802 matches
-
prima jumătate a secolului al XX-lea, s-a format în viața monahală la Mănăstirea Cetățuia, părintele Ieronim Gagea, un duhovnic iscusit al multor creștini. Spre sfârșitul vieții s-a retras la Mănăstirea Bucium de lângă Iași, într-un loc cu pravilă după Muntele Athos. La data de 11 august 1945, se tundea în monahism la Mănăstirea Cetățuia, preotul Ioan Marina, care din mai 1948 și până în 26 martie 1977 a fost Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. „În cuvântul rostit după călugărire, a
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
această mănăstire l-a avut ca ucenic pe părintele Patriarh Teoctist Arapașu. Patriarhul povestea, că acest călugăr l-a învățat să se roage și să aibă răbdare în încercările vieții. Ioachim îl punea pe Teoctist să citească cu voce tare pravila, ca să audă și el. Și așa s-a născut între ei respectul și grija dintre părinte și ucenic. Patriarhul nu l-a uitat niciodată pe acest părinte, oricâte funcții bisericești a avut. Părintele Ioachim a venit la Cetățuia și a
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
s-a judecat cu Aslan șetrar pentru un loc de casă care se află pe Ulița Strâmbă lângă Sfântul Ioan Botezătorul. Eu știu însă tot din cărțile pe care mi le-ai dăruit că chiar dacă este al tău locul - după pravila țării - poți să-l pierzi. Așa a pățit chiar acest Aslan șetrar. Și judecata s-a făcut în fața unor arhierei, în frunte cu mitropolitul Moldovei Gavriil, nu în fața oricui. Mitropolitul trimite la 29 iulie 1767 o anafură lui vodă în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
șetrar. Și judecata s-a făcut în fața unor arhierei, în frunte cu mitropolitul Moldovei Gavriil, nu în fața oricui. Mitropolitul trimite la 29 iulie 1767 o anafură lui vodă în care spune că i-a dat dreptate lui Lupul Crupenschi „pentru că pravila hotărăște cum că un om ce va stăpâni un lucru patruzeci de ani, chiar lucru strein, și stăpânul acelui loc, fiind de față, dă va trecea într-atâta vreme, nu poate mai pre urmă ca să tragă giudecată, ci rămîne desăvîrșit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Calimah voievod confirmă la 8 august 1767 lui Lupul Crupenschi stolnic stăpânirea asupra locului de casă de pe Ulița Strâmbă pentru care s-a judecat cu Nicolai Aslan șetrar. Mi-ar plăcea să cred că ai băgat de seamă cum sună pravila cea veche, fiule. Am luat aminte la prevederea acelei pravile și mi-a plăcut limpezimea ei. Ei, ce mai pot spune după un asemenea răspuns? E tocmai ce gândeam și eu. Acum însă hai să vedem cum au scos-o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
stolnic stăpânirea asupra locului de casă de pe Ulița Strâmbă pentru care s-a judecat cu Nicolai Aslan șetrar. Mi-ar plăcea să cred că ai băgat de seamă cum sună pravila cea veche, fiule. Am luat aminte la prevederea acelei pravile și mi-a plăcut limpezimea ei. Ei, ce mai pot spune după un asemenea răspuns? E tocmai ce gândeam și eu. Acum însă hai să vedem cum au scos-o la capăt Catrina Năculeasa și fiul său Gheorghe Nacul cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
loc de casă care au fost a Ghicăi vodă boiarinului nostru, lui Manolache Hrisoverghi comisul, deci dumnealui opria acel loc a lui Crupenschi medelnicerul dzicînd că nu încape altul fără dumnealui să-l cumpere”. Acel faimos drept de preemțiune din pravile... Așa este, numai că aici vine Mihai Racoviță voievod, care la 30 mai 1704 (7212) hotărăște ca acel loc să fie cumpărat în părți egale atât de Ștefan Luca visiernicul cât și de Manolache Hrisoverghi comisul. Numai că fostul mare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
o tindă ca de 2 stînjăni”. Vezi, fiule, cum se pârăsc vecinii unii pe alții? Ba că unul i-a împresurat locul, ori o dugheană sau o pivniță celuilalt, ba că a cumpărat o casă sau o dugheană, dar „după pravilă” nu era îndreptățit, ba i-a închis ieșirea spre uliță cu cine mai știe ce angarale ridicate unde nu trebuie, ba apa de pe streașina casei vecinului se scurge pe prispa lui sau cine mai știe ce le trece prin cap
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
să rămână cu ispisocul de la „vălet 7142 (1634)” al lui Moise Movila vodă în brațe, iar vodă să hotărască: „Deci dovedindu-se într-acesta chip, am dat rămas pe Vîrnav stolnicul...din toată legea a țărîi, căci și la sfînta pravilă scrie: cine va ținea o moșie 30 de ani și nu-l va gîlcevi nime într-acei ani deciia să ție neapărat”. Dacă așa a zis vodă cu divanul, așa rămâne în veci. Mă uit însă la tine, că ești
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
lui Constantin Cojocea”. Nici Cojocea n-a mai vrut să stea prea mult acolo. La 9 decembrie 1754 (7263) o vinde lui „Matei brașovanul”. Constantin Cojocea se pare că nu era om prost, pentru că în zapisul lui se conduce după pravila țării și spune: „Însă cînd am scos acest loc la vîndzare am întrebat pe toți răzășii de prin pregiur și pe tot neamul nostru și nu s-au aflat nici un cumpărător și cu voia tuturor am vîndut dumisale...Matei brașovanul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
întăritură pe zapise”, a văzut vel logofătul că și mănăstirea Sfetii Ioan au împresurat și mănăstire Galata și popa Iftemie cu ficiorul seu Manolache și Enache blănariul cu toții au cuprinsu loc domnescu cu dughene și case ce-au făcut”. După pravilă, acestea trebuiau „să fie domnești, dar fiindcă dughenele ce-au făcut Sventîi Ioan și mănăstire Galata le-au făcu în dzilele altor domni, nu ne-am îndurat domniia mea...să le luăm domnești,...știind că la mănăstiri să cade a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
n-au fost iscălită cu mâna lui Barnovschi vodă”. Parcă am mai auzit eu de treburi făcute „cu vicleșug” de cinstitele fețe bisericești. Nu știu cum, dar pe unii din slujitorii bisericii îi trăgea ața mai mult spre minciună decât spe dreptele pravile, părinte... Nu se poate spune chiar așa... Cu asemenea fapte însă ne-am întâlnit și... ne mai putem întâlni, dragule. Spunând acestea, călugărul a plecat capul, ca și cum s-ar fi simțit vinovat de acele fapte călugărești. Mi-am plecat și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Ștefan vodă... și până acmu la zilele noastre, și tot călugării de la Barnovschi vodă au stăpânit... Deci dovedindu-se într-acest chip, am... rămas pe Vârnav stolnicul... și pe toată seminție lor din toată legea țărâi, căci și la sfânta pravilă scrie: cine va ținea o moșie 30 de ani și de nu-l va gâlcevi nime într-acei ani... să ție neapărat”. La sfârșit spune vodă: „Pentru aceea li s-au luat și ispisocul din mâna lor, iar călugării de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Boaita! Fir-ar mamă-sa să-i fie, de canalie! Dacă era singur... Am impresia c-a fost cât pe ce s-o-ncurce! zice Fratele, privind admirativ cum Lunganul recade cătrănit, la loc. Să ne fie învățătură de minte! Pravilă! La amândoi! Data viitoare, nu-l mai luăm la pileală, pe imbecil, decretează Dănuț. Dacă vrea să se sinucidă, să-i fie de bine! Să-i priască! Mi se rupe mie! Nu-i stau eu în cale! Dar, fără martori
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
poate, dar până atunci noi vom pieri, răspunse Dragoș cu amărăciune. De sute de ani așteptăm dreptatea, domnule, și nu mai vine. Poate că în realitate nici nu există. O fi numai un basm pentru oamenii necăjiți. 4 Primarul Ion Pravilă dădu buzna la jandarmerie. În odăița de la mijloc era cancelaria, în cea dinspre uliță locuia șeful postului cu nevasta, iar în cea din fund, mai mărișoară, oamenii. ― Ei, domnule șef, acu să te vedem pe unde scoatem cămașa! răbufni primarul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care i se părea că-l coboară, pe el, cogeamite plutonier vechi. Dar văzîndu-i mutra îngrozită, fu cuprins și el de spaimă, încît deodată îi sări lenevia și întrebă: ― Ce s-a întîmplat, omule? ― Poznă mare, nene, belea mare, glăsui Pravilă, parcă mai prăpădit el însuși din pricina efectului ce-l făcuse asupra șefului. Primarul era mijlociu de statură, cu ochii mici, vicleni și obrajii tăbăciți și încrețiți. Venea glonț de la conac și avea în urechi proaspăt glasul boierului cel bătrîn: "De unde
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Dar pe urmă îi iertă și le dădu drumul cu condiția ca mâine dimineață să se prezinte la primărie cu hoții, altfel va fi vai și amar de ei. ― Adică asta cum vine, primarule? întrebă Boiangiu când rămase singur cu Pravilă. Boierul Miron ți-a spus de un vagon de porumb, iar arendașul reclamă trei saci? ― De, știu eu? ridică din umeri celălalt. În interesul anchetei, chestia asta trebuie lămurită mai întîi. Fiindcă într-un fel se anchetează un vagon și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
femei. În fața cârciumii erau acum mai mulți oameni care vorbeau și gesticulau cu aprindere. Când văzură pe Dragoș cu Titu, glasurile se potoliră. În mijlocul grupului se aflau pândarii lui Cosma Buruiană, care se plângeau că-s nevinovați, și primarul Ion Pravilă, care se silea să explice că hoții trebuie negreșit descoperiți. ― Auziși, domnule Nică, ce s-a întîmplat? strigă primarul din mijlocul oamenilor către învățătorul care voise să treacă înainte. Trebuiră să se oprească. Grupul de țărani îi înconjură, ascultând din
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oamenilor către învățătorul care voise să treacă înainte. Trebuiră să se oprească. Grupul de țărani îi înconjură, ascultând din nou povestirea primarului, pe care pândarii îl întrerupeau mereu, încurajați de părtinirea tuturor. Pentru că Dragoș se codea să-l aprobe, Ion Pravilă ceru de-a dreptul părerea lui Titu, așteptând o acoperire a purtării lui. ― Apoi, oameni buni, eu sunt străin și de-abia de ieri în sat, zise tânărul Herdelea puțin încurcat de privirile curioase care-l pipăiau din toate părțile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nimeni... Numai vreo minune dacă s-ar întîmpla... ― Minune! murmură Titu. În ziua de azi numai oamenii mai fac minuni! ― Oamenii, da, nu robii! adăugă învățătorul cu o străfulgerare aspră în ochi. 6 Ziua următoare, în zorii zorilor, primarul Ion Pravilă se afla pe moșia arendașului. Pândarul Zarofir Chelaru, slăbănog și pământiu, se învîrtea în jurul hambarului nou ca lupul când dă târcoale unui grajd bine zăvorât. Primarul se uită, cercetă, se suci și, nedescoperind nici o urmă de spargere, întrebă deodată mînios
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
creștine? ― De, parcă noi știm? zise pândarul amărât. Să-ți arate boierul, că uite-l, vine! Cosma Buruiană, zgribulit, fiindcă se lăsase o brumă groasă, sosea să fie de față la descinderea ce i-o anunțase de aseară pândarii. Primarul Pravilă îl întîmpină cu o imputare respectuoasă: ― Ce-mi făcurăți, cucoane, păcatele noastre? Nu puteați mai bine să ne spuneți nouă și să nu mai amestecați în treburi d-astea pe boierul Miron, că doar îl știți cum se supără de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
atâta tărăboi dintr-un fleac de nimic?... Spuse primarului să nu se pripească și să mai aștepte olecuță, că va merge și dânsul negreșit la cancelarie să declare că n-are nici o pretenție și să lase lumea în pace. Mulțumit, Pravilă porni spre sat. Pe drum însă se gândi că arendașul degeaba își retrage jalba; dacă boierul Miron nu-i poruncește nimic, el nu poate lăsa lucrurile baltă, că te pomenești că boierul Miron se supără mai rău și-și descarcă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aprindă paie-n cap cu declarația de renunțare și se hotărî să tacă mâlc deocamdată. Plutonierul Boiangiu, în urma unui vis pe care nevastă-sa i l-a tălmăcit în rău, era mai dârz ca aseară. Aștepta la primărie să sosească Pravilă cu rezultatul descinderii. Trimisese să-i aducă cincisprezece bănuiți din Vaideei și alți zece din Amara, care se și aflau în curte și pe care tocmai se pregătea să-i instruiască. Voia să lucreze în cancelaria comunală, pentru că aici era
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
unor țopârlani netrebnici și nu vru să-și schimbe hotărârea nici când auzi că arendașul s-a domolit. Lui nu-i pasă de toanele domnului Cosma. El e militar și-și face datoria. Avea o privire atât de cruntă, că Pravilă se înfricoșă, parcă și dânsul ar fi fost bănuit. Secretarul Chiriță Dumitrescu era un băietan îmbrăcat nemțește cu o cochetărie rurală, cu cămașa murdară și fără manșete, dar gulerul de celuloid șters bine cu gumă, absolvent al unei vagi clase
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în cancelarie de un "sărut mîna" speriat al primarului, care se afla tocmai într-o consfătuire cu plutonierul și secretarul în privința programului anchetei pentru după-amiazi. Socotind că conașul Grigoriță a venit să inspecteze mersul cercetărilor din ordinul boierului Miron, primarul Pravilă se tângui umilit că de aseară se chinuiește, împreună cu șeful postului, dar în zadar, nimeni nu vrea să mărturisească. Plutonierul, încremenit în "drepți", declară că el are să-i dibuiască totuși, numai că-i mai trebuie timp, deoarece țăranii sunt mulți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]