915 matches
-
știa de ce i se dăduse orașului acel nume. Acum era un orășel. Când Livia Cramm trecea cu mașina prin orașe ca Phoenix, își ținea ochii pe jumătate închiși, luându-și o poză afectată, de plictiseală languroasă. Doamna Cramm era un prădător uman. Consuma pasiunea bărbaților cu o bucurie cu totul nesănătoasă. Nefericitul domn Cramm, un miliardar pipernicit, mic și ochelarist, fusese stors demult de toate fluidele vitale și își dăduse duhul în îmbrățișarea ei sufocantă, murmurându-i cuvinte dulci și lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
revedea, că, dacă era necesar, renunța să-i mai dea ore elevei sale preferate, dacă astfel evita să mai dea peste Ricardo Aldaya. Nimic nu o Înspăimîntase În viață mai mult ca presimțirea animalității din propriul ei sînge și recunoașterea prădătorului, Îmbrăcat În veșminte de in. Toate aceste gînduri i-au trecut prin minte În doar cîteva secunde, În timp ce Însăila un pretext cusut cu ață albă pentru a se retrage, dinaintea perplexității domnului Valls, a hohotului de rîs al lui Aldaya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
el n-a avut niciodată nici armele, nici aplombul tatălui său. Ajunsese la Buenos Aires cu inima golită și cu sufletul ros de remușcări. America, avea să spună mai tîrziu, ca scuză ori ca epitaf, e un miraj, o țară de prădători și de mîncători de hoituri, iar el fusese educat pentru privilegiile și nazurile nesăbuite ale vechii Europe, un cadavru ce abia se mai ținea, din inerție. În cîțiva ani a pierdut totul, Începînd cu reputația și sfîrșind cu ceasul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și nu fac decît să constrîngă natura omenească care e silită să se răzbune. ...Am încercat să parcurg de-a îndăratelea drumul pe care animalul l-a bătătorit spre om. Vreau să zic că m-am strecurat în pielea unui prădător. Mi-aduc aminte că totul mă îngrozea. Mi se lungise botul, îmi clănțăneau dinții iar pe spinare mi s-au zbîrlit peri aspri. Ca să scap de spaimă, am scos din gîtlej un urlet. Simțeam cum îmi cresc colții și-n
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ei probabil că era un lucru absolut normal, altfel nu-și putea explica lucrurile. Iar acum sta în fața lui Kaan, unul din reprezentanții, chiar dacă nu direcți, ai CTC-ului, incapabil să scoată o vorbă, ca un vânat hipnotizat de privirea prădătorului, știind că a fost prins călcând pe bec din cauza unei tâmpenii. Era o greșeală să creadă că tocmai Kaan, un Gardian de Sistem care avea în grijă singura planetă unde creștea această plantă, habar n-avea de existența legii tutunului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
înconjurau; s-au închinat înaintea lor, și au mîniat pe Domnul. 13. Au părăsit pe Domnul, și au slujit lui Baal și Astarteelor. 14. Domnul S-a aprins de mînie împotriva lui Israel. El i-a dat în mîinile unor prădători care i-au prădat, i-a vîndut în mîinile vrăjmașilor lor de jur împrejur, și nu s-au mai putut împotrivi vrăjmașilor lor. 15. Oriunde mergeau, mîna Domnului era împotriva lor ca să le facă rău, cum spusese Domnul, și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
tuturor, a scuipat Vivian, întorcându-se către computer. Am bănuit că asta însemna că pot să plec, așa că am început să mă trag încet, cu spatele, înspre ușă, ca și când Vivian ar fi fost un animal sălbatic, ale cărui instincte de prădător puteau fi declanșate de vreo mișcare rapidă. — Ești bolnavă, Claire? m-a întrebat Lulu, pe un ton condescendent, când am trecut pe lângă ea, în dreptul răcitorului de apă. Arăți de-a dreptul epuizată. A, stai puțin... oare să fie din cauza lipsei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cămilite, cărând sacoșe doldora. Aveau umerii frânți, mergeau cu genunchii îndoiți. Pe chipurile de obicei încruntate sau viclene, acum se citea bucuria vânătorii îmbelșugate. Nu numai că își vor umple burțile, dar era asigurată hrana și pentru viitoarea generație de prădători urbani. Stinse țigara în farfuriuța de pe pervazul balconului. Patru raze portocalii, perfect paralele pătrundeau până în capătul opus al camerei. Nu, nu va mai ieși din casă până nu se va lămuri o dată pentru totdeauna asupra trecutului său, pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
învăța. Deși total străină de inteligența care l-a construit pe Nostromo, ea a ajuns într-un timp record să știe exact cum să se orienteze prin navă fără să fie detectată. Face dovada promptitudinii, puterii și vicleniei. Un asemenea prădător, noi nu am mai întâlnit până acum. Așadar nu este deloc surprinzător că am eșuat în încercările noastre! ― Se pare că vrei să abandonezi! ― Constat numai evidență. ― Aceasta este o astronavă modernă, bine echipată, aptă de a călători în hiperspațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
acaparează bogățiile lumii, lipsind pe majoritatea numerică a populației, de mijloacele necesare educației și unui trai civilizat omenesc. Acum lumea este ca o junglă, în care cei șmecheri îi păcălesc și îi subjugă pe cei slabi. Individul este „pradă sau prădător” („Cumințenia pământului. Strategii de supraviețuire la români” de Mircea Malița). Acest fapt este asigurat de sistemele de propagandă, de constrângere și de opresiune, aflate sub comanda conducătorilor. Ridicarea copilului (a omului) din treapta „vulgus profanum” în treapta „înalta societate educată
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
îngrijesc. Peste 71 de milioane de familii americane trăiesc cu un animal de companie, pe care au cheltuit în 2008 peste 43 de miliarde de dolari. Trebuie să salvăm deci animalele - și natura în general - de om, marele (și singurul) prădător de pe pămînt : trăiască Animal Liberation Front ! Am pierdut - fizic și psihic - natura pentru a o supune, acum o recuperăm moral și homeopatic pentru a ne liniști conștiința : salvați animalele, replantați copacii, condamnați omul ! Culmea ipocriziei este atunci cînd „omul” este
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
repere sociale comune și legitime, cînd, de la regulile de circulație la cele ale bunului-simț, totul se încalcă, cînd o lege condamnă niște corupți și îi apără pe alții, cînd puterea își legitimează bunul său plac, lumea se împarte inevitabil în prădători și prădați. Iar aceștia din urmă constituie o majoritate care trăiește cu angoasa zilei de mîine. Sondajele o spun de mult : sîntem țara din Europa cu cea mai mică încredere în instituțiile statului și cea mai pesimistă cu privire la viitorul său
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
gândului echilibrat de pozitivitate. Omul se împrumută în această perspectivă din ferocitatea viețuitoarelor pe care le-a depășit prin inteligență. Din pol al inter-relaționării benefice cu semenul ce-i punctează apropierea el devine agentul unei jungle emancipate, vânător abil și prădător inspirat de scânteierile vicleniei. Condus de mirajul distrugerii și neutralizării celuilalt, o astfel de individualitate este determinată, în opțiunile și actele sale, prin răutatea ce se relevă ca impuls cotropitor spre mai mult. Acest mai mult indică o sete nestăvilită
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
acea apariție, precum și de dangătul clopotelor, încât i-a venit ideea unei cărți. Așa s-a născut celebra operă „Notre-Dame de Paris”. Se mai povestește că scriitorul a lăsat acolo și o inscripție- graffiti. Amuzant este faptul că, ulterior, un prădător de biserici a furat acea amintire a trecerii lui Hugo prin Reims. Războaiele și pacea Primul război mondial (1914-1918), în care și noi am luptat, alături de Franța, a produs și la Reims pagube substanțiale. în anul 1918, au fost înregistrate
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
Să știi că aceste delicate și jucăușe buburuze sunt recunoscute și ca un simbol aducător de noroc. Farmecul buburuzei este dat de coloritul său viu. Ele sunt simbolul primăverii. De aceea le găsim și ca mărțișoare. Culorile vii avertizează eventualii prădători că nu sunt bune pentru a fi consumate, lăsând impresia că sunt otrăvitoare. Pentru a se apăra, gărgărițele elimină un lichid gălbui, uleios și urât mirositor, cu gust amar, care va îndepărta inamicii. Gărgărițele adoră locurile calde și foarte curate
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
preface în scîrbă pentru ei. 21. O voi da de jaf în mîinile străinilor, și ca pradă nelegiuiților pămîntului ca s-o pîngărească. 22. Îmi voi întoarce fața de la ei, și Mi se va pîngări Locașul Meu cel sfînt; da, prădătorii vor pătrunde în el, și-l vor pîngări. 23. Pregătiți lanțurile! Căci țara este plină de omoruri, și cetatea este plină de silnicie. 24. Voi aduce popoarele cele mai rele, ca să pună mîna pe casele lor; voi pune capăt mîndriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
înțelesul de a părăsi și de a se dărâma.” Cam devreme s-a pustiit mănăstirea, pentru că Păun vameșul a zidit-o pe la 1670. „Trebuie să ții seama și de faptul că pe atunci țara era bântuită în dese rânduri de prădători și de oști străine...Toți puși pe pustiire.” Priveam la bătrân și mă minunam cât de limpede îi este mintea și cum găsește cuvinte potrivite pentru fiecare nelămurire de a mea. Apoi am continuat cu vânturatul actelor. În cele din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
contradicția grosolană. Weber se uită la mulțimea din sala arhiplină. O femeie atrăgătoare, de vârstă mijlocie, într-o rochie în carouri, țineaîn mână o cameră de filmat miniaturală. Alții aveau reportofoane. Începe să semene un pic cu momentul în care prădătorii își sfâșie prada, glumi el. Își alesese oarecum prost momentul. Publicul tăcu, încurcat. Până la urmă intră într-un ritm, limitând pagubele. Dar coada care se formă pentru autografe fu mai mică decât data trecută când fusese în oraș. Culorile obișnuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nou spre ea, își ferește ochii. — Totuși, partea tristă e că nu pot iubi. Se împerechează pe viață. Își urmează partenerii mii de kilometri în fiecare an. Își cresc împreună puii. Se prefac că au o aripă ruptă ca să ademenească prădătorii departe de puii lor. Chiar se sacrifică pentru a-și salva puii. Dar nu. Întrebați orice savant. Păsările nu pot iubi. Păsările n-au nici măcar un sine! Nu seamănă deloc cu noi. Nu suntem înrudiți în nici un fel. Abia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
colegele mele de clasă - și pești-securi, pești-panglici, animale extrem de vorace spre care Înaintez cu gura larg deschisă, gata să le Înghit. Dacă nu te ferești, devii numaidecît prada propriei tale prăzi. Îmi sting prudent organele luminoase ca să nu atrag atenția prădătorilor. Am spus eu bine: nebunul, sînt eu. Mă afund În mîlul abisurilor și Îi transform pe cei pe care i-am cunoscut În copilărie În niște pești hidoși, Îndesați, negri ca smoala, fără solzi și Înzestrați cu apendice tentaculare. În loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să vină la tine. Lasă-l să se simtă bărbat, ca și când decizia i-ar aparține lui. Și pentru că se simte atât de stăpân pe situație, nici nu va bănui că vânătorul este, de fapt, vânat și prada este, de fapt, prădător. Charlie Închise telefonul, Îl puse pe bord și se Întoarse distrat spre Desert Rose. — Despre ce vorbeați? — Cred că totul trebuie construit treptat, spuse Desert Rose diplomată. Mai Întâi construiești o prietenie solidă, mi se pare drăguț când doi oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
era un om drept. Pe când desprindea halatul tatei din cui, observă pistolul pe scrin, dar nu i se păru ciudat. Chiar și atunci când nu era de serviciu, tati avea Întotdeauna pistolul la el. Zicea că spre deosebire de șerpi și de alți prădători, ființa umană are un caracter rău, și nu trebuia să aibă Încredere În nimeni. Îi păru mai important faptul că tati nu distrusese fotografia de la căsătorie. În ziua aceea, ea Încă nu exista. Ce ciudat să te gândești că mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
două butoane a căror apăsare ar fi adus un uragan. Am prins-o de un sân și am simțit carnea ascuțită cedând sub apăsarea palmei mele. A gemut și mi-a înghițit pula zvâcnitoare, privindu-mă cu niște ochi de prădător.” Și, în sfârșit, după câteva pagini: „Epuizată, îmi întindea sperma pe piept, zgâriindu-mi ușurel sfârcurile cu unghiile. Își lingea buzele care străluceau și ele de sămânța mea și gemea încetișor, aflată încă sub efectul narcotic al actului năucitor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu putere. «E cutremur!» a strigat o asistentă. Mâna experimentată a doctorului Baum a tremurat.ș...ț” RESURSE UMANE Cât de tare își dorea Elena să se inventeze un aparat prin care să deosebești agresorul de amic, monstrul de prieten, prădătorul de aliat! În viața ei nu numai că trecuse prin chinurile unei dislexii juvenile, ale unui accident grav la șold și ale unei interminabile reconstrucții dentare; se născuse însă urâtă, bondoacă, cu un păr slinos și o căutătură sașie, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pustiu. Soarele Începuse să scapete. Se auzeau de departe tălăngile oilor care se Întorceau la stână. Clinchetul lor părea o litanie monotonă, o rugăciune veche, din vremea când munții și pădurile erau cetăți de apărare pentru oamenii fugiți din calea prădătorilor.” Ați văzut, stimați cititori, cât de bine a descris Pazi hăituiala, Încheind cu un splendid tablou natural, În stilul marilor prozatori semănătoriști. Cum aveau să se deruleze partea finală a arestării și, apoi, ancheta, vom arăta În numărul proxim al
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]