1,960 matches
-
acorde vreun credit lui Evelyn Underhill, deși, precum se vede, i-a fost mult mai fidel decât colegul său de la București. Aceasta explică însă acel avertisment „nepublicabil “ pe care îl pusese pe prima pagină a manuscrisului: nu voia să pățească postum ceea ce el însuși îi făcuse lui Nae Ionescu. Recenzia lui Zevedei Barbu a fost folosită de prietenul său politic Lucrețiu Pătrășcanu într o conferință ținută la 18 ianuarie 1945 în aula Fundațiilor Regale și publicată imediat în revista Viața românească
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
totuși, un termen de restituire. „Dar nu vă faceți probleme, puteți să-l țineți cât aveți nevoie!” Drăguță și înțelegătoare doamna Elise Bacinski! Îi mulțumesc și îi promit să nu o dezamăgesc în ce privește „misia” mea asumată, de eventual editor altextelor postume rămase de la bătrânul scriitor basarabean. Deschid caietul pe la mijloc (am obiceiul să fac un fel de sondaj înainte de a începe să citesc o carte) și dau de un pasaj ce îl prezintă pe Domnul R. ca fiind obsedat de corpul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
viața omenească are o solie pe care noi nu o cunoaștem? Din acest motiv nu suntem datori să binecuvântăm poetic viața? Ca atare, soluția cea mai "înțeleaptă", formulată după îndelungul periplu prin civilizațiile lumii, rând pe rând pradă morții, din postuma Memento mori, este Poezia, chiar dacă este numai o picătură de nemurire: Din aghiazima din lacul ce te-nchină nemuririi, E o picătură-n vinul poeziei ș-a gândirii: Dar o picătură numai. Decât altele ce mor Ele țin mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
începând cu Mortua est!, care sfârșește cu declararea absurdului morții și, de aici, ateismul continuând apoi cu Rugăciunea unui dac, unde are loc condamnarea și renunțarea la existența umană, spre admirația superlativă a lui Emil Cioran. La un alt pol, postuma Bolnav în al meu suflet, postulează spaima de existență, teama de a reveni identitar, iară și iară, pe toată rostogolirea veșniciei. Iar răul este condamnat într-o serie de postume, mai ales în Confesiune, odată cu demiurgul, care pare că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
-și vedea ridicată mănăstirea "cum n-a mai fost alta"; iar suferința metafizică din Luceafărul, constă în faptul că Hyperion nu poate reface, prin unirea lui tu cu eu, unitatea primordială din preludiul creației, așa cum scrie Eminescu într-un fragment postum. Conștiința acestui eșec este admirabil exprimată la a doua coborâre a astrului: "Cum el din cer o auzi,/ Se stinse cu durere./ Iar ceru-ncepe a roti/ În locul unde piere." Cele trei poeme sintetizează suferința universală: a omului, a eonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în lume ? Tu chip zâmbitor,/ Trăit-ai anume ca astfel să mori?/ De sens e într'asta, e-ntors și ateu"-; continuă cu radicala renunțare la viață din Rugăciunea unui dac, cu demascarea neputinței demiurgului și a răului esențial lumii, în postumele Confesiuni, Demonism, Mureșanu, apoi cu imposibilitatea unirii dintre lumea Cătălinilor și sfera hyperionică, în Luceafărul, pentru a culmina cu spaima de a exista din Bolnav în al meu suflet: imposibilitatea de a ieși din ciclicitatea existențială, odată ce ai avut neșansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
schimbat vipia și tihna siestei din Huzurei cu ploile și ceața din Londra. Viața bate cartea? Da, pentru o zi-două, pentru că Țăndărei tot Huzurei (de la "huzurit", nu-i așa?) rămîne: acolo, în ficțiunile unui prozator care, în ultimul roman, tipărit postum, predă și o lecție de istorie: a anului 1917, în carte, repetîndu-și straniul interludiu, cum îl numește, azi: "Peste cîțiva ani, bîjbîiala asta va fi o lecție de istorie. Va fi scris acolo ce s-a întîmplat și de ce, cine
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
de un Pirgu al Clujului, se arată dezgustat de "râsul gros al lui Caragiale". Tot el, reflectând la schimbarea vremurilor, constată că cele de acum "l-au întronat (pe Caragiale, n.m.) poate pentru prima dată, cu adevărat, în cariera sa postumă" drept "mare scriitor". E un scriitor bun, concede Mârzea, "un eminent farsolog", "dar cam... primitiv". Sigur, sunt părerile personajelor, dar se potrivesc până la suprapunere cu ceea ce susținuse creatorul lor în mai multe rânduri și mai direct decât oriunde în interviul
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
teribilă dacă luăm seama că acesta e fost destinul din postumitatea imediată a cele mai strălucite minți dintre cîte a trăit pe aceste tărîmuri pare-se, totuși, românești. Însă nu avem de ce să ne indignăm prea tare de meschina întîmplare postumă, întrucît ființa poetului se sustrăgea deja vicisitudinii ingrate a oamenilor, mutîndu-se definitiv în cuvintele operei. E adevărat însă, că ceea ce s-a întîmplat atunci într-un sens propriu mai apoi se repetă mereu în sens figurat, fiincă potăile mici, animalele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]
-
Nu prin negație sau prin răsturnare, nu prin denunț scientist sau prin demitizare brutală, ci prin relativizarea subtextuală a unui "complex periferic" de care au suferit & profitat - în cantități egale - autori ca Ion Vinea, Tristan Tzara, Benjamin Fondane sau pleiada postumă de comentatori entuziaști ai lui Urmuz. O altă variantă - în optica mea, mai credibilă decât cea dintâi - vine tocmai din curajul rarisim al lui Paul Cernat de a aborda, cu toată seriozitatea, o mișcare, să spunem așa, inabordabilă prin definiție
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
îi sunt consacrate lui V. Voiculescu, zeul tutelar al autorului, reliefând înaltul nivel estetic atins de lirica lui și evocându-i sfârșitul tragic, târât prin închisori de către slugile aceluiași comunism feroce și mort în singurătate și sărăcie. Sunt elogiate edițiile postume apărute din opera lui, mai ales cea integrală, realizată de Roxana Sorescu. Unul dintre portretele destul de rare ale volumului Prima pagină este acela care-l înfățișează pe Vladimir Streinu, văzut ca "cel mai rafinat critic de poezie": Se impunea prin
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
acordeze și lira pentru timpanele delicate, dar și să-și aștearnă loviturile biciului pe spinările solzoase și tuciurii ale celor care l-au transformat pe Brâncuși fie într-un SRL cu aspirații internaționale, fie într-un furnizor neobosit de pietre postume, una mai caraghiosă decît alta. Ca poet, Barbu Brezianu vine direct din ambianța literară a lui Ion Barbu. Avîndu-l ca profesor de matematici în clasele de liceu, Barbu Brezianu s-a bucurat nemijlocit de îndrumarea celebrului poet, însă barbianismul său
Stingerea lui Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8872_a_10197]
-
ca intertext. Nu-l are, n-am auzit prea multă lume citînd amestecat din Balada unui greier mic sau din Balada chiriașului grăbit, sau din Rapsodii de primăvară, deși toți, undeva, le-avem în minte. N-a avut nici succesul postum al altui minor din tabăra "adversă", Minulescu, amestecat în stanțe postmoderne. Recitirea poeziei lui rămîne, deci, un mariaj de curiozitate istorică și întîmplare. Baladele vesele și triste sînt, însă, exerciții de poantă melancolică, pe care modernismul le va respinge în
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
este dus exact acolo unde a vrut autorul, chipurile, sincer în autocritica lui. Nimic din aceste jocuri scripturale cu falsă adresă nu transpare din filele de Jurnal scrise de Sorin Stoica și editate după moartea tânărului autor. Acest prim volum postum, subțire tipografic, reunește notații, articole, mesaje pe care Sorin Stoica le-a trimis prin poșta electronică unor prieteni, în ultimele luni ale vieții sale (mai-decembrie 2005). Există deci mai mulți destinatari, ca și cum scriitorul ar fi vrut să nu rămână cu
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
cu Poetul Național și nu să se termine". Logic! Nu știm, vorba autorului, dacă opțiune "este mai de interes și de folos", dar ne e teamă că, tămîiat de asemenea exegeți și admiratori, Eminescu trebuie să facă față unui destin postum dificil. în schimb, același număr al Daciei literare cuprinde texte extreme de interesante, imediat ce depășim zona aniversărilor festive. Sorin Alexandrescu, într-un dialog cu Valentin Talpalaru și Călin Ciubotari, ne oferă date inedite despre Mircea Eliade și despre relația cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9898_a_11223]
-
Dana Pîrvan-Jenaru Anul 2006 a fost pentru Mihail Sebastian un an fecund, anticipând centenarul nașterii scriitorului. Cel mai important succes înregistrat anul trecut îl reprezintă, fără îndoială, premiul postum Geschwister School, acordat la München în memoria studenților Sophie și Hans School, executați de regimul nazist în 1943, pentru Jurnalul tradus în 2005 în limba germană, în timp ce pe plan național, Editura Humanitas a reeditat volumele De două mii de ani și
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
și sugestii noi, bazate pe meditații și concluzii personale, axate pe o problematică variată. Recent, Maria Cogălniceanu a publicat o interesantă culegere bilingvă, româno-franceză, Istrati după Istrati, la Editura Limes din Cluj-Napoca, scoțând la lumină documente inedite referitoare la permanența postumă a scriitorului în conștiința exegeților și admiratorilor săi din România și Franța, ca și din alte țări, documente descoperite în Arhivele Naționale Române. Direcția județeană Brăila, traducerile în limba franceză fiind realizate de Ștefania Gârbă. Din aceste documente aflăm, de
Panait Istrati în posteritate by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9939_a_11264]
-
are justificarea ei: cînd urci ștacheta foarte sus, ea se transformă implicit într-o ghilotină ce invită la decapitări simbolice. Dar privită din perspectiva mentalității contemporane, judecata lui Noica e prea aspră. Schopenhauer rămîne un gînditor fascinant, iar soarta lui postumă e pe cît de imprevizibilă pe atît de proteiformă. Și așa cum Spengler, după ce a fost pus la zid decenii de-a rîndul pe motiv că degradează metafizica prin suflul biologist pe care îl imprimă filozofiei, începe acum să sune în
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
au strîns, de-a lungul anilor, diverse tăieturi din presă, cu "perle" de toate soiurile. Sentimentul pe care-l trăiesc e, adeseori, de tristețe: mulți dintre autori au trecut în altă lume; n-ar fi drept să-i expun deriziunii postume. Dar nici cu viii nu e bine să mă pun rău; ei se pot răzbuna mai avan decît morții. Așadar, toate textele de mai jos vor beneficia de vălul anonimatului. Orice dubii privind autenticitatea reprezintă, de fapt, un elogiu: îmi
PERLE... P@RLE... PERLE... by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8952_a_10277]
-
anunță ca autor pe Cristian Popescu, fiind vorba, firește, de textele lui. Constructul este însă al lui Gavriil Pinte. Mai precis, cartea se prezintă ca un "scenariu pentru un spectacol de teatru comunitar de Gavriil Pinte după opera antumă și postumă a lui Cristian Popescu". în ediție bilingvă - română și engleză -, volumul Un tramvai numit Popescu conține un DVD cu imagini din piesa de teatru jucată chiar în tramvaiul 26, împodobit ca de nuntă, și povestea piesei spusă de cel care
Un moment numit Popescu by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/8968_a_10293]
-
Biobibliografia este foarte bine structurată, în secțiuni și capitole distincte. Se deschide cu o amplă Cronologie de "repere biografice și spirituale", de aproape o sută de pagini. Prima parte este dedicată operei lui Nae Ionescu, indicându-se volumele antume și postume, ca și prezența filosofului în volume colective. Părțile componente ale operei sale sunt sistematizate în studii filosofice, prefețe și ediții îngrijite, articole apărute în periodice, conferințe, interviuri și anchete, încheindu-se cu corespondența emisă și primită. Partea a doua cuprinde
Biobibliografia Nae Ionescu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8996_a_10321]
-
repertoriale. în trei din cele patru programe un panou Schubert a fost desenat. în sonoritățile ideale ale "Cvintetului cu două violoncele în do major" (invitat cellistul Yovan Markovitch), în nucleul lui central de incomparabilă seducție, este de ascultat una din postumele schubertiene cu întârziată (re)cunoaștere. în secolul XX. Cel mai recent program debuta cu o compoziție stranie. Tot Schubert, "Quartettensatz", o singură mișcare, cu libertățile surprinzătoare pentru un autor de 23 de ani. Mister, pasionalitate, încrâncenări sumbre, intersectări luminoase, un
Rising stars - New generation by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/9013_a_10338]
-
entuziasmul din jurul apariției acestei culegeri de povestiri. Ambele, în fond, întinse exerciții de relectură, reveniri proaspete într-un spațiu deja cunoscut. , numai că încă o dată. Iată - editorial și emoțional totodată - legitatea care dictează orizontul de așteptare al unei asemenea cărți postume. Chiar de la un text la altul, deși fără prea deranjante redundanțe, ea se păstrează perfect și proliferează măsurat. Schema, supusă unei analize brute, e oarecum simplă, centrată aproape muzeal în jurul câte unui obiect intim (nu neapărat indecent) proiectat în amintiri
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
complete, cu variante, note și comentarii sunt formale. 3. Obligativitatea întemeierii edițiilor academice pe analiza critică a tuturor manuscriselor autografe (eventual și a copiilor antume după manuscrise ipotetic autografe), a edițiilor antume apărute sub supravegherea autorilor și a principalelor ediții postume, analiză a cărei sinteză editorul profesionist, filolog, trebuie să o facă în prefața textologică, prezentând totodată și normele proprii de transcriere stabilite prin menționata analiză critică, norme care asigură stabilirea corectă a textului autentic. Analiza critică a surselor ediției și
Prometheus și Copyro by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9098_a_10423]
-
clasice române, îndeosebi în colecțiile școlare și în cele de popularizare. 4. Valabilitatea sau nevalabilitatea axiomatică, în stabilirea textului unei ediții, a principiului respectării ultimei ediții antume a operei/ operelor unui scriitor, considerată ca reprezentînd voința lui quasi-testamentară de publicitate postumă. Relativitatea acestui principiu este indicată de fonetismele sau de formele morfologice preferate sau admise, în diverse momente, de scriitorul respectiv și de intercalarea în edițiile antume ale aceleiași cărți a unor modificări sensibile. Asemenea modificări se pot datora fie voinței
Prometheus și Copyro by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9098_a_10423]