindu-ne asupra Facerii, observăm că în rai omul avea o activitate anume. Creat după chipul lui Dumnezeu, a fost așezat de Acesta ca un împărat și domn al întregii lumi create, care i-a fost încredințată
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364649_a_365978]
-
și trece gradat de la scene generale la scenete minuțioase care încântă cititorul însă devin foarte importante în desfășurarea frenetică a acțiunii. Descrierile, din roman, se bazează pe probleme studiate și în ele sunt depozitate ideile. Faptele care duc la consecințele posterioare se bazează pe-o etică simplă, acțiunile oamenilor generează efectul unor cauze influențate în mod gradat. Schimbul de intersecții e prezent în roman la tot pasul întâlnind legături periferice neagresive elaborând permanent ideea că nimic din univers, și tot ce
HELENE ŞI-A SCHIMBAT IDENTITATEA! de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364938_a_366267]
-
mari iubiri parte din noi însămânțată acum amintiri punct aici în lumea materială se moare scurt mă apropii tremuri de plec să nu plângi lasă urma lunii cum desenând o poveste unde pe pereche de sâni și mai unde pe posterior ce fel de posterior ca al morăriței lui Zorba pe ochii căutători scăldați în ploaie de lacrimi sau zâmbind ca frumusețea mângâieri de gheață unde pe două trupuri în nud cum îmbrățișate la umbra unui trandafir scriu iubesc sunt iubit
LA UMBRA UNUI TRANDAFIR de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 962 din 19 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366600_a_367929]
-
noi însămânțată acum amintiri punct aici în lumea materială se moare scurt mă apropii tremuri de plec să nu plângi lasă urma lunii cum desenând o poveste unde pe pereche de sâni și mai unde pe posterior ce fel de posterior ca al morăriței lui Zorba pe ochii căutători scăldați în ploaie de lacrimi sau zâmbind ca frumusețea mângâieri de gheață unde pe două trupuri în nud cum îmbrățișate la umbra unui trandafir scriu iubesc sunt iubit și nici nu o să
LA UMBRA UNUI TRANDAFIR de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 962 din 19 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366600_a_367929]