455 matches
-
Critică din remarcabila panoramă "optzecistă" a lui Radu G. Țeposu, doar trei nume se mai mențin astăzi în perimetrul criticii de întâmpinare; și în actualitatea pe care aceasta mizează, utilizând-o creator. Fiecare dintre acești comentatori rezistând valului de dezertări postrevoluționare a apelat la o soluție care să concilieze noul context cultural cu propria natură și structură profesională. Ion Simuț a făcut pasul către istoria literară, căreia i-a atașat inclusiv cronica edițiilor, privind în ansamblu și în secțiune temporală marea
Marca inteligenței by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8675_a_10000]
-
momentului. Personal, regret că lectura Xilofonului în anul de grație 2004 îmi dezvăluie o poezie doar foarte familiară, recognoscibilă întrutotul propriei sensibilități, și că, de fapt, nu pot citi, de pildă, extraordinarul poem Plicty, cu ochiul neofit al cititorului imediat postrevoluționar. Acel cititor care (chiar profesionist fiind) remarca, jumătate încurcat, jumătate entuziast, tipul de "depoetizare" practicat de Simona Popescu, cea care își permitea să "frângă" fluxul liric prin inserturi prozaice, citate diaristice, răspunsuri de anchetă și alte strategii textuale adjudecate apoi
Escher desenează o matrioșkă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12575_a_13900]
-
temeinic, e de înțeles retractilitatea scriitorilor în a valoriza literar momentul. Se pare că, dintre toate bornele istorice memorabile, 1989 este condamnat să fie sărit, adică interpretat fie prin ce a fost înainte, fie după el. Cele mai bune cărți postrevoluționare despre aceste etape vorbesc. În sine, 1989 pare definitiv condamnat la uitare. Ori cel mult proiectat în zona resemnată a conspiraționismului. Se prea poate ca o parte a imaginarului incomplet să vină și dinspre occidentali, incapabili să înțeleagă cu adevărat
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
de un alt obiect cultural. Care poate aparține, după caz, folclorului urban, presei naționaliste, cinematografiei hollywoodiene sau lanțurilor de edituri de la noi. Desigur, cel mai palpitant dintre capitole grupează și discută minuțios ororile vehiculate în ziarele românești ale primului deceniu postrevoluționar. Iată o selecție aproape întâmplătoare și complet lipsită de echivoc. Gradațiile și nuanțele sunt - într-o măsură - ale timpului aceluia. Talentul e al lui Răzvan Petrescu: "O f.f. pasionată cititoare (39 de ani) a României Mari din Slobozia trimite o
Proza cea mai scurtă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8440_a_9765]
-
e evocat tot mai rar. Veniți de curând spre literatură, intrați de curând în biblioteci, tinerii nu-l aud și n-au cum să afle ce pierd. Totuși, în primii doi, trei ani după 1990 când, potolindu-se întrucâtva vâlvătaia postrevoluționară, literatura a fost redescoperită și au început totodată să se producă redistribuiri pe scara de valori, Lucian Raicu, aflat dinainte foarte sus, a mai urcat. Atunci, Radu Petrescu își consolida poziția pe care îl aduseseră în sfârșit optzeciștii, Costache Olăreanu
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
posibilă abordare, de natură morală, nu mă convinge. Fănuș Neagu a fost orice altceva decât un formator de opinie. Opinii, de fapt, nici n-a prea avut. Reacțiile lui erau spontane și se fondau pe generozitate sau idiosincrasie. Publicistica lui postrevoluționară ne dezvăluie un pamfletar acid și injust, dar inconsistent. Avea, cum se spune, gură slobodă, și acesteia, în primul rând, i s-au datorat toate nedreptățile cu care i-a gratulat pe mulți. Sunt și aici destule asemenea accese de
Caietele Princepelui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3622_a_4947]
-
pădurea de macarale, Ed. DaKino, București, 230 p), decât acum, la aproape douăzeci de ani de la revoluție. Fiindcă, pentru a aduce un fenomen istoric în amintire, este nevoie de o minimă distanțare de el. Iar dacă universul romanului este unul postrevoluționar, personajele care îl populează sunt reprezentanții unei perpetue tranziții, ce pare să se repete, aidoma unei spirale, la nesfârșit. Așadar, ne aflăm în 1992, an în care regizorul francez Alain Basile Carlasse vine în București pentru a monta la TNB
Pierdut în tranziție by Bogdan Miahi Dascălu () [Corola-journal/Journalistic/7129_a_8454]
-
celorlalte. Detaliile ce-i trasează caracterul, limbajul, într-un cuvânt întreg felul lui de a fi, conving și dau romanului o notă de realism. În ciuda discrepanței vizibile dintre ce spune și cum spune Dan Chișu, romanul prezintă drama societății noastre postrevoluționare, în care toți actorii, cei plecați în străinătate, cei rămași aici ori reprezentanții sistemului comunist, sunt obligați să trăiască în uriașa pădure a macaralelor, ce îi înconjoară la tot pasul. Și nici nu mai interesează dacă personajele au sau nu
Pierdut în tranziție by Bogdan Miahi Dascălu () [Corola-journal/Journalistic/7129_a_8454]
-
rămas din cele multe visate atunci, la începutul anilor ’90. Astăzi, membrii colectivului de redacție, alături de ceilalți colegi și de toți prietenii apropiați, vor închina o cupă de șampanie pentru a sărbători așa cum se cuvine aniversarea celui mai vechi săptămânal postrevoluționar și, totodată, publicația cu cel mai mare tiraj din vestul României. În aceste momente de bucurie, nu putem uita nici o clipă că toate realizările și succesele le-am dobândit grație aprecierii cititorilor. Suntem conștienți că vom putea continua să existăm
Agenda2005-07-05-general1 () [Corola-journal/Journalistic/283382_a_284711]
-
fundalul risipirii tuturor iluziilor anterevoluționare, cei care au murit în timpul evenimentelor din decembrie 1989, cu sufletul plin de luminoasă speranță, se dovedesc, în negura spirituală a zilelelor noastre, a fi răsfățați ai sorții. Imaginîndu-și care ar fi putut fi destinul postrevoluționar al unei fete inocente, ucise în timpul represiunii din 21 decembrie 1989, Sabin Carp ajunge să-i invidieze destinul: "O vedeam aruncată pe un maidan, tăvălită, terfelită, învinețită, maculată, ireversibil distrusă. Din fărîmele ființei ei nu s-ar mai fi putut
Călare pe două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14083_a_15408]
-
am fost prieteni“, spune Placido Domingo, într-o selecție „Contemporani despre Ioan Holender“ pentru cartea „De la Timișoara la Viena“, scrisă de directorul de la Staatsoper. Ioan Holender a iubit Timișoara, în anii în care „trăia cu plăcere“ în acest oraș. Anii postrevoluționari l-au readus pe cel mai bun director al operei vieneze la plimbare pe Corso-ul timișorean. Ioan Holender: De la Timișoara la Viena. Editura Cuvântul, București, 2005. Preț: 33,00 lei. Nume de cod: Graal Apariția, în urmă cu peste
Agenda2005-39-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284249_a_285578]
-
dintre informatorii cu patalama ai regimului, îi oferă lui Jean Mathieu o educație pur galică. Toate aceste date confidențiale se desprind din fondul de scrisori alcătuit de Iovan în finalul Ultimelor însemnări. Și ele nu sunt singure. În perioada deschiderii postrevoluționare, intrigat de mitul familial conservat în jurul tatălui său, cetățeanul francez Jean Mathieu Zilverstein călătorește într-o Românie bulversată de tensiunile mineriadelor pentru a oferi cuiva, oricui, fotocopiile tuturor scrierilor tatălui său. Are nenumărate tentative de contact cu elita culturală a
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
poetice), numele lui Dan Sociu e în continuare asociat minimalismului cotidian pe care l-a practicat la început (în Borcane bine legate, bani pentru încă o săptămână și, trei ani mai târziu, în Cântece eXcesive). Într-un articol dedicat poeziei postrevoluționare, Mircea Cărtărescu tot așa îl înregistrează: ca pe cel mai talentat exponent al acestei direcții. Descrierea e corectă doar până la un punct. Evident, chiar de tot nu se putea schimba Dan Sociu într-un deceniu. Numai că, plictisit el însuși
În arcane de pădure by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2797_a_4122]
-
prin ele autorul încearcă o desprindere de Amazon-ul debutului său, un volum dens și elaborat, vizionar și ceremonial în egală măsură. Amazon părea chiar, la scară, un fluviu colectând într-un același debit aspectele realității înconjurătoare și fantasmele personale, sordidul postrevoluționar și metaforele dintotdeauna. Ceea ce acolo era captat și adăugat, integrat și topit într-un discurs fluvial, dar extrem de bine controlat, este aici dispersat și ilustrat în mai multe registre lirice. Dacă termenul n-ar fi căpătat prin uzaj o semnificație
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
azi. Justificativă prin contraste, cartea Elvirei Sorohan acordă parcă o mai mare importanță contemporanilor suficienți, rău intenționați, obtuzi, diagnosticați cu "psitacism" etc. decît lui Călinescu însuși. În loc de un veritabil Călinescu "par lui-meme", avem aici aproape un pamflet dedicat neinspiraților "condeieri" postrevoluționari. Proletcultismul de ieri față-n față cu proletcultismul de azi. Așa să fie oare? De unde pornesc revolta și supărarea comentatoarei? Nu cumva dintr-o greșită înțelegere totuși a mișcărilor literaturii după o perioadă extrem de fixă și nepermisivă? Valurile de revizuiri
În apărarea lui Călinescu? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/8122_a_9447]
-
într-un gen. Dacă, înainte de 1990, cadrul cenzurii oficial desființate dădea un anumit desfășurător literaturii, lăsând câteva culoare de evoluție poetică și prozastică (erau preferate și uneori solicitate, din motive lesne de înțeles, poezia abstractă și romanul „obsedantului deceniu”), libertatea postrevoluționară își arată efectele structurale. Să enumerăm câteva: o paletă extrem de largă a formulelor artistice; spargerea „frontului” literar și atomizarea vieții culturale; distribuirea autorilor într-un câmp ideologic cu toate nuanțele cromatice; ștergerea sau atenuarea diferențelor între literatura scrisă în țară
Două epoci by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3919_a_5244]
-
în fine, beneficiarii uzurii „optzeciste” în navete și în lecții predate în glodul Patriei, simultan cu scrierea unor cărți racordate la postmodernism. Când spun „suntem”, nu vorbesc în numele „tinerilor”, nici în cel al unei anumite generații. Practic, întreaga epocă literară postrevoluționară (la care participă autori din toate generațiile) datorează ceva esențial celor care au amprentat epoca anterioară: continuitatea. Lucrurile nu au început de la zero, în ianuarie 1990; și bibliotecile nu au fost goale atunci, sau umplute exclusiv cu maculatură ideologică. Mi
Două epoci by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3919_a_5244]
-
simbolică", pare să fie pariul lui Sorin Stoica. Un pariu la vedere, făcut și reînnoit la fiecare text. Indiferent de subiect, de regim (reportericesc, confesiv, analitic, epic) și de perioada istorică dată ("anii optzeciști ai copilăriei mele", respectiv trecutul apropiat, postrevoluționar), autorul caută interfața dintre mediul socio-istoric, cu presiunile și provocările sale, și registrul de manifestare al individului pus în contexte și situații inedite. Un capitol aparte va fi, de aceea, călătoria conaționalului nostru în străinătate, o aventură în toată puterea
Marcă înregistrată by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8330_a_9655]
-
instalarea comunismului în România și aproape vârstnici la căderea regimului. Știind foarte bine, pe pielea lor, ce a însemnat "etica și echitatea socialistă", ei nu pot totuși să nu se arate perplecși când văd ce se întâmplă în jur. Spectacolul postrevoluționar li se pare, celor mai mulți dintre bătrânii de astăzi, de neînțeles. Ceva plasat între sordid și grotesc. Frecându-se la ochi, ajung să-și aducă aminte cu nostalgie de vechiul regim, suprapus tinereții și maturității lor și în care exista, luminoasă
În țara simulacrelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9161_a_10486]
-
stilistica a fost destul de largă, pînă la variantele extreme comunismul și fascimul) și destui sînt și astăzi cei convinși că politica nu poate fi gîndită în afara termenilor acestui binom maniheist. Firește la nivelul vieții politice (chiar și în peisajul autohton postrevoluționar) au existat grupuri care se autodeclarau "a treia cale", dar care nu au convins niciodată că ar fi o alternativă viabilă la bipolaritatea stînga vs. dreapta, iar membrii lor au sfîrșit adesea lamentabil prin afilierea, în schimbul unor posturi călduțe, la
Fascinația terțului inclus by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10569_a_11894]
-
publicate și alte titluri, la "Eminescu", Univers, Viitorul Românesc, Apostrof. Dar o ediție recuperatoare și critică de Opere, cum este cea de față, gândită deopotrivă cronologic și ca un ansamblu, a apărut abia după moartea scriitorului. Momentul de maximă expunere postrevoluționară pentru atât de ambițiosul și, în definitiv, atât de ghinionistul autor a fost unul cinematografic. În aprilie 1995 a avut loc premiera filmului , cu scenariul, regia și producția de Lucian Pintilie, după Salata, partea a unsprezecea din Cronică de familie
O vară de neuitat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7952_a_9277]
-
puternic poseda, voință de parvenire, cu carul. Nici măcar nu se putea spune că era prost - firește, în comparație cu analfabeții din jurul lui Pingelică. Să mai facem un pas, trecând peste decembrie 1989. Nu știu ce-a făcut Mona Muscă în primii ani postrevoluționari, cel puțin până la înființarea Partidului Alianței Civice. Pe Năstase, în schimb, îl regăsim în primele rânduri ale puterii: ministru de externe, fiu favorit al lui Iliescu, mare sforar în interiorul partidului de extracție comunisto-kaghebistă. Fără nici o piedică, el continuă o carieră
Tandemul securist-turnător by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10341_a_11666]
-
chiar coloana lui vertebrală, le percepeam înainte mai mult ca aspecte ficționale, cu o funcție pitoresc-epică: accidente în lumea solară a cărții, episoade neplăcute, dar, cumva, la marginile moromețianismului triumfător. Or, lucrurile stau exact pe dos și abia epoca nouă, postrevoluționară și, orișicât, capitalistă ne îngăduie să înțelegem realmente figura și măreția lui Moromete. Aceasta din urmă apare nu din autopropulsarea personajului într-un empireu al liniștii suprafirești, din survolul său pe deasupra problemelor ,mărunte" ale vieții; ci, dimpotrivă, dintr-o abordare
Marele singuratic - I by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11344_a_12669]
-
Paralela 45, cărțile lui Dimov erau de negăsit în librării. Dacă facem abstracție de corespondența cu prima soție, îngrijită, la Polirom, de Corin Braga). Or, memoria unui autor se întreține și prin reeditări. Am discutat, chiar aici, câteva dintre antologiile postrevoluționare din poezia lui Mircea Ivănescu, toate însoțite de studii introductive serioase și, intelectual vorbind, pluraliste. Dimov n-a beneficiat de un asemenea cult. Șansa lui e să reintre în circuit deodată și cu totul. Printr-o ediție critică și, pe cât
Măștile lui L.D. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4318_a_5643]
-
malefică ale acestui Infern modern ne apar profund caracteristice pentru regimul comunist, sfîșiind orice iluzie cu privire la bunele intenții, la idealul pozitiv cu care a cutezat a se orna acesta. "Lagărele, scria Soljenițîn, nu sînt numai fața ascunsă a vieții noastre postrevoluționare, anvergura lor le-a făcut să fie nu numai chipul, nu doar o latură, ci, fără îndoială, inima însăși a evenimentelor. în puține domenii s-a manifestat această jumătate de secol cu atîta consecvență cu sine pînă la capăt". Iar
în Infernul cu prelungire by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10174_a_11499]