1,526 matches
-
implacabilă din care timpul mușca de peste 200 de ani căsoaia aceasta, cândva han cu cuhne, beciuri cu arcade și firide, cameră pentru dormit al negustorilor în tranzit, al celor certați cu legea, al artiștilor care fugeau de lume, al armatelor prăfuite care se retrăgeau din fața altora, aurite și impunătoare ca după o felie de timp, cam cât gestează fătul în raiul lichid, cele prăfuite să înlănțuie pe cele aurite de belciugele cuhnilor, beciurilor și hrubelor fostului han, acum citadelă a timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
al negustorilor în tranzit, al celor certați cu legea, al artiștilor care fugeau de lume, al armatelor prăfuite care se retrăgeau din fața altora, aurite și impunătoare ca după o felie de timp, cam cât gestează fătul în raiul lichid, cele prăfuite să înlănțuie pe cele aurite de belciugele cuhnilor, beciurilor și hrubelor fostului han, acum citadelă a timpului care-și păstra tăcută moartea în pereți și moartea era mai vie ca oricând rozând încet fără să se grăbească din pereții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
haine de la strămoșii din urmă cu 200 de ani, patul, fără să dezmembreze niciun element: lada pentru lenjerie, tăblia, cadrul de brad, biblioteca, fără a clinti o carte, vitrina, fără a trezi din somnul de porțelan vreun bibelou sau pahar prăfuit. Când văzu golul perfect, își frecă palmele. Câteva fulgere bătrâne căzură cu trosnet sec pe podea. Mioara îi întinse pânza din cer foșnitor. Pregăti trusa de ace, mare cât un sac cu crose de golf. Și pentru că bătrâna aștepta, Mioara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și, coborând cele unsprezece trepte, se întinse cuminte în cripta mucegăită de atâta așteptare. Florilegiul trezi din somn microorganismele, care, împreună cu cele ale ploii timpului, porniră să ronțăie încet din carnea cutată a zdrenței umane. Ultima picătură din sufletul ei prăfuit a mai avut timp să vadă holograma din creierul plăpumăresei, întipărită pe retina lăcustei (în cabinet) și care o și trimisese hotărâtă spre mormânt. Prin tunelul timpului, hăt, la dracu' în praznic și mai departe de el, la capătul capătului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un centru al viitorului. Mirosea a viitor. Spațiul acesta se degrada vertiginos. Hotelul avea ceva perimat, clădirea muzeului avea zidurile crăpate, singur teatrul rezista, pentru că era clădit cu spirit, întreg spațiul se dovedea a fi la marginea unui secol demult prăfuit, lumina era altfel, chipurile multiplicărilor noastre erau luminate asemenea sfinților. Eu mă uitam la mulțimile eu-lui meu, cu mirare asemuind frumosul cu armonia pe care o propagă, Mioara și Mioarele de asemenea, aceste miraje se diluară încet în pânza zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
scaun aflat în apropiere, își suflecă mînecile cămășii, dînd la iveală două antebrațe bombate. — Treceți la volan și dați-i o cheie scurtă cînd o să vă spun eu, să vedeți că o ia din prima, zice Sena aplecîndu-se deasupra motorului prăfuit și băgîndu-și degetele printre cabluri și curele, începînd să vorbească singur, căutînd defectul. — Tot nimic, zice domnul Președinte după ce la semnul lui Sena învîrte cheia în contact. Nu se aude decît un țăcănit scurt care îl descurajează și mai tare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Miezul Nopții sau citind Libertatea. Asta numai viață nu e, își spunea privind la sacoșele imense de rafie pline cu boarfe, marfă de bișniță, din ce am ajuns să-mi cîștig existența, își plîngea de milă avînd înaintea ochilor ferestrele prăfuite ale autocarului Mercedes care făcea curse săptămînale în Turcia. Cine sapă groapa altuia cade singur în ea, își amintea de capcanele care i-au fost întinse, de stîncăraiele Bosforului, de vameșii care cer mită, de cozile interminabile de la frontiere, dar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
comunice ceva foarte important. A pornit mașina și a condus-o pe fiica sa spre cel mai sărac cartier al orașului. Totul era cenușiu și dărăpănat. Nu se putea vedea nici un petec de verdeață, pentru că totul era numai din beton prăfuit. Atunci, el a întrebat-o unde preferă să locuiască: aici sau în cartierul îmbietor în care locuia familia lor. El i-a explicat atunci că ea va mai locui cu ai săi încă 10 sau 15 ani, dar că după
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
Îmbrăcat di duminicî” au mers către Vlanic, islazul unde păștea cireada satului, ca s-o aducă acasă pe Dumănița, vaca Ochenoaiei. La acea oră de seară stăpânii vitelor se adunau și așteptau ca văcarul satului să aducă vacile către drumul prăfuit ce leagă satul de șoseaua națională. Oameni foarte curioși și clevetitori cei din Cățălești, siretenii cum li se spunea mai nou, de când satul Cățălești a căpătat denumirea de satul Siretu. Saluturi, priviri de toate nuanțele, după felul relațiilor dintre ei
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Îndreptau. Fagii Înalți Îi reținu atenția băiatului tăcut, s-au urcat În căruță, la Îndemnul lui Victor, mânza de doi ani s-a opintit și a constatat că acum Îi este mult mai ușor și, surprinsă de drumul uscat și prăfuit, a Început să meargă la trap, Înainte de a-i cere stăpânul această schimbare de viteză. Victor și-a privit copilul, așa cum nu o mai făcuse de multă vreme, iar Va credea că tăticul său a și uitat să-l privească
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mult timp Înainte de a sosi vitele. Fata și-a intrat În rolul primit de la frumoasa ei mămică: Acolo stă profesorul Bondrea, să nu picăm la el că-i de rău! Aici sunt Untuleștii, vecinii noștri, acolo, continuă fata În timp ce drumul prăfuit cobora către un platou Întins, stă familia Popa, acolo Anton, mai Încolo, În stânga, vezi? stă mama-Tina, Pletoșii, Valica, Mihăiță Cucu, aici Îi Piața, colo Căminul Cultural și acolo mai departe Îi Școala, da noi mergem pe aici nu pe la școală
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Ionică îl imită pe Urmuz: „Din când în când Fantazia și Omul Koleopter se iubeau într-un butoi, până când butoiul trosnea.“ Cristina Popa încearcă, fără mare succes, să facă poezie din proza vieții de fiecare zi: „1. Văd prin geamul prăfuit al tramvaiului: / bătrâna cu sacoșa pătată de vreme / iese încet, încet din «Meli Melo». // 2. Văd prin geamul prăfuit al tramvaiului: / aurolacul gri cu inel pe degetul mare / se scarpină încet, încet la buric / pe sub cămașa roșie, ruptă la subraț
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
butoiul trosnea.“ Cristina Popa încearcă, fără mare succes, să facă poezie din proza vieții de fiecare zi: „1. Văd prin geamul prăfuit al tramvaiului: / bătrâna cu sacoșa pătată de vreme / iese încet, încet din «Meli Melo». // 2. Văd prin geamul prăfuit al tramvaiului: / aurolacul gri cu inel pe degetul mare / se scarpină încet, încet la buric / pe sub cămașa roșie, ruptă la subraț.“ Georgiana Rusuleț, căreia nu-i lipsește talentul, scrie un fel de însemnări zilnice, capricios sarcastice: „în borcane de 20
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
din Ardeal nu iubesc Bucureștiul (poate și unii moldoveni sau munteni), dar le e teamă, din cinism sau lașitate, să-și exprime sentimentele față de Capitala țării. Între ei, ardelenii bârfesc cât pot de mult Bucureștiul, că e un oraș murdar, prăfuit, cu oameni neserioși, care privesc lumea ca dom’ Mitică.“ Procedând astfel, Ionuț țene chiar se comportă ca dom’ Mitică. În plus mai face și greșeli de exprimare: „...le e teamă, din cinism sau lașitate“. (Cum adică le e teamă din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lasă intențional ușa bibliotecii deschisă spre hol și aude șușoteli, țopăituri și uși închise cu mare grijă. De fapt, are doar 53 de ani, are dreptul și el la viață. Eu îl vedeam doar cu nasul printre hîrtii și cărți prăfuite. Ca să treacă timpul mai repede, Gheorghe alege cîte o carte și o răsfoiește complet dezinteresat de conținut. Pe birou era teza lui și încă vreo 2-3 teze puse una peste alta. Ia să văd cine și-a mai definitivat teza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de la București, cînd dau ăia din radio ora exactă. Bărbatul tăcea. Căutam un pretext de a intra În vorbă cu el, dar sporovăiala muierilor nu mă ajuta. Își amintea și el cu siguranță de Pișcari, așezarea de pe Crasna, plată și prăfuită, de la marginea pustei. Într-o seară de la Începutul anilor ’50, intrase În cîrciuma satului și comandase o pălincă. Bănuindu-l ori chiar recunoscîndu-l, vînzătorul Îi ceruse buletinul. — Ăsta-i buletinul meu, ar fi spus el, trîntind revol verul pe tejghea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
l-am văzut pe cel care mersese ca pe loc drept, cum se așează cu fața la pământ... nu a căzut, nu... s-a așezat, așa, lin, de parcă s-ar fi lăsat pe apă... de unde eram, puteam sa-i văd picioarele... goale, prăfuite, pe alocuri pline de sângele pietrelor de munte... nici măcar sandale n-avea ! Uite după cine mă luasem !... Și cum mă uitam așa, am văzut că încep să strălucească... Picioarele începură să strălucească... Rănile nu s-au mai văzut... picioarele, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a chemat-o cumnată-sa? Și m-am înghesuit și eu în piață, pe lângă ea. Nu mai văzusem atâția oameni laolaltă. Și ce furioși erau toți! Ce mai strigau unii la alții! Nu vedeam mai nimic, mă încurcasem printre picioare prăfuite, haine zdrențuite și murdare, da'i auzeam "Barabba! Barabba!" și mă țineam strâns de poala maică-mii, dar ea nu vedea și striga altceva. Nimeni n-o lua în seamă. Și atunci, cu cumnată-sa (altă nebună, mi-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
păși dincolo de prag, ținându-și strâns în mâini găidulca, de teamă să nu i-o smulgă cumva prin întuneric duhurile rele. Înăuntru era bine. Bordeiul n-avea decât o singură odăiță, iar aerul de acolo avea un miros de stuf prăfuit și de lut umezit de ploaie. Într-un colț era un pat acoperit cu paie și cu țoale vechi și putrezite, dar Culae se așeză direct pe jos, sprijinindu-se cu spinarea de perete. Afară ploaia de primăvară se cernea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
acelea superbe, cu rădăcini aeriene. Comparația era, desigur, un tertip masculin, dar inconștientul tău a ghicit atunci ceva din abisul personalității mele. Nici nu știi cât de mult mi-a plăcut remarca aceea a ta, deși, repet, era un clișeu prăfuit rău de tot. Am început să citesc despre flori. Îți mai aduci aminte că eram un fel de specialistă în florile-orologiu? Știam, pe de rost, că între orele 5 și 8 își deschid petalele florile dovleacului, macului, zorelelor, susaiului sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o așa dezvăluire. Ține figura. Nea Onuț îmi spusese de fapt numai atât: "Tăcerea e de aur". Profundul, ins umblat prin lume, își așază din nou mâna dreaptă în poziția frunte-barbă și privindu-mă drept în ochi, după modelul acela prăfuit al toreadorului care vrea să-și hipnotizeze taurul, zice: "Bineeeeeeeeeee!... Îi vom explica unchiului ce și cum. Dar ai avut o rătăcire incorectă. Te cam joci cu cele sfinte". Atunci am aflat pentru prima oară că există rătăciri corecte, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Cotrobăind locul cu băgare de seamă, la un moment dat am simțit cum, fără să vreau, am călcat peste un obiect străin și tare. Aplecându-mă curios și luându-l în mână, am putut vedea că era un vechi carnet prăfuit și plin numai de mizerii. Era, pesemne, de foarte multă vreme acolo, căci era acoperit peste tot cu atâta praf, încât nici culoarea palidă, care era așezată dedesubt, nu se mai putea distinge limpede, iar încuietoarea îi era mică și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
te împiedică să privești totul limpede! iunie, 2013 Istorisiri nesănătoase fericirii 147 Experiență aparte cum câțiva ani - imposibil de spus cu precizie câți anume -, un lucru cel puțin interesant, pentru toate categoriile de oameni, s-a petrecut în tristul și prăfuitul nostru orășel de provincie, lucru care, în foarte scurtă vreme, a ațâțat întreaga opinie publică, dar, bineînțeles, mai ales pe cea din rândurile clevetitorilor eterni (care sunt atât de numeroși și de înverșunați întotdeauna și de care n-ai cum
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
destul de modestă?" Dilemele Comisiei dovedesc buna-credință a membrilor ei, dorința lor sinceră de a găsi soluția cea mai bună. Doar o gândire de acest tip a putut produce schimbarea la față a Bucureștiului, transformarea în doar câteva decenii a orașului prăfuit și insalubru într-o capitală cu reale veleități europene. Din cele opt proiecte prezentate în concursul organizat în anul 1890, învingător a fost cel cu motto-ul România aparținându-i arhitectului român Dimitrie Maimarolu. Cu acribie și pasiune Nicolae Șt.
Oamenii româniei moderene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7871_a_9196]
-
finalizeze în doi ani nicio potecă. În lipsa Ateneului, ce rămâne? Sala Palatului, singurul loc în care o orchestră mare ar putea să țină un concert. „Ar putea” este impropriu, pentru că deși pot încăpea și orchestra și spectatorii, atât aerul sălii, prăfuit, învechit, deprimant, cât și acustica, te trimit cu sute de ani în urmă. Potrivită poate pentru Congresele Ceaușeștilor, că tot sunt la modă, total improprie unui mare concert. Rușine pentru autorități fără rușine În anul de grație 2011, autorităților române
Bilanţul Festivalului Enescu: artişti mari pe scenă, manelişti în sală şi printre autorităţi () [Corola-journal/Journalistic/68882_a_70207]