386 matches
-
mult mai masivă În anul următor. Ahmed Pașa și Ali Mihaloglu Pașa au ordine precise de mobilizare a unei forțe de două ori mai mari decât cea de la Vaslui. Pregătirile Încep din această toamnă. Deși Vlad vorbise pe un ton potolit, Oană simți furia din spatele cuvintelor. Vlad se schimbase mult În anii de temniță. Devenise parcă mai voinic, trupul Îi era puțin mai greoi, iar fața avea trăsături mai dure, cu cute adânci pe frunte. Ochii verzi Îi rămăseseră vioi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
alta. Noul schimb al gărzii transmitea semnale spre hotare. Deocamdată, pretutindeni era liniște. O liniște precară, ce se apropia de sfârșit. - Am aflat tot ce se putea afla din surse diplomatice și din informații ale structurilor militare, spuse, cu glas potolit, domnitorul. Acum vreau să discutăm despre informațiile mai secrete decât informațiile secrete dezvăluite astă-seară Sfatului domnesc. Mesajul meu a ajuns la Istanbul? - A ajuns, prin rețeaua Apărătorilor, răspunse Pietro. A fost Înmânat direct Marelui Maestru al Cuceritorilor. - Identitatea lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
putea să aibă o pană chiar În momentul acela crucial. și a ținut respirația. Nimeni nu se mișca. Deodată s-a auzit o voce limpede, deopotrivă incitantă și cumpă nită. Nu mai auzise nicicând așa glas, plin de o energie potolită, cu inflexiuni stranii și totodată familiare. A simțit prin tot corpul un val de fierbințeală care i-a umplut brusc capul cu o neînțeleasă neliniște amețitoare. și-a amintit de primii pași făcuți În spuma blândă și călduță a mării
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
iar Margaret era de obicei În stare să facă la fel, nu și de data asta. Își dădea seama că iritarea ei era vizibilă. Liniștește-te, Margaret Bates, nu te lăsa. — Cum te cheamă pe dumneata? a Întrebat cu glas potolit. — Zubaidah, a răspuns fata. Mulți mă numesc Z. Ai mei mi-au spus așa. Glasul Îi era și mai calm decât fusese Întrebarea pusă de Mar garet. — Așadar Z, autoarea faimosului pamflet revoluționar! Mă bucur că te cunosc, Z! Nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Cerul era străbătut la răstimpuri de un fulger Îndepărtat și dintr-odată totul ieșea la lumină, puieții de salcâmi În bătaia vântului, șirurile de arbuști țepoși, călușeii. Apăreau câteva clipe, apoi se pierdeau iarăși În Întuneric și rămânea doar rostogolirea potolită a tunetului. Tata zice că te duci la colegiul militar. O vreme Johan n-a zis nimic. S-a aplecat, i s-a scurs apă pe frunte, i-a intrat În ochi și și-a strâns pleoapele. Da, așa cred
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tot. Pe măsură ce Îl privea, Își dădea tot mai bine seama că arăta mult mai vârstnic și mai potolit. Nu erau doar anii, ci și altceva, ceva greu de definit. Înțelegea asta pentru că și ea era mai În vârstă și mai potolită. — Parcă am mai purtat noi discuția asta cândva, a spus el. Cu mult timp În urmă, și nu prea departe de aici. Nu credeam să-ți amintești de ceva atât de banal. — Ba da, Margaret, ba da. Zubaidah se și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sora, ci chiar și părinții miresei refuzaseră să se așeze la masă cu ginerele, care, după știința celor din Saxonia Inferioară, era un străin și un coate-goale. Cine venea din străinătate, străin rămânea. Am băut nemăsurat, ca și când s-ar fi cerut potolită și setea invitaților care lipseau. Mirele, martorii și - cu zel deosebit - mireasa își dădeau silința să fie binedispuși, să se veselească. Friptura din ceafă de porc era însoțită de alcool din pahare de apă. Cine a băut mult, cine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-l când pe el, când pe mine. Astfel, vreau ca după intervenția lui corectoare eu să fi refăcut poziția femeii culcate, fiindcă lutul, se știe, cedează. În orice caz, disputa dintre dascăl și elev s-a desfășurat pe un ton potolit, dar de fiecare parte invocându-se, sever, principii. Nefiind din lut, nici unul nu a cedat. Încercarea de mediere a veteranului de război cu ochi de sticlă și cu harul de a fluiera atât de frumos, care se considera purtătorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și neamul vostru. Luna, care se oprise în loc să asculte și ea tot ce le istorisea bulibașa alor săi, deși era și ea somnoroasă, așteptă până se stinseră focurile din vetrele șatrei. Apoi plecă în sălașul ei de după dealul Godăeștilor. Focurile potolite afară aprindeau în corturi scenele de dragoste ale tinerilor care topeau dorurile consoartelor doritoare de dezmierdări și îmbrățișări. Copiii șatrei dormeau demult. După un timp toată șatra dormea, punând pe perna odihnei truda zilei care se săvârșise, pentru că nu după
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cititorilor trece mai întâi prin inima autorului. Foame Se știe că foamea organică nesatisfăcută timp îndelungat duce la moartea prin inaniție. Dar există și o foame spirituală, de informare și cunoaștere, e drept mai rar întâlnită, care dacă nu este potolită are consecințe negative asupra intelectului. Carte Carte bună este aceea care încălzește sufletul cititorului și-i luminează mintea. Izvor Farmecul și înțelepciunea unei cărți din inima și mintea scriitorului izvorăsc. Cititorul, căutător de bijuterii spirituale, le asimilează și le încorporează
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
apropiați lor Îi urmau cu atâta repeziciune Încât orice om - chiar mai puțin Înclinat meditației decât tata - devine filosof, În măsura În care filosofia Înseamnă reflecție asupra sensului existenței umane. Nemulțumit de viață, ros de melancolia bătrâneții care nu putea fi cu nimic potolită, nici cu afecțiunea copiilor, nici cu niște nepoței minunați, nici cu liniștea Împăcată a vieții de fiecare zi, va Începe să bombăne, să se Îmbete tot mai des. Atunci era cuprins de furie, fapt neobișnuit pentru un om calm, mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se arătase o altă lumină, desigur dumnezeiască, lumină rătăcită, depărtată și totuși apropiată, lumina unei zile cu soare, lumina vieții și a limpezimii? La Început fusese sineliul bolții cerului, depărtat, străluminat se seninul dinlăuntrul său, de deasupra capului său, azuriul potolit al mării liniștite și limpezi de după maree; apoi zări În sineliul blând al cerului câțiva nori alburii, ce n‑aduceau nici a miei, nici a cireadă, albă cireadă cerească păscând, ci doar a fuioare de lână albă plutind pe mareea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de a-i convinge fură înfrînte. Viața lui depindea acum de unele evenimente care aveau să se producă de la un moment la altul. Ascultă cu atenție cînd Cadron luă din nou cuvîntul: ― Te asigur, domnule Hedrock ― spuse el cu sinceritate potolită ― că toți sîntem stînjeniți de datoria care ne incumbă. Dai dovezile sînt necruțătoare. Iată ce s-a întîmplat: Cînd au descoperit psihologii această variație, s-au implementat pe mașina Pp două configurații cerebro-geometrice. Una a folosit drept bază vechea înregistrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ESTE SINGURA SENTINȚĂ POSIBILĂ. DE JUR ÎMPREJURUL MESEI SE VĂZURĂ CAPETE APLECÎNDU-SE APROBATOR ȘI SE AUZIRĂ GLASURI CARE MURMURAU: \ DA, MOARTEA... MOARTEA... MOARTEA IMEDIATĂ. \ O CLIPĂ VĂ ROG! RĂSUNĂ GLASUL LUI HEDROCK MULT MAI CLAR DEFINIT DECÎT AGLOMERAȚIA ACEEA DE VORBE POTOLITE. AȚI SPUS CĂ ACEASTĂ SALĂ DE CONSILIU SE AFLĂ ACUM ÎNTR-O PARTE O HOTELULUI CARE NU ERA OCUPATĂ ANTERIOR DE CORPORAȚIA METEOR? SE UITARĂ CU TOȚII LA EL FĂRĂ SĂ ÎNȚELEAGĂ, ÎN TIMP CE, NEMAIAȘTEPTÎND RĂSPUNSUL LOR, SE REPEZI DREPT LA PANOUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Asemenea câmpiei, sub cerul vânăt încă, Ținuturi ale minții, lăsați să vă-mpresoare, Lăsați să cadă-ntruna din neaua altui soare, Ce veșnic brațul ritmic al timpului aruncă... Cad flori de-argint, de spumă pe lunca-n sărbătoare, Și vânturi potolite întinsurile-alintă, Și fluturi albi s-adună în pâlcuri orbitoare, - O, suflete, ca lunca te-mbracă-n hiacintă... CUCERIRE De-a lungul nepăsării acestei reci naturi, Spre nevăzutul unde arpegii de fanfare Desfac în foi sonore o limpede chemare Vom merge
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
aproape. Oglindă călătoare, cer mobil, Te-ai încadrat într-o ușoară spumă Și-ți porți acum cristalul tău steril Spre-a mărilor îndepărtată brumă. Dar murmurul, acord eternizat, Neîncetat mărirea ta o plânge; Și-ntregul tău trecut, pietrificat, În unda potolită se răsfrânge. UMANIZARE Castelul tău de gheață l-am cunoscut, Gîndire: Sub tristele-i arcade mult timp am rătăcit, De noi răsfrângeri dornic, dar nici o oglindire În stinsele cristale ce-ascunzi, nu mi-a vorbit; Am părăsit în urmă grandoarea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nevăzuta legătură dintre miezul lucrului și spiritul său. Un fulger negru scăpără subit din ochi de Fată cu grumazul prelung, ferecat în inele de aramă. Fata privi câteva secunde spre Vânător cu infinită și neascunsă surprindere. Totuși nu altfel, ci potolit și cuviincios, protestă în tonurile aceluiași tors de felină: Tată, oare bine faci punând strămoșeasca noastră pravilă la îndemâna străinului de la Tărâmul Săratelor Mări? Mie-mi pare această ispravă la fel de primejdioasă cu faptul de a pune tăiș iute de armă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lăsau să se întrevadă o colaborare ulterioară cu Discipolul. - Leej, zise el fără să o privească, există neclarități în săptămânile ce vin? - Nu este nimic! răspunse ea. Ca și cum a fost suprimat totul. Viitorul este gol. - Poate, zise Discipolul cu glas potolit, dar încă sonor, pentru că Gosseyn este pe punctul de a muri. Adăugă numaidecât: - Amice, ai cinci secunde ca să te hotărăști. Cele cinci secunde se scurseră în tăcere. Gosseyn prevăzu trei feluri de atac. Mai întâi, Discipolul va încerca să utilizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și se pierd în noapte. Rareori, prin storuri o lumină scapă de-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apă și-mi trimite-n față raza ei răsfrântă... F4: Ploaia bate-n geamuri; streșinile cântă. B2: Dar, treptat, cu larmă potolită scade cântecul acestui tremur de cascade. Tot mai des, în preajmă umbre vii răsar; ploaia peste case pică tot mai rar și-n grămezi de neguri apele se strâng... F1: Lumea-ntreagă doarme... F4: Streșinile plâng. * B1: Dormi, iubire dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
trebui să fie zi, dar umbra ce învăluie povestirea nu dă semne să se risipească, nu transmite mesaje pe care imaginația vizuală le poate completa în figuri bine conturate, nu aduce cu sine cuvinte spuse, ci doar voci confuze, cântece potolite. Abia în a treia curte senzațiile încep să capete formă. Mai întâi mirosurile, aromele, apoi lumina unei flăcări luminând fețele fără vârstă ale indienilor adunați în bucătăria mare a Anacletei Higueras, pielea lor smeadă, ce ar putea fi foarte bătrână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fost declarat oficial deschis și în plină desfășurare. În ce-l privește pe Rafi, Emmy se așteptase la același entuziasm din partea lor, poate chiar mai mult, în special ieri când i-a telefonat Adriana, dar aceasta a părut mult mai potolită. — Hei, un an nou fericit! îi răspunsese Emmy la telefonul mobil. Ce mai e pe-acasă? Adriana a oftat. — E minunat la Săo Paolo și mă bucur să-i văd pe toți, dar cred că o săptămână întreagă între Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Ia-mă, Doamne, stinge-mi neamul... Sandule, tu le știi pe toate ca un om mare, nu pot pentru ca să te contrazic. Da’ dacă era așa de bine atunci, de ce schimbarăm placa În optzecișinouă? Nu era mai bine să stăm dracului potoliți și să ne vedem de grătarele noastre cu mici? Aplecându-se să-și lege șiretul desfăcut de la adidașii Veer, achiziționați din piață, Sandu Șpriț ridică ochii și surâde. Bă, și dacă nu vroiam noi să schimbăm placa o schimbau alții
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
petrecut în tăcere această seară pe care alții o încărcau de strigăte. Cu toate astea, pentru mulți dintre acești oameni în doliu, sentimentul de ușurare era totuși adânc, fie pentru că teama de a vedea răpuse alte rude era în sfârșit potolită, fie pentru că sentimentul conservării lor personale nu mai era in stare de alarmă. Dar familiile care trebuiau să rămână cele mai străine de bucuria generală au fost, indiscutabil, acelea care, chiar în acest moment, aveau un bolnav în luptă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cărui strigăt îl înțelegea din ce în ce mai bine, strigăt care, în parte cel puțin, era al lui. Da, toți suferiseră împreună, atât în carne cât și în sufletul lor, de o vacanță grea, de un exil fără leac, de o sete nicicând potolită. Printre grămezile de morți, printre clopotele ambulanțelor și avertismentele a ceea ce este convenit să fie numit destin, printre târșâitul încăpățînat al fricii și teribila revoltă a inimii lor, nu încetase să alerge un murmur puternic menit să alarmeze aceste ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Înjurătură, un râs Înăbușit; sub arcada frânghierilor, un catârgiu se oprește lângă o fântână, lasă să-i curgă apa proaspătă În căușul palmelor Împreunate, apoi se apleacă, țuguindu-și buzele, ca pentru a săruta fruntea unui copil adormit; odată setea potolită, Își trece palmele ude peste față, mormăie o mulțumire, ridică de jos un pepene scobit, Îl umple cu apă și i-l duce animalului său pentru ca acesta să poată, la rându-i, să bea. În piața negustorilor de fructe afumate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]