332 matches
-
plin de lumină alb strălucitoare, de sănătate, de calm, echilibru și compasiune! Toate celulele corpului nostru se impregnează cu sănătate, armonie și relaxate! 16. ACASĂ După o zi de muncă, înainte de a ajunge acasă, ne imaginăm că hainele noastre sunt prăfuite pline de stres, de oboseală, de gânduri negative, de tensiuni. Ne imaginăm că toate tensiunile, tot stresul, emoțiile negative, toate micile conflicte de peste zi s-au impregnat în hainele noastre, care asemeni unei platoșe, ne-au apărat de toate acestea
Momentele zilei : oportunităţi de vindecare şi armonizare a inimii şi a minţii : exerciţii practice by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91878_a_92803]
-
ai cascadei. Realizăm că am întreprins o călătorie lungă și obositoare până aici, că am avut în viață momente ce au generat stres, tensiune, supărări, gânduri negative și amintiri neplăcute. Ne privim hainele ce le purtăm și realizăm că sunt prăfuite, murdare și pe alocuri rupte. Conștientizăm faptul că toate aceste evenimente neplăcute din trecut ne-au murdărit hainele, ne-au impregnat negativ inima, mintea și corpul și că, pentru a putea merge mai departe, spre viitor, este necesar să ne
Momentele zilei : oportunităţi de vindecare şi armonizare a inimii şi a minţii : exerciţii practice by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91878_a_92803]
-
Sfânta Cruce mă scosese, cu Cel împreună-jertfit. Dumnezeu îmi punea în față Crucea Sa, ca să înțeleg că mai aveam de urcat trepte spre vârf. Era cald, mi-am scos vesta de clovn și-am rămas în cămașa peticită. Același drum prăfuit de Bărăgan, printre lanurile de porumb, pe care de atâtea ori îl străbătusem în anii copilăriei și adolescenței. Versul lui Alexandri „Mai lungă-mi pare calea acum, la-ntors acasă”, mă copleșea, mă îndemna să mă opresc și să mă odihnesc
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a art. 36 a fost modificată de pct. 8 al art. 7 din ORDONANȚĂ nr. 41 din 22 august 2007 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 592 din 28 august 2007. b) interzicerea utilizării pentru tratamente pe sol a pulberilor de prăfuit pe bază de insecticide organoclorurate, incepand cu data de 1 iunie 1995. Producerea acestor insecticide în țară, în scopul exportului, va fi analizată de autoritățile centrale pentru sănătate și mediu până la data de 31 decembrie 1995, când vor lua o
ORDONANŢĂ nr. 4 din 20 ianuarie 1995 (*actualizată*) privind fabricarea, comercializarea şi utilizarea produselor de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în agricultura şi silvicultura. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/111713_a_113042]
-
care l-a iubit. altfel, ziua ei se scurge înmiresmată ca vinul din paharul pe care-l duce la gură cu o oarecare candoare senilă. mâna mea a ajuns singură și vrednică de milă. în preajma ei, risipite, uneltele s-au prăfuit. mâna mea, mâna mea, pentru ce m-ai părăsit? bătrână, mâna mea îmbrățișează coapsa paharului. îl ridică încet și pornește a-l duce la gură. dar tremură, drumul e lung și când ajunge abia de mai rămâne-o picătură. sălbatică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
a răspuns nimeni la apeluri. Erau vremurile grele pentru știința cumpărăturilor. Apoi, din senin, am fost contactat de o doamnă care se ocupa cu studiul de piață la CBS Records. A spus că au găsit oferta mea într-un biblioraft prăfuit pe undeva și că erau pur și simplu fascinați de ea. M-au întrebat dacă eram interesat să fac un studiu de piață pe un magazin de muzică? Desigur, am spus eu, bucurându-mă că o companie americană mare avea
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
secretelor, a descoperirilor epocale, a masoneriei, a ocultismelor de mâna stângă, dreaptă, yoga, tantra etc. Videoclipurile lui Sarah Brightman mi-au deschis pofta să reascult muzică de operă. N-o fac des. O noapte întreagă am schimbat discuri ce zăceau prăfuite în colțuri de bibliotecă. Și cu cât ascultam mai mult, cu atât mai mult coboram pe-o scară imaginară către zonele întunecate, sublunare, chiar tenebroase ale conștiinței mele. A fost noaptea unei revelații dureroase, un fel de oglindire în apele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Pe urmă deschideam ușile greoaie, căptușite cu oglinzi adânci, limpezi, de cuarț regal, păstrând încă imaginile tale scumpe, strâmbăturile spăimoase, suav-hidoase, de spânzurată, de înecată, de împușcată-n jugulară... după cum se nimerea să mimezi... cu mișcările languroase cu care îți prăfuiai atentă genele întoarse la vârf în pulberi fine de marmeladă solidificată, cu care îți accentuai până la halucinație sprâncenele zmulse viclean cu penseta, folosind creioane lunguiețe, senzual-dermatografice, apropiindu-ți mult fața infantil-muierească de cea geamănă, virtuală, îndoindu-te viclean, scoțând caraghioasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
la carte, te superi pe mirosul de hârtie citită și pe petele pe care le fac degetele tale, mânjind cerneala de pe pagină. Te superi aiurea, desigur, dar e timpul să faci o pauză și să respiri aer curat, nu aer prăfuit de bibliotecă. Într-un moment ca ăsta a apărut Ulrich, tranșând problema în vreo patru paragrafe. Nu, desigur că cititul n-aduce fericirea, nu te face mai deștept sau mai frumos, conducătorii statului nu trebuie neapărat să citească poezie romantică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
urmărim cu sufletul la gură jocul de fotbal. După încă vreo oră (ca să nu ajungem prea devreme) plecam și noi spre casă. Ne-a mers așa vreo cinci-șase ani ... până într-o duminică, când dl.Martiniuc a uitat să-și prăfuiască bocancii. Intră în casă cam cu obișnuitul "Vai Jana ce obosit sunt ... am umblat cu Nicolae toată ziua". La un moment dat ea se prinde: "Costică, spune drept unde ai fost astăzi"? "Cum unde, pe dealurile din jurul Iașului". Atunci cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
pot spune că, la ora aceea, aveam să rătăcesc pe undeva, departe, printre canalele strîmte dinspre Stazione Maritima fără să regăsesc nicicum drumul spre San Gregorio unde, printr-o binevoitoare întîmplare, Doamna Peggy ar fi acceptat să primească un vagabond prăfuit în palatul ei. Pentru moment, mă aflu la picioarele Păsării, cînd cocoșatul mă întreabă dacă am vizitat subsolul clădirii. " Acolo expune un prieten de-al meu. În noiembrie, îmi vine și mie rîndul. Nu știi? Doamna Guggenheim este atît de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
dormiseră în gară, ca mine; unul avea barbă și bluză în dungi marinărești, celălalt o cămașă albastră. Nu scoteau o vorbă, așteptau să se deschidă biserica. Poate că-l mai văzuseră pe Moise, poate că veneau pentru prima dată, erau prăfuiți ca mine, era bine că erau acolo, era chiar reconfortant. Sigur că Moise nu făcea parte dintr-un program fix, obligatoriu, că nu purtau la ei vreun ghid cu itinerariul parcurs, așa cum trebuie să fi avut cei cu autocarul; sigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
deprinsă a formula fraze misterioase (I, p. 18). El o îndeamnă să se machieze și să se împodobească pentru a se prezenta cum se cuvine în fața clienților - doi negustori, doi generali și Oedip, conduși de Spyros pe drumurile înguste și prăfuite din Delphi, oraș construit după planul labirintului, capcană pentru necunoscători (I, p. 19). Fardată strident și drogată, Pythia își face apariția pe scenă într-un joc de lumini în stare să asigure o atmosferă misterioasă și șocantă (I, p. 25
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Cu greu le putem dezlipi de stâncă. Mișcă brațele lor pline pe partea inferioară cu o materie gelatinoasă. Aplicate pe spinarea cuiva, ar fi nevoie de intervenție chirurgicală pentru a le dezlipi. Le așezăm cu partea inferioară În sus, le prăfuim cu sare și așa trăiesc câteva zile. De la un lac Învecinat copiii ne aduc găleți de scoici mari cât palma. Mr. Rickard ne Învață să facem șnițel. Sunt Într-adevăr delicioase. Câteodată Mr. Rickard Îmi face câte un semn discret
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
traversă încăperea și făcu o gaură în perete. (N-am văzut asta pentru că mă chioram la cenușa care se așternuse pe generator. Scriitorul mi-a relatat scena mai târziu, pe avion.) Tavanul deasupra noastră se despică în fâșii lungi, zimțuite, prăfuindu-ne părul cu solzi de gips. (Nu-mi amintesc să fii văzut asta dar scriitorul insistă că am văzut-o. Scriitorul a spus: Căscai ochii.) Vopseaua începu să se cojească în valuri pe pereți. Nimeni nu mai știa unde să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
continua să emane un abur cu miros de flori de gardenia ridicându-se în noapte și vălurindu-se în aerul cald și mai era acolo un labrador auriu, un cățeluș făcând tumbe jucăușe pe lângă piscină, extatic, urmărind o Frisbee, iar cenușa prăfui plăcuțele de Lego din fața ta, iar dimineața mama îți făcea cu mâna în semn de rămas bun și te striga încet și fulgii de cenușă continuară să se rotească în spațiu, copiii alergând după ei, prăfuind clapele de pian la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o Frisbee, iar cenușa prăfui plăcuțele de Lego din fața ta, iar dimineața mama îți făcea cu mâna în semn de rămas bun și te striga încet și fulgii de cenușă continuară să se rotească în spațiu, copiii alergând după ei, prăfuind clapele de pian la care cântai și cutia de table deasupra căreia tu și tatăl tău vă războiați aruncând cu zarurile și apoi pogorâră în Hawaii și pe o fotografie a munților parțial blocați de obiectiv în timpul apusului incandescent și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
portocala pe care o ținea cu amândouă mâinile, în timp ce câinii de vânătoare ai bunicului fugăreau fulgii de cenușă peste șinele de tren, năclăindu-le blana, apoi cenușa începu să sângereze în imagini și trecu peste mama sa care dormea și prăfui fața fiului meu care visa luna și în timpul visului i-au întunecat scoarța lunară și apoi zburară mai departe, dar îndată ce trecură de lună totul deveni mai luminos ca niciodată, iar cenușa începu să se scurgă spre pământ, învârtindu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la un tub de oxigen în momentul când simți că te asfixiezi. Al doilea aspect, nu prea are importanță când iei startul, important e să nu ratezi cursa, cel mai bine e să nu gâfâi niciodată în spatele vreunui confrate, îți prăfuiește scrierile, îți întunecă sufletul, te termină, este extrem de bine ca drumul pe care ți l-ai ales, fie el cât de îngust, fie chiar o nișă, să fie doar al tău, totul e să ai puterea să ți-l particularizezi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a noastră în care cuvântul corupție ne intră în timpane prin orișice mijloace? Există grade de moralitate/ imoralitate în viața socială, în lumea culturală de la noi și de aiurea? Vorba unui politician: "moralitatea este pentru căței", termenul s-a cam prăfuit, toți vorbesc de moralitate, de la preoți la politicieni, dar foarte puțini sunt aceia care o au imprimată în adâncul ființei lor, mulți o compun ad-hoc, doar pentru a impresiona și a o expune cu mult tam-tam pe taraba... bunului simț
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mișcă, cu necesitate, orice ființă omenească“. [...] Departe, prin urmare, de ce te-ai fi așteptat, mirarea mea și a dumitale, cititorule, este aceeași: Cum de nu am ajuns pe drumuri, cum de nu m-am declasat, cum de nu m-am prăfuit În izolare ca mulți alții dintre contemporanii mei, de-o vârstă și de-o seamă cu mine, Încăpuți Însă În cariere sigure și În situa ții Îndelung socotite și pregătite de ei și de toate neamurile lor? Cariere și situații
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mama tot striga în spatele tatei: „Nicule, unde-i fata?“ În fața blocului era tot negrul acela cenușiu, nici urmă de rozaliu. Ne-am îngrămădit pe banca pe care în timpul zilei jucam toate jocurile posibile și imposibil de imaginat în cartierul acela prăfuit de periferie; acuma eram cam rebegiți; ziceau părinții cică să dormim, dar cine dracu’ putea dormi, că era urgia pe pământ. Pe negrul nopții se desena mișcătoare o macara, ce lucra la construcția unui bloc nou, iar noi, ca niște
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
masă fără pește!» și la Gambrinus...“ Rodica lăsă ochii în jos, și-i șterse discret, în privirile înduioșate și compătimitoare ale celorlați cinci, șase clienți ai terasei cu halbe de bere stătută în față, mai mult prilej să petreacă după-amiaza prăfuită sub teii bătrâni... Ar fi vrut să-i vorbească despre cerul negru-rozaliu și mirosul de flori de tei care-i amintea de Copou, despre visele ei de când era mică și cum umbla verile cu trenul personal cu sora ei, ocupând
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
atârnat la gât mereu, imortalizez clipa nemuririi înrămând-o, ca o dovadă ca am trecut pe aici și nu vreau să o mai uit, păstrând la fel momentul fericirii sau necazul de lângă noi, în albumul familiei lăsat pe un raft prăfuit de timp și uitat de noi. Cu ajutorul cuvintelor îndrăznețe îmi aștern gândurile nespuse și neștiute, de cei ce mă vor, tresărindu-le inima de dor. Las totul moștenire la cei ce vor veni după ce voi pleca în zbor în lunga
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
schimbe hotărârea de a trimite lucrarea pentru jurizare la București. Doi ani, timp în care lucrarea realizată în lemn de tei având dimensiunea de 80 x 42 x 10 cm, ce îmi luase ceva timp pentru a o realiza, stătea prăfuită într-un colț jos în casă. Uneori când o priveam îmi spuneam că nu i-a sunat ceasul de a fi expusă, o să-i vină și ei vremea de a sta pe un postament într-o expoziție. Vorbele pe care
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]