3,904 matches
-
și de personalități ...”, ceea ce după război nu a fost cazul. Democrația creștină postbelică europeană a fost construită pe mediocrități. După personalitățile malefice Hitler, Mussolini, Franco nu numai papalitatea era speriată de faptul că trei romano-catolici au dus Europa pe marginea prăpastiei. S-a luat atunci decizia construirii unei democrații creștine bazată pe mediocrități, alegeri din doi în doi ani, trei ani, să nu poată ieși nici o personalitate în față. Și să se promoveze personalități slabe, gen Hollande, Sarkozy, Merkel, Schulz, Junker
DIALOGURI TIMIŞORENE: CU VASILE BOGDAN ŞI TITUS SUCIU (2) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381569_a_382898]
-
Și să se promoveze personalități slabe, gen Hollande, Sarkozy, Merkel, Schulz, Junker. Personalitățile care s-au creat pe baza democrației creștine erau de o mediocritate care garantau pacea. Asta era garanția că nu vom ajunge în nici un caz pe marginea prăpastiei unui nou război mondial. Dar mediocritatea și-a epuizat însă resursele după invazia islamului din zilele noastre și va fi nevoie în perioada următoare de alte personalități politice, mai puternice. Asta a spus papă în fața celor 27 de reprezentanți ai
DIALOGURI TIMIŞORENE: CU VASILE BOGDAN ŞI TITUS SUCIU (2) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381569_a_382898]
-
a fost pe timpul Inchiziției ci, în secolul vitezei, al calculatoarelor, al Echilibrului Uman, atunci când le-au ars sufletele care se aud mereu, ca un murmur de glasuri chinuite- din ce în ce mai tare, din ce în ce mai tare! PACTUL EȘECULUI Gânduri, Și cerul se răscoală aproape De prăpastie, Nimeni nu-și acceptă sfârșitul De smoală topită Și eu pe pragul disperării... Cu încetineală Încheind acel pact de supraviețuire Trăgând diferite lacăte după mine, Murmurând recomandările Solstițiului. Și încă o silabă de adormire a simțurilor "eu am avut destulă
DIN POVESTIRILE LEVANEI (POEME) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381698_a_383027]
-
Timp neumblat de nălucăpe cerul închis într-o nucă,un val nemăsuratprivit de un orb vindecat apropiat de o clipă.Am uitat să privescprin ispită.... XXI. MANNEKEN PIS, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2231 din 08 februarie 2017. Prăpastia istoriei este încăpătoare o bătălie între om și soare, minciuna rămâne într-un mecanism în care totol se arată în sfera de învins. Să ne îmbolnăvim de frumusețe la margine de dor și de binețe, dar omul moralist cu har
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
dor și de binețe, dar omul moralist cu har se întoarce la moralism barbar. Cu ochii pe harta istoriei, râmân cu un gând. Waterloo; ce bătălie, ce grozăvie iar în pridvor doar o statuie care face pipi. Citește mai mult Prăpastia istoriei este încăpătoareo bătălie între om și soare,minciuna rămâne într-un mecanismîn care totol se arată în sfera de învins.Să ne îmbolnăvim de frumusețela margine de dor și de binețe,dar omul moralist cu harse întoarce la moralism
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
mică, Alergând după fluturi pe aceleași coline Îmbrățișate într-un surâs de stejar și un cântec Dar un mă obosi fugă pe cărări uscate, de secetă pline. Văzui veverițe și-o vrabie, jucându-se-n ramuri, Țesând veșmânt pentru ale prăpastiei margini, Un scrânciob de vis, firav ponton peste viituri De epoci, țărm pentru cei fără măști, zbuciumați, ori senini. Stejarul vibră de elocventa pe deal. Mă așezai să ascult zefirul din tristea-i poveste Citește mai mult AZI-NOAPTE AM VISAT
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
iar mică,Alergând după fluturi pe aceleași coline îmbrățișate într-un surâs de stejar și un cântecDar un mă obosi fugă pe cărări uscate, de secetă pline.Văzui veverițe și-o vrabie, jucându-se-n ramuri,Țesând veșmânt pentru ale prăpastiei margini,Un scrânciob de vis, firav ponton peste viituriDe epoci, țărm pentru cei fără măști, zbuciumați, ori senini.Stejarul vibră de elocventa pe deal.Mă așezai să ascult zefirul din tristea-i poveste... VII. DANIELA POPESCU - VERSURI (1), de Daniela
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
mică, azi-noapte, Alergând după fluturi, pe aceleași coline Îmbrățișate în surâs de stejar și cântec de șoapte Și nu mă obosi fugă pe cărări de secetă pline. Văzui veverițe și-o vrabie, jucându-se-n ramuri, Țesând veșmânt pentru ale prăpastiei margini, Un scrânciob de vis, firav ponton peste vai de epoci, măsuri țărm pașnic pentru cei fără măști, zbuciumați, ori senini. Stejarul vibră de elocventa în visu-mi, pe deal. Mă așezai să ascult zefirul din tristea-i poveste Citește mai
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
iar mică, azi-noapte,Alergând după fluturi, pe aceleași coline îmbrățișate în surâs de stejar și cântec de șoapteși nu mă obosi fugă pe cărări de secetă pline.Văzui veverițe și-o vrabie, jucându-se-n ramuri,Țesând veșmânt pentru ale prăpastiei margini,Un scrânciob de vis, firav ponton peste vai de epoci, măsurițărm pașnic pentru cei fără măști, zbuciumați, ori senini.Stejarul vibră de elocventa în visu-mi, pe deal.Mă așezai să ascult zefirul din tristea-i poveste... IX. FEMEIA - METAFORĂ
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
pacienți ce se află în același loc în cel mai bun moment posibil. Cum recunoști —cu siguranță—minunile? Sunt lucruri extraordinare ce rămân neobservate. Neobservată ar fi rămas și întâmplarea Cristianei, tânăra de 28 de ani care trecând foarte aproape de prăpastie a primit o șansă luminoasă de la doi prieteni vechi, dr. Dana Iancu și dr. Sergiu Stoica. În ziua cu pricina, cei doi puneau la cale felul în care se vor reuni după ani de zile petrecuți în Franța și Canada
“Ne-am petrecut noaptea dezamorsând o bombă care stătea să explodeze” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20191_a_21516]
-
radiologia pe care o știam eu era la ani lumină în urmă. Am avut marea șansă să lucrez cu medici extrem de bine pregătiți. Mulți sunt printre cei mai renumiți radiologi din Europa și chiar din lume. Acolo am realizat ce prăpastie imensă este între medicina românească și medicina făcută la cele mai înalte standarde. Am decis că este cea mai mare șansă a vieții mele profesionale și că va trebui să acumulez maximul de cunoștinte în acele trei luni. Am văzut
De profesie medic departe de România by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20205_a_21530]
-
o făcut-o ! Ceruse îndurare și până la urmă a primit-o. Nu degeaba se află acum ,undeva la mică depărtare în spatele lor ,furișându-se să nu fie văzută . - Ce frumos se vede marea de aici, spune actrița ,ajunsă la marginea prăpastiei. - Lara, nu sta atât de-aproape,poți să aluneci și să cazi ! spune bărbatul,vădit îngrijorat. - Și dacă aș cădea,te-ai arunca după mine ? - Știi foarte bine că fără tine ,viața mea nu are niciun sens . Dar cred că
VIAȚA LA PLUS INFINIT (19) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384217_a_385546]
-
fi adevărat ! ” Dar n-are timp să-i mai dea replică . Femeia pe care o iubește a fost aruncată în gol și el se agață acum, de orice brumă de speranță . Așa că o împinge și aleargă în goană, la marginea prăpastiei. „ Nu vrei să fii al meu ,dar nici al alteia nu o să fii ! ” Scoate pumnalul și se avântă în spatele bărbatului care privea îngândurat în jos ,la marea agitată. Și este gata să lovească ! Ciudat cum roata vieții se întoarce ,punându
VIAȚA LA PLUS INFINIT (19) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384217_a_385546]
-
morții s-a apropiat au putut să o înfrunte cu ajutorul Bunului Dumnezeu.” În cartea sa, Părinți și copii scriitorul rus Ivan Turgheniev a pus următoarele cuvinte în gura unui personaj: ,,Viața fiecărui om atârnă de un fir de păr, o prăpastie fără fund i se poate căsca la picioare în orice clipă, iar el își mai născocește și singur tot soiul de neplăceri și își otrăvește singur existența.” ,, Cum se îndură un tată de copiii lui, așa se îndură Domnul de
FRAGILITATEA VIEȚII UMANE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384261_a_385590]
-
doresc. Din Zgleamăn pân la Halauă Ogrădeasa sentinde cu iarba cea bună , cu iarba de soi , ce este bună azi pentru oi . Părăul , și astăzi se scurge , și astăzi apa o duce la vale printre cele două râpi uriașe, două prăpăstii fiind și azi între Ogrădeasa Bogății de Jos și cea a Vadului cusută cu spini . Rămâne pășunea , iarba rămâne , să fie păscută de oi pe muchia timpului până în soare apune , până în umbră , mioarele toate sătule să fie ca lapte. De
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
o floare ardeleană ce-ți fură și ochii și pașii , în palme de aur luându-ți privirea cu farmecul ei pustiu și ciudat , ciudat de plăcut cu pașii în floare , cu firul de apă ce ochii ți-i zvântă până-n prăpăstii adânci , cu umbră și tufe , cu oi și cu pași , cu iarbă și vise . Pe măguri de raze acolo oile cântă , cântă-n pășune surâsul păscutului viu , până la părul a cărui umbră ne răcorea , când pașii sub el ni se
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
cer este susținut de corul fecioarelor, ale cărei steaguri sunt sufletele strămoșilor plecați la luptă, o țară halucinantă, un pământ cântător și orbit de lumină proslăvește în versurile sale recente Ștefan Dumitrescu, poet straniu, cu sufletul lansat riscant, punte peste prăpastia lirică, căreia nu i se cunoaște țărmul de dincolo. Spun că această lansare este curajoasă și riscantă pentru că ea se produce în afara drumurilor bătătorite ale poeziei, pentru că Ștefan Dumitrescu nu versifică frumos și cu talent în cadrele unui lirism știut
INVITAŢIE LA LANSAREA CĂRŢILOR SCRIITORULUI ŞTEFAN DUMITRESCU de BIROUL DE VIITOROLOGIE BUCUREŞTI în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383695_a_385024]
-
cadre, propriile sale sisteme de referință. Fiecare din poeziile sale este o deschidere către o lume creată de el, o lume în care păsările umblă înarmate și se cântă din ruine ca din fluiere” și „suflet lansat riscant, punte peste prăpastia lirică, căreia nu i se cunoaște țărmul de dincolo”. Ștefan Dumitrescu este într-adevăr „punte” între clasic și modern, punte între spirtul național și cel universal, punte între real și transcendent. Credem că l-am definit foarte bine într-o
INVITAŢIE LA LANSAREA CĂRŢILOR SCRIITORULUI ŞTEFAN DUMITRESCU de BIROUL DE VIITOROLOGIE BUCUREŞTI în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383695_a_385024]
-
îi propuse ca el să meargă înainte, iar în momentul când păși înaintea lui Dorin făcu câțiva pași, apoi simți că pășește în gol și se prăbuși, însă căderea era atât de groaznică încât avea impresia că cădea într-o prăpastie fără fund. Și nu vedea nimic, era atât de întuneric iar Liviu simțea doar cum cade, prăbușindu-se în neant. La un moment dat scoase un țipăt și se trezi, era ziua, razele soarelui intraseră în cameră și îi luminau
CUMPĂNA DIN NOAPTE (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383767_a_385096]
-
nou spre Lumina cea salvatoare, în speranța să le curețe de petele murdare. Unele reușeau să se ridice și să strălucească în câmpul luminos. Dar altele, îngreunate de cele pete, se zbuciumau în zadar și cădeau tot mai jos, în prăpastia Întunericului. Și tot așa, vârtej după vârtej... Când vedeau că mă uit prin tubul meu fermecat, trecătorii curioși mă întrebau: --Ce vezi, dom’le, acolo, de te uiți toată ziua în tubul ăla? Eu le spuneam poveștile sufletelor din acele
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
lui Dumnezeu din om? Se spune că omul care nu se teme de Dumnezeu se teme de orice altceva. Bravura de moment este de multe ori o formă disimulata a fricii, ispita demonica de a ne face să sărim în prăpastie înainte ca îngerii Domnului să fie gata să ne prindă. După unele clasificări “antropologice” și teologice oamenii ar fi de mai multe tipuri: carnali, naturali, induhovniciti. Omul carnal se iubește mai mult pe sine și se face ascultător placerilor, ispitelor
DESPRE IUBIRE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380154_a_381483]
-
și vise îngemănate stele albastre pe boltă-s presărate sub măști grotești sunt chipuri fără viață ridică între noi uriași de gheață. Perdele de nori în valuri se revarsă, umbra durerii de lacrimi este ștearsă, să înălțăm un pod peste prăpastia adâncă să-ți mângâi chipul sculptat în stâncă. Ecoul vibrează, un țipăt înalță, îngerii stau pe lespezi de piatră dimineața îmbracă strai argintiu cu trenă, în valuri de furtună cade biata sirenă. Valuri roșii se varsă peste-ntinsele amurguri, însetate
CÂMPUL DE ALBĂSTRELE de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380245_a_381574]
-
pe parcurs, nu există cale de întoarcere ... Rog cititorul să păstreze această imagine în minte. Eu îmi continui călătoria printre cotloanele propriei minți și încerc să înțeleg cum am ajuns în această postură. Cum ajungi să stai nemișcat pe marginea prăpastiei ? Te așezi pe iarba moale, prinzi ușor creionul între degete. asculți la căști melodia preferată ( care sună ca un sentiment, pentru cunoscători ) și dai frâu liber imaginației pe foaia albă, mereu la fel de onestă. Fascinant lucru imaginația, lipsită de formă sau
Premiantul Taberei „ Ştefan Naciu ” [Corola-blog/BlogPost/94185_a_95477]
-
zeii din noi, prăbușiți în ... VII. EU TE-AM IUBIT..., de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1688 din 15 august 2015. Eu te-am iubit, probabil, de dinaintea firii, Când nu erau copacii, când nu era pământ Când se nășteau prăpastii, dar noi eram doar vânt Eu te-am iubit, probabil, din ochii nemuririi. Nu ne născusem încă, dar bântuiam prin somnul Din zeii amăgirii , pe vremuri, pe acum Când știu că ești doar umbră în visul meu de scrum Eu
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
a fum Eu te-am iubit din ziua ce nu s-a vrut acum Tu m-ai uitat din noaptea ... Citește mai mult Eu te-am iubit, probabil, de dinaintea firii,Când nu erau copacii, când nu era pământCând se nășteau prăpastii, dar noi eram doar vântEu te-am iubit, probabil,din ochii nemuririi.Nu ne născusem încă, dar bântuiam prin somnulDin zeii amăgirii , pe vremuri, pe acumCând știu că ești doar umbră în visul meu de scrumEu te-am iubit cu
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]