3,550 matches
-
conductele de gaz, peste podul de cărămidă de pe Wimble, peste două terenuri goale, și ar fi constatat că nu se află pe aleea care urcă spre drumul cel nou și spre viluțe, ci la marginea unei păduri ciudate, În fața unei poteci umbroase pe care n-o apucase niciodată și care ducea Dumnezeu știe Încotro. Își luă mâinile de pe umerii ei și spuse, fără s-o atingă: — Cât de dulce ești! Și apoi, cu uimire: — Atât de scumpă! Nu simțise niciodată până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Cartea poemelor, scrisă în secolul al VI-lea î.e.n., există o poezie care descrie colectarea frunzelor de dud și creșterea viermilor de mătase: "E o zi senină de primăvară, însoțită de cântecele graurilor, fetele purtând coșuri pe umeri, merg pe potecă pentru a culege frunze de dud mari și fragede''. După ce Zhang Qian, un demnitar din dinastia Han de Vest (206 î.e.n.-25 e.n) a vizitat țările din centrul și vestul Asiei, produsele chinezești din mătase s-au răspândit, ajungând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
petrece într-un borcan de felul ăsta, dar vă spun că, pentru început, nu veți da cu ochii decât de ceva ce s-ar putea numi galben. Dacă muștarul e început, e mult mai bine: lingurița sapă în el galerii, poteci, drumuri. De aici înainte e foarte ușor să te pierzi în ele, chiar așa, îngălbenite și umede, cum îți apar. Și cum un miracol (din păcate sau din fericire) se poate explica mai întotdeauna și logic, nu cred să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fumeze. Ungea biscuiții tacticos, fără grabă, parcă-l gâdila ceva pe dinăuntru, lua cu un băț din resturile digestiei câinelui și întindea cu grijă, puțin câte puțin, până arăta totul aidoma cremei de la eugenii. Țipase o femeie care trecea pe poteca dintre bălți, ce-i tâmpenia aia pe care-o fac?, se dăduse la ei chiar, o gospodină pursânge, mare, grasă, cu sacoșe în mâini. Nu izbutise să-i prindă, își obosise degeaba varicele, o auzeau drăcuind undeva în urmă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
prin căldările glaciare „câți ani ai, puișor? “, iar eu le răspundeam înfoiat ca un cocoș „cinci“, am suit pe Peleaga, pe Păpușa, pe Judele și pe Slăveiu, am aruncat o mulțime de pietre în lacurile Galeșu și Bucura. Pe-o potecă marcată cu triunghi roșu, într-o dimineață, mi-l amintesc pe Mircea (căruia, jur, nu i-am zis niciodată bunicule, tataie sau mai știu eu cum) oprindu-se deodată și explicându-mi că trebuie să ude un fag bătrân. Razele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pădurilor și galbenul spălăcit al pășunilor, cu toate cuburile albe și pitice prin care știința îți demonstrează rapid și irevocabil că omul există, ba chiar că și-a construit sate sau orașe, cu liniile drepte sau frânte, rareori curbe, ale potecilor și drumurilor, în fine, chiar cu o toponimie riguroasă a locului (de felul: Valea Argeșului, Valea Ialomiței, Parva, Băiuț și așa mai departe), să nu pomenească vreodată despre crucea săpată în lemn. De fapt, sunt chiar sigur. Și asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pumni zdraveni. Va fi cel mai bun alibi pentru mine. Căci, În definitiv, nu sînt decît un cetățean străin, dintr-o țară inamică... CAPITOLUL V ÎNTRE SOMN ȘI TREZIRE „Ajunseră la o pădure mare, ce părea să nu aibă nici o potecă.“ Micul duce Există vise care țin doar de domeniul inconștientului, vise pe care ni le amintim atît de clar cînd ne deșteptăm, Încît le prelungim cu bună-știință, adormind la loc, pentru a ne trezi iarăși și a relua apoi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
le confecționează din bucăți de sârmă ruginită și tablă. Domnul J.L.B. Matekoni își șterse mâinile cu o bucată de cârpă pe care o îndesă apoi în buzunar. Zgomotul părea să se apropie, apoi îl văzu apărând dintre tufișurile care ascundeau poteca sinuoasă: era un scaun cu rotile în care stătea o fată care își acționa singură scaunul. Când își ridică privirea de la cărarea din față și dădu cu ochii de domnul J.L.B. Matekoni, se opri cu mâinile încleștate de marginile roții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Ramotswe îi zâmbi. Sper că da, îi răspunse ea. Hașiș în limba setswana. „Motoare rapide“ (engl.). Denumire generică dată mai multor populații tribale din Zimbabwe și vestul Mozambicuului. Denumirea a trei triburi din Africa de Sud și Zimbabwe. Mzilikazi (în traducere românească “Poteca de sânge“ sau “Calea cea mare“ (1790-1868), rege sud-african, fondatorul regatului Matabele pe teritoriul de azi al statului Zimbabwe. Lobengula Kumalo (m. 1894) a fost al doilea și ultimul rege al triburilor Matabele. Unul din cele opt triburi principale care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nici măcar negrul Miguelón, care nu părea să se teamă de beznă sau de necunoscut, n-ar fi Îndrăznit să Înainteze acum pe insulă, pînă cînd nu avea să răsară din nou soarele. Numai el, Oberlus, știa cu ochii Închiși fiecare potecă, fiecare stîncă, rîpă sau prăpastie și, la zece metri distanță de Începutul plajei și de posibila strălucire a focurilor de tabără, nu avea de ce să se teamă de prezența intrușilor. Avea să rămînă prin urmare acolo, pîndind din umbră, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să pună gura pe mîncare sau pe apă pînă cînd nu i-l aduceau, viu sau mort. De Îndată ce Îl Împușcă pe chilian și Îl văzuse căzînd În mare, Iguana Oberlus alergă să-i strîngă pe ceilalți prizonieri, Îi conduse pe poteci numai de el știute spre culme și Îi obligă să coboare În peștera de lîngă vîrf, cu toate că exista riscul să cadă În prăpastie, deoarece aveau lanțuri la picioare. CÎnd aceștia ajunseră la adăpost, legați și cu căluș la gură, urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
luminile velierului. Așteptă ascultînd În beznă, dar nu ajunseră pînă la el decît strigătul unor păsări neliniștite și mîrÎitul unui lup de mare care-și aștepta moartea la numai cîțiva metri distanță. Începu să se miște cu grijă cunoscînd fiecare potecă, fiecare piatră și fiecare tufiș de pe insulă, capabil s-o facă cu ochii Închiși, fără zgomot, aproape fără să trezească păsările care se odihneau În cuiburile lor. Acela era regatul său, pe care-l străbătuse de mii de ori, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cînd era nevoit să treacă la întîmplare se simțea mult mai bine, avea încredere în întîmplare. Era puțină nebunie la mijloc, dar fără ea nu se putea. Iar cînd era călăuzit ori i se dăduse schema de trecere, harta cu potecile neminate, atunci fusese cuprins de aceeași teamă pe care o întîlnise acum, cînd se apropia de subiectul principal al celei de-a doua chestiuni. Știa de unde vine primejdia și într-un caz și în altul trebuia să se încredințeze altcuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nestăpânit făcea să-i tremure genunchii și îl împiedică să respire, isi păstra suficientă luciditate cât să rămână ghemuit, în așteptarea unui nou atac, să-l evite și pe acesta și să o ia la fugă spre poalele dealului, pe poteca îngustă pe care alergase de atâtea ori până atunci. Matahala îl urmă cu un nou răcnet și era surprinzător și descurajant faptul că un om atât de mare și de greu putea să alerge totuși aproape la fel de repede că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dreptul spre Punta Rofau, traseră ambarcațiunea pe nisip la mai puțin de cinci sute de metri de casă frumoasei Maiana și își deschiseră drum prin desișul râpei, pana cand zăriră deasupra lor grosul aito care marca punctul de cotitură al potecii. Aici a căzut! exclama Tapú Tetuanúi, arătând spre un bolovan. Și aici sunt urme de sânge. Să căutăm ghioaga. Am aruncat-o pe undeva pe-aici, prin boscheții ăștia. Nu le veni ușor s-o găsească, însă, cănd reușiră, înțeleseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de la școală, cerul se peticise cu nori de un albastru argintiu, iar căldura nu mai era chiar atât de Înăbușitoare. Briza se Întețise și amenința cu unele dintre acele bruște averse pentru care Perdo e bine-cunoscută. Abia ajunseseră la capătul potecii care duce la drumul mare, când au dat peste câțiva băieți de la școala lor. Stăteau pe vine În așteptare, lângă asfaltul crăpat, la umbra unui mic migdal marin. — Salutare, băiețică, i-a zis unul dintre ei ridicându-se. Își scosese
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să tragem chiulul, poate mergem să ne plimbăm! Azi n-o să plouă, a spus ea cu ochii mijiți la soare. Au lăsat În urmă coasta și-au pornit să pedaleze de-a lungul cărărilor care duc spre dealuri, iar când poteca a devenit prea abruptă au pitit bicicleta după niște tufișuri și au urmat drumul pe jos. Pământul uscat le scârțâia sub tălpi, nisipul negru, vulcanic, se lipea de degetele lui Neng, parcă le smolea. Fata arăta Întruna cu mâna și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
brațe, acela stătea Însă nemișcat și nu scâncea, unii au crezut că era mort. Cu ea mai era și un băiețel care abia Începuse să meargă. Acela avea privirea fixă și nici nu clipea. Sătenii au văzut-o apucând pe potecile care duc spre dea luri, pe lângă lanurile de orez, care În anul acela fuseseră deosebit de verzi. Femeia avea să dispară Încă de a doua zi, iar numărul copiilor de la orfelinat crescuse cu doi. Asta-i tot ce știu. Adam a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
celei din copilăria mea În Buru, doar că de data asta n-ar mai fi În ea nefericire, ci doar râsete și daruri. Cred că asta e cu adevărat cea mai proastă idee, a râs Margaret, luându-l de braț. Poteca Începea să coboare, Încolăcindu-se spre sat. De-o parte și de alta erau arbori de cuișoare, iar de pe un câmp, o vacă mititică și grăsuță s-a uitat la Margaret cu ochi mari și strălucitori. Începeau să se vadă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu-i așa? Curând? — Sigur. Poate. Da, În sfârșit, nu-i foarte lesne pentru mine să vin până aici. Oricum, au revoir, cum se zice. — Au revoir! Margaret a ajuns acasă pe ploaie. Drumul Îi luase cam două ore, iar potecile fuseseră noroioase. Alunecase și căzuse rău pe un umăr, o mai durea și gâtul. Se simțea pătrunsă de o deznădejde cu neputință de Înlăturat, atât de intensă și de Întunecată, Încât Îi trecea prin cap că ar fi ceva organic
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
zâmbea și răspundea: Nu-i doar atât, fiule, Într-o zi o să Înțelegi. La asta se gândea Adam, amintindu-și cum suna Într-adevăr cântecul ăsta, nu ca aici. O să Încerce să scape. Acum. Un, doi, trei. Se formase o potecă Între el și uși, o alee strâmtă care șerpuia prin mulțimea nemișcată. A Început să pășească de parcă Îl Împingeau picioarele Înainte. Numai că deodată l-a zărit la capătul acelei poteci pe chelnerul care-l căuta, chelnerul care era fără
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să scape. Acum. Un, doi, trei. Se formase o potecă Între el și uși, o alee strâmtă care șerpuia prin mulțimea nemișcată. A Început să pășească de parcă Îl Împingeau picioarele Înainte. Numai că deodată l-a zărit la capătul acelei poteci pe chelnerul care-l căuta, chelnerul care era fără Îndoială din insule și Înțelesese că unul ca Adam n-avea ce să caute În locul ăsta. Chelnerul și-a ridicat mâna să le facă semn soldaților cu degetul Îndreptat spre el
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vreme, uitându-se În sus la ferestre, Încercând să ghicească la care dintre ele ar fi stat Karl. La capătul străzii era o poartă de fier forjat care dădea În Jardin du Luxembourg. S-a plim bat de-a lungul potecilor cu pietriș, pe sub crengile aplecate ale teilor care-și pierdeau frunzele În vânt. A petrecut multe după-amiezi mergând prin grădina asta, neștiind ce altceva să facă. S-a dus la o mare braserie din Montparnasse, una despre care Îi vorbise
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se bucura de prezența lui, pentru că nu mai avea de ce să se gândească la Karl și la locurile pe unde fusese el. Uneori traseul plimbărilor era stabilit de prietenul ei, alteori mergeau la-ntâmplare. Nu mai simțea nevoia să traseze potecile nevăzute ale trecerii lui Karl prin orașul acesta frumos și rece. Era de asemenea Încântată că avea cu cine să vorbească englezește, o limbă despre care n-ar fi crezut nicio dată că ar putea să-i simtă lipsa. Era
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lumini, un șirag de globuri perlate care străluceau ca licuricii. Luminile se clătinau de sus În jos și de jos În sus, ca lămpile purtate În vârful prăjinilor. Dar coasta era foarte abruptă, iar Margaret nu observase niciodată pe-acolo poteci. și-a simțit inima strânsă În clește, pălise, era amețită, gata să leșine. În Bali i se Întâmpla uneori să aibă astfel de nopți, când se trezea dintr-un somn agitat cu o greutate pe piept, care o Împiedica să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]