360 matches
-
evoluat lucrurile dacă Stalin ar mai fi trăit. Transpunerea la marginea Bucureștiului, în locul pe unde trece șoseaua care leagă capitala țării de Valea Prahovei, a barocului stalinist este dovada dependenței totale și a servilismului față de Moscova pe care-l adoptaseră potentații comuniști români. A doua perioadă s-a pretins națională și patriotică: conducerea ceaușistă se declara independentă față de Moscova. Casa Poporului se voia și simbolul independenței: cu greu vom putea găsi asemănări între ea și clădiri sovietice. Și totuși ea este
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
Lincoln și George Washington? Si atunci? Foarte simplu: logica americană diferă substanțial de logica borfașilor politici din Balcani. Fără îndoială, administrația americană a trecut la catastif părțile bune ale românilor. Dar ea refuză să facă așa cum le-ar conveni actualilor potentați transferuri de merite. Una e să te reacționezi corespunzător într-o anumită împrejurare, și alta e să pretinzi că ești impecabil la toate capitolele. În raport cu lumea civilizată, ne comportăm asemeni unui huligan nespălat, prost crescut și analfabet. E foarte bine
Americanii, ostaticii lui Năstase by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13972_a_15297]
-
de zece ani în cele mai importante fotolii ale puterii nu e nici o legătură! Părăsirea C.D.R.-ului de către sprijinitori nu este imputabilă, în nici un fel, societății civile și intelectualității. Ci duplicitarismului, lăcomiei deșănțate și perpetuării unui etatism tragic pentru țară. Potentații de azi au călcat în picioare cu cinism promisiunile în numele cărora partea luminată a populației i-a sprijinit cu entuziasm. Drept urmare, cei la care face apel dl. Ciocârlie s-au cantonat pe două poziții. Marea majoritate au adoptat o tăcere
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]
-
cel în cauză nu uită că fusese nevoit să-i slujească pe cei puternici, că nu avusese dreptul la un cămin adevărat, chiar dacă intrarea într-un ordin clerical minor nu însemnase claustrare monahală. Încununat cu laurii mult rîvniți, curtat de potentați, susținut de afecțiunea lui Boccaccio, contînd pe sprijinul necondiționat al fiicei nelegitime, bătrînul rămîne un singuratic, acrit în nefericirea lui. Perpetua-i melancolie și stările de umoare neagră (subiacente versurilor și subiect de meditație în proză) se potentează, în roman
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
adresată de Istrati scriitorului francez Jean Desthieux, directorul revistei Heures perdues, un prieten de-al său. în scrisoare spunea că editorul său Rieder, fiind în pragul falimentului, nu mai putea să plătească drepturile de autor. ,,Am să-mi vând sufletul potentatului. Și el n-o să-mi ceară să-l sărut într-un loc". Era vorba de cedarea drepturilor operei sale Fundației Regale pentru Artă și Literatură, unde scriitori așazis democrați și comuniști au fost și ei tipăriți. Faptul că Istrati a
,,Panait Istrati m-a ajutat să rămân om într-o lume de lupi“ by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/6671_a_7996]
-
au fost și ei tipăriți. Faptul că Istrati a îndrăznit să propună așa ceva - și Regele a fost de acord - a stârnit un val de defăimări în presa românească. în articolul său, Gheorghe Dinu a tradus: ,,Am să-mi vând sufletul potentaților" și nu ,,potentatului", cum scrisese Panait. Am făcut în Cruciada o scrisoare deschisă adresată lui Demostene Botez, care a răspuns în Cuvântul. Spunea acolo că a verificat textul în franceză, unde era conform: ,,Am să-mi vând sufletul potentatului", adică
,,Panait Istrati m-a ajutat să rămân om într-o lume de lupi“ by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/6671_a_7996]
-
ei tipăriți. Faptul că Istrati a îndrăznit să propună așa ceva - și Regele a fost de acord - a stârnit un val de defăimări în presa românească. în articolul său, Gheorghe Dinu a tradus: ,,Am să-mi vând sufletul potentaților" și nu ,,potentatului", cum scrisese Panait. Am făcut în Cruciada o scrisoare deschisă adresată lui Demostene Botez, care a răspuns în Cuvântul. Spunea acolo că a verificat textul în franceză, unde era conform: ,,Am să-mi vând sufletul potentatului", adică Regelui. Nu vreau
,,Panait Istrati m-a ajutat să rămân om într-o lume de lupi“ by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/6671_a_7996]
-
sufletul potentaților" și nu ,,potentatului", cum scrisese Panait. Am făcut în Cruciada o scrisoare deschisă adresată lui Demostene Botez, care a răspuns în Cuvântul. Spunea acolo că a verificat textul în franceză, unde era conform: ,,Am să-mi vând sufletul potentatului", adică Regelui. Nu vreau să mai spun că în momentul morții sale familia n-a avut posibilități financiare să-l îngroape, iar Regele și Regina au oferit 40.000 de lei, grație cărora acest om a putut să aibă un
,,Panait Istrati m-a ajutat să rămân om într-o lume de lupi“ by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/6671_a_7996]
-
ca să nu li se dea de urmă. Ceea ce mi se pare la fel de grav ca bătăile pe care le încasează ziariștii independenți e că ziarele subordonate partidului de guvernămînt îi atacă sistematic. Iar motivul e că acești jurnaliști scriu despre afacerile potentaților PSD. Adică oameni din presă au ajuns să se coboare la condiția de ciomăgași ai unor puternici ai zilei. Asta mi se pare oribil. Iar partidul de guvernământ nu catadicsește să dea un comunicat prin care să condamne asemenea murdării
“Despre cărți, numai de bine” cu N.C. Munteanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13314_a_14639]
-
Vladimir Tismăneanu Nu este o plăcere să citești memoriile foștilor potentați comuniști. Tonul este autojustificator, nu au mare lucru să-și reproșeze, au fost întotdeauna animați de bune intenții, împrejură rile i-au forțat să facă lucruri pe care azi nu le-ar mai face etc. Mă gîndeam la aceste teme
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
ivansxtc. (To Live and Die in Hollywood) al britanicului Bernard Rose. Un veritabil recviem în acordurile preludiului la "Tristan și Isolda", inspirat de nuvela lui Tolstoi "Moartea lui Ivan Ilici" transpusă în parametrii decadenței mediului cinematografic: în plină glorie, un potentat va fi doborît de cancer. Filmul este totodată și o parabolă ce amendează irosirea vieții în vicii practicate cu inconștiență. Pe meridiane meridionale și cu altă țintă, aceeași inconștientă voluptate vicioasă o animă și pe frageda eroină din Scarlet Diva
Toronto, ediția "de argint" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16704_a_18029]
-
dar și cărțile lor - cele mai multe - ne sunt, în cel mai bun caz, vag cunoscute doar din titlu sau dintr-o vorba adusă de vânt. Va scriu pentru că nu știu dacă mai avem dreptul moral - în aceste condiții - să învinuim doar potentații zilei de toate relele (deși sunt convins că ei poartă o vină în veci de neiertat), atunci când noi înșine nu suntem în stare de, cel putin, mai multă dorința de a ne cunoaște în fapt unii pe alții. Nu pretind
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
Rebreanu, doctorul Voiculescu, Ion Minulescu și tot atât de des Adrian Maniu simțeau răcoarea cartierului, când se întorceau din centrul înfierbântat. Cartier al clasei mijlocii care tocmai se învârtoșa în acei ani interbelici, Cotrocenii se aflau sub cota cvartalurilor adăpostitoare a marilor potentați, nu se comparau cu parcul Bonaparte, cu parcul Filipescu, ori cu Herăstrăul Băncii Naționale, dar urmau de aproape. Aici, un larg bulevard cu nume schimbătoare, după decesul unor monarhi - în anii cei mai triști a purtat numele lui Petru Groza
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
vacanțe la Florența, unde se stabilise. Pe cînd Elena Lupescu, curînd cunoscută printre partizani sub apelativul Duduia, avea parte de un regim de mari favoruri. Intimii Curții neoficiale constituiau ceea ce, în epocă, s-a numit, Camarila regală, formată din cîțiva potentați financiari și industriași (M. Auschnit, N. Malaxa, Mociornița) intriganți politici (pînă în toamna lui 1933 Nae Ionescu, Richard Franasovici, Mavrodi) intimi legați de cuplu (Puiu Dumitrescu, Gavrilă Marinescu, Urdăreanu) și destui alții. Aceștia se reuneau în mai toate serile în
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
în guvernul pe care l-a condus? În timp ce Petru Groza se complăcea în postura de marionetă, elita românească era distrusă fizic, nu moral, la Sighet, Aiud, Pitești, canalul Dunărea-Marea Neagră și în alte locuri de tragică amintire; și nu știa potentatul regimului comunist că Octavian Goga, cel pe care-l aprecia ca fiind "cel mai de seamă poet al nostru după Eminescu" era, asemenea celor mai importante personalități ale culturii românești, interzis de regimul instaurat de tancurile sovietice? Nu se simte
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]
-
Brădeanu și-a însușit-o, el, odinioară cadru didactic la Colegiul Tehnic din Timișoara. Prețioasa lui colecție cuprinde mai bine de 10 000 de documente și fotografii, peste jumătate din ele considerate cu nu prea mult timp în urmă de către potentații vremurilor de tristă amintire, ca fiind subversive. „Românul” și „Ilustrația Română” sunt doar două dintre ele. „Oameni de seamă ai Romei”, carte tipărită la Oradea în 1865, și „Țara noastră, oameni, locuri, lucruri”, din 1938, sunt altele care au stârnit
Agenda2005-11-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283488_a_284817]
-
bogat din lumea bună. Într-o sîmbătă dintr-acestea, dă însă peste o tînără cu aspect de servitoare, pe care-o invită la masă jucîndu-i aceeași scenetă de mare clasă - numai că fata nu era deloc servitoare, ci fiica unor potentați. Nici unul, deși se plac și fiecăruia îi trece prin cap să se dea de gol, nu reușește să renunțe însă la „fața” pe care și-o construise pentru uzul imediat, resimțind mult prea puternic presiunea imaginii-model pe care-o adoptă
Theatrum mundi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13470_a_14795]
-
și marile realizări, istorici care elogiau programul de distrugere a satelor și-l descriau pe Burebista visând la instaurarea comunismului pe pământurile “românești”, scriitori care se extaziau în fața “ideilor novatoare” ale cuplului prezidențial, pictori care îi zugrăveau pe cei doi potentați pe fundaluri albastre, diafane. Și văzându-i pe acești adulatori defilând imperturbabili pe micile ecrane, de multe ori explicând și cât de cumplit au fost ei persecutați și în vremea dictaturii, mi-a revenit în minte o poveste veche de
Figuri anacronice pe ecranele TV by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14324_a_15649]
-
a fost asasinat, în locul său a devenit împărat Nerva și, după un scurt interval, Traian. Marțial a încercat să devină favoritul noii puteri și a compus repede versuri întru slava lor. El s-a pus fără ezitare la dispoziția noilor potentați. Epigramistul a încercat să redevină favoritul “presei” epocii. Numai că tentativele sale au rămas fără ecou: Traian nu s-a lăsat impresionat de elogiile pe care i le adresa Marțial. Talentul îi era apreciat la Roma, nu însă și caracterul
Figuri anacronice pe ecranele TV by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14324_a_15649]
-
așa, „din registrul ideilor gingașe”. Din care pricină e pîndită de abateri pe care le putem vedea prea adesea cu ochiul liber. Una din ele e reprezentată de polemiștii „de casă”, atașați unui grup ori înflorind în preajma (în umbra!) unui potentat al lumii literelor. Altă speță de scris „bătăios” e cu atîtea năbădăi, atît de capricioasă încît nu mai cunoaște nicio consecvență, nicio margine. N-are niciun Dumnezeu. Ce-ai lăudat ieri, spurci azi, ori invers, dintr-o pornire voluptuos-nămoloasă a
Un polemist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4825_a_6150]
-
Love Hewitt, texana de nici 20 de ani în ascensiune și în muzică (trei albume personale deja), nu doar în cinema unde, ca și colega ei Neve Campbell, se implică și în producție, cu toate că este mulțumită de încrederea pe care potentații hollywoodieni o acordă astăzi noii generații. Noii generații de vedete îi aparține și seducătorul Will Smith, și el cu o dublă carieră de rapper laureat și actor solicitat. Regizorul Jerry Bruckheimer declară că-l antrenează pentru un Oscar, iar Barry
Trei filme si-o parodie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18041_a_19366]
-
lucru pe care l-ați asumat într-o emisiune a Televiziunii franceze), nici cu cele ale D.T.S.-ului care a înscenat «dispariția» dumneavoastră". Aceste grave acuzații - ele nu ies la lumină pentru prima oară acum - nu i-au împiedicat pe potentații de Dâmbovița să-l țină pe policalificatul domn Tănase la Paris pe banii poporului român. Evident că am cere prea mult ca în astfel de funcții să fie trimiși oameni curați și competenți. Dac-ar fi curați, cum ar mai
Din abis în abis, spre noi culmi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14269_a_15594]
-
parte, cinismul fără limite al clasei politice. Pe de alta, timorarea vecină cu paralizia a opoziției și societății civile. Setul antagonismelor ar putea continua la nesfârșit, dar problemele rămân aceleași. Pentru că, într-adevăr, la un pol tronează "ciocul mare" al potentaților, iar la celălalt se târâie "ciocul mic" al amărășteanului. Sus - clica profitoare a comuniștilor mascați în capitaliști. Jos - tot un fel de comuniști, victimele naivității și prostiei de a se fi lăsat duși de nas doisprezece ani la rând. În
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
l-a determinat să comită o crimă - sau tentativa acesteia -, având la îndemână un singur indiciu, numele Vega, pe care pacientul îl pronunță în zbuciumatul lui somn. Cu viclenie, cel claustrat refuză să-și divulge secretul. Vega este numele unui potentat, mare grangur la Academie, cu care insul nostru fusese cumva coleg de școală. De multă vreme șomer în disperată căutare de loc de muncă, în regimul luptei de clasă, o speranță se naște când protectorul cel generos îi promite o
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
îi promite o grabnică găsire de slujbă. Primit cu țigări Kent și cafele, de către o secretară numai miere și zâmbet, pretendentul la slujbă va fi dus cu vorba, îndemnat să revină, postul pare sigur, dar se pierde în ultimul moment - potentatul povestindu-i, în schimb, cu lux de amănunte, feericele lui călătorii în Vest, ținându-i, cu nepăsare, speranța trează, într-un joc fără sfârșit. Victima se declasează treptat, dar când așa-zisul protector dispare, numit ambasador peste Ocean, omul se
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]