299 matches
-
și fără stăpîn. Întotdeauna murdar și flămînd, Blegul constituia ținta batjocurii copiilor din sat. Uneori era înconjurat de prichindei, fiecare avînd cîte un ciomag în mînă și începea jocul sadic, care consta în a-l otînji pe Blegul. Speriat, disperat, potaia încerca să fugă și șarja într-o anumită direcție, aș zice cu ochii închiși. Dracii de copii nu erau proști și dirijau ciomegile cu destulă precizie și forță astfel încît Blegul încasa destul atunci cînd spărgea blocada. Afurisiții de pezevenghi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ai găsit să uite mama! După ce a făcut comanda Celui de Sus "să-i ardă focul" și "să-i mănînce iadul", a trimis portărelul, adică pe mine, să aducă prețioasa ustensilă. Aveam cu mine un ciomag acătării pentru a speria potăile care îmi vor sta în cale și chiar pe Ghiță a lui Ciobotaru, un drac împielițat, care avea mereu ceva de împărțit cu mine. Cum mergeam eu cu ochii în patru, pe un loc viran îl văd pe Blegul într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
văd pe Blegul într-o haită de cîini care se țineau lipcă după o cățea. Dintre toți curtezanii, Blegul era cel mai mare și de aceea luase un aer de șef de necontestat. Cu o plăcere sadică, mă îndrept spre potaie ca s-o pun pe fugă. Surpriză de proporții, însă. Blegul se repede la mine, rînjește o gură fioroasă și observ niște colți de groază. Cu o furie dementă apucă de ciomag și-l rupe ca pe o surcică. Furia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ani de paradis ea la petreceri ea la vernisaje ea la ambasade ea la conferințe de presă ne facem relații dragă na că m-a stropit tot de noroi deșteptul ăla cu Skoda lui ce liniște s-a potolit și potaia aici după colț pe Concordiei Jenică părul lui creț unsuros buzunarele pline de prăștii Îi rezolvam problemele la aritmetică Îl umileam Îmi primeam Înghețata bătrînul Halunga În pragul clasei cureaua pantalonilor atîrnată după gît hă hă hă toată clasa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lungul cheiului, În drum spre podul Chelsea; din cauza refluxului, malurile Tamisei erau dezgolite, și pescărușii se plimbau, lăsîndu-și În mîl tiparele pașilor lor delicați. obișnuitele cărucioare cu copii lipseau; la fel și cîinii - singurul cîine ce se vedea era o potaie fără stăpîn. De după copacii unui parc se Înălța un balon captiv, cu uriașu-i nas aplecat deasupra frunzișului firav; balonul se răsuci brusc și porni În sus, arătîndu-i dosul murdar. Rowe nu rămăsese numai fără bani, dar și fără casă, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pestelca ei murdară un morman zemos de pere. Corcit cu un porc sălbatic și legat cruciș în curmeie, pe toloacă păștea un soi de mistreț cu sfîrla nemaipomenit de lungă din care trîmbița o foame neostoită. Sosite de la hoit, cîteva potăi dezveleau, pe colții albi, gingiile negre; ne mîrîiau cu dușmănie. Printre case, zmîrcurile iscate de izvoare ce țîșneau din mușchiul pădurii, sălciile unduioase și corcodușii înlocuiau fagii care, ca niște lumînări, înconjurau poiana. Bătrînul era cioplitor de linguri și coveți
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
dragoste și ne spălam unul pe altul într-un lighean uriaș. Apoi o aruncam în fața curții, să-și frângă Zane gâtul. Uneori, pe strada Muzicuței ningea până la clanța ușii. Atunci Zuza, cățeaua neagră cât un vițel, intra în călduri și potăile săpau tuneluri pe sub zăpadă. Veneau cu zecile, chelălăind, mușcând, scuipând, înjurând. Ca să o scăpăm, câteodată o băgam pe Zuza în hol. Intra cu sfială, se lăsa pe labele din spate - ca un G de tipar - și ne privea cu seriozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
spălase și apretase mii și mii de perdele. Nu era normal ca acum, după o viață de trudă, să i se fure Trandafirii de pe masă. Unde mai pui că Zuza era curva cartierului, scotea din minți toți prietenii omului, de la potăi până la cei cu pedigree. Tatăl fotbalistului Stelea, care locuia cu două străzi mai jos, își pierduse în felul ăsta ogarul afgan, adus tocmai din Palestina. Ahmed sărise gardul și aleluia cu el. Se zvonea că a turbat după ce Zuza îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Gura nu. Placa, da ! S Insinuați că nu-i lucrare de calitate ? Că manifestăm incapacitate ? Că doamna doctor nu are mâini de aur și diplomă la cursurile de bioenergie ? Că avem o echipă dezorganizată ? T Că pechinezul ăsta e o potaie puchioasă ? B Nuuu...Ziceam că... S Cunoaștem placa. B Da, că vin de-un an cu ea. S Nu ține ! Nu ține la noi cu... T Absolut că nu ține ! B Nu ține, că se clatină ! S Se. Că ești
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
mai... E momentul să-și facă apariția Antoaneta, mai mov decît vaca Milka. În surplus de văicăreală, cere răzbunare. Să intervină primarul și să le curețe pe fiarele nedresate. Îi dă și termen: 36 de ore pînă să-mi ridice "potaia". Îl doare-n pingele pi primar, crede pensionarul din '90. Pariez că dacă țîni cîne, cînele lui e hrănit mai bini ca mini. Ce mănîncă dulăii îmbuibaților cari ni conduc nu mîncăm noi. După un timp nesfîrșit de lung, Milucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
că, din toate acestea se vor ivi și anii eliberării și ai dreptății. în Liniște mijește o firavă speranță fiindcă, deși „Liniște de moarte-i în cetate/ Numai ceasul vremurilor bate/...Că-nțelege ce se pregătește .” în timp ce „înfloresc ororile,/ Mișună potăile,/ Mișună lichelele”, poetul, cetățean îngrijorat și responsabil se întreabă, nu fără motiv temeinic „Doamne, oare ce-i aice/ De toți tac și unul zice?” Această crucială întrebare ne-o puneam și noi, gândind că în acest veac bezmetic se puseseră
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
modulat după cerințele împrejurărilor. ― Uite, maică Ioană, că ăl mare nu lasă-n pace pe cocoș! zise deodată Nicu, care voia să lege și pe câinele babei de sfoara cățelei șchioape, ca să se joace cu ei de-a caii. ― Huo, potaie, ce ai cu cocoșul! făcu Ioana fără însă a se uita, zorită cum era să pregătească mâncarea găinilor ce începeau a se aduna acasă de pe unde hoinăreau toată ziua, fiindcă începea să se însereze. Mai trecu un răstimp până ce se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai pățim altă poznă! Ignat Cercel se urni de pe laviță bombănind. Când deschise ușa spre tindă, porcul, care râcâise întruna să intre, dădu buzna printre picioarele lui în odaie. Ieși făcînd: "Acu lasă-l dracului!" In ușa tinzii strigă: ― Huo, potaie, fire-ai a dracului să fii tu cu neamul tău! De-acolo văzu în mijlocul ogrăzii, bălăcind prin noroi și apărîndu-se cu umbrela deschisă de câinele ce se repezea mereu, pe perceptorul Bîrzotescu urmat, la câțiva pași, de straja satului. ― Așteptași
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai era nimeni primprejur să-l audă. Își puse șapca și porni, după ce cortegiul se depărtase binișor. Blocurile rămăseseră în urmă, străzile se îngustau. Când și când, din spatele gardurilor strâmbe, făcute din uluci puse la întâmplare, se repezea câte o potaie lătrând. Petrache săltă poarta cu amândouă mâinile, dar și așa marginile îi scârțâiră pe pietriș. Ușa casei se deschise cu un clinchet voios, de la clopoțelul rămas deasupra intrării. După război, bunică-sa începuse să facă păpuși, să aibă cu ce-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cartea, du-te și linge-o... Melania o strânse la piept, dar nu plecă de lângă ei până ce Golea, potolit dintr-odată, nu se așeză în celălalt colț. — Dă-mi să mănânc, ceru bărbatul, lovind cu palma în masă. Și du potaia de-aici, să citească în camera ailaltă, să nu-l văd cum întoarce foile cu limba aia de șopârlă. Privi neclintit cum Melania se căznește să-l pună pe fra te-su pe căruț și, din nou, în camera cealaltă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
hotărî Maca. Și ca și cum ar fi avut vreo legătură : Hai să ne pișăm în parc ! Aleile erau întunecate. Frunzele foșneau sub pași. În parc, jocul s-ar fi putut termina fără să te atingi de niciuna dintre frunzele strânse. Două potăi țâșniră dintr-un tufiș, Jenică se piti în spatele celorlalți. — Aici e bine, hotărî Maca, intrând, pe la spatele băncii, printre copaci. Are fiecare trunchiul lui, e destul pentru fiecare. — Ce-ți veni ? întrebă Tili. Maca trebălui la șliț, dar se încurcă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și împiedică să înțelegem femeia. Tăcură, ținându-și răsuflarea și ascultând fiecare ce fac ceilalți. La sfârșit, Maca se întoarse mulțumit și privi în jur. — Acum, că am scăpat temporar de apăsarea regulatului... să privim cu atenție locul, ca niște potăi ce-am fost. Suntem stăpânii teritoriului, pentru că l-am marcat. — Și la ce-ți folosește ? întrebă Jenică, neștiind încă ce fel de cuvinte să folosească atunci când îi va povesti maică-sii. — O să fie locul nostru, hotărî Maca. Aici o să te
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în cât timp s-ar evapora pet-urile de plastic aruncate alandala dacă pentru fiecare s-ar plăti, să zicem, cinci bani. Pentru astfel de proiecte sunt și bani europeni, bineînțeles, dar mai trebuie și responsabilitate civică din partea decidenților. Chestiunea potăilor (stricto sensu!) e ceva mai complexă. Noi locuim dintotdeauna la bloc și tema "celui mai bun prieten al omului" a fost mereu doar una livrescă, însă, când, la etajul al optulea, nu poți închide un ochi toată noaptea din pricina concertului
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Un recent scandal legat de mozolirea publică a domnului Andrei Pleșu de către o bandă de Spetsnaz mediatic a readus în atenția tuturor decăderea actuală a mass-mediei românești ajunsă, în multe cazuri, din "câinele de pază al democrației" un fel de potaie turbată în slujba unor răufăcători de gang. E aici o poveste tristă și frisonantă care merită disecată cu ceva mai multă aplicațiune, pentru că ea pune în evidență unul dintre cele mai nocive centre de metastază morală a lumii noastre de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
imperialism (anglo-american), manevre, vigilență (de clasă, de partid, proletară), muncitori (de la orașe și sate), canal, plan (economic), descătușare (a inițiativei), ajutor (frățesc), puterea (sovietică), partid, organizație, secretar, clică, eroi, incitare, crimă, pirat, stahanovist, critica (de massă, de partid), asasini, jefuitori, potăi, obscurantism, realism, plan, putere (sovietică) ș.a. Cu promisiunea că structura acestui dicționar-liliput se va autoregla, completa, dezvolta și concretiza pe măsură ce vom parcurge presa literară a anului, să trecem În revistă câteva dintre evenimentele care au influențat hotărâtor viața literară și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
S-ar mulțumi să dănțuiască În jurul unui uriaș autodafeu, așa cum i-au Învățat maeștrii lor din Nürnberg. Și atunci, șoapte, spume șterse la repezeală În colțul buzelor. Să nu observe. Înjurături svârlite În siguranța anonimatului. Trebuiesc ținuți la ochi, ca potăile care latră după uluci bine prinse, să nu scape pe lângă o scândură ruptă și să muște. Până le sosește să plătească așa cum le-a sosit și altor Vieri și Vartici. Și mai sunt alții pe lângă umbra cărora trece timpul. Așa
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nouă; mutra-i acră, parcă-i plouăă poți să-l rogi/să-l dai Încolo; Nu se scoală de pe tron, (Ă). E În stana/cea de piatră și nu-i pasă/de mulțime, nici de țară, nici de nimeă Și potaia/blestemată stă-n fotoliu și te latră. (Ă). Măturați-l, măi tovarășiă Și de guler/Scuturați-l Să ne-ntrecem/pentru viață! Lupta-i grea, dar e măreață! Stau dosare/printre spițe? La dosar/cu birocrații!” - A. E. Baconsky. - În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
picioare încă se mai gudură cîinii. Rar, rar deschidem cîte o carte frumoasă și auzim cornul de vînătoare și foiala gîfîită a droaiei de cîni. Rar ne aducem aminte de superbe imagini, de cîinele cafeniu plîngînd la moartea Procridei, de potăile arcuite misterios printre picioarele armatelor lui Carol cel Mare, de buldogul Tump, păzind efigia bătrînului Hogarth, de cîinii eleganți ai lui Bruegel, de cățelușa albă a donei Goya, de cîinii savanți ai lui Tiepolo, de năstrușnicul cîine al lui Giacomo
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ai mei au fost invitați cu bagajele Într-o cameră separată pentru controlul amănunțit. Mi-am spus În sinea mea, cu mult calm și Încredere: „Se mai Întâmplă! Nu au nimic asupra lor fraudulos!” Când credeam că lucrurile decurg normal, potaia roșcată, un „Bubico” australian, se Întoarse brusc și manevrând din coadă ca o flașnetă Începu să latre. Pe loc, doi vameși au ajuns În preajma mea și m-au rugat să-i urmez. Nu Înțelegeam exact ce se petrece. Zâmbetul mi-
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]