837 matches
-
făptură căreia ne-limitarea i-a tăiat glasul. O luciferică de-a lor. Fără paranoia. Fără baudelairisme cu ailles de geant qui l’empêche du marcher. Eram poate pentru acea vreme la fel de poetică precum Rodica Palade și total aeriană față de pozitivismul pragmatic și forța Dinei Loghin. Și ele rătăcite în delegație: una bucată jurnalistă, una bucată ONG-istă. E drept, eu am mers acolo din rațiuni prozaice, nu ca să mă transsubstanțializez cu Mica Sirenă. Eram bucata academică a unei delegații parlamentare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cartea - și trebuie, s-o spun cu modestie, face parte din mica mea bibliotecă milaneză -, citatul nu există.” „Un bufon, acest domn Kiesewetter.” „Foarte citat. Și asta pentru că și ocultiștii din secolul al XIX-lea au fost victime ale spiritului pozitivismului: un lucru e adevărat numai dacă-l poți dovedi. Vezi dezbaterea despre Corpus Hermeticum. Când a fost introdus În Europa În secolul al XV-lea, Pico della Mirandola, Ficino și atâția alți oameni foarte Învățați au văzut adevărul: el trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un „miracol” este un fenomen ce nu poate avea o explicație naturală, rațională sau științifică. Cere însă o explicație de ordin supranatural. Distincția dintre „natural” și „supranatural” este însă destul de recentă. Provine în mare parte din discuțiile cu raționalismul și pozitivismul secolului luminilor. Mentalitatea biblică nu operează această distincție în același fel. Dumnezeul Bibliei este și Dumnezeul naturii. Din acest motiv, fiecare fenomen natural care face posibilă viața într-un loc în care ea este aproape imposibilă este considerată o intervenție
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
ar veni să crezi că într-o cameră cu lume multă te plimbi printre curenți psicho-electrici. De aici n-ar fi un drum prea lung până la mult-trâmbițatele teorii ale doctorului Charcot și chiar la ședințele spiritiste ! Dar mintea rațională și pozitivismul în care a fost educat îl fac mefient pe Titi Ialomițeanu față de asemenea ipoteze care au intrat în modă. Există, de altfel, suficiente motive ca să-ți explici tensiunea dintre soți : căldura zilei, zvonurile de intrare, boala Profesorului, pus față în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a judeca oamenii, țara asta... Dar cum de ajungem să știm modul în care suntem gândiți de ceilalți, chiar de cei ce ne-au menajat susceptibilitățile, aprobându-ne fiecare vorbă ? Prin intuiție, spun teoriile cele mai moderne, teorii ce contrazic pozitivismul atotputernic. Profesorul Mironescu regretă tot mai tare că n-a comandat la vreme cărțile acestui foarte en vogue Bergson. Intuiția, deci, îi spune exact nuanța particulară a condescendenței cu care îl privește fostul său student : o senzație vie, ca o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai ales cum și-ar dori să și-l petreacă. Avînd aceste date, consilierul PR va construi programe care să vină în întîmpinarea dorințelor elementelor din interiorul sistemului și din exteriorul acestuia, acest lucru dînd o cotă destul de mare de pozitivism întregii imagini a sistemului. În urma realizării profilelor bipolare, precum și în urma strîngerii răspunsurilor de la chestionarele aplicate, se va aduna o cantitate foarte mare de informații, care trebuie prelucrată și, bineînțeles, analizată și evaluată. Modalitatea de analiză a acestor informații adunate se
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
mare prieten și orice conflict cu aceasta, oricît de mic, nu poate decît să ne aducă deservicii și minus de imagine. Promovarea unor relații amiabile cu mass-media, relații care să se bazeze pe transparență și încredere reciprocă, pe constanță și pozitivism, toate acestea derulîndu-se pe o perioadă lungă de timp, sînt foarte benefice atît pentru sistemul pe care îl reprezentați, cît și pentru imaginea acestuia. După fiecare acțiune importantă pe care o dezvoltă propriul dumnea-voastră sistem și după elaborarea materialului informativ
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
acele acțiuni în care sistemul se implică spre binele obștesc: campanii antidrog, de sprijinire a copiilor handicapați, de strîngere de fonduri pentru operații di-ficile pe care suferinzii nu și le pot plăti etc. Asemenea acțiuni oferă sistemului o notă de pozitivism, o notă de umanitate, care atinge latura afectivo-emoțională a maselor și, în timp, pot dezvolta în mentalul colectiv atitudini pro-sistem. Orice motiv al unei conferințe de presă trebuie să fie atractiv și din punctul de vedere al jurnaliștilor. De cele mai multe
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
sistemului respectiv. Asemenea gesturi trebuie să pară ca fiind absolut normale, tocmai din faptul că ele trebuie percepute ca fiind caracteristice sistemului. Dacă sistemul ajunge să fie perceput de mase ca unul care face acte caritabile dezinteresat, automat trendul de pozitivism pe care și-l creează sistemul în jurul său, crește. Există patru domenii mari în care sistemul se poate implica și-și poate crea imagine, sponsorizînd anumite acțiuni, și anume: social, sănătate, sportiv, cultural. 1. Domeniul social. Domeniul social cuprinde, la
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
se referă în primul rînd la prezentarea din punct de vedere vizual a sistemului și, secundar, la prezentarea acestuia prin prisma altor analizatori. Sigur, conceptul de corporate design cuprinde și diferitele acțiuni ale sistemului care au rolul de a amplifica pozitivismul de imagine al acestuia. Corporate design înglobează o serie întreagă de parametri care ajută la crearea și dezvoltarea imaginii sistemului, cum ar fi: numele sistemului, emblema sistemului, sloganele sistemului, culorile sistemu-lui, toate materialele tipărite ale sistemului, arhitectura sediilor sistemu-lui, steaguri
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
și devenirea operei fac corp comun, integrându-se într-un "parcurs inițiatic" solidar, deopotrivă ontologic și epistemologic. Ceea ce înseamnă mai întâi că sociologia în viziunea sa necanonică nu se reduce la a reprezenta existența socială după modele prestabilite (cum este pozitivismul modernității); mai curând, menirea sociologiei este de a prezenta, prin comprehensiune, ceea ce există socialmente în toată multiplicitatea formelor și interacțiunilor socioculturale experiențiale, în "policulturalismul și politeismul valorilor". Apoi, pentru că Michel Maffesoli crede, fără rezerve, în postulatul sociologiilor fenomenologice și subiective
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
întâmplă frecvent să observăm astfel de fenomene în istoriile umane. Refuz al doctrinelor morale, oricare ar fi ele. Așa cum a spus-o acest gânditor, puțin cam uitat, care este J.-M. Guyau, importanța anomiei 89 în dinamica societăților. În ciuda diverselor pozitivisme, și sunt o mulțime, există o dimensiune ezoterică a lucrurilor. În funcție de tradiții, aceasta poate lua nume diferite, dar realitatea, structurală, este identică. Astfel, în catolicism, alături de Biserica oficială, alături de Biserica lui Petru, Biserica lui Ioan, prima privilegiind puterea, instituția, înscrierea
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
să se implice într-o astfel de totalitate. De altfel, este interesant de notat că numeroși sunt protagoniștii științelor "exacte" care, cu îndrăzneală, ne arată calea în acest sens. Curioasă repliere a științelor umane care, în majoritate, rămân imobile în pozitivismul secolului al XIX-lea! Este urgent, în fața a ceea ce am numit reîntoarcerea, constatabilă empiric, a acestor "lucruri" arhaice, a (re)purcede la drum. Adică a elabora o metodă care să fie pertinentă în raport cu ceea ce se vede. A repera redundanțele, "rezonanțele
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de drumuri noi în artă, pe care îi situează sub denumirea generică de avangarde. Diferența dintre mediul de formare academică al lui Maiorescu și cel al lui Mihail Dragomirescu dă măsura unei schimbări de paradigmă: între atmosfera culturală dominată de pozitivism și atmosfera postromantică marcată de spiritul nietzscheano-wagnerian al Decadenței, distanța este marcată. Postjunimistul dogmatic va deveni, în deceniile care vor urma, o béte noire pentru moderniștii autohtoni; în mod ironic însă, tot el se va număra printre cei dintîi susținători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
De la Poe și Baudelaire, cei dintîi promotori ai poeticilor moderne sînt „artiștii”, aceștia acționînd ca factor de presiune în răspăr cu o instituție critică prea conservatoare, ce va sfîrși prin a-i recupera. „Critica“ lui Vinea este o critică a pozitivismului și, în egală măsură, a impresionismului, denunțat ca parafrază redundantă a operei: „Avem aci să deosebim și să reținem un singur fel de critică. Nu aceea care compară autorul și-l situează și-i stabilește influențele reciproce, în legătură cu mahalaua natală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca pasărea măiastră, se topesc ca zaimful lunii. Și numai cei aleși ne pot conduce pe drumurile minunii”. Mai rezervat, Ion Barbu - la acea dată tovarăș de drum al „contimporanilor” - va prefera să vadă în suprarealismul francez un triumf al pozitivismului asupra unei mistici specifice: „Consider poezia franceză iremediabil ratată prin inadaptarea tipului social, intelectual și retoric la marele romantism. (...) fiind o atitudiune de vis și de extaz, poezia trece pe deasupra oricărui accident. (...) Ca și naturaliștii, reprezentanții acestei maniere sînt schematici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în Nouvelle Revue Française, 213, XIX, 1 juin 1931) și A. Breton („Pour Dada”, ibid., 1 aôut 1920, p. 214), apoi - cu considerații despre „doctrină” - pe Gustave Lanson, F. Vanderéme, Jacques Rivière și René Lalou. Reprezentînd orientări critice diferite - de la pozitivism la impresionism - aceștia pun accentul pe „originea instinctuală a fondului și expresia liberă a formei” (Lanson, „Reflexions d’un vieux critique sur la jeune littérature”, în Révue des Deux Mondes, 1 dec. 1921, p. 562), „distrugerea tuturor principiilor și dogmelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
particulele puteau avea una asupra alteia o influență instantanee la o distanță arbitrară. Fie trebuia renunțat la conceptul de particulă elementară posedând, În lipsa oricărei observații, proprietăți intrinsece: lumea științifică se confrunta atunci cu un vid ontologic profund - sau adopta un pozitivism radical și se limita să dezvolte un formalism matematic predictiv al observabilelor, renunțând definitiv la ideea de realitate subiacentă. Firește, ultima opțiune avea să fie preferată de majoritatea cercetătorilor. Prima relatare a experiențelor lui Aspect a apărut În numărul 48
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
recente ale fizicii. Era ciudat că nici el, nici alt fizician din câți cunoscuse, nu avuseseră niciodată măcar o Îndoială, o neliniște spirituală. — Personal, spuse el (iar pe măsură ce vorbea, devenea conștient de ce spune), cred că m-am mărginit la acel pozitivism pragmatic, de bază, care În general le e propriu cercetătorilor. Faptele există, se Înlănțuie după niște legi, noțiunea de cauză nu e științifică. Lumea este suma cunoștințelor pe care le avem despre ea. — Eu nu mai sunt cercetător..., răspunse Desplechin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Potrivit mărturiei lui, Djerzinski Îl evoca adesea pe Auguste Comte și În special scrisorile către Clotilde de Vaux și La Synthèse subjective, ultima lucrare, neterminată, a filozofului. Comte putea fi considerat, inclusiv În planul metodei științifice, ca adevăratul fondator al pozitivismului. Nici o metafizică, nici o ontologie conceptibilă contemporană cu el nu se bucurase de trecere În ochii săi. Probabil că, pus În situația intelectuală care a fost cea a lui Niels Bohr Între 1924 și 1927, Comte, sublinia Djerzinski, și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ontologie conceptibilă contemporană cu el nu se bucurase de trecere În ochii săi. Probabil că, pus În situația intelectuală care a fost cea a lui Niels Bohr Între 1924 și 1927, Comte, sublinia Djerzinski, și-ar fi menținut opțiunea pentru pozitivismul intransigent și ar fi aderat la școala de la Copenhaga. Totuși, insistența cu care filozoful francez afirma realitatea stărilor sociale În raport cu ficțiunea existențelor individuale, interesul reînnoit constant pentru procesele istorice și curentele de conștiință, dar mai ales sentimentalismul său exacerbat lăsau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mistice. Walcott rămânea adeptul unui instrumentalism radical; produs al unei tradiții pragmatice anglo-saxone, marcat de asemeni de lucrările cercului de la Viena, el avea o anume suspiciune față de opera lui Comte, considerând-o prea romantică. Contrar materialismului pe care Îl Înlocuise, pozitivismul, sublinia el, putea să fondeze un nou umanism, iar asta, În realitate, pentru Întâia oară (În fond, materialismul era incompatibil cu umanismul și avea să sfârșească prin a-l distruge). Nu-i mai puțin adevărat că materialismul a avut importanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
este, În ciuda titlului, construit ca o lungă meditație pe marginea frazei lui Parmenide: „Actul gândirii și obiectul gândirii sunt una.” În următoarea lucrare, Tratat despre limitația concretă, precum și În aceea intitulată mai sobru Realitatea, Hubczejak Încearcă o stranie sinteză Între pozitivismul logic al cercului de la Viena și pozitivismul religios al lui Comte, fără să-și reprime pe alocuri elanurile lirice, cum dovedește acest pasaj citat adesea: „Tăcerea eternă a spațiilor infinite nu există, căci În realitate nu există nici tăcere, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
meditație pe marginea frazei lui Parmenide: „Actul gândirii și obiectul gândirii sunt una.” În următoarea lucrare, Tratat despre limitația concretă, precum și În aceea intitulată mai sobru Realitatea, Hubczejak Încearcă o stranie sinteză Între pozitivismul logic al cercului de la Viena și pozitivismul religios al lui Comte, fără să-și reprime pe alocuri elanurile lirice, cum dovedește acest pasaj citat adesea: „Tăcerea eternă a spațiilor infinite nu există, căci În realitate nu există nici tăcere, nici spațiu, nici vid. Lumea pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un ascuns complex datorită taliei foarte scunde, o remarcabilă voce de alto, Înclinație pentru filosofie; Ana (Anișoara)H., bănățeancă, frumoasă tare, afectuoasă, sociabilă, cu multă putere de dăruire; Serafima (Sima) H., bănățeancă, frumoasă, blondă cu ochii verzi, inteligență Înclinată spre pozitivism, caracter ferm; Anastasia (Sica) M., basarabeancă, frumoasă, brunetă cu ochi verzi, migdalați, sensibilă, eleganță plină de distincție; Nina M., cea mai frumoasă din grup, o perfecțiune fizică, fire tăcută, retrasă, nevoie de afecțiune; Angela-Elena T., moldoveancă, blondă, un păr bogat
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]