696 matches
-
tîrziu: legea majorității era împotriva lui. Chiar dacă acest împărat credincios și doritor să reînvie tradițiile seculare răspundea astfel vocilor elitelor intelectuale romane, majoritatea poporului era deja cîștigată de Fiul Omului. Enigmă filosofică, dar evidență mediologică: slăbiciunea teoretică determină forța mediatică. Poticnindu-se cînd vine vorba de cosmologie și de ordinea obiectivă a universului, el eliberează o formidabilă capacitate de adeziune subiectivă și poate un început de autonomie a subiectului față de ordinea cosmică. Nebunia iubirii valorează mai mult decît toată știința lumii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
aleși sub hegemonia așa-ziselor aparate, cum să ieși din acest cerc vicios? Gramsci a reperat fără îndoială un vid larg deschis în marxismul timpului său, fixînd drept sarcină de gîndire mediațiile. Dar această gîndire pur și simplu politică se poticnește de caracterul tehnico-economic al acestor mediații și deci de conținutul lor cultural propriu-zis. De aceea doctrina hegemoniei nu a constituit o revoluție teoretică, o răsturnare a concepției. Ea nu era purtătoare de indicații practice fiindcă nu a intrat în secretul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
fotografie mai inteligentă putea și el să-și pună pe copertă. Cam ăsta era stilul scârbit ofensat. Sunt anumiți oameni care se nasc ofensați. O întrebasem ce-i place să citească. Nu prea avea autori favoriți. De parcă întreaga literatură se poticnise brusc, se câcâia de ani buni să producă ceva valoros, așteptând-o pe ea să vină și să pună ordine în treburi. Cu capodopera de care literatura română avea atâta nevoie. Dar Tiffany Reynaud cred că-ți place, am întrebat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
sau doar pe anumite zone) : Stop Joc !” Stop experiment - civilizație eșuată! — Deratizare și o luăm de la capăt! Oamenii ar trebui să învețe mai mult din istorie și din greșelile făcute anterior! Fiecare om luat separat, are tendința de a se poticni în sintagma: ,,oricum eu sunt prea mic pentru a putea schimba lumea”. Da, nimeni luat separat nu poate schimba cursul istoriei, dar ce putem face fiecare dintre noi ca și persoane responsabile, este datoria de a înțelege cât mai mult
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
avea de gând să... ce? Ca un om bolnav, încetini pasul târându-și picioarele, năucit. Amintirea aceea îngrozitoare i se derula în minte: Paul Marriott care mătura magazinul Clayton de patru ani. Dar de ce? De ce? Ce se întâmplase? Marriott se poticni și se sprijini de stâlpul felinarului. Memoria, atât cât era, era necruțătoare. La sfârșitul lui 1969, Paul Marriott, ultimul vlăstar al importantei și prosperei familii Marriott de altădată, își pierduse brusc elanul și încrederea în viață; începuse degringolada spirituală și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
O făptură sleită de puteri încearcă să ucidă sau să prindă o altă făptură lipsită de puteri. Încercarea nu reușește și nici nu poate reuși, ceea ce nu face mai puțin tragică vânătoarea. „El se apropiase pe furiș, dar cum se poticnise și rața îl observase, acum își continua fuga fără să se mai ascundă. Pasărea însă nu putea zbura: era obosită. Ar fi fost destul să se ridice în văzduh, și acolo, afară de țipetele furioase ale omului, n-ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Nici alinare! La a ei chemare, La cuvântul ei, La ochișorii ei, La gurița ei, La inima ei, La trupușorul ei, La toate ale ei, Să n-aibă stare! Nici alinare! Până n-o veni! La a lui aleasă!" Se poticnește: "La a lui aleasă!"... Și gata! Ce mi-ai făcut Voichiță?! strigă disperat Ștefan. Așa-i descântecul... se dezvinovățește ea. Ai încurcat borcanele! Aista-i descânt de legare, nu de dezlegare! M-ai nenorocit! Sunt un om pierdut! Da! Pierdut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
voia și pe mine "puiul de năpârcă". Am sărit de pe cerdac în șaua primului cal... M-au fugărit o noapte întreagă, dar mi-au pierdut urma. Taica făcuse din mine un călăreț neîntrecut. Când se crăpa de ziuă, calul a poticnit, s-a culcat cuminte în frunzele ruginite era toamnă târzie și l-a podidit sângele și pe gură și pe nări. Mă privea blând și ochii i se abureau încet... I-am încolăcit grumazul, mi-am ascuns fața în coama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dat dos la față A tuns-o la fugă. A spălat putina Bătrânețe și slăbire Armadie Vorba rea merge ca săgeata I-a tras un pui de bate A lăsat toate-n pământ Umblă cu zurba. Flacările biciuau noaptea Dealul poticnea într-o vale. (r.t.) Prin lunca Stolnicenilor treceau în amurg dumbrăvencile în șir de la fânațurile cosite la pădure... La miezul nopții, când amorțește glasul cucoșului. Noaptea, la drum, să taci mai mult. Ca să nu deștepți cu glasul tău singurătățile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Bețiv nu-s, că n-am ce bea; Bătăuș nu-s, că toți mă bat Dator nu-s, că nimeni nu-mi dă pe datorie Vorba rea merge ca săgeata A lăsat toate în pământ Umblă cu vorba (boierii) Dealul poticnea într-o vale. (r.t.) S-a săvârșit și s-a mutat întru veșnica viețuire. 1471 50 1421 14 Sept. 1472. Maria din Mangop Ioanichie dela Rădăuți Laiotă Mihai Vrânceanu a îmbrăcat Birtoc (cuscru) ( ) straiul de Spătar Bodea, vornic Varlaam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mergeam, ca slăbănoagele mele picioare scăpau, nu ma prea țineau. Mult ajutor mi-a dat Domnul prin sprijinul 132 mâinilor care ma ajutau să trec uneori câte o treaptă sau mai multe. Când mă loveam de vreo piatră sau mă poticneam în pietre nu simțeam durerea deloc, parcă mă atingea doar un fir de iarbă. Părintele Irineu și părintele Ștefan mi-au dat mult ajutor, sprijinindu-mă și ajutându-mă. Dumnezeu să primească jertfă de ajutor pe care mi-au dat
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
lui Dumnezeu și Maicii Domnului că m-au ajutat. Oricum, eram sleita de puteri și toată udă în spate. De ce? Puteți înțelege de la sine. Duceam păcatele mele în spate și de aceea era greu și mai cădeam și mă mai poticneam uneori. Tot acest urcuș a fost ca un examen pentru mine, nevrednica. Tot timpul, la fiecare pas spuneam: „Doamne, Te rog, ajută-mă!”, „Doamne, Te rog, nu mă părăsi!” sau „Of, Iisuse, iartă-mă, că sunt păcătoasa!”, „Oh, păcatele mele
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
întors imediat pe treptele care duceau jos, la poalele muntelui. Greu am urcat pe munte și tot greu am coborât. E cu anevoie de coborât, că picioarele și genunchii slăbănogiți nu te mai ajută la mers. Și vrând-nevrând te mai poticnești, măi cazi. Oricum, nu te doare nimic atunci cand cazi, e ca si cum te-ar atinge un fir de iarbă. Grijă și Milă lui Dumnezeu și a Maicii Domnului. Și cu ajutorul lui Dumnezeu, dimineața la ora 6 am ajuns la mănăstire, jos
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
plantă”. Așadar, denumirea stejarului vine de la folosirea lemnului său ca par sau stâlp rezistent înfipt în pământ. Prin forma steag s-a realizat ideea de simbol, de direcțional. Cu prefixul pos-a marcat formal ideea de potecă și a se poticni, în sl. stezeá „cărare, drumeag”, alb. shteg „drum”, vgr. στοι̃χος „șir, rând”. Din viața limbii române au rezultat formele stânjen și a stânjeni, zgău și a (se) zgâi. Este de observat apoi faptul că rădăcina tog/tež/tek
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a plesni, 103 pleșuv, 104 plod, 48 ploscă, 103 ploștină, 103 poamă, 130 podbal, 132 podgorie, 132 polab, 53 poleci, 51 poloboc, 131 polon, 52 pom, 130 a pomeni, 44 pomet, 130 poruncă, 139 potecă, 105 poteră, 195 a se poticni, 105 potop, 139 prigorie, 132 a se prinde, 134 priveală, 104 priveliște, 104 a privi, 104 privit, 104 pruși, 51 pustiu, 104 putere, 139 putină, 131 putinei, 131 rabie, 56 ram, 48 ramă, 46 ramură, 48 ravac, 131 a răscula
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a traversa apa primordială în siguranță. Udarea parțială este ca și tăierea sau căderea părului semnul mutilării inițiatice, marcare pe care natura divină a calului o poate compensa: „Când m-am pedicat/ D-o pană/ De mreană,/ Și m-am poticnit,/ Caftan ți-am stropit,/ Caftan și cioltar,/ Galben buzdugan/ Afar’d-am ieșit/ La mal pe uscat,/ C-o nar-am suflat,/ Toate le-am zvântat;/ C-o nară de vânt/ Le-am uscat curând.” (București). Calul este, așa cum se descoperă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Adolescentulă sau Raskolnikov. Sufeream împreună cu ei până la cote neverosimile de „domnișoară” și, culmea ridicolului în lectură al unui ins lucid, versat cât de cât în lumea complicată și vastă a romanului - la relectură, imaginam, „speram” pentru eroii mei ce se „poticneau” un alt deznodământ, fericit. Sufeream asistându-i în „gafele” lor sociale, deși înțelegeam și acceptam morala socială sau religioasă sub ale cărei „cuțite” ei cădeau, adeseori învinși definitiv și dezonorați, nu mă puteam împiedeca, aproape de fiecare dată și la fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
câte și mai câte. și făcea sicrie. După căderea Zidului din Berlin, în presa germană descopereai mereu alte mostre din vocabularul oficial al RDG. Acești adevărați monștri lingvistici erau de un comic involuntar nespus atunci când rosteai cuvântul tare și deslușit - poticniți în compunerea lexicală și potcoviți în conținut. De pildă, îngerașii din pomul de Crăciun se numeau „Jahresendflügelfiguren“ ștextual: „figuri-înaripate-pentru-sfârșit-de-an“ț, stegulețele agitate la ocazii festive în fața tribunelor se numeau „Winkelemente“ ștextual: „elemente-de-făcut-semne“ț, iar prăvăliile cu băuturi - „Getränkestützpunkte“ ștextual: „baze-de-aprovizionare-cu-băuturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
După care am crezut că-l văd pe Victor. O siluetă, aproape de pământ, chircită, apăruse din pădure și nu-mi dădeam seama ce era. Era de mărimea lui Victor, poate mai mare, însă mișcările umbrei erau ca ale unui păianjen, poticnindu-se de copacii de la liziera pădurii. - Victor! am strigat iarăși. Chestia se opri pe moment. Apoi forma întunecată se târî lateral, tot mai rapid, întorcându-se în pădure. Mi-am dat seama, făcându-mi-se rău, că arăta ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
amar ca fierea? Cine acceptă să fie identificat drept o ființă plină de invidie față de altcineva? Plasându-ne într-o situație de inferioritate în raport cu ceilalți, recunoaștem că acest sentiment este de nemărturisit. El constituie una dintre piedicile de care se poticnește procesul de supraexpunere personală. Daniel Bell se mira că noțiunea de invidie a fost atât de puțin „exploatată” în literatura sociologică 2. De asemenea, în lucrarea pe care a consacrat-o acestei chestiuni, Helmut Schoeck nota că, în discursul științelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
voinței de la Cotroceni, se mai ține, fiindcă e ținut în brațe, dar atunci când va fi lăsat, se va dezintegra ca în urma unui bombardament atomic. Până atunci urmează hârjoana de-a guvernarea, de-a ieșitul din criză, de-a bilețelele înveninate, poticnindu-se ca o mașină gripată care dă rateuri, fără să se știe cine a forțat-o prea tare, de-am rămas cu calabalâcul în drum. Și, pentru că încă mai avem un limbaj colorat și expresiv, s-a invocat de unul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
umanității întregi. A urmat monstruosul atac din gara Atocha, de la Madrid (11 martie 2004) - un alt loc în care poposiserăm în periplul nostru scriitoricesc. Proiectul însuși al construcției europene, care însoțise ca un nimb simbolic „săgeata” Expresului Literar, s-a poticnit în scepticismul francezilor și al olandezilor, cu prilejul votării Constituției europene. Nimic nu a mai fost ca înainte, și acest sentiment al unei amărăciuni generale, transistorice, s-a suprapus peste propriile noastre slăbiciuni și inconsecvențe legate de finisarea volumului. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
genunchi mergeam, că slăbănoagele mele picioare scăpau, nu mă prea țineau. Mult ajutor mi-a dat Domnul prin sprijinul mâinilor care mă ajutau să trec uneori câte o treaptă sau mai multe. Când mă loveam de vreo piatră sau mă poticneam În pietre nu simțeam durerea deloc, parcă mă atingea doar un fir de iarbă. Părintele Irineu și părintele Ștefan mi-au dat mult ajutor, sprijinindu-mă și ajutându-mă. Dumnezeu să primească jertfa de ajutor pe care mi-au dat
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
lui Dumnezeu și Maicii Domnului că m-au ajutat. Oricum, eram sleită de puteri și toată udă În spate. De ce? Puteți Înțelege de la sine. Duceam păcatele mele În spate și de aceea era greu și mai cădeam și mă mai poticneam uneori. Tot acest urcuș a fost ca un examen pentru mine, nevrednica. Tot timpul, la fiecare pas spuneam: „Doamne, Te rog, ajută-mă!”, „Doamne, Te rog, nu mă părăsi!” sau „Of, Iisuse, iartă-mă, că sunt păcătoasă!”, „Oh, păcatele mele
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Întors imediat pe treptele care duceau jos, la poalele muntelui. Greu am urcat pe munte și tot greu am coborât. E cu anevoie de coborât, că picioarele și genunchii slăbănogiți nu te mai ajută la mers. Și vrând-nevrând te mai poticnești, mai cazi. Oricum, nu te doare nimic atunci când cazi, e ca și cum te-ar atinge un fir de iarbă. Grija și Mila lui Dumnezeu și a Maicii Domnului. Și cu ajutorul lui Dumnezeu, dimineața la ora 6 am ajuns la mănăstire, jos
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]