751 matches
-
prospături“, „epave“, „adevărăciuni“, „potabile“, „de cursă lungă“, „piese“ (astea aveau valoare numismatică, de colecție). Se dădeau note, calificative, se distribuiau procente, zgârcit sau cu generozitate. Afacerile mergeau înainte. Se tranzacționau femei întregi sau doar segmente din corpul lor: cutare era „prăpăd“ (calificativ maxim), cutare mergea „de-o tură“ sau „cu perna pe față“ (inutil să mai explic situația). Obțineam randament, eficiență, profit. Carnețelele se umpleau zi și noapte, ca băncile școlii în fiecare an, înainte să le frecăm cu șmirghel. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dusă departe, la țară. De fapt, accelerarea era corectă, bergsoniană, rezumatul făcea transportul unei vieți, de la un cap la altul. Până și instrumentul cu care îl bușeai pe umeri și pe spate pe împricinat, cât îți debitai poezioara, aducea a prăpăd și bătrânețe, ca uscăturile de coroane de la cimitir. Din albumul Mariei, am ales două fotografii, singurele care vorbeau. Într-una, Maria se juca goală pe plajă cu-o minge cu felii alb-negre în formă de semilună. Dacă le-ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
deschidea larg, și doamna Ioana intra veselă, însoțită de cohorta ei de mături și bidonașe. O încuiam în casă, ca pe-un hoț. Când Maria lipsea, fugeam la Mihnea sau bântuiam jumătate de zi prin anticariate și librării, până trecea prăpădul. Altfel, ideea îți aprindea un beculeț, din exterior suna interesant, exploatator, plăcut. Păstrasem de la bunici obiceiul boieresc, chemam periodic bona, slujitoarea, valetul - oricum i-ai fi zis - care să se-ocupe de treburile casnice. Ce-i drept, doamna Ioana nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mănânce, își turna suc de portocale din carafa enormă, după care se scuza că trebuie să plece nu știu unde la afaceri și se ridica de la masă fără să fi atins nimic). Personajele se dezlănțuiau, nimic nu punea o frână în calea prăpădului: frați cu tați, verișorii între ei, cumnații cu socrii, reparatorii aparatului de aer condiționat cu bunicuțele octogenare rămase acasă, nepoții cu nepoțicile, detectivii cu nevestele patronilor pe care trebuia să-i protejeze, grădinarul cu stăpâna, stăpânul cu menajera, avocații cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
poză sau un nume, cu-atât mai puțin niște explicații. Doctorul Leordeanu a fost eliberat (sau poate că era mai de mult afară). Abia atunci, lumea a început să vorbească prin sat, că bandiții ar fi fost tocmiți să facă prăpăd numai la oameni nevinovați. Unii credeau că borfașii fuseseră cumpărați de Robani, alții că lucrau pentru Leordeni. Zvonurile mergeau din casă în casă, trebuia doar să le-alegi pe-alea potrivite: de la Robani dispăruseră o vacă și doi purcei; Leordenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
măcar prieten cu Baronul Roșu, asul aviației germane, care ciuruia aparatele britanicilor în primul război mondial: în zilele senine, prin carlinga de sticlă și lemn, le fluturau urechile de la casca din piele roșie. De la Ploiești la Stalingrad, aparatul său făcea prăpăd și reușitele erau scrijelite pe aripă, între dungile crucii negre cu margine albă. La Stalingrad, Vitalian l-ar fi pus la pământ chiar pe celebrul Meresiev, pilotul sovietic care își conducea avionul fără mâini, fără picioare (toate retezate în luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
adune alte amintiri, fără chipul tatălui și fără chipul fratelui său mai mic. Plecaseră, Încă În zori, din casa de la Albești, Însoțiți de douăzeci de ostași tăcuți și Încrâncenați, trimiși de tatăl său, căpitanul Oană. El nu venise la locul prăpădului, și asta o scosese pe contesă și mai tare din minți. „E un ticălos și un nimeni! Să-l scoată Il Dio pe veci din drumul meu și al copilului!” țipase contesa, cu hainele rupte, cu părul căzut peste ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
alți patru pescari. Primul vas se apropie la distanța de abordaj și rămase acolo. - Ahoe! strigă Girolamo. Ce-i cu voi, oameni buni? - Ahoe! răspunse unul dintre pescari. Văd că vă Îndreptați spre sud! Noi venim de acolo și e prăpăd! Întoarceți-vă! - Ce se Întâmplă la sud? Întrebă Girolamo. - De pe ce lume veniți? Toată Marea Egee e plină de galioane turcești. - De Marea Egee am auzit, dar noi nu mergem mai departe de Brindisi! Abia dacă intrăm În Marea Ionică! Galere venețiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pompoasă a haosmosului, scoaterea manifestării luminice a lui Dumnezeu din existența lumii, reducerea existenței la biologicul cel mai rudimentar, iată doar unele din postulatele "plutirii în derivă", fără rădăcini, fără tradiție, fără hotare politice, artistice, metafizice sau religioase a acestui prăpăd postmodernist care a necăjit atât de violent ființa omenească după 1989 în România. "Omul postmodern a părăsit atât de mult calea adevărului, încât rătăcirile lui devin demente, paralizat fiind în distracții, în pornografie și în violență malefică" (op. cit., p. 34
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care Într-o noapte au Încercat să evadeze 1. Au spart peretele, că a fost o casă obișnuită, n-o fost ziduri nu știu ce... Au spart cărămida și au plecat... Dimineața la apel... lipsă doi. Atunci a Început un pic de prăpăd: ne-a adunat pe toți În curte, acolo, au venit de la propagandă, politrucii... Ne-o culcat pe burtă acolo, unul lângă altul, În curte, ș-atunci cu bățul unde-o ajuns, pe cine-o pocnit... o sărit pe noi, ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Te rupi de banal, E greu. Imposibil, Vor spune destui, În propria-ți dramă Tu bați câte-un cui Și cuiul te doare, Injecții nu ai, Te ceartă, simbolic, Un Iad și un Rai. În tine e moarte, În tine - prăpăd, Dar ochii din suflet Cu dragoste văd Că lupți pentru viață Cu patimi firești, Mai treci un examen Când știi cine ești, Când n-ai laitmotive Și mori repetat, Când nu te mai doare Decât un oftat, Oftatul se-agață
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
pe limbă un "nu toți cîștigă cît tine", dar se teme să lase în afara buzelor flacăra, conștientă că o parte bună din cîștigul lui Radu este răspîndit pe aici, prin casă. Și cursa? întrebă, să-și schimbe gîndul. Afară-i prăpăd. Vine, e mașină mare, puternică, bună -, dar vine mai greu. O să mai întreb acuși la telefon. Și dacă ajunge între timp? întreabă Paula preocupîndu-se de cafea. Nu mă mai necăji și tu, că-s degerat! O să vină, foarte bine! O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bagă telefonul într-o priză, așezîndu-l pe măsuța alăturată și vine pe hol, unde Mihai își îmbracă paltonul. Încă o dată, vă mulțumesc! Vă rog să mulțumiți și doamnei! Sărutări de mîini Doinei. Păcat că nu mai stai, zău, afară-i prăpăd. Poți dormi la noi, ce naiba, tocmai tu!... Aș fi vrut să stăm pînă tîrziu. Am rar ocazia să beau un pahar, și-apoi, cînd îți vine cineva străin, îl interesează un favor, sau se gîndește cum să-ți sufle nevasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
telefon, Vlad iese, îndreptîndu-se spre stația autobuzelor ce merg la uzină. Eram la șeful autogării cînd întrebai de geamantane spune Vlad, rotindu-se cînd cu spatele, cînd cu pieptul spre gura cuptorului instalației de laborator, să se încălzească. Afară e prăpăd, nu-i prea ger, dar suflă vîntul și viscolește din abundență. De carne nu-mi pasă, e bună și dacă îngheață spune Mihai -, dar vinul, dacă apucă să amorțească... Păcat, e un vin extra... Sincer să fiu, clatină Vlad din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
puteam crede că ucigașul era Derek. Nu-l vedeam lovind pe nimeni, cu atât mai puțin o femeie jumătate cât el, și cu siguranță nu-l vedeam făcând asta cu o ganteră În mână, căci ar fi fost conștient de prăpădul pe care l-ar fi cauzat. Derek nu-mi era prieten și nu puteam pretinde că Îi cunoșteam foarte bine firea. Dar, de când eram eu la sală, abia dacă Îl auzisem vreodată ridicând glasul, nemaivorbind de faptul că nu arătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Ghiță n-ați mai văzut vreuna. Ciomege, furci, coase, seceri, topoare, bărzi, sape - fiecare ce-a apucat - și să te ții omor. Rumânii au fost goniți la Început, dar și-au Îngroșat rândurile oastei și s-au Întors, viteji, la prăpăd. A doua zi, când au intrat În sat camioanele cu jandarmi Înarmați, au găsit un lucru de toată mirarea, care i-a făcut și pe cei mai hârșiți subofițeri să se Închine: bătălia Încetase, iar Între cele două tabere ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sălbăticiunile ar fi putut s-o provoace. Mititelu, prostănac și cu gura mare, se apucase să se laude cum Înghite el În fiecare zi carne de cerb lopătar, adusă de tată-său care se lupta cu dăunătorii sălbatici ce făceau prăpăd În lanurile bogate ale Întregului popor. Pe atunci fuseseră aduși de către autorități de la vecinii de peste Dunăre o mulțime de cerbi lopătari cu ciutele lor În pădurile din jurul Satului cu Sfinți. Mari dregători din conducerea de partid și de stat veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scorbură, nimerise peste cele câteva cartușe de război. A doua zi, Directorul dusese la Miliție muniția și, deși era ateu, se rugase la toți sfinții ca șeful de post să nu-l Întrebe dacă Îi auzise pe copii povestind despre prăpădul pe care părinții lor Îl făceau În fondul de vânătoare. Adjutantul, Însă, nu-l Întrebase așa ceva. Peste câteva zile, totuși, Împreună cu paznicul de vânătoare și câțiva soldați, porniseră, pe Înserat, să adulmece prin curțile oamenilor. Unde le mirosea a friptură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
65-70. Un document cu portretul voievodului Miron Barnovschi, p. 259. 25 Ibidem, p. 259-260. • Călători străini despre Țările Române, vol. VI, p. 53. • Ibidem, p. 54. acoperământului ctitoriei predecesorului său, după ce mănăstirea a fost arsă de tătari, în vremea marelui prăpăd care a cuprins Iașii în 1650. De asemenea, este greu de spus de ce miniaturistul a așezat o a treia turlă pe pridvor; ne putem întreba dacă nu cumva artistul a vrut să redea, în perspectivă, turnul de intrare în mănăstire
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cea mare, sirenele, care altădată șuierau numai un minut, au început să urle dis-de-dimineață și au ținut-o așa, până spre prânz. Parcă suna sfârșitul lumii [...]. Îndată, flăcările s-au ridicat spre cer. Prin ferestrele mici ale caselor, oamenii priveau prăpădul dinspre miazăzi. După o oră, s-a făcut atât de întuneric, încât au trebuit să aprindă lămpile. Mai târziu, a început să cadă o ploaie neagră. Picăturile mânjeau ferestrele ca o funingine și mirosea a gaz. Totul era numai flăcări
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
ca și cum nu ar fi fost ale ieșenilor (...), iar practicile totalitariste, de ascultare a telefoanelor și diversificare a metodelor de hărțuire s-au insinuat până și în... Iar viețuitoarele din această «arcă a lui Noe» încearcă să se ascundă acum de prăpădul pe care chiar ele le-au creat”<ref id=”3”>Nelu Păunescu, „Un scandal sexual sărăcește Iașul”, în Evenimentul regional al Moldovei, 23 noiembrie 2011, online la http://www.ziare.com/ziare-iasi/consiliu judetean/un-scandalsexual saraceste-iasul-2620532, para. 1-2.</ref>. Cunoștințe
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
declinul se agravează, atingând cote dramatice în vremurile de restriște ale lui Alexandru Lăpușneanu, Despot Vodă, Ion Vodă Armeanul (cel Cumplit) și Aron Vodă, domni trecuți în cartea neagră a istoriei Moldovei din cauza cruzimii faptelor și a fărădelegilor săvârșite, a prăpădului abătut asupra țării din vina lor. Conștient de necesitatea și importanța misiunii pe care și-a asumat-o, U. consideră că istoria este actul de identitate și cartea de învățătură ale unui neam, ceea ce obligă la consemnarea adevărului, dar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
bea din Rai Falern! în prefața cărții, Vasile Militaru spunea în „Cuvânt lămuritor”: Am scris această carte cu sprijinul Ministerului Agriculturii și Domeniilor. Gândul ce m-a călăuzit a fost ca ea să contribuie la propaganda antialcoolismului, care face atâta prăpăd la noi...” P.S. Peste ani ea se dovedește, din fericire, să urce vinul de Cotnari la rangul de subiect indubitabil în literatură. ALEXANDRU F. MURGU În lucrarea „Mărite vin” de Impy Matheescu, descoperim următoarele versuri despre Cotnari, pe care le
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
atât de caracteristice eseistului și criticului. De pildă, legenda situației subalterne avute, chipurile, de Mihai Eminescu și a mizeriei materiale în care s-ar fi zbătut marele poet e măturată pur și simplu într-un text antologic - Funerariile poetului. Iată prăpădul pe care îl face printre clișee într-un articol „festiv” despre Sadoveanu în Alchimia existenței sau pedepsirea exemplară a snobismului superficial, a modei ușuratice, executată de sus, cu un zdrobitor dispreț, după o nouă lectură (a paisprezecea) dintr-o privilegiată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
Înăbușite. Așa se face că, pe acest loc unde ne găsim acum, s-au mai păstrat, pe cât se spune, urmele marelui seism care a năruit din temelii cetatea 3. Tradiția pretinde că la Orcomene, după o epidemie care a făcut prăpăd printre oameni, oracolul lui Tiresias a dispărut fără urmă. Așa este. A rămas inactiv și mut până În zilele noastre. Dacă accidente de același fel s-au mai petrecut, după cum se spune, și cu oracolul din Cilicia, nimeni nu poate ști
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]