349 matches
-
fost niciodată reeditate. Din fericire, Dimitrie Vatamaniuc a preluat ediția critică Ioan Slavici, întreruptă de dispariția lui Constantin Mohanu. Și a făcut-o printr-un volum care echivalează cu o revelație de proporții. Afirmația lui Iorga, din 1903, referitoare la postumele eminesciene depuse la Academie de către Maiorescu în 1902, se potrivește și ediției de față. , dintre filele îngălbenite ale unor colecții de ziare nemaicitite de nimeni. Un Slavici care contrazice, în primul rând, imaginea de „scriitor poporan”, aflată în uz și
Un nou Slavici apăru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5637_a_6962]
-
futil și derizoriu al fugii sale de acasă. Această perspectivă desprinsă parcă dintr-un filtru origenian al „lecturii” universului, sprijinită pe generozitatea viziunii pencilensiene și îmbogățită mai târziu cu lecturi din Dostoievski, va face carieră în câteva dintre textele - unele postume - reprezentative pentru estetica „ultimului” Steinhardt: Secretul „Scrisorii pierdute”, unde respinge teza unei lumi „infernale” la Caragiale în favoarea unei viziuni exaltate și care pleacă de la teoria „machiavelismului relativ” ca să ajungă apoi la apologia creștină a împăcării și a iertării, virtuți specifice
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
vis, copilărire ironică și creatoare a cuvintelor) pot la fel de bine să fie aplicate și altor texte, precum Alice în țara minunilor și continuarea Prin oglindă, sau mai vechiul Tristram Shandy, ca să luăm doar câteva exemple din literatura britanică. Sinucidere literară Postumele lui Jean-Lorin Sterian sunt o carte paradoxală, și nu pentru că autorul sare, metaforic vorbind, peste propriile antume, ci pentru că pretinde, la modul teribilist, să comită prin aceasta un act de „sinucidere literară." Or, îți trebuie, înainte de toate, o reputație literară
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13814_a_15139]
-
și cinic, din care răzbate mai degrabă spiritul de frondă decât deziluzia tăcută, lipsită de spectaculos, a autenticului sinucigaș, fie el și unul literar. n Radu Lupan, Proust / Joyce: anticipări, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2002, 177 pag. Jean-Lorin Sterian, Postume, Editura Almatea, București, 2002, 164 pag.
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13814_a_15139]
-
le lipsește acea linie de oscilație care, trecută în mintea cititorilor, ia forma unei reacții de durată. În această privință, debutul lui Petre Pandrea nu numai că a avut loc foarte tîrziu, dar pe deasupra a inaugurat o carieră cu totul postumă. Mai precis, Pandrea e un înviat din morți al cărui destin literar începe în 2000, odată cu publicarea Jurnalului mandarinului valah la Editura Albatros, o carte atestînd flegma unui spirit malițios, la care vitriolul sufletesc se îmbină cu ascuțimea intelectului. De
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
Șt. C.: Important este modul cum se naște ideea; restul devine o chestiune de efort. Apariția ideii constituie, pentru mine, un fenomen inexplicabil, cel mai adesea îndatorat hazardului. Bunăoară recitirea poeziilor lui Eminescu în ediția Murărașu, care nu mai separă postumele de antume, mi-a revelat pe neașteptate recurența cîtorva termeni, prezenți în cvasitotalitatea textelor. Și cred că nu ajunsesem cu lectura departe cînd acest adevăr mi s-a impus cu stringență, oferind busola viitorului studiu. în cazul lui Pygmanolion, ideea
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
acestei echivalări a poeziei cu travaliul continuu asupra textului. Opera poetică se compune din cele patru volume antume - celor trei citate anterior li se adaugă Guillaume poetul și administratorul (1983) -, un set de antume publicate în reviste, ca și 12 postume. Dintre acestea ultimele, cea intitulată astfel e percepută lumea trece drept poezie numai prin prestigiul de a fi fost publicată în grupajul amintit din Manuscriptum. Altminteri, e mai degrabă o însemnare cu caracter eseistic, arbitrar așezată în pagină, ceea ce a
Opera lui Virgil Mazilescu, într-o nouă ediție by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3247_a_4572]
-
arbitrar așezată în pagină, ceea ce a putut da iluzia poemului. Ediția nu este una critică, prin urmare notele și comentariile lipsesc. Nu se precizează când și unde au apărut poeziile care nu figurează în volume (în număr de 23) sau postumele, după cum nu sunt prezente nici notele bibliografice ale volumelor în sine. Editorul a intenționat, în chip evident, o ediție - preiau formula lui Marin Preda - artistică, axată pe reproducerea corectă, actualizată ortografic, a poeziei lui Mazilescu și pe receptarea ei critică
Opera lui Virgil Mazilescu, într-o nouă ediție by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3247_a_4572]
-
asigura operei lui acea durată culturală pe care i-o prevedea Eugen Ionescu. Chiar și după 1966 persistă totuși o anume reticență sau timiditate a criticilor în a denumi prozele lui Blecher romane, fapt determinat și de apariția ultimei scrieri, postume, Vizuina luminată în 1971. Acest prim moment de receptare critică a lui Blecher, de efervescență exegetică și de interes pentru destinul scriitorului, va fi urmat de o lungă perioadă de uitare și tăcere, întreruptă în 1966 de Ovid S. Crohmălniceanu
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
Fofiu), La philosophie de la maladie (Mihaela-Gențiana Stănișor), Deux lettres inédites de Cioran ŕ Joan Marín Torres, Présentation de la Lettre d'Henry Corbin ŕ Emil Cioran (Eugčne Van Itterbeek), Lettre d'Henry Corbin ŕ Emil Cioran. Cînd e vorba de memoria postuma a operei lui Cioran, Capitala României se mută automat la Sibiu. Iată de ce se cuvine să sperăm că, în 2011, Centenarul lui Cioran va fi un eveniment de proporții europene.
Istoria unei reviste by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7286_a_8611]
-
e vorba despre tot și toate, dar mai ales despre lumea literaturii românești. Titlul dialogului anunță, ca un preludiu mustos, umoarea conținutului: "Am fost prost, prost, prost și, deodată, pac!..." Cronicarul redă fragmentul în care Emil Brumaru povestește cum, citind postumele eminesciene, s-a convertit la poezie: "Domnule, la mine a fost o chestie ciudată. Eram prin clasa a șasea, sau așa ceva, cînd au apărut postumele lui Perpessicius. Mai înainte fuseseră antumele; atunci, după o lungă pauză, postumele. Era o carte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8545_a_9870]
-
prost, prost și, deodată, pac!..." Cronicarul redă fragmentul în care Emil Brumaru povestește cum, citind postumele eminesciene, s-a convertit la poezie: "Domnule, la mine a fost o chestie ciudată. Eram prin clasa a șasea, sau așa ceva, cînd au apărut postumele lui Perpessicius. Mai înainte fuseseră antumele; atunci, după o lungă pauză, postumele. Era o carte care costa 25 de lei. Timp de-un an am stat cu cartea aia la cap și am citit numai Eminescu. Îl știam aproape pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8545_a_9870]
-
povestește cum, citind postumele eminesciene, s-a convertit la poezie: "Domnule, la mine a fost o chestie ciudată. Eram prin clasa a șasea, sau așa ceva, cînd au apărut postumele lui Perpessicius. Mai înainte fuseseră antumele; atunci, după o lungă pauză, postumele. Era o carte care costa 25 de lei. Timp de-un an am stat cu cartea aia la cap și am citit numai Eminescu. Îl știam aproape pe de rost. Era la mine, în gazdă, un văr, care mă lua
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8545_a_9870]
-
și i-l puse sub nas. Acela rămase vrăjit. Era planul și prospecțiunea mausoleului, reduse la minim prin fotografie, așa cum obișnuia Ioanide. - Uite-ți casa, zise arhitectul. În culmea fericirii, exultând din toată fața, înduioșat de a face o bucurie postumă fostei sale neveste, Hagienuș sorbi cu ochii fotografia, apoi o trecu și celorlalți, care o admirară. Pomponescu însuși avu bunăvoința de a găsi proiectul foarte impresionant și de gust și felicită pe Hagienuș de achiziție. Însă Ioanide întinse, spre spaima
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
I, 1970 și partea ÎI, 1971; - Curs de drept penal, partea specială - 1975; - Drept penal, partea specială - 1983; - Medicină legală. Definiții și interpretări - 1996 (în colaborare) - Drept penal român, partea specială edițiile din 1996, 1999 și 2001 (în colaborare). Publicarea postuma a lucrărilor sale, precum și amintirea cu respect a numelui său de multe generații de studenți și practicieni din domeniul juridic, dintre care mulți au învățat și absolvit după dispariția să, este măsură cea mai corectă a valorii unei unei vieți
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93304]
-
îți mai rămâne ca să-ți măsori mormântul (III 2). De altfel, poate nu e întâmplător că Alecsandri l-a inclus pe Postum printre personajele sale. Fântâna Blanduziei stă, parcă, sub semnul odei II 14, care se deschide cu versurile : Hei, Postume, Postume, -n aprigă fugă/ se spulberă anii și-n van e-orice rugă,/ căci nici bătrâneții ce vine grozavă,/ nici morții nenfrânte n-aduce zăbavă . Ironic, Macedonski, luat drept model al personajului Zoil - după cum atestă, de pildă, scrisoarea lui Alecsandri
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mai rămâne ca să-ți măsori mormântul (III 2). De altfel, poate nu e întâmplător că Alecsandri l-a inclus pe Postum printre personajele sale. Fântâna Blanduziei stă, parcă, sub semnul odei II 14, care se deschide cu versurile : Hei, Postume, Postume, -n aprigă fugă/ se spulberă anii și-n van e-orice rugă,/ căci nici bătrâneții ce vine grozavă,/ nici morții nenfrânte n-aduce zăbavă . Ironic, Macedonski, luat drept model al personajului Zoil - după cum atestă, de pildă, scrisoarea lui Alecsandri către
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mine, mereu În sufletul meu, pașii tăi... Îți văd mâna și pe masura ce Imi plimb ochii pe ea, mâna-ți crește, mă orbește, iar din unghiile tale sentimentele renasc, sincere și clare, asemenea ramurilor de malin. Apoi Îți văd gură. Melodie postuma a conturului buzelor tale! Râzi? Hai, râzi! Și cerul e atat de senin, și mâna ta, si briză lacului, si umbră pasului tău... 117 În noapte Îți strecori brațul peste brațul meu și Îmi șoptești În ecou: ,,Carul cu poeți
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
-se a vieții ...). Însă versul acesta trebuie interpretat în contextul dramaticei întrebări asupra adevăratului sens al vieții, asupra valorilor ce trebuie astfel trăite încât insul să învețe „Cum viața preț să aibă și cum moartea s-aibă preț” (Scrisoarea V). Postuma citată, ca și variantele Ca o făclie... și Urât și sărăcie (toate datând din 1879), marchează un moment definitoriu pentru meditația unui moralist care putea fi, ca oricare bărbat tânăr, mai mult sau * Dulcea mea Doamnă/Eminul meu iubit. Corespondență
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
publicului aceste versuri. În schimb, imaginea mamei biologice, pe care o pierduse nu demult, este prezentă în elegia O, mamă... (tipărită în 1880). Cele două chipuri feminine evocate aici, mama și iubita, sunt prezențe complementare și nu concurente, ca în postuma Pierdută pentru mine zâmbind prin lume treci: „Pe maică-mea, sărmana, atâta n-am iubit o...”; „A mamei amintire eu unu-n stare-am fost / Să ți-o sacrific ție...” Altfel spus, dacă mama l-a născut, iubita este femeia
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
-se a vieții ...). Însă versul acesta trebuie interpretat în contextul dramaticei întrebări asupra adevăratului sens al vieții, asupra valorilor ce trebuie astfel trăite încât insul să învețe „Cum viața preț să aibă și cum moartea s-aibă preț” (Scrisoarea V). Postuma citată, ca și variantele Ca o făclie... și Urât și sărăcie (toate datând din 1879), marchează un moment definitoriu pentru meditația unui moralist care putea fi, ca oricare bărbat tânăr, mai mult sau * Dulcea mea Doamnă/Eminul meu iubit. Corespondență
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
publicului aceste versuri. În schimb, imaginea mamei biologice, pe care o pierduse nu demult, este prezentă în elegia O, mamă... (tipărită în 1880). Cele două chipuri feminine evocate aici, mama și iubita, sunt prezențe complementare și nu concurente, ca în postuma Pierdută pentru mine zâmbind prin lume treci: „Pe maică-mea, sărmana, atâta n-am iubit o...”; „A mamei amintire eu unu-n stare-am fost / Să ți-o sacrific ție...” Altfel spus, dacă mama l-a născut, iubita este femeia
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și una de nopți. În fond, ar trebui să iei cărțile pe care să le tot recitești fără să îmbătrânești. Și dacă aș avea și timp și aș vrea să nu-mi uit limba, eu aș lua un Eminescu, cu postume cu tot, un Caragiale, și m-aș lua în fugă și pe mine. Sub braț cu Ion Creangă. Te rog să lași, pentru final, o poezie de-a ta, dintre cele pe care le mai descifrezi dintre manuscrisele tale vechi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
acasă, ești genială, nu ți-am spus, ce mai vrei, nu-ți ajunge?/ lasă-ne pe noi cel puțin să ne vedem publicate creațiile cât suntem încă în viață/ noi care nu avem nici o șansă de-a ne vedea publicate postumele/ tu ai tot timpul în față, operele tale pot să aștepte/ oricum ele sunt scrise pentru totdeauna/ fie că le publici acum sau peste o mie de ani/ valoarea lor rămâne aceeași.../ nu te putem lăsa să ieși la lumină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
unele primitive și ascetice, altele ale Renașterei libertine, multe ale tor-turei moderne de a ,,exprima". Mai toate își vădeau valoarea în reproducerea de mare artă grafică și în numele, necunoscut vulgului, al artistului, totuși celebru în cercul restrâns al amatorilor de postume prețioase. Subt forma asta de colecționar și diletant apăruse doctorul întîi lui Mini, pe când nu-1 cunoștea decât din refrenul "Rim" al bunei Lina. Pe atunci nu-i mutase catedra la București. își anunțase de o vacanță sosirea și o telegramă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]