345 matches
-
ar fi băgat mîna în foc pentru nimeni, dar putea spune liniștit că dacă nu jandarmii lui Călătorescu, cel puțin jurnaliștii de la Adevărul, mai bine de la Universul, îi dădeau de știre lui nea Cocoș cam pe unde se va abate potera a doua zi. Pînă la un punct nici nu aveau vreun interes să se întîlnească. Dacă s-ar fi întîmplat, cine știe ce-ar mai fi ieșit, poate chiar cu moarte de om, dar nu din pricini de înverșunare ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să aibă această conversație se putea considera un favorit al sorții. Leonard Bîlbîie nu avusese încă o astfel de discuție, dar după ce s-a întors din Dobrogea, lămurind într-un fel surprinzător "afacerea Cocoș", pe bandit și pe oamenii săi poterile l-au urmărit încă un an și mai bine, dar nu era nimic îngrijorător în asta, ce era de aflat, de știut, se știa. Mihail avusese grijă să informeze unde trebuie despre reala dimensiune a "afacerii Cocoș", după întoarcerea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
reporterii ca bondarii în jurul lui Cocoș și toate gazetele sînt pline ochi. Cumnatul lui Cocoș; O femeie de lume îndrăgostită de Cocoș; Trei morți după întîlnirea cu Cocoș. Un interviu cu Cocoș. Cocoș e bolnav, dar nu-i pasă de potera domnului prefect. Care pe care, a declarat Cocoș. Ce zici de asta, dom'le? Nici lui ăla, Aristide Blanc, ori lui Wilson al Americii nu i s-a dat atîta atenție în atîtea gazete dintr-o dată. Aici deștepții de la Dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sonorul, încântat de prezența unui adult care vorbea mai puțin academic. Nu m-am bălegit, i-a răspuns Jina. Dar încă nu știu ce vreau să-i spun. Cine-a zis că trebuie să-i spui ceva ? O împușcăm chiar acolo, în fața poterei de editori aroganți. Crede-mă, acum știu cum să țintesc. O să-i trimit un glonț chiar între ochi. Of, Irene, a suspinat Jina. Iar ai început. Danny să cățărat călare pe spătarul canapelei. Mike măcar a încercat să-și îndepărteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Rătești. Bărbatul Înarmat mizase pe posibila nehotărîre a Securității Între cele două păduri. Dar nimeni nu era nebun să-și atragă ad versarii În cea izolată, ușor de Înconjurat. Nici alții nu erau proști să creadă una ca asta, așa că potera a sosit, Începînd Îndată să pieptene pădurea cea mare. Văzînd uimit că revolverul său credincios nu percutează, răzvrătitul, la adăpostul unui baraj de bușteni, a ridicat mîinile, avînd norocul ca trupa să nu tragă, ci să și-l dorească legat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
totul de la el. Visam deja Întîlniri numai Între noi doi În care el Îmi dezvăluia toate tainele clandestinității și ale tacticii de partizan, toate tehnicile de camuflaj, Îmi descria armele, Întreținerea și confecționarea lor, aprovizionarea cu muniții, ambuscadele, ciocnirile cu poterele regimului, evadările, Îmi deslușea urzirea rețelei lui de tăinuitori. Deveneam depozitarul tuturor mărturiilor sale, urmînd să le scot la lumină Într-o carte publicată În Occident și să le ascult difuzate În serial la Radio Europa Liberă. CÎnd, după 1989
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Odești din Maramureș. Denunțat ca „dușman al poporului“, a fost arestat, dar a evadat de sub escortă. Armurier fiind el de meserie, și-a făurit singur puștile și pistoalele cu care s-a retras În codri și cu care a hărțuit poterele comuniste. Se pare că, În afară de milițieni și de soldați secu, a lichidat doar doi bărbați care Îndrăzniseră să se atingă de casa lui. În rest, i-a iritat doar și și-a bătut joc de bolșevici. Legendele Îl preumblă peste
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
șură o familie de amărîți sosiți de pe Crișul Alb, dar care nici nu se gîndeau să plece. Îi omenise cum Îi dăduse mîna și lui, Îi Înțelesese, numai că venise ziua cînd nu mai avea cu ce să-i țină. Potera i-a luat pe străini pe sus, Îmbrîncindu-i și suduindu-i. Gazda, uimit peste poate, s-a băgat la mijloc: — Nu-i Îngăduit a da În ei, că lor li s-o arătat Maica Sfîntă, iară vouă nu! — Gura, chiaburule
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
poți pupa mai bine la capătul târtiței. Tovarășul Geană a turbat... Arestați-l! Jumuliți-l! Pârliți-l pe vrăjmaș! Împreună cu Mutu lui și băgați-i pe-amândoi la mititica! Că m-am săturat să-i supraveghez cu o armată de poteră! Că avem alte treburi mult mai importante și mai urgente la ordinea zilei. La ocnă poate să strige cât o vrea că îi este frig și rabdă de foame și de sete... Gata! S-a zis cu agitația împotriva ordinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
trei-patru cuvinte: foame, frig, poc-poc, buf-buf... În rest, totul este numai scorneala gloatei înfierbântate de mânie. Burzuluiala-i mare și la Galați. Din Nord se așteaptă sosirea unor trenuri ticsite cu protestatari. Buboiul coace și în Transilvania... Peste tot, Vetucă, potera-i pe picior de război... Se pregătesc dulăii de marea confruntare cu Țara... Gloata nu mai poate fi întoarsă din drum... Pâine și libertate, asta-i cerința întregii nații. Mâine-poimâine buboiul crapă! Va fi potop, Vetucă! Va fi poc-poc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
prin urale Proclamația de la Iași către țară, despre care se știa că a fost definitivată până în cele mai mici amănunte și se spera ca ea să marcheze începutul unui sfârșit îndelung așteptat. Dar, la o mulțime tot mai mare, și potera era mai numeroasă, care a reușit să-i blocheze în Piața Gării cu niște garduri mobile, aduse în regim de urgență de la Nicolina. Din depărtare, se auzeau tot mai anemic ceva proteste cu Huoo criminalilor! și văicăreli izolate pe străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și sunt țesute din fire toarse din coconi de salamandră. Acest comerț luase o astfel de amploare încât puține erau gospodăriile care să nu aibă sub grindă o punguță cu "praf din călcâiul de aur al lui Zlota". Degeaba cutreiera potera munții și mlaștinile, degeaba defrișa pădurile, incendia stuful bălților și inunda galeriile peșterilor; frecventele răufăcătorii ale tâlharului erau singurele dovezi ale existenței sale. Până la urmă se apelă la serviciile și la dibăcia babei Sempronia, care-i făcu farmece de dragoste
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de dragoste să-și culce cornul în poalele fecioarei Sempronia. O liotă de poterași îi împresură pe el și pe cei doi ortaci care-l însoțeau, punându-le saci negri pe cap, lanțuri la mâini și ghiulele la picioare. Șeful poterei strivi cu bocancul trupul lichid al cărăbușului. Se spune că Zlota ar fi încercat să scape, preschimbându-se într-un fluture, dar un poteraș reușise să-l prindă cu chipiul. Ciracii lui Zlota sfârșiră în chinuri crunte: unul cu intestinul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
spus că-i născut pe meleaguri basarabene, că are prieteni acolo și ăia, în joacă nejoacă l-au ...Doamne ferește! În starea asta abia perecepeam mișcarea bărbaților. Care cum apuca luase un par, o coadă de furcă sau ce găsise și, poteră de nenorocire se pregăteau să deschidă un nou front antisovietic. Dar n-a fost cazul. Din șartul uliței, mândru și împăunat venea Petre. Uite mamă, a deschis pumnul, mi-au dat soldații fire de coadă pentru buhai. Stăteam cu mâna
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
săptămâni, de când criminalul năvălise În magerniță , o zi mohorâtă, umedă, tristă. Antoniu dormise ca de obicei iepurește, dârdâind de frig pe priciul improvizat. Aproape de ivirea zorilor, ațipise din nou ostenit; visa o grotă În care se ascunsese de teama unei poteri, când a simțit peste el o greutate care i-a tăiat respirația și părea că-i frânge oasele. Bruta, Încerca să-l sodomizeze și se năpustise asupra lui cu pantalonii În vine, căutând cu disperare să-i sfâșie hainele. Înjura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ales că în scurtă vreme ajunsese să strângă o avere peste măsură de mare. ― Da’ se poate să nu facă avere un hangiu? - a întrebat unul din mijlocul ascultătorilor. ― Face avere, nu-i vorbă, dar acesta, pentru tăcerea lui față de potere și pentru ajutorul dat lotrilor în caz de nevoie, sigur era răsplătit din plin de șeful bandei... ― Așa da! - a apreciat unul din cei de față. ― Să mergem mai departe. Căpitanul bandei era un bărbat strașnic. Înalt, bine legat, cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
deosebit. ― Atunci, mâine la chindie sunt la poarta ta. ― Te aștept, zmeule. Rămâi cu bine, Zaura! ― Mergi sănătos, mândrule. După această întâlnire cu țiganca, inima lotrului parcă voia să-i iasă din piept. Nu i-a bătut așa nici când potera - căutându-l - a trecut la un pas de bordeiul lui din codru și nu l-a descoperit... A luat surul de dârlogi și a pornit la pas alături de cal... Parcă îi era milă de el, fiindcă prea îl gonise venind
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să ți-l aduc. A pornit glonț către bordeiul din pădure, pentru a aștepta vești de la hangiu. Mai degrabă de la hangiță. Nu putea să meargă la han, fiindcă nu știa dacă pe acolo n-o fi umblând - cum avea obiceiul - potera. În seara aceea, a așteptat să apară feciorul trimis de hangiță, dar... Nici la primul cântat al cocoșilor nu s-a arătat. Gândurile îi umblau prin cap ca ielele. „Să pornesc către han?... Dar dacă or fi venit jandarii pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
L-a dezlegat și l-a așezat pe un butuc care ținea loc de scaun. ― Ei? Ce cauți la mine în bordei la ora asta? Știi bine că nu trebuie să vii aici niciodată. Dacă ti-a luat urma vreo poteră? Cu alte cuvinte, vrei să mă dai pe mâna jandarilor! Și eu, care aveam încredere în tine... Ce ai de spus? Zi-i! Și la urma-urmei, de unde știi locul acesta? Hangiului nu-i venea să creadă ce aude. Nu-și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ducă mâinile la pistoalele din chimir. S-a lipit de trunchiul unui stejar și a rămas nemișcat. Privirea îi alerga în toate părțile. Se întreba cine putea să rupă creanga: greutatea omătului căzut, vreo veveriță sau... Cine știe? Poate... chiar potera. După un timp de așteptare, în care i se părea că aude până și căderea fulgilor de zăpadă, s-a desprins de trunchiul copacului. A mai privit o dată în urmă și a pornit spre bordei... Când mai avea de făcut
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fulgerătoare, a descărcat cele două pistoale în umbra din fața lui... Un muget ca de animal înjunghiat a însoțit rostogolirea fantomei în nămeți... Lotrul s-a repezit spre primul copac din apropiere și s-a făcut una cu el... „Dacă-i potera, vor alerga spre mine” - își spunea, în timp ce încărca pistoalele... O durere din ce în ce mai mare în umărul stâng și toată mâneca sumanului udă l-au făcut să-și aducă aminte că odată cu detunătura a simțit și o lovitură puternică în umăr.... Nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dar cum? Numai dacă intru în bordei pot face asta. Altfel...” A mai rămas câteva clipe nemișcat și cu urechea la pândă. Nici cel mai mic foșnet nu tulbura firea... Și ningea ca în Ajun de Crăciun! „Dacă ar fi potera pe urmele mele, de atunci se mișca vreo unul. Și cum e pace ca în ceruri, înseamnă că m-a urmărit cineva de unul singur... Cine-i? Să văd, însă, mai întâi de rana mea”. Cu acest gând în minte
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ucide așa ușor...” ― Eu, să fi fost în locul lui, mă duceam întâi să văd cine-i nemernicul care a tras în mine - a sărit de la locul lui țârcovnicul. ― Da’ n-ai auzit că el se temea cel mai mult de poteră? Că dușmani singuratici o mai fi având el, dar de aceia nu-i era frică - a intervenit omul cu glaja de afinată. ― Cu aceste gânduri în minte, și-a cercetat pistoalele, să vadă dacă pe întuneric, cu teama în spate
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
scotea câte o vorbă, două, fără nici un înțeles. Când s-au ivit zorii, a intrat Petruță. „Ce face...?” „Rău. Rău băiatul, lelei”. „Oare pe cine să chemăm să-l vadă?” „Doamne ferește! Cum să-l vadă cineva? Peste un ceas, ai potera la poartă. Tu du-te și ai grijă de animale. Dacă vine cineva, mă chemi îndată. Nu care cumva să scapi o vorbă”... „Mă duc, mamă Irinuță. Mă duc”. Lotrul gemea din când în când, dar nu scotea nicio vorbă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a auzit un glas. ― Îl vor îngropa creștinește. Ce alta pot face? - și-a spus părerea un altul. ― Da’ tu ai uitat cine era mortul? Cum te apuci tu să îngropi la vedere pe șeful lotrilor, căutat de toată floarea poterilor? - a întrebat țârcovnicul. ― Ei? - a răsunat îndemnul omului cu afinata. ― Se înnoptase de-a binelea - a reluat vorba povestitorul. Hangița nu-și mai putea ogoi plânsul. Petruță ședea nemișcat la capul lotrului. După multă vreme, printre hohotele de plâns, Irinuța
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]