2,203 matches
-
colțuri de stâncă ale masivului muntos, orientate spre sud și ușor înclinate, începuseră să se încălzească din nou încă din zori, și la ora aceea, aproape de prânz, deveniseră un fel de plite de bucătărie pe care s-ar fi putut prăji un ou fără altceva decât un strop de ulei. Imediat observară că picăturile mari de sudoare ce le cădeau de pe frunte nici măcar nu ajungeau până jos, deoarece se evaporau înainte, iar acel fenomen straniu se putea vedea doar în câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fi fericit. Două zile nu l-a văzut nimeni. Doctorul Egon a venit să-mi reducă doza, pentru că tratamentul nu poate fi întrerupt dintr-o dată, și mi-a prescris mult lapte. Dar Amália a tăiat o bibilică grasă, i-a prăjit sângele pe care eu a trebuit să-l mănânc sub ochii ei, fiind că era ceva scump. Iar din oala de supă am mâncat cât am vrut. A doua zi am primit la micul dejun pieptul și creierul, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
învelite în hârtie groasă. Tata le-a luat și băiatul s-a întors prin cenușă înapoi în oraș. — Mamă! Mi-am pus jos stiloul, pe caiet. A venit tata. A deschis ușa spre camera principală și am auzit cum se prăjeau peștii în bucătărie. — Bine, David, zise ștergându-se pe șorț de aluatul gras. Trebuie să fi venit cu banii. S-a grăbit spre ușă și l-a întâmpinat chiar în clipa în care deschidea ușa. — Frank, ce-i cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
o ung cu unt. Erau arse pe fund, dar înăuntru erau încă nefăcute. Îmi era foame, totuși, că nu prea mâncasem mai nimic cu o seară înainte. A pus pe masă o tigaie în care pluteau niște ouă mult prea prăjite în vreo două degete de untură topită. Avea așa o privire mândră de ea încât am exclamat : „Ooo, tanti Mae, ce bine arată!“ Asta a bucurat-o, așa că ne-am pus la masă și am mâncat clătitele și ouăle ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și untura a început să se îngălbenească. Până când a ajuns să fie cremoasă, începuse deja să arate ca untul. Nu mă deranja gustul. Într-un fel, chiar îmi plăcea, deși era un pic sărată. În noaptea aceea am mâncat pâine prăjită cu margarină și varză cu un pic de carne de la conservă, din cauză că tanti Mae folosise cupoanele de care aveam nevoie ca să ne luăm carne bună ca să cumpere altceva. Carnetul de rații a făcut-o pe mama să coboare mai des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
acul de pălărie prin păr. Vântul se făcuse destul de rece când am ajuns pe verandă, așa că am închis ușa după mine. În timp ce coboram pe cărare, tanti Mae îmi spunea ce să fac cu mâncarea, unde găsesc conservele și tigaia ca să prăjesc ouă și când o să ne scrie în legătură cu biletele, dar eu nu puteam să ascult tot ce zicea. Mă gândeam la cum ne plimbam noi doi când eram mic. Tanti Mae purta aceeași pălărie mare ca și atunci, doar că arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
puteai să aștepți o săptămână până să înmormântezi pe cineva. Se făcea, în sfârșit, lumină. Întâi subțire și roz, apoi roșie și puternică. M-am ridicat și am coborât pentru că-mi era foame. Erau câteva ouă în bucătărie, așa că am prăjit unul și l-am mâncat, dar îl lăsasem prea mult în tigaie și se făcuse maroniu și crocant pe fund. Gălbenușul era cremos și bun, dar a trebuit să ronțăi mult albușul până să pot să-l înghit. Când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
le-ai strânsă și le-ai uscat, coarne (fructele roșii în formă de bastonașe) ale arbustului numit corn, un lemn foarte rezistent, scrijele din mere, pere, prune uscate sau afumate și se obține un compot neîndulcit. Se mănâncă cu mămăligă prăjită pe plită. Zer cu buruiene. Mai facem odată precizarea că prin buruiene, în satele comunei Filipeni, se înțelege zarzavaturi. Se pun la fiert ca pentru un borș obișnuit și, în loc de borșul acrit, se adaugă zer scursă de la caș, nu de la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fel Dumitru Iacobeanu (fostul deputat) și cel care ne-a lăsat mărturie scrisă, Ghiță D. Iacobeanu. Printr-o întâmplare fericită, Ghiță D. Iacobeanu are ocazia să-și formeze singur unitatea (compania) din soldații țărani din comuna Filipeni, Gloduri, Secuieni, Traian, Prăjești, Săucești, Viforeni și Buhoci. În compania a 10a, luncașii soldați au primit diverse însărcinări, s-a instalat disciplina și ordinea, au luat parte la luptele de la Tulgheș, când s-a trecut granița impusă între frați. Ghi D. Iacobeanu a fost
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ale dimineții, și anume, să-și ia micul său dejun întârziat, să treacă pe strada unde locuiește soția medicului și să ducă scrisorile la destinație. Pe primul îl rezolvă în această cafenea, un pahar de cafea cu lapte, niște pâine prăjită cu unt, nu atât de moale și untoasă ca aceea de deunăzi, dar să nu ne mirăm, viața e chiar așa, unele se câștigă, altele se pierd, iar în ceea ce privește obiceiul ăsta de a consuma pâine prăjită cu unt, mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu lapte, niște pâine prăjită cu unt, nu atât de moale și untoasă ca aceea de deunăzi, dar să nu ne mirăm, viața e chiar așa, unele se câștigă, altele se pierd, iar în ceea ce privește obiceiul ăsta de a consuma pâine prăjită cu unt, mai sunt extrem de puțin cei care îl cultivă, atât ca preparare, cât și în ce privește consumul. Fie-i iertate aceste considerații gastronomice extrem de banale unui om care are în buzunar o bombă. A mâncat, a plătit, acum se îndreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
recepție. Voi fi aici la ora stabilită, spuse secretara, Mulțumesc, La revedere, domnule Providențial, La revedere. Comisarul se uită la ceas, încă nu era ora unu după-amiază, prea devreme ca să prânzească, în afară de asta, nu simțea nici o poftă de mâncare, pâinea prăjită cu unt și cafeaua continuau să-și facă simțită prezența în stomac. Luă un taxi și ceru să meargă spre parcul unde luni se întâlnise cu soția medicului, o primă idee nu are de ce să fie urmată întotdeauna cuvânt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
rapac, care își purtau hainele de parcă ar fi fost o armură. Îmi mai amintesc și de fete bătrâne, mărunțele ca niște șoricei, cu glasuri blânde și privirea isteață. Mă fascina întotdeauna încăpățânarea cu care își păstrau mănușile când mâncau pâine prăjită cu unt și observam cu admirație nepăsarea cu care își ștergeau degetele de tapiseria scaunelor când li se părea că nu le vede nimeni. Cred că lucrul acesta nu prea îi pria mobilei, dar presupun că și gazda se răzbuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se îngrămădeau cu sulițele și țipând zgomotos, străpungeau vietățile speriate în graba lor de a ajunge la mare. Uneori Strickland cobora până la recifurile de corali și se întorcea cu un coș de peștișori mici și colorați, pe care Ata îi prăjea în unt de cocos, sau cu câte un homar. Iar uneori ea făcea o mâncare picantă cu crabii mari ce se târau pe țărm chiar pe sub picioarele tale. Sus pe munte erau portocali sălbatici, și din când în când Ata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Dacă m-ar vedea nevastă-mea acum, i-ar pica chiloții instant. Iar eu... hm... eu i-aș spune: Lasă-mă, dragă, am o ușoară melancolie, un vag început de depresie, o ușoară impotență existențialistă. Și nevastă-mea mi-ar prăji niște cârnați și tot proastă ar rămâne. Da, mi-am adus aminte de nevastă-mea. Și de Mișu, și de Mariana, și de Șefu, deși deocamdată îmi amintesc doar că Mișu i-o trage lui Mariana, eu i-o trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
le-o fi aruncat Mișu? Era mai puternic decât nea Ovidiu. Sigur, Mișu le aruncase! Mai bine să-l liniștească pe băiatul ăsta, să nu facă vreo plângere. - Uite niște varză călită. Carne n-are, da dacă vrei pot să prăjesc fleica aia. Horațiu simți privirea ei fix unde-l lovise fierul și-și scutură capul, aruncând fleica și peruca și eliberându-și cârlionții blonzi. - Nu, mulțumesc. Țin post. - Serios? Păi suntem în octombrie, ce post e acum? trase Mariana cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de vreo douăzeci și ceva de ani. Vârsta este necruțătoare și diferența se simțea mai ales la fermitatea pielii. Tinerele vorbeau mult și Înghițeau cu satisfacție un amestec dezgustător de cartofi prăjiți și carne de vită cu porumb, decongelată și prăjită În tigaie. O simțeam pe Akemi din ce În ce mai tensionată. — Hai să plecăm de aici, vrei? Oare ce ne făcuse să intrăm Într-un astfel de bar? Fără Îndoială Înghițirea pastilelor și perspectiva de a ne regăsi singuri la hotel ne excitaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
transpiră rom. Ăsta e un miros pe care mi-l pot aminti în cele mai rele coșmaruri ale mele. Știi, Arthur, am crezut că știu fiecare miros urât care există în orașul ăsta, dar ăsta este rahatul de luna trecută prăjit cu ouăle de anul trecut. Nebe trase un sertar și scoase o sticlă și două pahare. Nu zise nimic în timp ce turnă din belșug. L-am dat pe gât și am așteptat ca alcoolul arzător să ajungă la ce mai rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
toți câinii sunt făcuți ca să te pupe în bot și să îți lingă tălpile. Mai sunt și dintr-aceia născuți pentru atac. Depinde cum sunt lăsați de om să evolueze. Însă, până una, alta, vin alegerile!... Cu iz de gonade prăjite pe foarte mulți bani, evident. Propun ca siglă viitoare a partidelor politice un desen care se încadrează perfect în filozofia actualei arte postmoderne: un testicul și un ovar atârnate într-o simetrie desăvârșită de cârligul ruginit al oricărui hingher politic
ALEGERI ELECTORALE CU IZ DE GONADE PRĂJITE CÂINEŞTI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364379_a_365708]
-
ruperii radicale a omului de cotidian și a trăirii clipei la cote maxime. Într-adevăr, nu numai în preajma tarabelor cu dulciuri, cu vată de zahăr, cu bomboane Cojak și cu alte dulciuri pocnind a coloranți, cu mititei și cu cârnați prăjiți în trombă, pe grătare, dar și în parcuri sau chiar pe carosabil, lumea continua să pășească fericită, fără un scop precis și fără urmă de responsabilitate, fie roțăind alene căte un croasant, fie savurând lent, o înghețată, ca și cum acea zi
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
nu am prins nimic în afară de Bogdan, atât eu cât și Ion, un moldovean din Bârlad ce locuia la parterul aceleiași clădiri cu Bogdan. Bistrițeanul a prins un cod de vreun kilogram pe care mi l-a dat mie să-l prăjim acasă. Nora cu fiul și nepotul amicei mele nu mâncau pește decât foarte rar și acolo în Norvegia, doar macrou. Au prins acest soi de pește în perioada de vară pe când se pescuia la țaparină , precum stavridul în Marea Neagră, așa că
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
pus separat, fiind o mândrețe de pește capturat în ziua aceea. După ce am pus totul la congelator, mi-am preparat câțiva hanuși mai mici, asigurându-mi astfel prânzul de burlac. Eram foarte atent la curățarea peștelui și pregătirea lui pentru prăjit, având grijă să-l dau la sare, ca să nu se crape în timpul prăjitului. Apoi m-am ocupat să fac mujdeiul de usturoi și mămăliguța la ceaun. Între timp, am dat o fugă la Alimentara de vizavi de blocul meu și
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
gratii, la foc domol. Sub nucul țatei Bucurica, unde este construit cuptorul, toamna e lume multă. Ce bune sunt prunele uscate! Toată iarna sorbi din compotul făcut din ele, aromat cu puțină vanilie, sau întingi pofticios cu bucata de mămăligă prăjită în mâncarea de prune uscate. Pe prundul Râului Doamnei au început să se învârtă roțile imense, cu cutii de conserve prinse de ele, care bagă apă rece în butiile cazanelor de fabricat țuica, tăria specifică locurilor noastre. Și-au început
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
asemenea trofeu m-am prezentat mândru în fața mamei și a bunicii, care locuia atunci cu noi. Când au văzut ce am în mână, cele două femei au început să râdă cu poftă și mi-au spus că o să mi-i prăjească mie la masa de prânz, ca să-i mănânc. Bunica Floarea, mama tatei, mi-a explicat că sunt pui de broască, nu pește. Dezamăgit, i-am aruncat în mijlocul curții, pradă curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
plicul alb ca zăpada, neîndrăznind să îl deschidă. O neliniște îi cuprinse sufletul și în cele din urmă, îl vârâ adânc în buzunarul pantalonului, tocmai la timp, căci Maria apăru în capul târnațului strigându-l la masă. Își mâncă ouăle prăjite în tăcere, cu ochii în farfurie, încercând să își închipuie ce cuprinde scrisoarea.Cu fiecare clipă care trecea, nerăbdarea de a o citi îi creștea. Ceva din interiorul lui îl oprea să îi vorbească Mariei despre ea. Termină de mâncat
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]