380 matches
-
de o fetiță japoneză, cea mai căutată dintre pensionarele ei, care după fiecare împerechere își usca sexul cu o foiță de orez. Omul cu ciocul de aramă mă împinse dincolo de pragul odăii, în care intrarăm în vârful picioarelor. Sub lumina potolită, răsfrântă de para roșie a becului, văzui pe iubita lui Faust stând în picioare și privindu-și sânii prin scobitura cămășii, pe care cu stânga o ținea depărtată de trup, ca să poată cu dreapta să-și vâneze puricii. Neîndoielnic că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
depărtării îmi apărea încă mic dar l-am recunoscut după mers, mersul lui atât de caracteristic. Avea un fel socotit de a ridica un picior după altul, marcând fiece pas cu bastonul, precis, tacticos, ceea ce dădea trupului o mișcare uniformă, potolită și perfect armonică. Purta ca de obicei, costum și ghete negre, pălăria tare și cravata rândunică, prinsă de butonul din față al gulerului dublu, lucios și întotdeauna alb ca zăpada. Mă minunam în vis de agerimea văzului meu, fiindcă de îndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
unui ziarist de la New York Times pentru a promova cauza, În ciuda aversiunii de o viață față de această formă de publicitate. (A insistat Însă să vadă textul articolului Înainte de publicare și l-a rescris complet, astfel Încât, după cum reflecta Theodora Bosanquet cu amuzament potolit, s-a intervievat, practic, singur.) Iar În vara lui 1915, și-a luat cel mai mare angajament dintre toate, devenind cetățean britanic, Într-un gest de solidaritate cu țara sa de adopție. — Bătrânul filfizon nici c-ar fi putut face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În plus, chiar și la vârsta maturității, trebuie să fi existat, dacă nu dorință, măcar o măsură de tandrețe manifestată fizic Într-o căsnicie. Pentru o feneie de vârsta ei, Fenimore era atrăgătoare. Îi admira silueta Îngrijită și bunul gust potolit cu care și-o Înveșmânta, Îi plăcea să Îi privească obrajii netezi și rotunzi, și acum surpinzător de neatinși de riduri, ochii mari și calmi, albaștri-cenușii, curbura ușor amuzată a buzelor În repaus, ca și cum și-ar fi mușcat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
total pe timpul spectacolului. Știa că spectatorilor eleganți din West End, pe care Îi slujea, le plăcea să se vadă și să fie văzuți pe parcursul Întregii seri și nu doar În antracte. Orchestra Începu din nou să cânte, o melodie mai potolită ca introducere la primul act, iar publicul tăcu spectaculos. Arnold Bennett scoase creionul și carnetul. Cortina se ridică și sala fu străbătută de un ușor murmur aprobator. Scrise stenografiat În carnet: „Decor excelent, o grădină veche, foarte frumoasă, florile par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sora, ci chiar și părinții miresei refuzaseră să se așeze la masă cu ginerele, care, după știința celor din Saxonia Inferioară, era un străin și un coate-goale. Cine venea din străinătate, străin rămânea. Am băut nemăsurat, ca și când s-ar fi cerut potolită și setea invitaților care lipseau. Mirele, martorii și - cu zel deosebit - mireasa își dădeau silința să fie binedispuși, să se veselească. Friptura din ceafă de porc era însoțită de alcool din pahare de apă. Cine a băut mult, cine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-l când pe el, când pe mine. Astfel, vreau ca după intervenția lui corectoare eu să fi refăcut poziția femeii culcate, fiindcă lutul, se știe, cedează. În orice caz, disputa dintre dascăl și elev s-a desfășurat pe un ton potolit, dar de fiecare parte invocându-se, sever, principii. Nefiind din lut, nici unul nu a cedat. Încercarea de mediere a veteranului de război cu ochi de sticlă și cu harul de a fluiera atât de frumos, care se considera purtătorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se așeze la biroul ei gigantic și să zbiere să-i Închidă careva ușa. Iar asta avea să fie unica dată când aveam să sar fericită și entuziasmată din scaun, pentru că asta Însemna nu numai că ea urma să stea potolită În spatele acelor uși vreme o bună jumătate de oră vorbind la telefon cu B-DAD, dar și că puteam și noi două să mâncăm. Una din noi se putea repezi până jos, să Înhațe primul aliment care-i cădea sub ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În fire. Roșeața din obraji era singura legătură dintre Helen și Julia - o legătură amuzantă, dacă stai să te gîndești. Julia zîmbi și-și plecă fruntea. Erau doar la cincizeci de metri de intrarea În gara Marylebone, și printre sunetele potolite ale traficului se auzi un zgomot puternic venind de la unul dintre peroane: un fluierat, urmat de fum. Deschise ochii. — Îmi place sunetul ăsta. — Și mie, zise Helen. E un sunet de vacanță, nu-i așa? Unul amintind de găletușe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pămînt. Sau o lasă cu burta la gură, zise ea rîzÎnd. Ultima propoziție o spusese În glumă și Începuse să rîdă. Apoi Întîlni privirea lui Viv prin Întunericul tot mai profund, iar rîsul i se curmă. — O, Viv, zise ea potolită. — Știu, spuse Viv. — Vai, Viv! CÎnd ai aflat? — Acum două săptămîni. — Două săptămîni? Asta nu-i prea mult. Nu crezi că doar... știi și tu, ți-a Întîrziat? Cu toate raidurile astea... Nu, zise Viv. Își șterse fața. Am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Duncan - Începeai să ți-l imaginezi pe Giggs ca pe un magnet imens, atrăgînd gloanțele, bombele și avioanele din cer. Totuși, În seara asta, raidul părea destul de depărtat, și nimeni nu-și făcea probleme. Izbiturile și fulgerele erau rare și potolite; Întunericul se Îngroșa și apoi se subția ușor, doar atît, În timp ce reflectoarele se plimbau pe cer. Alți deținuți se urcaseră pe mese și-și comunicau lucruri obișnuite peste strigătele lui Giggs. — Wooly! Wooly, Îmi ești dator o juma de dolar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nevăzuta legătură dintre miezul lucrului și spiritul său. Un fulger negru scăpără subit din ochi de Fată cu grumazul prelung, ferecat în inele de aramă. Fata privi câteva secunde spre Vânător cu infinită și neascunsă surprindere. Totuși nu altfel, ci potolit și cuviincios, protestă în tonurile aceluiași tors de felină: Tată, oare bine faci punând strămoșeasca noastră pravilă la îndemâna străinului de la Tărâmul Săratelor Mări? Mie-mi pare această ispravă la fel de primejdioasă cu faptul de a pune tăiș iute de armă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
coama de păr blond-roșcat zburlit și fără nici o formă, impresia este aceea că se află în fața unui leu întărâtat. Sentiment repede uitat când descoperea căldura inimii lui foarte blajine și stăpânirea de sine a unui stoic. Cu toată firea lui potolită și împăciuitoare, bătuse soră cu moartea un soldat rus care se legase de soră-sa pe faleza din Constanța. Întâmplare în urma căreia rămase cu porecla de "Caftoi", dată de niște prieteni mai mucaliți. Stătuse ascuns o vreme pe la neamuri în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
De ce, de pildă, divorțul durase atât de mult? A fost o lungă enigmă, care m-a însoțit multă vreme și s-a dezlegat greu. Matilda n-a știut de ea. De câte ori veneam la o întîlnire, o dată mai tare, alteori mai potolită, nesiguranța îmi turbura bucuria de a iubi, punîndu-mă, fără vreun indiciu din afară, în gardă: și dacă ea, gândeam, cu aceeași aură vitală pe frumosul ei chip, fără măcar să-și ascundă dragostea pentru mine (și asta mi se părea absolut
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
împreună. Tirul lui era departe de țintă. Mă înșelam. Cum era al meu? La fel de departe, secretul îl deținea acum acel Mircea și ea îi surâdea complice, deși el nu era de față! Aha! Care o fi? Poate o virilitate mai potolită, cu care să-și poată amesteca ea elucubrațiile cu tentă teozofică și să fie admirată și în casă, și în pat, și nu numai la serviciu și în societate? Avea și această expresie, puțin îndîrjită: cel care e absent mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
privire care îți sugerează că deși cineva te vede pentru întîia oară, te cunoaște de mult și ce bucuroasă ar fi să se afle singură cu tine, la ea acasă sau la tine, cu o cafeluță alături, lângă o veioză potolită, care să te facă să n-o vezi că nu mai e, desigur, o fetiță, dar nici atât de bătrână cum ar face-o o luminăție a giorno sub care uneori și tinerii arată ridați, și să depeni cu ea vechi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
poziția brațelor, explicându-i în același timp cum să ochească. Le venea greu să ignore caracterul intim al posturii lor. Căldura umană nu prea era prezentă prin colonia devastată și era primul contact fizic. Hicks detalia folosirea vibratorului cu glas potolit, flegmatic, iar Ripley nu ar fi crezut că atingerea corpului lui ar fi tulburat-o atât. ― Și ține bine{ îi zise el. Reculul e considerabil cu toată frânarea. Așa-i când utilizezi cartușe care perforează tot. (Arătă contorul încastrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
te-apropiai, de sub geamuri răsăreau muțunei, săculețe cu boabe de grâu, pernuțe, iconițe, vederi cu 2 Mai și-Antalya: un adevărat colț de grădină I-Ching. În spatele pleoapei, dincolo de canalele irisului, acolo unde imaginile prind contur și lumina se revarsă ca mișcarea potolită a valurilor sub podurile Amsterdamului (sau doar în cloaca Dâmboviței), mă simțeam stăpânul absolut al corpurilor și-obiectelor. Nimeni nu mă putea controla. Decupam detaliile chirurgical, pompam fragmente întregi din viețile altora, nepăsător la sensul și menirea lor. Pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bucuriile desfrânării. Aveam acasă exact ce-mi trebuia ca să pun în practică tot ceea ce nu trebuia să se afle despre mine. La Facultate vorbeam frumos, roșeam când mi se făceau complimente, zâmbeam stângaci în timpul conversațiilor savante, ca un mic imbecil potolit. Iubeam rolul ăsta de băiat bun, de premiant cuminte pe care-l crezi idiot și liniștit. Aș fi mers cu el până la capătul pământului, târând după mine imaginea asexuată a profesorului de literatură, închis în lumea lui de cărți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
te trezeai cu nepoții lui Matache la ușă (locuiau în Ferentari, și cu-asta am spus totul). Cam așa ziceau vorbele. Dacă nu erau adevărate, sunau oricum bine, potrivite cu orașul ăsta nervos și sucit. Cine ridicase Bucureștiul, adică spațiul potolit, cu piațete umbroase și vile adăpostite în fundături întortocheate, pe care îl știam din poze și din poveștile bunicilor, procedase cu cap. Străzile curgeau după coturi și-n spirale, niciodată drepte, iar casele, adunate în mănunchiuri mici, dar aerisite, se-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o priză din aerul nopții. Mirosea bine, a răcoare, urină și libertate. Dincolo de puntea Facultății de Arhitectură, „Intercontinentalul“ sclipea ca un far de ceață. Iubeam hotelul ăsta, îl număram printre puținele clădiri acceptabile, cu tăietura lui înaltă, dar curbă și potolită. Îmi inspira calm și siguranță, poate și pentru că nu fusesem niciodată înăuntru. Doar taică-meu intrase acolo, prin 70 și ceva. Era pe vremea când nu mai găseai fărâmă de carne prin oraș, doar oase și măruntaie. Se rugase de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tradiții nemțești: își venerează mama, împăratul și poporul și i-a adus pe front pe cei doi dogi ai familiei, Lothar și Moritz, de care nu se desparte decât când urcă în mașinăria de zbor. Ura sa față de englezi e potolită, dar nelimitată. Ea nu se leagă de gustul teribil al porridge-ului, vremea urâtă sau politica imperialistă a Majestății Sale. Dimpotrivă, a fost provocată de-un amănunt mai degrabă anecdotic: fuga verișoarei Emma Maria Frieda von Richthofen cu scriitorul britanic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fuma pipa un domn ochelarist, cu părul alb pieptănat pe spate: un fel de Mircea Eliade cu ochi albaștri și fără dioptrii. Și cam atât. La tejghea se-auzea Herbert Grönemeyer din două boxe negre, cu woofer-ele atenuate. Cânta ceva potolit, probabil sărbătoresc: „Ich muss sterben, Ich muss sterben“. Prăjiturile îl însoțeau, strălucind în creme mov și roșii revărsate peste blaturile din vitrină: tiramisu cu fructe de pădure, Apfel-Tarte, cremșnit cu sos de zmeură, tort de vișine cu mure. Ospătarii trebăluiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pleci și, mai ales, unde o să ajungi. Deschideai ochii dimineața și erai fericit să vezi piațeta din Dorbanți în fața ochilor. Am făcut un efort și m-am uitat pe geamul tramvaiului. Viena defila cu viteză moderată pe sticla memoriei. Casele potolite, cu acoperișurile pătate de zăpadă, se ștergeau treptat de pe retină, ca decorul cafenelei „Rocco“. Doar mișcarea vagonului ducea lucrurile înainte, spre un deznodământ previzibil sau neașteptat, și Pif-ul pe care îl țineam pe picioare. Acolo se-afla explicația finală, răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dar două zile după aceea a fost bolnav. Nastasia Filippovna n-a mai repetat experiența. În ultimele zile dinaintea nunții, începuse să fie foarte îngândurată; sfârșea întotdeauna prin a-și învinge tristețea și se înveselea iarăși, dar era cumva mai potolită, mai puțin zgomotoasă, mai puțin bucuroasă decât cu câteva zile în urmă. Prințul își dublă atenția. I se părea curios că ea nu deschisese niciodată vorba despre Rogojin. Numai o dată, cu vreo cinci zile înainte de nuntă, venise la el un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]