898 matches
-
rău încă102. În acest text care ține totuși de "povestire", prezența deicticului azi în loc de în acea zi, forma așteptată, nu este rezultatul unei neglijențe. De fapt, azi nu se raportează la planul evenimentelor povestite, ci la momentul lecturii povestirii. Evenimentul povestit, în măsura în care este identificat cu textul care îl reprezintă, este perceput în același timp cu momentul lecturii. O proprietate a ficțiunii este de a-și putea afirma identitatea cu evenimentul "exterior" pe care are datoria de a-l nara. Această dualitate
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
faptul că rolul de "indice" nu se explică decât trecând la nivelul superior, cel al "funcțiilor" care fac să progreseze narațiunea. De fapt, această distincție se baza în secret pe repartizarea palierelor verbale în text, și nu pe natura evenimentelor povestite: un proces este considerat a fi o "funcție", dacă este la perfectul simplu... Or, dacă este adevărat că în genurile de narațiune elementară (romanele de spionaj, de exemplu) există o corespondență relativ simplă între acțiunile eroului și enunțurile de "prim-
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
despovărare a personajului ostenit care este sursa punctului de vedere. Astfel, funcția de organizare textuală este realizată de două ori: prin înlănțuirea acțiunilor și prin sentimentele personajelor. Cele două aspecte sunt ca o foaie de hârtie cu două fețe: acțiunile povestite coincid neapărat cu lectura, despovărarea personajului este și a cititorului. Însă parcurgerea textului și a intrigii nu se realizează întotdeauna. De exemplu, găsim câteva "în sfârșit" pe care le putem integra cu greu în povestire. Astfel, la sfârșitul paragrafului în
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
că el greșise și rău are să-i pară. Astfel măgarul, în această aventură, Lăsă din spate a lui încărcătură, Cu tot cu pielea-i pe deasupra. 7.2. Studiați reluările nominale (repetiția, pronominalizarea, anafora lexicală fidelă și infidelă). Există o legătură între întâmplarea povestită și repartizarea anaforei? 7.3. Următoarele două texte sunt începuturi de povestire. Primul este un basm, al doilea o nuvelă care face parte din "Scene de viață privată" din Comedia umană. Comparați strategiile de reluare nominală utilizate; țineți seama de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
eu" se referă atât la narator, cât și la personaj. La fel, propoziția incidentă nu mai știu intercalează un paragraf de "discurs" între două fragmente de "povestire": ea este raportată la situația de enunțare a naratorului și nu a întâmplării povestite. Ultimul paragraf ține integral de "discurs". Fragmentele de "discurs", specifice perechii interlocutive eu tu includ vocative, imperative, interogații, opoziții temporale între prezent / perfect compus / viitor, deictice (dincolo de mărcile temporale ale verbelor, elemente cum ar fi în prezent sau iată-ne
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
trad. de Sorina Bercescu), Editura Univers, București, 1981, p. 94. 74 Paul Nizan, Antoine Bloyé, Paris, Grasset. 75 Milan Kundera, Valsul de adio (trad. de Jean Grosu), Editura Univers, București, 1996, p. 5. 76 Nu trebuie să confundăm întâmplarea (evenimentele povestite) cu povestirea, adică textul care consemnează această întâmplare, nici cu narațiunea, actul enunțării care a produs povestirea. Reluăm aici terminologia lui G. Genette (Nouveau discours du récit, p. 10). În capitolul al doilea, vom introduce o accepțiune total diferită a
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Kőműves Kelemen în cadrul motivului „jertfa zidirii”, de intrarea poveștilor lui I. Creangă în folclorul maghiar sau de receptarea în aria culturală maghiară a basmelor lui Petre Ispirescu și a colecției de folclor a lui V. Alecsandri. Consacră mai multe cercetări povestitului bilingv și, în general, rolului pe care îl are bilingvismul în conviețuirea est-europeană și în circulația interetnică a folclorului. Preocupat de istoricul cercetărilor folclorice, F. a înzestrat disciplina cu lucrări consacrate unor literați maghiari care au contribuit la cunoașterea folclorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286958_a_288287]
-
de alte coordonate: vechile simboluri fiind perimate, nu se putea apela decât la un antropocentrism. Lauretta este o fire modestă, recunoaște superioritatea intelectuală a Pampineei, cea care o precedase în ziua a doua: „știu că, tot gândind la cele înainte povestite, veți asculta mai fără chef la câte oi spune eu; dar de nu voi putea mai mult, să mi fie cu iertare”215. Are pretenția, ca și tovarășele ei, de a oferi exemple concludente, reale pentru tematica sugerată. Este conștientă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
S-a observat, desigur, tendința de structurare a materiei prin destructurarea formelor narative consacrate în așa fel încât să creeze iluzia că faptele ce fac obiectul discursului romanesc nu sunt istorisite, ci surprinse în însăși derularea lor concretă. Nu istorie povestită, ci istorie trăită. Se încearcă deci imposibilul pentru a ieși din literatură. Se ridică însă următoarea întrebare: este posibil, practic, a scrie absolut spontan, fără căutarea niciunui efect de expresie? O seamă de scriitori o afirmă. Cel mai vehement punct
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
francez prin surprinderea unui singur episod al acțiunii, ceea ce a permis câștigarea unei libertăți mai mari a versului. De asemenea, este elogiată maniera de a asigura un echilibru între acțiunile ce trebuie reprezentate pe scenă și cele care trebuie doar povestite. Nu în ultimul rând, Lisideus susține respectarea strictă a celor trei unități (a căror justificare este, de altfel, discutată îndelung și prin raportare la Antichitate) și a scrierii tragediilor în versuri.142 Pe de altă parte, Neander își începe discursul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
și procedurile de naștere și de satisfacere a dorințelor, și dezvinovățirea acestora. Nu este unul dintre cele mai mărunte paradoxuri ale dispozitivului pornografic acela de a prezenta drept normale practicile care țin, pentru majoritatea oamenilor, de o atitudine condamnabilă. Istoria povestită, adică descoperirea de către un erou a deplinelor lui capacități sexuale, funcționează, simetric, ca un proces de legitimare a enunțării pornografice însăși, deci și a citirii acesteia: la modul ideal, eroul care atinge fericirea justifică drumul care l-a condus spre
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
asupra unei opere pornografice tipice, apărută în 1976, Couples mariés en partouze 32 [Partuzele cuplurilor căsătorite], semnată cu același pseudonim ("Henri de Canterneuil") ca și Une femme très spéciale. Intriga ei este un pretext pentru a înfățișa diferite "scene", atât povestite, cât și ilustrate prin ample fotografii de prim-planuri în culori tari. Schema este cea a inițierii care face trecerea de la o sexualitate nesatisfăcătoare la una împlinită prin deschiderea cuplului către alți parteneri. Eroul este însăși naratoarea, așa cum se întâmplă
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Prin multe dintre subiectele alese, prin personaje și atitudini, prozatorul se dovedește un precursor al sămănătorismului, precum și al poporanismului. În primul volum de nuvele, Flori de câmp (1900), sunt surprinse câteva caractere violente, capabile chiar de crimă. Tot aici apar povestite frânturi din viața animalelor, amintind de volumul Din lumea celor care nu cuvântă de Emil Gârleanu. În romanele Rătăcire (1902) și Sybaris (1902), tipologiile sunt insuficient explorate, iar acțiunea nu are amploare, primul roman, în special, părând mai degrabă o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285174_a_286503]
-
unde nu apar nici evrei, nici negri, unde orașele sunt cel mai adesea inventate și unde un anumit număr de detalii neverosimile, subliniate în nenumărate rânduri arată cu evidență că suntem într-o țară imaginară, ireală și fictivă 565. Lumea povestită nu are, în ciuda trăsăturilor realiste și mimetice numeroase nici o obiectivitate. Viziunea pe care Kafka o prezintă despre Noua Lume este originală în măsura în care narațiunea adoptă perspectiva unui copil 566. Karl Rossmann, tânăr adolescent este prin multe aspecte încă foarte tânăr (dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
însuși, întrucât se identifică cu el. cu fiecare reluare a textului (de către cineva din familie sau de cadrul didactic) se sedimentează acțiunile, personajele și mai ales materialul verbal. Pentru preșcolar, adultul care îi citește povestea este și autorul, martorul întâmplărilor povestite, magicianul care deschide ușa unei lumi nebănuite, actorul, și, mai ales, modelul de vorbire și povestire. La 3-4 ani, repovestirile sale utilizează formulări stereotipe, automatisme verbale. Treptat demonstrează capacitatea de a exprima viziunea și atitudinea sa proprie care se îndepărtează
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Laura POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93140]
-
Povești de buzunar, București, 1971; Capcanele timpului, București, 1972; Dinții lui Cronos, București, 1975; Grifonul lui Ulise, București, 1976; Babel, București, 1978; Timp cu călăreț și corb, București, 1979; Imposibila oază, București, 1984; Xele, motanul din stele. O uluitoare aventură povestită pe îndelete în nouă capitole complete, București, 1984; Șase brățări pentru gleznă, București, 1987. Antologii: Les Meilleurs histoires de science-fiction roumaine, Bruxelles, 1975. Traduceri: Vladimir Maiakovski, Poemul lui Octombrie, București, 1945; P. P. Erșov, Căluțul cocoșat, București, 1948; Arkadi Kuleșov
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
invitînd oaspeți să rămînă peste noapte, cu condiția să spună un basm înainte de culcare; sau, în alt caz, gospodarul însuși dădea înconjurul casei rostind povestea de unul singur. Sunt voci din anonimat care certifică funcția magică a cîntatului și a povestitului. Și de data aceasta Miorița ocupă loc privilegiat. Întîmplarea baciului moldovean este dată ca poveste cu tîlc, demnă de a fi memorată solemn și cu statut testamentar din generație în generație. Să nu ne mire că a cuprins toate ținuturile
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
printr-o altă poveste, un semn extins, într-o semioză ilimitată (Peirce, Eco), iar povestea (Marea Poveste) lui Fărâmă reprezintă macrosemnul tradus pe rând în sisteme diferite de semne 407. La nivelul întregului text, Fărâmă este un intermediar între lumea povestită (erzählte Welt) și lumea în care el povestește (Erzählwelt), el fiind în același timp un erzählendes Ich și un erlebendes Ich, cel care povestește ce a văzut și cel care a trăit ceea ce povestește, susține Sorin Alexandrescu, nuanțând că bătrânul
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
un erzählendes Ich și un erlebendes Ich, cel care povestește ce a văzut și cel care a trăit ceea ce povestește, susține Sorin Alexandrescu, nuanțând că bătrânul învățător se prezintă în fața anchetatorilor în ipostază de martor (intradiegetic) exterior, neangajat în cele povestite (heterodiegetic), spre deosebire de povestirile lui Lixandru și Leana, puternic implicați (homodiegetici) în evenimente, așadar mai puțin demni de încredere decât Fărâmă, povestitor al unor lucruri văzute și auzite 408. Analizând acest "adevărat paradis naratologic", semioticianul consideră că în Pe strada Mântuleasa
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ce se succed una după alta, începând din momentul nașterii. Subiectul organizează scenariul desfășurării vieții sale jucând secvențele diverselor scene. El imaginează și prefigurează propriul viitor, în care se simte angajat. McAdams (1999Ă înțelege identitatea persoanei ca centru al istoriei povestite (sau care putea fi povestităă a propriei vieți. Persoana reală a fiecăruia se organizează prin asimilarea personajelor potențiale și reale ce iradiază din ea. Faptul nu e valabil doar pentru trecut, ci și pentru prezentul perceput și trăit, care e
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
două puncte și așezate între ghilimele; fie stilul indirect, adică "nu le mai facem să iasă din gură celui ce le-a rostit, ci, indirect, prin intervenția naratorului, care oferă cititorului sau auditoriului nu textul, ci substanță; acesta este discursul povestit" [ibid., 1980, no 2751]. Stilul direct se impune pentru a lega mai bine fragmentele citate de acțiunea descrisă, mai ales cînd este vorba de dialoguri, esențiale în redarea situației observate. Frazele redate vor fi precedate de două puncte, de ghilimele
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
creațiile de pictură, sculptură și grafică oferite participanților la Festival de Uniunea Artiștilor Plastici Iași, același gest l-ar fi făcut și Filiala Iași a Uniunii Scriitorilor, ajutând la editarea și punerea în valoare a cărții de față, vinul astfel povestit, de unul și altul, ar fi câștigat mai deplin literatura și arta, dar implicit FESTIVALUL. Din păcate însă, cele 8 pagini ale Expo Jurnalului cu numărul 1, edita t în 24.000 de exemplare, distribuite gratuit de organizatori, deși popularizează
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
psihologic al catehizării, aplicat cu sobrietate în Răsărit, cu mai puțină sobrietate în apus, și formulat aici în formă explicită: „...greu nu este să-i înveți pe alții ceea ce presupune a ști pentru a crede: de unde și până unde trebuie povestite sau cum anume trebuie alternată expunerea astfel încât uneori să fie mai scurtă, alteori mai lungă (totuși mereu completă și curgătoare), și nici să-i înveți când trebuie să ne folosim de ea, mai pe scurt sau mai pe larg; greu
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
de sorginte aristotelică - a adecvării, demonstrează C. Perspective critice (1978) dă măsura vocației didactice și aplicative a lui C. Prima secțiune a cărții - Elemente de poetică a prozei - abordează câteva dintre chestiunile fundamentale ale naratologiei: în planul diegetic, al povestirii povestite, verosimilul; iar în cel al fluxului narativ sau al povestirii care povestește, se insistă asupra temporalității și a focalizării. Comentariile sunt însoțite de aplicații pe texte din literatura română (Caragiale, autori interbelici, o serie de prozatori contemporani). Cea de-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286040_a_287369]
-
se configurează diferit în funcție de generația de care aparținem, ca femei și bărbați, în funcție de nivelul de conștientizare a condiției de gen și, nu în ultimul rând, în raport cu modul în care s-a construit această imagine, ca experiență trăită sau ca experiență povestită. Fie că avem o percepție directă asupra comunismului sau una mediată de lecturi și povestiri de viață, realitatea acestuia este încă prezentă în mentalul colectiv și ghidează opțiuni de viață și practici sociale, ceea ce face necesar procesul de conștientizare prin
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]