302 matches
-
adevărat poem burlesc muntean este Povestea mavroghenească a pitarului Hristache, în metru de cântec de stea, într-un amestec hazliu de mahalagisme, turcisme, grecisme și radicale. Avem de-a face cu o critică de exponent al păturii joase, comic bombastică, prăpăstioasă, răzbunătoare, miticistă, zeflemistă la modul bucureștean: Nu trecu câteva zile Ș-auzim de domn că vine, Unul ce a fost în treabă: Dragoman pe Marea Albă. Purtările domnului sunt descrise cu minunare sceptică de cetățean pățit și cu o suspectare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
1808-1857), profesor la Craiova și traducător din Marmontel (Aneta și Luben), Fénelon (Întîmplările lui Telemah, fiul lui Ulise) și din alții. Prefața la Aneta și Luben are caracterul polemic al prefeței la Gramatică a lui Eliade, într-un ton mai prăpăstios și vulgar. Se închipuie un dialog între autorul progresist și un presupus boier retrograd de origine grecească, în care se întîlnesc părți de tot hazul, ca scena cu slujnica țigancă: "- Neneecoo! nenecoo! fa nenecoo! - Țe-ai, psihimu! - Iote, Stanca nu va
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui Bălcescu, interpretată în sensul culturii marilor genii. Concepția istorică a autorului e sănătoasă (istoria: pregătire documentară și construcție artistică totdeodată), dar realizarea e dificitară. Informației extraordinare și cam excentrice îi corespunde un stil romantic țipător pe o judecată umflată, prăpăstioasă. Fraza are un puls simetric trinitar artificios și vibrează de înfocare lirică, din care, nu-i vorbă, ies câteodată imagini uimitoare. Moscova e "o imensă pădure, prin care sălta o fiară sălbatecă, numită Ivan cel Groaznic"; patria noastră ar trebui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
înlocuit cu poze ortodoxe în peisagiu autohton. Impresia de comic și balivernă e adesea foarte puternică și o lectură injustă dăunează. Poezia trebuie jucată, interpretată ca și solilocviile lui Jehan Richtus, ea fiind de fapt o producție argotică, în dialectul prăpăstios al cafenelei bucureștene. Minulescu e un Eleutheriu Poppescu devenit liric, traducîndu-și sublimitățile în limbajul lui special, convins și burlesc, presărat cu "or", cu "dracul știe", cu jurăminte ("mi-e martor Dumnezeu"), sărind de la fraze pline de gravitate la ieșiri neprevăzute
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
valoarea idealului stă în inaccesibilitatea lui. Sunt multe nonsensuri în acest basm, însă interpretarea pe care o dă autorul Zmeului e interesantă. Zmeul, văzut ca un demon și un Barbă-Albastră, reprezintă un soi de solitar, un geniu, năpăstuit de imaginația prăpăstioasă a lumii. Valoarea piesei, care rămâne o încîntătoare și fericită producție a teatrului nostru, stă în explozia juvenilă de poezie mitică, în maturitatea versificației. Versurile au destulă somptuozitate ca să placă în sine, dar și necesara fluiditate spre a nu îngreuia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
viitura. A fost lotu’ ăla de la Salcia, pe care i-a condamnat pentru crime Împotriva umanității, da’ de ochii lumii, că după aia i-a pus În posturi mari... Erau și momente În care oamenii erau mai optimiști? Era lumea prăpăstioasă: „Fraților, ne omoară!”. Unii făceau guverne, aveau credința aceasta nestrămutată că se schimbă regimul... Dar acolo, În Închisoare, convertești suferința În credință... E ceva minunat. Vrei, nu vrei, acolo Îl descoperi pe Dumnezeu... Și-n viața asta liberă Îl ai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pereche”. Încă mai cred că erau făcuți din elemente contrare. Mama: aprigă, repede schimbătoare, ultrasensibilă la gesturile și atitudinile celor din jur, cu un ascuțit simț al observației, iute la mînie, neînfrînată cînd trebuia să dea replică, veșnic neliniștită, temătoare, prăpăstioasă. Tata: „om răbdător”, incapabil să-și iasă din fire, îngăduitor cu treburile și cu lumea, mulțumit cu puținul, încrezător în bine. Din „viața printre străini” dobîndiseră, de asemenea, deprinderi diferite. Mama învățase să iubească „lucrurile bine făcute și frumoase”. Ea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
V.G. Popa P.S. Mi-am adus aminte de ceva. Prin 1949-50, Labiș a prezentat la cenaclul literar din Fălticeni o poezie În care era vorba de o acțiune a utemiștilor de la liceul „Nicu Gane”. Fuseseră la plantat puieți pe coastele prăpăstioase ale Spătăreștilor. A fost și Labiș și apoi și-a pus În versuri de factură quasi folclorică, după cât Îmi aduc aminte, entuziasmul lui frumos. Poezia după ce a fost citită la Cenaclu a fost publicată În Zori noi. Cum aș putea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
care Îmi păruse anulată, redându-mă propriilor cuvinte și obsesii. Departe de publicitatea atâtor confrați copleșiți de lauri și larmă, solitarul Sábato rămâne mandatarul de Înaltă spiritualitate creatoare a adevărului „specific și dureros omenesc”, cunoscut sub numele de suflet, zona „prăpăstioasă și Întunecată” din care s-a ridicat granitul zvelt și tăios al durabilei sale mari opere de romancier. Forța creației autentice, ca originală sinteză de har, sacrificiu și luciditate, semnifică totdeauna surpriza unei superbe izbânzi omenești, chiar și (poate, tocmai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
însuși este prezentat într-un spațiu de închidere, de claustrare. Imaginile care îl prezintă sunt agresive: "Cele patru turnuri de la colțuri aveau acoperișuri țuguiate, acoperite cu solzi de plumb, iar temelia zidurilor se sprijinea pe blocuri de stânci care coborau prăpăstios până în fundul șanțului cu apă"384*. Mai multe incinte apără acest loc geometric (țăruși, gard de mărăcini) al cărui aspect pătrat și militar se opune oricărei intimități de refugiu, de casă primitoare și care este populat cu un bestiar fantastic
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
adâncă. Deodată, la marginea văzduhului au apărut grămezi de nori posomorâți. Cerul s-a acoperit cu o perdea întunecată. Discul alb, de lumină topită, se rătăci prin întuneric. Primele picături de ploaie stropiră pământul înfierbântat. Un ropot vesti apoi apropierea prăpăstioasă a artileriei cerești. Furtuna se dezlănțui. Viforul șuiera, gemea și urla. Văzduhul clocotea sub descărcările tunetelor. Șuvoaiele umflate se izbeau de maluri. Pădurea gemea de șuieratul puternic al vântului. Animalele se adăposteau care ncotro. Era îngrozitor! După o vreme, urletele
Compunerile şcolare : forme eficiente de stimulare a creativităţii elevilor by Elena Sonea () [Corola-publishinghouse/Science/653_a_1256]
-
gaură neagră a existenței ( "plămînii mei ventilează un aer zgîrcit din care lipsește aerul/ mi se recomandă să vin spre mine/ cu așteptarea/ înghit în doze mici verdele carnivor. p. 20) În mod oarecum paradoxal, în pofida mesajului lor mai degrabă prăpăstios, poemele lui Dinu Flămând nu eșuează într-un melodramatism ieftin. Poetul își tratează angoasele cu superioritate, rațional, cu o atitudine olimpiană. Implicit sau explicit în poemele sale apar trimiteri livrești către marii filozofi ( Platon, Heidegger, Descartes, existențialiștii), raționamentele sînt, adesea
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
pe baricade ca model de conștiință înaltă patriotică, civică, morală -, ea a căpătat o fabuloasă popularitate. De altfel, această misiune asumată este mărturisită chiar de Grigore Vieru însuși ca fiind un imperativ al epocii („Eu sunt un liric, chiar tragic, prăpăstios. Abia aștept ca lucrurile să se așeze în matca lor pentru a reveni la chemarea mea firească, la poezia lirică ... Scriu versuri publicistice. N-am crezut niciodată că voi scrie poezie patriotică, dar la ora actuală consider că n-am
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
în evidență piscurile Mogosa (1.246m), Gutâi (1.443m) și Creasta Cocosului (1.428m). Această din urmă este o rămășită dintr-un vechi crater vulcanic, cu stânci golașe, dispuse sub formă de fălii verticale că o fortăreața ciudată, cu pereți prăpăstioși, fapt ce constituie un obiectiv de mare interes pentru turiști. Scoarță terestră din zona municipiului cuprinde o structură pedogenetica variată, căci alături de solurile podzolice predominanțe se găsesc soluri pseudogleice și aluviale specifice zonei depresionare, precum și soluri brune de pădure, soluri
Baia Mare () [Corola-website/Science/296949_a_298278]
-
VII-lea, la Libušin). Una dintre aceste profeții a fost în legătura cu gloria orașului Praga. Regina ar fi spus: "Văd un oraș întins, a cărui glorie va ajunge la stele! Văd un loc în mijlocul unei păduri, unde o costișă prăpăstioasă se ridică deasupra râului Vltava. Zăresc un om, care cioplește pridvorul ("prah") pentru casă. Un castel numit "Praha" va fi construit aici. Când prinții și ducii se vor opri în fața pragului ei, se vor închina la castel și la orașul
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
-lea; de politicieni renumiți, cum ar fi contele István Károlyi și prințul Alajos Esterházy. În Gurghiu au avut castele și familia regală română și regentul Miklós Horthy. Din Remetea se poate accesa Giughiul de Nord. Munții cu marginile abrupte și prăpăstioase, sunt rămășițele erupțiilor vulcanice. Crestele acestor munți stăpânesc întreaga regiune. Regiunea muntoasă este acoperită în special cu păduri de molid în proporție de 35 - 40 %. Regiunea are o bogată floră și faună. Din fauna regiunii, numeroase specii de animale sunt
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
defileu unde acesta le pregătise o capcană. A. D. Xenopol se îndoia de veridicitatea acestui pasaj, socotindu-l doar un pretext pentru a explica mai ușor înfrângerea rușinoasă a armatei regale. Cert este că odată ajunși în acea vale îngustă și prăpăstioasă, ungurii sunt atacați și zdrobiți. Au existat două atacuri, conform documentelor. Primul, dat în susul văii, a oprit înaintarea intrușilor, iar al doilea a însemnat distrugerea lor. După lupta de 3 zile, 9 - 12 noiembrie 1330, Carol Robert de Anjou a
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
curtea ungară drept garanție: "„numai vă întoarceți în pace și vă feriți de primejdii, că de veți veni mai încoace, nu veți scăpa de dânsele”". Armata ungară a fost prinsă de oamenii lui Basarab I într-o vale îngustă și prăpăstioasă, suferind ca urmare o înfrângere umilitoare. Locul bătăliei nu a fost stabilit până astăzi cu certitudine, istoricii plasându-l în diverse puncte din zona submontană precum: Țara Loviștei, Valea Oltului, comuna Titești, culoarul Rucăr-Bran sau lângă Mehadia. În urma luptei de
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
de schije pe metru pătrat. Pământul dealului a rămas negru în timpul iernii, zăpada fiind topită de nenumăratele focuri și explozii. În primăvara următoare, solul a rămas negru, nici un fir de iarbă nu a crescut în solul ars de explozii. Pantele prăpăstioase ale dealului au fost nivelate în lunile de bombardamente intense. Până în zilele noastre, pe pantele kurganului se mai pot găsi fragmente de oase și schije din timpul luptelor. După război, autoritățile sovietice au hotărât să construiască un Memorial al apărărtorilor
Kurganul lui Mamai () [Corola-website/Science/302349_a_303678]
-
prezent, satul are 905 locuitori, preponderent ucraineni. În localitate funcționează o rafinărie de zahăr. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Crișceatec era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%). Pe teritoriul comunei, pe malul înalt și prăpăstios al râului Nistru, se află Schitul "Sf. Ioan Botezătorul" , care este unul din cele mai importante obiective turistice din regiune. Schitul Crișceatec a fost ctitorit de negustorul Teodor Preda și răzeșii din Răpujineți, fiind construit în anul 1765 sau, după
Crișceatec, Zastavna () [Corola-website/Science/311396_a_312725]
-
la sud-est cu comuna Lozna, în sud cu comunele Cristolț și Gârbou, iar la sud-vest cu comuna Bălan. Numele comunei își are originea în configurația morfologică a locului (în slavă "surduc" înseamnă defileu, trecătoare, vale strâmtă cu versanți repezi și prăpăstioși). Surduc este punctul de trecere spre est sau vest prin defileul văii Someșului și totodată o cale de acces spre Valea Gârboului, Poiana Onții și pe Valea Solonei, înspre Solona, Teștioara și Văleni. Comuna Surduc este situată în partea central-estică
Comuna Surduc, Sălaj () [Corola-website/Science/310746_a_312075]
-
pârâului Poșaga, afluent pe stânga al Arieșului, la 6 km de la confluență. Căi de acces: pe DN 75 Turda-Câmpeni. Este o rezervație naturală complexă, având un suport geomorfologic pitoresc, cu formele carstice caracteristice reliefului calcaros: abrupturi, creste, turnuri și ogașe prăpăstioase. Totodată conține și unele specii de plante rare. sunt străbătute de pârâul care le-a format, pe o distanță de 400 m, iar în cuprinsul cheilor, chiar la intrarea în acestea, primește din stânga un afluent cu curs temporar, lung de
Cheile Poșăgii () [Corola-website/Science/309402_a_310731]
-
bătut cu ei, până și-a pierdut toți prietenii de arme, căci prea numeros era dușmanul. Atunci voinicul a pus la cale un șiretlic. El s-a îndepărtat în goana calului spre Chiclău-atunci o stâncă și mai înaltă și mai prăpăstioasă, cu peretele dinspre Răut abrupt și drept în jos. Cum venea în goana mare, a sărit drept în prăpastie. După urma lui unul după altul toți dușamnii, găsindu-și sfârșitul în pragurile pietroase ale Răutului. Cu prilejul vieții a scăpat
Mașcăuți, Criuleni () [Corola-website/Science/305156_a_306485]
-
9-12 noiembrie 1330, s-a desfășurat Bătălia de la Posada. Ghizii români puși la dispoziția regelui de către Basarab i-ar fi condus apoi pe unguri într-un defileu unde acesta le pregătise o capcană. Odată ajunși în acea vale îngustă și prăpăstioasă, ungurii sunt atacați și zdrobiți de către mulțimea românilor urcați pe răpi, aruncând cu săgeți și pietre.Avantajat de teren, voievodul român a reușit să obțină o victorie care i-a asigurat pentru mai mulți ani un statut de independența față de
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
în peisaj. în plus, integrarea acestui tip de relief în cadrul morfologiei dezvoltate pe celelalte roci — sedimentare, magmatice și metamorfice — se face într-o armonie peisagistică desăvârsita. Călătorul ajuns în împărăția de culmi, de creste sau platouri, întrerupte neașteptat de văi prăpăstioase, întâlnește, la tot pasul, priveliști de o frumusețe aparte. În timp ce în nordul și in sudul acestei uriități montane așezările apar doar pe văi și în cadrul depresiunilor, in partea centrală a Munților Trăscăului satele și cătunele urcă până sus pe coama
Munții Trascăului () [Corola-website/Science/305817_a_307146]