380 matches
-
admirativ omagiu adus de Paola Molă - autoarea esențialei monografii italiene Studi șu Brâncuși (Solchi, Milano, 2000) și curătoarea recentei expoziții de la Veneția - gândirii și verbului sculptorului de la Hobița. Selecția propriu-zisă este urmată de traducerea italiană a eseului Brâncuși de Ezra Pound, publicat în 1921 în paginile revistei new yorkeze "The Little Review", apoi de cea a studiului Constantin Brâncuși. A Summary of Many Conversations, publicat în "The Arts", New York, n. 4, iulie 1923 și atribuit în mod tradițional lui Michael Middleton
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
cu rădăcinile sale românești, în preistoria citadina și pastorala din Carpați, din dialogul artei moderne. Brâncuși a avut relații strânse cu poeți și literați contemporani, de la Apollinaire la Radiguet. Astfel, primul eseu asupra operei brâncușiene a fost scris de Ezra Pound. Poezia lui Lucian Blaga, Pasărea sfântă, reprezintă probabil comentariul cel mai semnificativ asupra Măiestrei brâncușiene. Prezentarea personalei de la Brummer Gallery din 1926 a fost făcută de Paul Morand. În atelierul sculptorului din Impasse Ronsin se află portretul făcut de Joyce
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
din urmă și este bine că este așa. Valoarea ei nu depinde de valoarea morală a omului care o scrie. Și, iarăși este bine că este așa pentru că altminteri ce-am face cu François Villon, dar cu Céline și Ezra Pound?... Din fericire, repet, opera nu depinde de lașitățile, căderile morale, viciile omului biografic, eului superficial. Ezra Pound era paranoic, Dostoievski a fost cartofor și epileptic, Hölderlin -schizofrenic, Gide, Proust, Montherlant și Genet - pederaști, Drieu de la Rochelle a acceptat nazismul și
Sous le ciel de Paris by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10269_a_11594]
-
care o scrie. Și, iarăși este bine că este așa pentru că altminteri ce-am face cu François Villon, dar cu Céline și Ezra Pound?... Din fericire, repet, opera nu depinde de lașitățile, căderile morale, viciile omului biografic, eului superficial. Ezra Pound era paranoic, Dostoievski a fost cartofor și epileptic, Hölderlin -schizofrenic, Gide, Proust, Montherlant și Genet - pederaști, Drieu de la Rochelle a acceptat nazismul și, spre sfârșit, elogia stalinismul, Jarry și Artaud au murit nebuni, Poe era alcoolic și a sfârșit într-
Sous le ciel de Paris by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10269_a_11594]
-
mult decât morala oamenilor. Citesc Dubliners (Oamenii din Dublin) de Joyce, sunt cincisprezece nuvele splendide, fără timp. Joyce le-a scris când avea douăzeci de ani trimițându-le unei edituri în 1912, publicate după doi ani, grație intervenției lui Ezra Pound. Joyce trăia atunci în exil, la Trieste, își întemeiase o familie și preda engleza, considerându-se mereu nimic mai mult decât un scriitor. Atunci îl cunoaște și pe excepționalul scriitor Italo Svevo, care-l va influența enorm. Nuvelele au fost
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
într-un relief tot mai convenabil? Sub raportul filiației, poetul pleacă, într-un context dominat de tradiția franceză, de la modele anglo-saxone. Numele amintite în legătura cu d-sa au fost James Joyce, Virginia Woolf, Emily Dickinson, T. S. Eliot, Ezra Pound, Dylan Thomas, John Berryman, Kenneth Koch, Frank O’Hara etc. Iată o primă mutație! Sub raportul viziunii, M. Ivănescu declanșează ceea ce am putea socoti o rebeliune a intimității. Poeții favoriți ai perioadei, de la impetuoșii șaizeciști deîndată consacrați pînă la seniorii
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
capul/ ți-ai vedea rînjetul în oglindă)” (a doua coborîre din mașină). Astfel ia naștere Mopete. Precum Plume, eroul lui Henri Michaux, ori Alfred Prufrock al lui T. S. Eliot sau măștile pe care și le punea cu voluptate Ezra Pound, Mopete e un alter ego al lui M. Ivănescu, tip atracțios prin afectarea gravității în momentele insignifiante și a frivolității în cele grave, tobă de carte, intelectual „cu capul în nori”, posesor al unui pisicîine. Prin dedublarea actantului, între creator
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
acestea nu sînt plat economice, la ele trebuie să aderăm cu umanitatea noastră întreagă, cum avertiza Braudel. Evul Mediu a cunoscut o semnificativă dispută, pe baza căreia a fost condamnată camăta - cu ecouri la Dante și trecînd pînă la Ezra Pound, în secolul XX. Care era acuzația creștină adusă acestui procedeu economic, ce pare astăzi legitim? Însăși miza fenomenului era în cauză, - oamenii foloseau, multiplicau un bun care nu le aparține, pentru că timpul, care este implicat inevitabil în progresia de cîștig
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
generației ivite în ultimul deceniu al comunismului românesc. Dacă o să mă vedeți, peste cincizeci sau o sută de ani, să știți că fotografia nu mă reprezintă! Pentru că un scriitor trebuie să arate așa cum arătau, în ultimii ani ai vieții, Ezra Pound, Faulkner, Jankélévitch, Beckett ori Voiculescu. Iar în stricta noastră contemporaneitate, Mihai Șora, Petre Stoica, Livius Ciocârlie.
Cât de des vă uitați în oglindă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8203_a_9528]
-
ar depinde însă de reușita celor din urmă. Căci nu sunt de luat în serios sfaturile literare ale celor care n-au scris în viața lor un vers valabil. Mie, dincolo de inerenta relativitate a acestui faimos imperativ al lui Ezra Pound (care, de altfel, e citat cu fiecare prilej), un astfel de avertisment de lectură mi se pare în cazul de față, pur și simplu, salutar. Fiindcă, dacă e să fim corecți, prea puțin din materia cărții aduce cu sine noutăți
Supraviețuirea prin poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3853_a_5178]
-
reaminti cititorilor săi occidentali cât de europeană este de fapt România, v-ați gândit la nume alternative, precum Elena Văcărescu sau N. Titulescu, ultimul bastion al Ligii Națiunilor care s-a opus ascensiunii nazismului? Ați aplica lui Céline sau Ezra Pound aceleași standarde aplicate lui Cioran sau Eliade? Unul dintre criticii dumneavoastră sugera că numele lui Eliade, Cioran sau Noica ar trebui mai degrabă legate de opera pe care au lăsat-o decât de ideile greșite care s-au ivit din
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
a fost maculată de trecerea prin hiper-naționalismul antisemit. Da, aș aplica aceleași criterii și scriitorilor francezi și englezi. Céline ș6ț e o comparație bună (n-o să-l auziți pe Chirac invocându-l în chip de mare reclamă pentru cultura franceză...) Pound ș7ț a fost antisemit în poemele lui, însă din punct de vedere politic și jurnalistic a fost mai reticent. în plus, era și nebun. Nu văd însă de ce ar trebui să negăm valoarea poemelor sale (sau ale lui T.S. Eliot
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
Tony Judt este "nation-ness". 6 L.-F. Céline. Pseudonim al lui Louis-Ferdinand Destouches (1894-1961). Celebru romancier, autor, între altele, al volumelor "Călătorie la capătul nopții" și "Moartea pe credit". Colaboraționist, apropiat al guvernului de la Vichy al generalului Pétain. 7 Ezra Pound (1885-1972). Unul dintre marii poeți ai secolului XX. Născut în Statele Unite și emigrat în Anglia, a fost un "ferment" esențial al modernismului european și american. Dintre volumele sale cele mai cunoscute amintim "Hugh Selwyn Mauberley" și "Cantos", precum și numeroase eseuri
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
putem vorbi decât în termeni precum centralitate, dată fiind implicarea autorului în climatul social, cultural, filosofic, ideatic și religios al epocii sale, dar și în literatura aparținând curentului modernist, alături de Virginia Woolf, James Joyce, Henry James, W.B Yeats, Ezra Pound și mulți alții, deopotrivă în Anglia și în America de Nord. Ca poetică, modernismul apare, încă din poemul său de debut The Love Song of J. Alfred Prufrock and Other Observations, în 1917, prin lărgirea ariei limbajului, de la ecouri elisabetane, până la dezinhibatele
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
Norton, ochiul poetic va repera, într-o senină coexistență, „safire și usturoi în mâl” (p. 351). Să nu uităm însă că lirica universală datorează ritmul sincopat și configurația totalmente inovatoare a poemului artei geniale de redactor a nefericitului poet Ezra Pound, generosul descoperitor de talente și șlefuitor al materialului eliotesc inițial, prolix și uneori înclinat spre conservatorism. Meritul uriaș al acestui creator de modernitate ocultat este scos în evidență de însuși Eliot, prin dedicația către „il miglior fabbro”. Ca eminent doctorand
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
cai. Una peste alta, alunec fără luptă și fără disperare din bucuria de a fi încă viu în tristețea, frecvent posomorâtă, a vieții de om bătrân. „Nu mi-s de nici un folos!” |sta-i vers? Și totuși! E de Ezra Pound.
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3327_a_4652]
-
celebrul ei atelier din rue de Fleurus, cu boema artistică și literară din Parisul anilor 1900-1930. În paginile ei apar Cézanne, Matisse, Picasso, Braque, Juan Gris, Apollinaire, Marie Laurencin, Max Jacob, le Douanier Rousseau, Vollard, Erik Satie, Man Ray, Ezra Pound, Jean Cocteau, Scott Fitzgerald, T.S. Eliot, Sherwood Anderson, Hemingway... lista de mari figuri e nesfârșită, iar anecdotele din jurul lor au prospețimea faptelor trăite cu adevărat de povestitoare. Autobiografia... este prima carte a Gertrudei Stein care apare în românește. „În bună
Gertrude Stein - Autobiografia lui Alice B. Toklas () [Corola-journal/Journalistic/5731_a_7056]
-
studiată și disecată de profesori. Aș zice că T. S. Eliot, exponentul principal al conservatorismului modernist, și-a condus campania în întregime în ghetoul literar; a început în estetic și a terminat în estetic, esteticul nostalgiei pentru un trecut idealizat. Pound e altceva (a different kind of fish): el a crezut că poezia poate să joace un radical rol social; s-a raliat la fascism și la idei economice năstrușnice și s-a ocupat cu energie de reformarea poeziei americane; în
Poezia și țarcul estetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5693_a_7018]
-
ceva „drăguț” (nice, quaint), bun de pus la sfârșitul programului sau cotidianului ca să demonstreze cumva că brutalitatea „știrilor” e realitatea, și „cultura” e divertisment, imaginar. Am putea, dacă ne-ar lăsa timpul, să dezbatem diferențele mari dintre produsele izvorâte din Pound contra celor venite din Eliot, în perspectiva succesului actual al virtualității internetice. În acest moment, fertilitatea viețuieste numai în provocarea jocului avangardist... Restul e hârtie. À propos de propoziția mea că „Tzara e un gânditor (și scriitor) mai important decât
Poezia și țarcul estetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5693_a_7018]
-
contra celor venite din Eliot, în perspectiva succesului actual al virtualității internetice. În acest moment, fertilitatea viețuieste numai în provocarea jocului avangardist... Restul e hârtie. À propos de propoziția mea că „Tzara e un gânditor (și scriitor) mai important decât Pound sau Eliot,” mă tulbură afirmația ta: „N-aș fi avut nicio problemă dac-ai fi spus că Tzara e «mai bun» decât autorii citați, pentru că ne-am fi plasat în zona judecății de gust: părerea (și plăcerea) ta contra părerea
Poezia și țarcul estetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5693_a_7018]
-
Or, această influență e și una care, vrem-nu vrem, ține de cantitativ. Dacă am face liste cu autorii care se revendică de la Tzara și cei care au avut ori au afinități cu poezia și ideile artistice ale lui Eliot și Pound, tare mi-e teamă că lucrurile ar deveni neplăcut de limpezi.” În fraza asta descrii exact felul cum a fost marginalizată cultura: prin „cantitativ.” Pentru un artist viu, listele și influențele nu constituie în niciun caz importanța unui autor! Dimpotrivă
Poezia și țarcul estetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5693_a_7018]
-
abisal ca hermeneut unic în virtutea nu mai puțin unicei șanse a consangvinității. Dacă în planul culturii europene și transatlantice opera lui Brâncuși a fost supusă unei unei atente analize, de la observațiile mai mult sau mai puțin sistematizate ale lui Ezra Pound și James Joyce și pînă la cele mai recente ale lui Marielle Tabart și Eric Shanes, în România ea a fost sistematic o sursă inepuizabilă de fabulații. Cu excepția venerabilului poet și istoric de artă Barbu Brezianu, cercetător lucid și profund
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
trecem prin poezia marilor imnografi și alcătuitori de canoane: Andrei Criteanul, Ioan Damaschin, Roman Melodul, Efrem Sirul, Sfântul Ioan Noul Teolog, să-i avem în atenție pe Ioan al Crucii, Tereza de Lisieux și să ne oprim la: Kavafis, Ezra Pound, Georg Trakl, Boris Pasternak,Umberto Saba, Emily Dickinson, Sylvia Plath, Seamus Heaney, Paul Celan. Tensiunile, disperările, suferințele, patimile, dragostea și, desigur, slăvirea, preamărirea, din textele vechi testamentare și din imnele Părinților Sfinți, cu adevărat sacre, izbucnesc, renasc cu aceeași putere
Gânduri despre poezia creștină by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/4047_a_5372]
-
dintre cele mai frumoase poeme creștine care s-au scris vreodată, Somnul lui Booz, poem care l-a încântat pe Proust, dar și pe Benedetto Croce. Boris Pasternak e autorul unui poem intitulat Grădina Ghetsimani, dramatic și dumnezeiesc deopotrivă. Ezra Pound (cine s-ar fi gândit?!) a scris cea mai tulburătoare poezie creștină despre curajul lui Iisus: Balada bunului frate. „M-ați văzut că vindec orbul și ologul și că scol mortul”, zice El. „O să mai vedeți ceva ce le întrece
Gânduri despre poezia creștină by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/4047_a_5372]
-
că scol mortul”, zice El. „O să mai vedeți ceva ce le întrece pe toate: Cum un viteaz își dă duhul pe cruce”. Doar în predicile lui N.Steinhardt am mai dat peste o asemenea subliniere a curajului; numai Steinhardt și Pound vorbesc atât de ferm (ăsta e cuvântul!) despre curajul Domnului. La Steinhardt, Hristos se urcă bărbătește pe cruce, la Pound, Hristos își dă vitejește duhul pe cruce. Dincolo, în partea autorilor canonici, constat și descopăr mari fervori pentru terestru; „abateri
Gânduri despre poezia creștină by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/4047_a_5372]