1,967 matches
-
Biserici ar putea merge până la a încuraja America să declanșeze un război împotriva Islamului, ba chiar a democrației și a capitalismului. Singurele dintre marile democrații care n-au cunoscut în trecut un regim dictorial, Statele Unite ar putea cădea, prin 2040, pradă unei tentații teocratice explicite sau implicite, sub forma unui izolaționism teocratic în care democrația n-ar mai fi decât o aparență. în Africa, precum și în America Latină, locuitorii orașelor, a căror mizerie va crește neîncetat, vor fi din ce în ce mai sensibili la discursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
tare și pentru toată țara, că guvernul, care s-a dovedit atât de eficient în alte sectoare și pentru asta a fost aplaudat de cetățenii onești, a acționat cu o imprudență reprobabilă când a hotărât să abandoneze orașul lăsându-l pradă instinctelor mulțimilor înfuriate, fără prezența paternală și disuasivă a agenților de autoritate pe străzi, fără poliția de șoc, fără gaze lacrimogene, fără tunuri de apă, fără câini, în fine, fără frâie, ca să spunem totul într-un cuvânt. Discursul asupra anunțatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
scot o vorbă. Nu l-am văzut în viața mea, zise el. Nu prea știam de ce a spus asta, întrucât am avut senzația certă că am prins în ochii lui o licărire de recunoaștere. Nu mai cădeam atât de ușor pradă sfielii ca acum câțiva ani, așa că i-am zis: — Am văzut-o deunăzi pe soția dumitale. Eram convins că ai vrea să afli ultimele vești despre ea. A râs scurt și ochii i-au clipit șireți: — A, am petrecut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un demon. Dar nu puteai să spui că e vorba de un demon al răului, căci era o forță primitivă, așa cum existase înaintea binelui și a răului. Era încă prea slăbit ca să poată picta și ședea în tăcere în atelier, pradă Dumnezeu știe căror visuri, ori citind. Foarte ciudate erau și gusturile lui în materie de lectură. Uneori îl găseam aplecat cu atenție asupra poeziilor lui Mallarmé, pe care le citea ca un copil, silabisind șoptit. Mă făcea să mă întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Știu că o să se întâmple ceva. Un lucru îngrozitor, și nu pot face nimic să-l previn. Ce fel de lucru? — Ah, nu știu! gemu el, și-și cuprinse capul în mâini. Prevăd o catastrofa cumplită. Stroeve cădea întotdeauna ușor pradă emoțiilor, dar acum era tulburat la culme. Nu puteai să vorbești nimic logic cu el. Mi se părea întru totul probabil ca Blanche să nu mai găsească multă vreme suportabilă viața cu Strickland, dar proverbul după care cum îți așterni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
te gândești care ar fi mișcarea următoare. Apoi Strickland avu un pic de noroc. Un vas cu destinația Australia se interesase la căminul marinarilor de un fochist care să-l înlocuiască pe cel care se aruncase peste bord la Gibraltar pradă unui acces de delirium tremens. — Ei băiete! Ia, pas alergător până-n port, îi zise căpitanul lui Strickland, și te și angajezi. Să-ți iei actele. Strickland porni imediat și căpitanul Nichols nu-l mai văzu. Vaporul nu stătea în port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
străjerii din post să Îi Împiedice. - Cine sunt? Întrebă poetul. - Pelerini pe drumul spre Roma, Îmi Închipui, Îi răspunse bargello. - Cu toții În căutarea mântuirii la curtea lui Bonifaciu? - Se adună În grupuri, sperând astfel să treacă munții fără să fie prădați. De parcă mare lucru li s-ar putea lua acestor zdrențăroși! răspunse șeful străjerilor, aruncând o privire disprețuitoare către mulțimea ce trecuse de poartă. Iar dacă scapă de tâlhari, au grijă hangiii noștri să termine treaba! adăugă el cu un rânjet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dimineața târziu Îl trezi o lumină tăioasă, care Îi bătea În ochi. Soarele urcase deja sus pe cer, Însă nici măcar clopotul de ora a treia nu reușise să Învingă oboseala pe care o Încerca el. Își petrecuse toată ziua dinainte pradă unei febre populate cu vise. Se ridică În șezut. Odaia se rotea În jurul său, legănându-se precum corabia care Îi străbătuse vedeniile În chip obsedant. O chilă neagră, Înțesată de năluci, care se tot ridica la suprafață cu Încărcătura ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ochii, Înainte ca pleoapele să i se Închidă. O lumină de dezgust. Dar fu imediat distras de alte considerații legate de cele ce se petreceau. În jurul său, gloata părea să fi recepționat mesajul și mustrarea Fecioarei, iar acum se agita, pradă unei dorințe nelămurite de răscumpărare. Bărbați și femei, ațâțați de perspectiva de a-și salva propriul suflet și, În același timp, Sfântul Mormânt, se vânzoleau Încoace și Încolo. Strigăte și chemări se amestecau cu apeluri la acțiune, deliberări, Îndemnuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
hăcuind În dreapta și În stânga cu pumnalul pe care și-l scosese de la brâu. Părea adâncit Într-o bătălie cu umbrele, În timp ce masca lui grotescă devenea din ce În ce mai tragică. Și fața i se Întunecase, sub panașul fluturând de pe coif. Continua să tremure, pradă unei furii neînfrânate. Împunse cu degetul arătător de mai multe ori În pieptul poetului. - Mi s-a făcut lehamite de tovărășia Mizeriei. Când o să vină și vremea noastră, prietene? Apropo, ce-i Înăuntru? zise el, arătând spre ladă, pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
strugurilor amestecată cu ceva metalic. Un pârâiaș de spumă roșiatică cobora din colțul gurii filosofului, semn fără echivoc al otrăvii pe care o ingerase. Cu delicatețe, Dante scoase de sub mâna inertă foaia pe care, cu o scriere șovăielnică, aflat deja pradă spasmelor morții, Arrigo scrisese câteva cuvinte: „Omnia tempus corrumpit, non bis in idem datur hominibus”. Timpul toate le macină, oamenilor nu le este Îngăduită a doua șansă. Ochii poetului se umplură de lacrimi. - De ce nu m-ai așteptat? strigă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cineva cu propriile-mi mâini, să ucid cu ură și cu violență, cu sălbăticie. Să ucid. — Trebuie să mă întorc înăuntru, mi-a spus, aruncând chiștocul pe jos. După aceea a pus mâna pe brațul meu, în vreme ce eu eram încă pradă gândurilor mele ucigașe. Puteți veni s-o vedeți, a continuat. S-a îndepărtat cu o încetineală obosită. Lumea nu stă în loc doar pentru că unii suferă. Și ticăloșii rămân ticăloși. Poate că hazardul nu există, mi-am spus-o adesea. Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
dar cu patimă. „All - your - wonderful words Thrill me through...“ Crescendoul viorilor a tremurat la ultimele note, fata s-a lăsat pe podeaua scenei ca un fluture strivit, iar aplauzele au explodat, făcând să răsune sala. Oh, să cazi astfel pradă iubirii, pe melodia languroasă, magică, a unui astfel de cântec! Ultima scenă se petrecea Într-o grădină de pe acoperișul unui imobil și violoncelele suspinau către luna muzicală, În timp ce o intrigă spumoasă, cu aventuri galante și comedie facilă, tălăzuia În lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
privea cu ceva ce nu era zâmbet, ci un ecou palid, Încruntat, al unui surâs, În colțul gurii. — O, taci odată! a strigat brusc și a luat-o la fugă spre camera ei, pe coridor. Amory a rămas pironit locului, pradă unei remușcări confuze. — La naiba! Când a reapărut, Isabelle purta pe umeri o eșarfă subțire. Au coborât scările Într-o tăcere neștirbită nici În timpul cinei. — Isabelle, a Început destul de iritat Amory când se aranjau În mașină, gata să plece la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cânte la saxofon. Când se întorc muzicienii, lasă repede saxofonul din mână, ca să nu ia una peste bot pe motiv că deteriorează instrumentele muzicale. Apoi își comandă un sifon cu sirop de zmeură, care‑i cel mai ieftin, (n‑a prădat încă nici un portofel) și scrie începutul (mâine sfârșitul) unui poem de la care nimic din ceea ce‑l înconjoară nu‑i mai poate abate atenția. Indiferent cum ar arăta. Până și Sophie trebuie să accepte asta, deși în cazul ei nu‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și Începeau să descompună În mii de bucăți tot ce constituiam eu ca persoană. Aveam impresia că o armată de termite de fier Își făcuse cuib Înăuntrul ființei mele, că toate sentimentele mele, toate experiențele, tot ceea ce Învățasem vreodată cădeau pradă asaltului lor nemilos. Mai ales după ce o auzisem spunând, cu privirea căzută, cu fața Întoarsă În profil, că era hotărâtă să meargă până la limită, până când toate fluidele corpului i s-ar fi transformat În heroină, În cocaină și În ecstasy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
așa, În prezent trăiau prea departe unul de altul pentru a putea avea o relație sado-masochistă directă. În acest joc În trei, era oare posibil ca singurul lor scop să fie distrugerea personalității celor pe care și-i alegeau ca pradă? Oare Mie nu a fost cumva prima lor victimă? Iar acum stăteau la pândă, fiecare la locul lui, așteptând să apară următoarea pradă. Nu aveam nici un motiv să resping acest raționament. Pur și simplu urmau să mă tortureze puțin câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
prezent în favoarea menținerii protecției poliției pentru proprietățile evreiești, chiar și numai pentru motivele legate de ordinea publică și comerț. Dacă lași o gloată să declanșeze o revoltă pe străzi, atunci nu vor fi doar magazinele evreiești cele care vor fi prădate, ci și cele germane. Ca să nu mai zic de faptul că pagubele vor trebui să fie acoperite de companiile de asigurări germane. Göring își va ieși din minți. Și cine poate să-l condamne? Întreaga idee e o batjocură la adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
propriile slăbiciuni, ei structurează niște forțe în care se încred după aceea, spre marea lor nefericire. Din defectele lor, ei fac calități: neputincioși, limitați în timp și în spațiu, incapabili să știe totul, suspendați în mod ridicol între două neanturi, pradă slăbiciunilor lor, supuși unei mulțimi de obligații și de necesități, mici, meschini, împotmoliți în mizerie, oamenii învestesc divinitatea cu calități inverse: puternică, eternă, omniprezentă, omniscientă, nemuritoare, puternică, liberă, nesfârșită, mărinimoasă, preafericită, ea reprezintă imposibilul ideal. Slăbiciunea, frica și spaima populează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ca turnul țuguiate! Urzite căi, neverosimil var, Prin dimineața ierbii înmuiate. Spălări împrăștiate! Înnoiți Arginturile mari botezătoare Și inima călărilor - spuziți De dreaptă ziua-aceasta suitoare. - Ei vor sălta, la drum cu Novalis, Prin Șvabii verzi, țipate în castele. Să prade tremuratul plai de vis, Prielnic potrivirilor de stele! EDICT Această pontifică lună Cuvânt adormiților e, Din roua caratelor sună Geros, amintit: ce-ru-le. O sobă, cealaltă mumie. Domnește pe calul de șah, La Moscova verde de-o mie De turle, ars
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
zice: „Nu vă înșelați, căci vorbirile rele strică obiceiurile bune” . Asemenea relații îl vatămă foarte mult mai ales pe preot, fiindcă, în împreună-petrecerea cu persoanele prost văzute din punct de vedere moral, pe nesimțite, se depărtează cuvioșia lui și este prădată puțin câte puțin bogăția bunei-cuviințe preoțești, și la urmă se va afla și el gol de toată cinstea și respectul din parte celor păstoriți de el. Despre acest preot se poate spune, în chip foarte potrivit, cuvântul profetului Osea: „Și
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT GAVRIIL STOICA CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 956 din 13 august [Corola-blog/BlogPost/364324_a_365653]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SOLEDAD Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Bate ploaia în fereastră Vin corsarii de mă prad' În chilia mea albastră, Te quiero Soledad Și ascult cum cântă-ntruna Doru-n mine de nomad Ploile curgând ca runa Te quiero Soledad Noaptea viscolul cum sapă Apele ce nu mai scad Că s-a-nchis ultima trapă, Te quiero
SOLEDAD de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364516_a_365845]
-
la Rădăuți. Și multă lume venea la mormântul său pentru binecuvântare și vindecări. În 1622 ieromonahul ucrainian Zaharia Kopistenski din Kiev scria: „În Rădăuți, în episcopie, Sfântul Leontie, făcătorul de minuni, zace cu trupul întreg.” În 1639 biserica a fost prădată și moaștele sale au dispărut, fiind îngropate probabil de preoți în interiorul bisericii sau într-un loc neștiut. Dar cu bunăvoia lui Dumnezeu Atotstăpânitorul, acestea vor fi date într-o zi la iveală. Referință Bibliografică: 1 iulie: Sfântul Leontie, episcopul Rădăuților
SFÂNTUL LEONTIE, EPISCOPUL RĂDĂUŢILOR de ION UNTARU în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363990_a_365319]
-
locuri poate fi interesantă. Pădurea de la Rediul Turcului, se spunea în poveștile copilăriei mele, a adăpostit ieniceri turci în rezerva trupelor care îl înconjuraseră pe loan Vodă la Roșcani.Tătarii așteptau în pădurea de la Rediul Tătar, răstimp în care au prădat satul numit azi Suceveni, și au schingiuit și ucis locuitori ai locului pentru a afla unde sunt proviziile, animalele și restul populației care se evacuase. A scăpat doar o fată căreia îi scoseseră ochii lăsată în viață pentru a povesti
MONOGRAFIA COMUNEI SUCEVENI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364017_a_365346]
-
Prin veacuri a dăinuit, Constantinopol numită. Iar ziua-i sărbătorită de cei ca Sfinții botezați. Nimic nu se muncește, că va ploua cu grindină. Iar mana pârjolește legumele din grădină. De ulii sunt atacate păsările din ogradă. Iar viile sunt prădate, când credința-i încălcată. În cuiburile din crâng, puișori de păsări zboară. Cu a crucii trinitate. Din anuarul: ,,Tradiții creștine și ritualuri populare românești" Autor: Maria Filipoiu Referință Bibliografică: Tradiții creștine la trei sărbători: Înălțarea Domnului, Ziua Eroilor, Sfinții Împărați
ÎNĂLȚAREA DOMNULUI, ZIUA EROILOR, SFINȚII ÎMPĂRAȚI CONSTANTIN ȘI ELENA de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362987_a_364316]