1,132 matches
-
discută scrieri ale lui C. Dobrogeanu- Gherea, I. L. Caragiale, I. Al. Brătescu-Voinești, St. O. Iosif ș.a., publică, după un deceniu, Cercetări critice și filosofice (1916). Format la școala „criticii științifice”, explicative a lui C. Dobrogeanu-Gherea și în atmosfera materialistă și pozitivistă a cercurilor socialiste, S. abordează literatura de pe baze deterministe și istoriste, opuse autonomiei esteticului și disocierii valorilor. Treptat, determinismul sociologic se varsă într-unul mai larg, însă tot schematic în taxonomia lui rigidă. Absorbit de cercetările antropologice și paleontologice, materializate
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
cu scopul declarat al „risipirii prejudecăților”. O carte de hotar în activitatea lui S. o reprezintă În căutarea formei (1979). Autorul ei se află încă sub tutela lui G. Călinescu în privința relației dintre istorie și literatură, folosește încă fișele cercetărilor pozitiviste în privința lui Ion Heliade-Rădulescu, Ilarie Chendi sau Ion Agârbiceanu. Însă aglomerarea trimiterilor la critica mai nouă și mai ales revelația cărților lui Mircea Zaciu și Adrian Marino sunt semne vizibile ale unui nou drum al criticului. De altfel, încă din
SASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
raportul dintre „bine” și „rău” în plan moral. Există mai multe modalități de a înțelege normalul și patologicul, după cum urmează: identificarea normalului cu binele în plan moral; în cazul metodei experimentale, Cl. Bernard pleacă de la normal către descrierea patologicului; metoda pozitivistă a lui A. Comte se bazează tot pe argumente de ordin experimental, dar pornaște de la patologic către normal, avându-se în vedere un criteriu pur conceptual. Pentru A. Comte, esențialul în metoda experimentală nu este intervenția artificială a cercetătorului asupra
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
situațiile vieții, optimismul, creativitatea. 2. Formele anormalității și boala psihică În ceea ce privește definiția bolii și a sănătății, ca și în cazul anormalității și al normalității, există două concepții și două criterii (G. Canguilhem): pe de o parte, concepția ontologică și cea pozitivistă; pe de altă parte, criteriul calitativ și cel cantitativ. Față de aceste două categorii, G. Canguilhem remarcă faptul că, în plus, între boală și sănătate se mai interpune o situație intermediară, reprezentată prin eroare. Eroarea este o abatere de la normă care
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Eroarea este o abatere de la normă care, deși constituie o anomalie, poate fi, în egală măsură, și o „variație” a normalității. În felul acesta, relația dintre boală și sănătate are următorul aspect: Fig. Criterii calitative Criterii cantitative Concepția ontologică Concepția pozitivistă Boală Sănătate Anormalitate Normalitate Eroare metabolică Concepția ontologică Concepția pozitivistă Criterii calitative Boală Anormalitate Eroare metabolică Criterii cantitative Sănătate Normalitate Leriche a definit boala, în general, după următoarele trei categorii de criterii: - o anumită stare a corpului; - o anumită interpretare
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
anomalie, poate fi, în egală măsură, și o „variație” a normalității. În felul acesta, relația dintre boală și sănătate are următorul aspect: Fig. Criterii calitative Criterii cantitative Concepția ontologică Concepția pozitivistă Boală Sănătate Anormalitate Normalitate Eroare metabolică Concepția ontologică Concepția pozitivistă Criterii calitative Boală Anormalitate Eroare metabolică Criterii cantitative Sănătate Normalitate Leriche a definit boala, în general, după următoarele trei categorii de criterii: - o anumită stare a corpului; - o anumită interpretare dată de medic; - o anumită stare de conștiință a bolnavului
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
menajamente, diagnosticul real, indiferent de gravitatea bolii și de natura pronosticului, chiar dacă acesta prezintă un risc major pentru viață. Acest punct de vedere este absolut șocant și elimină orice tip de umanism din relația medic-bolnav, reducând totul la un pragmatism pozitivist, care face ca bolnavul să se implice într-o situație-limită, pe care va trebui să decidă singur cum o va rezolva. În trecut, medicul era cel care conducea evoluția bolii și el era responsabilul moral al vieții bolnavului sau al
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
precum cele sugerate de tăcerile, golurile elegiilor) nu au zeii lor? Propozițiile nu merg mai departe și gândul cititorului aleargă în voie. Mai concret lirică este cea de-a treia elegie, divizată în cinci părți, numite cu pedanterie de savant pozitivist: Contemplare, Criză de timp, iarăși Contemplare, Criză de timp, Contemplare. Conceptele nu se lămuresc prea mult nici aici, în schimb lirismul afirmă, puternic, oroarea de vid, voința de solidaritate cu lucrurile. Charles Baudelaire ura mișcarea, poetul român începe să se
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
l-a determinat pe U. să persevereze în cercetări de acest fel, devenite preocupare principală din convingerea că, pentru a se putea realiza adevăratele studii de sinteză, în istoria culturii noastre vechi este încă necesar să se desfășoare temeinice investigații pozitiviste, de analiză, de adâncire a cunoașterii până la detalii, de revizuire a datelor și informațiilor mai vechi, într-o perspectivă interdisciplinară. În calitate de editor, U. s-a ocupat îndeosebi de operele mitropolitului Dosoftei și de ale lui Gheorghe Asachi, cărora le-a
URSU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290391_a_291720]
-
altul de frământările sociale provocate de starea economică precară În special din domeniul agriculturii , iar În Studiul de caz de la finalul temei se prezintă un alt subiect Regele Carol I și partidele politice . Deși În mare parte predomină a abordare pozitivistă a conținutului celor 28 de teme din acest manual, profesorului și elevului li se oferă posibilitatea de a discuta și analiza critic diverse aspecte ale perioadei În care a domnit Carol I (1866-1914) ca parte integră a istoriei românilor cuprinsă
CAROL I ÎN MANUALELE DE ISTORIE DIN REPUBLICA MOLDOVA Studiu de caz: manualele pentru clasa a VIII-a. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SERGIU MUSTEAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1287]
-
Berner și care urmărește combinarea datelor clinice cu cele de ordin psihopatologic și psihologic. 10) Modelul biologic este „separat”, cel puțin aparent de orice raport cu contextul narativ al suferinței bolnavului. Acesta consideră boala psihică din același punct de vedere pozitivist ca și boala somatică. În spiritul acestei concepții, boala psihică este înțeleasă ca o tulburare cu substrat organic cerebral sau de ordin genetic și biochimic. Acest punct de vedere într-o marcată dezvoltare este susținut în egală măsură de progresele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aureolă de mister și de miracol, de a te devota unui ideal și de a accepta în mod voluntar sacrificiul pus în serviciul altora. Medicina este o morală practică ce implică o credință puternică. Medicul refractar oricărei credințe confesionale, liber-cugetător, pozitivist sau ateu, nu poate avea un suport moral care să-l apropie de altruismul și devoțiunea profesională. Pe aceste considerente, condițiile necesare exercitării medicinei sunt următoarele: a) Să dorești ușurarea nenorocirilor fizice și sufletești ale altora, pe care-i simți
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
rezolvare corectă, autentică a delimitării acestui cadru epistemic trebuie să înceapă cu o revizuire a „modului de a gândi” în sfera Științelor Umaniste. Spunem lucrul acesta întrucât asistăm la o tot mai puternică și extinsă penetrație a „modului de gândire pozitivist” în acest domeniu, fapt care modifică, într-o măsură considerabilă, cadrul epistemic. Așa cum am mai spus-o și în alte ocazii, „obiectul” Științelor Umaniste trebuie „gândit” și „înțeles”, pornindu-se în scopul acesta, de la aspectele fenomenologice ale sale și nu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
1993; Premiul „George Barițiu” al Academiei Române) și în Dicționar literar (1639-1997) al județului Bistrița-Năsăud (1998). Unică în felul ei, reconstituire a valorilor bistrițene și năsăudene, în fapt o veritabilă enciclopedie, amplă monografie, ieșită de sub tipar în două decenii, este structurată pozitivist, propunându-și să reconstituie toate componentele culturii locale, de la personalități la modești dascăli și țărani fruntași, de la instituții, școli grănicerești, tipografii la reuniuni învățătorești și muzee, de la scriitori la condeieri, de la memoria istoriei la memoria prezentului, de la reviste cu impact
TANCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290057_a_291386]
-
învățării”2. Articolul publicat de Johnson în Educational Theory a avut un mare răsunet. În 1992, George J. Posner de la Cornell University a reluat ideile expuse de Johnson într-o nouă, tardivă și disperată încercare de a fundamenta în termeni pozitiviști știința curriculumului 3. Ideea lui Johnson de a defini curriculumul în termeni de obiective ale învățării părea să confere viziunii pozitiviste un temei nou și solid. Totuși, nu era ideea lui Johnson - o enunțase, cu un an mai înainte, Dwayne
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
University a reluat ideile expuse de Johnson într-o nouă, tardivă și disperată încercare de a fundamenta în termeni pozitiviști știința curriculumului 3. Ideea lui Johnson de a defini curriculumul în termeni de obiective ale învățării părea să confere viziunii pozitiviste un temei nou și solid. Totuși, nu era ideea lui Johnson - o enunțase, cu un an mai înainte, Dwayne Huebner (1966)4. Existau însă și alte concepții cu privire la fundamentarea și definirea „curriculumului științific”. De exemplu, Alice Miel (1968) definea curriculumul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
structura motivațională a intereselor cognitive ale elevului aflat în proces de formare și socializare. O tentativă și mai îndrăzneață i-a aparținut, în același an, lui Philip Phenix. Lucrarea sa Realms of Meaning (1964) abandona total tradițiile eficientismului și ambițiile pozitiviste ale teoriei curriculumului 8. El propunea o „nouă filosofie a educației” care anticipa gândirea pedagogică postmodernistă de pe pozițiile existențialismului. Era influențat de Martin Buber și, bineînțeles, se raporta critic la pragmatismul american. Phenix a propus și a folosit o nouă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
virulente ale postmoderniștilor împotriva raționalismului generalizant, universalist și dezumanizant. Evenimentul din 1965 a determinat comisia ASCD să-și schimbe radical poziția și strategiile. Ea a conchis că teoria curriculumului trebuie reconceptualizată, în sensul de abandonare a noțiunilor și principiilor eminamente pozitiviste și behavioriste. Până atunci ASCD rămăsese surdă la vocile nonconformiștilor: literați, esteticieni, fenomenologi, teologi, antirasiști, feminiști, sociologi etc. „Marele curent al științei” părea calea sigură și infailibilă pentru construirea curriculumului. Descoperirea faptului că teoriile „științifice” sunt contradictorii și ireconciliabile nu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în profunzime de către literați și era descris, cu detalii revelatoare, în numeroase biografii și autobiografii celebre. Uimirea era mai degrabă provocată de faptul că se dezvăluia cecitatea cercetătorului modern, anchilozat în „regulile metodei științifice” și prizonier al miturilor behavioriste, pragmatiste, pozitiviste și eficientiste. Corifeii postmoderniști ai curriculumului au acordat lucrării lui Jackson o importanță aparte; foarte mulți o consideră chiar „actul de naștere” al gândirii curriculare postmoderne. Vom arăta, în alt capitol, în ce mod hidden curriculum a devenit „marota” explorărilor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în psihologie și educație. Și mai importantă pare să fi fost influența lui Ralf W. Tyler, succesorul lui Thurstone. Acesta folosea metode de testare și măsurare pentru articularea riguroasă a componentelor curriculare pe baza vestitului „Rațional al lui Tyler”. Metodele pozitiviste ale acestuia erau într-un acord aparent foarte fericit cu formația matematică și naturalistă a lui Schwab. Semnele de întrebare au apărut atunci când Schwab a încercat să utilizeze metodele lui Tyler pentru a construi curriculumul științelor biologice pentru învățământul secundar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Richard McKeon, fost discipol și coleg al lui John Dewey la Columbia University. McKeon era preocupat de hermeneutică și de problematica dezvăluirii și înțelegerii sensurilor și semnificațiilor - un domeniu care lui Schwab îi era total străin, datorită convingerilor behavioriste și pozitiviste pe care i le formaseră până atunci studiile și magiștrii săi. McKeon l-a convins să recitească și să reinterpreteze textele importante din domeniile care îl preocupau. Un asemenea domeniu era curriculumul educațional. Recitirile i-au produs lui Schwab un
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
făcut o descoperire care i-a marcat profund restul carierei: și-a dat seama că orice curriculum se bazează nu pe realitate, ci pe interpretarea realității. Aceasta ridică o problemă hermeneutică gravă și, cel puțin în aparență, insurmontabilă prin metode pozitiviste. Orice curriculum este un „discurs”, adică un „text” rezultat dintr-o interpretare prealabilă. Metoda de bază, profundă, de construire a curriculumului este așadar interpretarea. Dar nu o interpretare simplă, de traducere și fixare a lucrurilor în concepte, ci una complexă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
metafore biologice; „umaniștii”, în schimb, au considerat că modelul de „școală sensibilă” nu privilegiază suficient omul, ci îl lasă abandonat „condițiilor naturale” pe care omul aspiră, dintotdeauna, să le depășească. Conștienți de prestigiul pe care îl aveau în epocă moderniștii pozitiviști, unii umaniști au încercat să le corecteze erorile. Este cazul lui W.J. Popham. Împreună cu Eva Baker, acesta a publicat în 1973 Expanding Dimensions of Instructional Objectives 39, o încercare disperată de a „umaniza” obiectivele descrise în termeni behavioriști de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cerut vehement „punerea în drepturi” a artelor și a „cunoașterii estetice” în structura curriculumului. A făcut-o „în numele personalității umane” și a „umanizării curriculumului” prin reîntregirea lui cu dimensiunea estetică - aceasta fusese eludată și surghiunită încă de la începuturile curricula moderne. Pozitiviștii erau pe cale să caricaturizeze curriculumul prin diverse modele simplificatoare. Eisner i-a criticat aspru și a încercat să-l reînnobileze prin completarea cu artele și sensibilitatea artistică. Nu a „alungat” științele din structura acestuia, ci doar concepția, reducționistă, că simpla
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
raționalismului iluminist au fost făcute împotriva rațiunii însăși. Nu vom înșira aici acest lung șir de decizii și atitudini iraționale. O vom menționa doar pe aceea care privește strămutarea pedagogiei din rândul Geisteswissenschaften în rândul științelor naturii. Behavioriștii americani și pozitiviștii europeni poartă în acest sens o vină imensă. Științele umaniste, științele culturii și științele spiritului - din rândul cărora fac parte și științele educației - au fost silite să renunțe la ceea ce este omenesc în ele și să se consacre exclusiv obiectivității
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]