1,061 matches
-
Ă s-ar putea spune parafrazând o formulă deja celebră. De aici, o „marcă” a comunicării în clasă (este valabil și pentru cartea școlară, de altfel) pusă permanent sub semnul lui „deci, ați înțeles!” și axată pe „deblocarea” și antrenarea potențialității cognitive a elevului; b. Ca o consecință directă și imediată apare caracteristica structurării comunicării didactice conform logicii pedagogice. Aceasta, fără a face rabat criteriului adevărului științific, are ca primă cerință facilitarea înțelegerii unui adevăr, și nu simpla lui enunțare. Profesorul
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Încrederea neolamarckiană În puterea educației. Pentru scopul justificării rolului prioritar al educației În realizarea tranformărilor sociale, eugeniștii au argumentat că trăsăturile biologice, precum personalitatea, caracterul moral sau inteligența, deși erau În mare măsură moștenite, existau În fiecare individ doar ca „potențialități”, și nu ca aptitudini complet dezvoltate. Într-un studiu extensiv despre ereditatea caracteristicilor intelectului și ale psihicului, publicat În 1944, Salvator Cupcea susține că „genele nu produc caractere propriu zis, ci ele determină anumite directive de evoluție”13. O astfel
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
ne obligă să recunoaștem că, de la o anumită dimensiune, pentru a se menține și a se dezvolta, un grup trebuie să elaboreze reguli, forme și organe de care nu avea nevoie înainte. Invers, „unele cercuri mai restrânse prezintă calități și potențialități de acțiuni reciproce pe care le pierd în mod inevitabil atunci când numărul membrilor crește” (Simmel, 1990, p. 81). Așadar, variațiile de ordin pur cantitativ au două tipuri de consecințe. Pe de o parte, anumite forme de viață în comun nu
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
H.Bergson) Cu alte cuvinte, fiecare om Își realizează destinul, chemarea sa. Cu toții avem energiile, adică predispozițiile noastre, bune sau mai puțin bune, care se cer a fi actualizate. CÎnd Însă nu ne limităm să actualizăm doar aceste energii sau potențialități virtuale, ci căutăm, În plus, să le supunem unei continue transformări, unei neîncetate primeniri, pentru a le face capabile de a crea structuri intelective și afective surprinzătoare prin frumusețea și eficiența lor, atunci putem spune că nu ne trăim doar
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
fel...și tot așa mai departe. * „Ceea ce-l deosebește pe Napoleon de un sacagiu nu este observat decît de societate; naturii puțin Îi pasă de așa ceva.” (H.de Balzac) „Natura” nu face, Într-adevăr, judecăți de valoare, ea sădește doar potențialități - societatea fixînd criteriile valorice, impune implicit ierarhizările și, o dată cu ele, vanitatea competiției. * „Adevărul e În vin.” (Plinius) Pentru că - spune Teognis - „Vinul dă pe față gîndul omului, oricît ar fi de iscusit”. * „Nu gloria are valoare, ci meritul prin care o
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
determinat-o, sau dintr-o argumentație voit echivocă să desprinzi semnificația adevărată, la fel se Întîmplă și cu existența omului: esența acestei existențe nu este materială, ci spirituală, și anume ceea ce vrea omul să devină, ceea ce vrea să valorifice din potențialitățile lui. Desprinzînd o semnificație, „rațiunea” umană demonstrează că știe să vadă dincolo de aparențe și de material, demonstrează faptul că există și un alt gen de realitate, cea sufletească și spirituală. Cine altcineva slujește mai bine ca poeții această realitate?!... Numai
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cont de el, să-l utilizezi și să nu ți-l faci dușman, ba chiar să-l transformi în ocazie de a te elibera. Cum? Epuizându-i posibilitățile. Iată un alt mod de folosință decât acela de a-i interzice potențialitățile. Astfel, Platon susține că înțeleptul aspiră la moarte pentru a nu mai avea de suportat povara trupului și a materiei sale, că rostul oricărei întreprinderi filosofice constă în a elibera sufletul de carnea în care-i ținut prizonier: tot astfel
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
moarte pentru filosofi... 3. Drumul spre lumină. Odată cu Renașterea, dominația limbii latine devine mai puțin sigură iar greaca revine la modă. Greaca, adică autorii greci, adică filosofia grecească. Traducerile lor în latină permit reînnodarea cu continentul intelectual elenistic și cu potențialitățile păgâne precreștine. Desigur, întoarcerea la Platon, Homer, Tucidide, Herodot nu înseamnă neapărat și regăsirea unui Diogene ori Aristip, dar cunoașterea unor opere necontaminate de creștinism oferă mijloacele unei alternative dominației catolice. Consecințele inventării tiparului amplifică revoluția tehnică. Publicarea textelor comentate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
bufonă, un artificiu retoric pentru a masca violența pledoariei epicuriene. Valla libertin, Valla ateu, Valla materialist, Valla epicurian, dar niciodată Valla creștin - un titlu revendicat totuși de la o carte la alta! Cum să escamotezi mai bine o gândire nouă și potențialitățile sale, pentru ca s-o înăbuși după aceea din fașă? Triada, trilogia, Sfânta Treime însăși, construcțiile în trei presupune un sens. începutul echilibrului, triangulația: Lorenzo Valla, care cunoaște retorica, sofistica și logica, nu ignoră nimic din modurile de expunere dialectice clasice
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
servi unei reînnoiri a creștinismului mai puțin legat de pulsiunea morții, mai grijuliu față de pulsiunea vieții, mai preocupat de puterea spirituală decât cea temporală, mai puțin obsedată de Cezar și mai întoarsă cu fața către Dumnezeu. Trecând de partea de potențialitățile creștinismului epicurian, Biserica se privează de o șansă de a se revitaliza umanizându-se. După apariția lui Luther, în plină desfășurare a războaielor religioase Montaigne modifică și inversează chiar perspectivele. El împinge mai departe evoluția creștinismului epicurian formulând principiile unui
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
să renunțe la toate acestea? Și după care logică? Pentru care motive? Ce idee stranie! Aceste daruri ale lui Dumnezeu constituie tot atâtea îndemnuri de a profita de ele fără complexe și fără culpabilitate. Dumnezeu n-ar fi oferit acestei potențialități bărbaților și femeilor dacă ar condamna trecerea la acte. Trupul poate servi? Să servească, atunci. El nu-i nici rău, nici păcătos, nici blestemat. Dacă ne poate da bucurie, să profităm de aceasta. Opera lui Montaigne, întreaga lui viață stau
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mai ușor surprizele neplăcute ale existenței. Preocuparea pentru ce este trebuie să fie dublată de o refuzare a ceea ce ar putea fi. A nu te mulțumi să fii și a te gândi la viitor, a paria și a miza pe potențialitățile unui viitor posibil extraordinar generează prea multe dezamăgiri. Disperarea vine atunci când ai sperat, decepția survine pentru că ai așteptat ceva. Lecția de înțelepciune ar fi: nu spera, nu aștepta nimic, mulțumește-te cu ceea ce este... Orice filosofie hedonistă ne îndeamnă la
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mei ca atare. Numai concordia cu mine însumi face posibilă concordia cu aproapele meu; individualismul hedonist fondează o politică anarhistă și jubilatorie care, în contrapartidă, face posibil acest individualism hedonist. Niciodată niște fragmente de filosofie antice n-au conținut atâtea potențialități pentru secolele următoare... MOMENTUL AL TREILEA INVENTAREA PLĂCERII: JUBILAREA LUI ARISTIP DIN CIRENE VI ARISTIP și „voluptatea care gâdilă” -1Filosoful cu fustă. Aristip din Cirene trece drept filosoful emblematic al hedonismului; grea misiune și supărătoare reputație într-o lume care
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cu persoane de calitate, de a-i citi pe filosofi, de a-i comenta, de a împărtăși puncte de vedere sau de a le confrunta: iată niște dorințe nenaturale și nenecesare, ba chiar artificiale și facultative, și totuși bogate în potențialități hedoniste. Epicuriene chiar: a restaura o ordine, a crea o armonie, a construi o seninătate, a-ți desăvârși ataraxia... -10- Plăcerea hedonismului ascetic. Plăcerea austeră a lui Epicur lasă mult înapoia ei caricaturile. El însuși a avut grijă să precizeze
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
își află atunci deplina împlinire: voință de plăcere pentru amândoi, importanță corect înțeleasă a cheltuirii afective și a prisosului afectiv împărtășite, capital de forță inestimabil, suprimare a singurătății solipsiste în care trăia fiecare până atunci, prietenia are preț prin magnificele potențialități pe care le presupune. Contractul care face posibilă această virtute a elecțiunii funcționează și în sens invers și poate genera la fel de bine și îndepărtarea cuiva. în cadrul unei relații cu un individ incapabil să se angajeze prin contract - major fiind, deși
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vorbește și se scrie grecește, dar, pentru prima dată, este imaginată posibilitatea de a vorbi și de a scrie și într-o altă limbă pentru a filosofa: latina. Sfârșitul privilegiului grec, sfârșitul lumii elene, instaurarea unui univers nou, conținând noi potențialități. Insesizabil, abia marcat, geniul se deplasează spre Roma, centrul unic al unei lumi care-și schimbă încet-încet axa. înaintea acestei nebuloase epicuriene, filosofia nu exista pe teritoriul roman. Cicero stoicul, Lucrețiu epicurianul vor umple această perioadă. -3- Departe de Epicur
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în economia epicuriană de început. în Grădină nu vom avea muzicieni... în mod straniu, Epicur li se alătură lui Pitagora și lui Platon în maniera lui de a gândi muzica nu atât pentru ființa, natura și esența ei, cât pentru potențialitățile ei în interiorul sistemului său. Ca utilitariști teoretici, ei își înșusesc o disciplină care nu-și mai exprimă din acel moment puterea față de oameni. Philodemos reorientează discursul epicurian ortodox și celebrează muzica pentru că ea poate liniști sufletul. De la mitul lui Orfeu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sensul bun al cuvântului, întrucât vizează excelența, pacea cu sine și cu semenii, făurirea unui suflet și a unui trup voios; chiar și în absența practicării acestei virtuți, cunoștințele existente sunt de-ajuns pentru a procura plăcere, pentru că simpla ei potențialitate radiază; practicarea ei permite întruparea bunăvoinței, calitate majoră a filosofului epicurian; existența ei cimentează viața filosofică și comunitară. Epicur îi considera pe discipolii lui niște prieteni, și viceversa. Pythocles, Herodot, Meneceu, acești responsabili ai unor Grădini împrăștiate în lume, întrețineau
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
asupra cauzei căderilor de grindină vara, da, bine; dar nicio idee tranșantă sau care să merite semnătura lui Diogene. în afară de... în afară de un text de vreo cincisprezece rânduri, mai nimic din punct de vedere cantitativ, dar o mină de aur pentru potențialitățile calitative: Diogene enunță aici posibilitatea unei utopii epicuriene, un fel de Grădină lărgită la dimensiunile universulului... O anti-Republica platoniciană, desigur, pentru că este departe de fantasma aristocratică, militară și războinică a lui Platon, dar, în același timp, o propunere politică gândită
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
acționa. Satre de centralitate Este o stare manifestă a p.s., considerată prioritară pentru a mobiliza atenția și a canaliza resursele disponibile. Factorii determinanți ai dinamicii problemelor sociale P.s. cunoaște o dinamică continuă: ea poate avansa pe scara definită anterior de la potențialitate la centralitate, dar poate și coborî: să părăsească starea de centralitate, regresând chiar la latență sau potențialitate. Convențional, voi numi„în sus” evoluția unei probleme sociale spre centralitate și „în jos”, trecerea ei spre latență/potențialitate. Acești termeni nu trebuie
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
a canaliza resursele disponibile. Factorii determinanți ai dinamicii problemelor sociale P.s. cunoaște o dinamică continuă: ea poate avansa pe scara definită anterior de la potențialitate la centralitate, dar poate și coborî: să părăsească starea de centralitate, regresând chiar la latență sau potențialitate. Convențional, voi numi„în sus” evoluția unei probleme sociale spre centralitate și „în jos”, trecerea ei spre latență/potențialitate. Acești termeni nu trebuie asociați cu nici o încărcătură valorică: nici un sens al procesului nu poate fi considerat principial ca „bun” sau
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
scara definită anterior de la potențialitate la centralitate, dar poate și coborî: să părăsească starea de centralitate, regresând chiar la latență sau potențialitate. Convențional, voi numi„în sus” evoluția unei probleme sociale spre centralitate și „în jos”, trecerea ei spre latență/potențialitate. Acești termeni nu trebuie asociați cu nici o încărcătură valorică: nici un sens al procesului nu poate fi considerat principial ca „bun” sau „rău”. Este important totuși să se identifice factorii/condițiile care guvernează această dinamică. Condițiile evoluției ascendente a problemelor sociale
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
cea de latență: adică de la starea de obiectiv de soluționat, aflat în atenția colectivității, la o stare de pasivitate, chiar de demoralizare: „ar fi bine, dar nu se prea poate face nimic”; mai rar, p.s. trece chiar la starea de potențialitate. Factorii care produc involuția unei p.s. sunt: a. O problemă este soluționată total sau parțial. În primul caz, evident, problema dispare cu totul. O asemenea situație este foarte rară. Mai frecvent se întâmplă ca respectiva problemă să fie soluționată într-
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
sociale marginalizate; un loc în care asistența nu este doar materială, ci devine o premisă pentru dezvoltarea de competențe sociale și relaționale. Un factor principal al excluderii și al conflictului este reprezentat de lipsa unui dialog profund capabil să descopere potențialitățile neexprimate de subiecții relației de conflict și să le orienteze spre un final practic. În cadrul laboratoarelor se realizează activități practice și de tip ludic-recreative, cu un puternic spirit educativ, orientate spre promovarea solidarități și înțelegerii reciproce, în care orice tip
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
-și ascunde incapacitatea de a spune lucruri cât de cât interesante. Μ Este cel puțin necuviincios să manifești pretenții asupra calității activității sau comportamentului cuiva, mai Înainte de a-ți fi precizat exigențele față de propria persoană. Μ Când personalitatea noastră cuprinde potențialități valorice de necontestat, avem obligația nu numai de a le proba prin fapte, ci și de a admite dreptul celor din jur de a manifesta un anumit nivel de exigențe față de calitatea acțiunilor noastre. Μ Pasivitatea În Împrejurări când ar
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]