1,167 matches
-
omagiate, o pedagogie a inteligenței care să evite asemenea tulburări asasine ale minții sau, cel puțin, să nu le acorde vreo decorație. Nu este ușor, pentru că prostia se deghizează În fel și chip. Musil spune, de exemplu, că „brutalitatea este praxisul prostiei”. Are dreptate, dar include În afirmația sa elemente morale. Napoleon credea că trebuie să faci uz de forță pentru a organiza o națiune, deoarece este singurul limbaj pe care Îl Înțeleg animalele, „și suntem Înconjurați de bestii”. A făcut
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
vrea, a ști, a putea să faci). Detectivul din romanele polițiste trebuie să știe să mînuiască și armele și inferențele logice, să poată, adică să fie apt (fizic și mental) să o facă (a se vedea cazul teoreticianul ineficient în praxisul real). La fel în prezentarea competențelor într-un curriculum vitae (frecventă narațiune cotidiană) apar cu necesitate cele patru componente ale competenței: • postulantul trebuie să fie agentul ideal pentru acel job; • solicitantul trebuie să-și evidențieze motivația (vouloir faire); • postulantul trebuie
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
unei propoziții sincronice verbo-vizuale, ale cărei arabescuri solicită în egală măsură inteligența și emotivitatea receptorului. A devenit deci banal să vorbim despre o civilizație a imaginii, care depășind rapid zonele inițiale a pătruns progresiv în ansamblul manifestărilor culturale și în praxisul cotidian (proiectarea de imagini de vacanță ca diapozitive, renunțînd la scrisori și chiar albume de fotografii, imortalizarea momentelor esențiale ale existenței cu camera video, compunerea de text la ordinator, interacția ludică și didactică cu același actant: ordinatorul). În această nouă
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
incomplet lingvistic) pot prelungi sau contrazice enunțul. Gesturile substitutive nu sînt esențiale în comunicarea contemporană (apariția lor este legată de situații speciale: distanța prea mare între participanți, necunoașterea limbii, emoție puternică). 8.5. Gestul în discurs În cofuncționarea gestualitate/limbaj, praxisul gestual joacă deci o serie de roluri: Gestul care se substituie enunțului din rațiuni fizice (distanță, zgomot), psihologice (mai ales în cazul reacțiilor negative cînd o privire plictisită sau dezaprobatoare se poate totuși retrage prudent în umbra lui "Dar n-
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
postură. Determinate de ansamblul normelor, conduitelor, valorilor comunității, gesturile au permis discriminarea între: * societăți caracterizate de un contact puternic high contact: Europa mediteraneană, America latină, societățile arabe; * societăți caracterizate de un contact scazut low contact: Europa nordică, Extremul Orient. Diferențele în praxisul gestual se manifestă atît cantitativ (gesticulația italienilor este percepută ca excesivă și ridicolă de alte grupuri), cît și calitativ (alături de gesturi cu aceeași semnificație în diverse culturi care confirmă ipoteza gesturilor ca semne motivate, există și o multitudine de gesturi
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de sine stătător, tinde să-și piardă, în secolul XXI și din pricina prea complexelor hibridări, individualitatea. Secțiunea introductivă a lucrării, "Parodie romanescă vs. roman parodic?", explică preferința noastră pentru anumite moduri de înțelegere a parodiei și ne motivează opțiunea pentru praxisul romanului. Cele trei capitole care urmează ("Parodia literară în Antichitate. Evoluția formelor epice și apariția romanului", "Renașterea parodiei și romanul renascentist. Premise medievale, efecte în modernitate", "Parodii romanești ale secolului XX: de la practicile novatoare la teoriile postmoderne") reprezintă tot atâtea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
poate exprima aici conceptul de acțiune educațională? Ca termen, apare târziu în dicționarele de pedagogie, după anii '70, când s-au dezvoltat și cercetările de praxiologie, unde acțiunea pedagogică s-a putut înscrie în contextul global al științei acțiunii (gr. praxis acțiune, practică; praxeologie în limba franceză și praxiologie în limba engleză). Ea se conturează ca un sistem de elemente (obiective, resurse, programe, mijloace, contexte, realizare, strategii, evaluare, reglare), acte, fapte, procese care susțin formarea, dezvoltarea în timp. Iar un dicționar
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
pe linia relației subiect-obiect al educației. Desigur că și astăzi, conceptul de acțiune face obiectul a numeroase analize, preponderent proiective, metodologice, pe terenul științelor umane și sociale, de la simple înregistrări de opinii empirice, până la dezbateri epistemologice referitoare la esența, rolul praxisului. De fiecare dată s-au formulat modele interpretative asupra acțiunii rezultate din raportarea la contextele de cercetare, la metodele aplicate, la accentul pus pe diferite aspecte și implicit s-au conturat și consecințe asupra problematicii acțiunii educative, a praxisului efectiv
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
rolul praxisului. De fiecare dată s-au formulat modele interpretative asupra acțiunii rezultate din raportarea la contextele de cercetare, la metodele aplicate, la accentul pus pe diferite aspecte și implicit s-au conturat și consecințe asupra problematicii acțiunii educative, a praxisului efectiv educațional. Anumite referințe (Baudouin și Friedrich, 2001, pp. 27-28) sugerează chiar analize, perspective din care poate fi abordată educația în raport cu câteva paradigme și modele interpretative ale acțiunii: cea teleologică, cea multidisciplinară, cea praxiologică, cea a câmpului real, cea a
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
să o proiectăm, ca fiind faptul concret desfășurat, iar practica ei să o abordăm ca ansamblul condițiilor, demersurilor în desfășurarea faptelor de influențare formativă, unde apar diferite probleme de soluționat, chiar de risc și trebuie făcut apel la concepția asupra praxisului. ► Iar praxisul, deși legat de aceste probleme ale practicii, constă în interpretarea, conceperea, proiectarea optimizării acțiunilor și ale practicii. Praxisul este acum mai mult decât și acțiunea și practica: este o abordare de reflecție, interpretare, cercetare, dezvoltare a condițiilor de
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
proiectăm, ca fiind faptul concret desfășurat, iar practica ei să o abordăm ca ansamblul condițiilor, demersurilor în desfășurarea faptelor de influențare formativă, unde apar diferite probleme de soluționat, chiar de risc și trebuie făcut apel la concepția asupra praxisului. ► Iar praxisul, deși legat de aceste probleme ale practicii, constă în interpretarea, conceperea, proiectarea optimizării acțiunilor și ale practicii. Praxisul este acum mai mult decât și acțiunea și practica: este o abordare de reflecție, interpretare, cercetare, dezvoltare a condițiilor de eficiență, o
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
faptelor de influențare formativă, unde apar diferite probleme de soluționat, chiar de risc și trebuie făcut apel la concepția asupra praxisului. ► Iar praxisul, deși legat de aceste probleme ale practicii, constă în interpretarea, conceperea, proiectarea optimizării acțiunilor și ale practicii. Praxisul este acum mai mult decât și acțiunea și practica: este o abordare de reflecție, interpretare, cercetare, dezvoltare a condițiilor de eficiență, o apropiere de precizarea și antrenarea unei strategii, în care sunt antrenați actorii situației, contextului, pentru cele două prin
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
decât și acțiunea și practica: este o abordare de reflecție, interpretare, cercetare, dezvoltare a condițiilor de eficiență, o apropiere de precizarea și antrenarea unei strategii, în care sunt antrenați actorii situației, contextului, pentru cele două prin raportare la specificul contextului. ► Praxisul reflectă intervenția raționalității și mai ales cercetarea-acțiune, pentru că sesizează problemele acțiunii și ale practicii, formulează ipoteze, cere documentare, oferă alternative, efectuează experimente, provoacă reflecții asupra acțiunilor și a practicii, în complexitatea lor. ► Educatorul, ca cercetător și practician reflexiv, înainte, în
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
lor, cu proiectarea, cu adaptarea și dezvoltarea lor, cu decizia și intervenția conștientă, rațională, autonomă, eficientă și eficace, adică face apel la știința acțiunii educative reale praxiologia (educațională). Și încă: este aici trecerea de la paradigma educației ca acțiune, la paradigma praxisului educațional, fiind expresia unei relații între general (teoria, știința despre educația ca acțiune) și particular (situația concretă, faptul, actul component). Deosebim atunci acțiunea de practica, pragmatica desfășurării educației și de praxisul educației, ca fondul pentru obținerea eficienței lor și praxiologia
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
aici trecerea de la paradigma educației ca acțiune, la paradigma praxisului educațional, fiind expresia unei relații între general (teoria, știința despre educația ca acțiune) și particular (situația concretă, faptul, actul component). Deosebim atunci acțiunea de practica, pragmatica desfășurării educației și de praxisul educației, ca fondul pentru obținerea eficienței lor și praxiologia știința acțiunii eficiente. Conform noii științe conturate, derivată din filosofie, mai bine spus din morala bunei conduite practice (ca premergătoare praxiologiei), praxiologia a fost definită ca disciplina, știința care analizează complex
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
implicați, exerciții de adaptare la diferite situații și interlocutori, exersarea de tipuri de dialog, formularea de ipoteze și interpretări, conceperea și aplicarea de modele în situații variate, studierea și cercetarea explicită a tipurilor de erori, verificarea tehnicilor de autoreglare a praxisului educațional. 1.4. Pentru schimbări de paradigme și în metodologia educației Complexitatea realității vieții sociale, a mediului, a evoluției personale generează o cerere pe măsură a formării, o prelungire a învățării de-a lungul întregii vieți, a noi competențe, dar
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
esențiale în studiile documentare), cât mai ales sensul ascuns conturat (Potolea, 2002, pp. 69-83). Anume sesizarea dificultăților majore în trecerea de la paradigmă la construcția de modele alternative de concretizare efectivă, apoi la aplicare eficientă și la reconstrucție, sub influența efectelor praxisului, ale evoluției determinanților, ale valorizării situațiilor, a experiențelor de învățare. Ar rezulta atunci și posibilitatea conceperii unui model multidimensional, analizat din mai multe perspective (structurală, procesuală, ca produs), care să sprijine înțelegerea și rezolvarea practică a problematicii elementelor sale componente
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
b.), în cele din urmă ajungându-se la o potențializare a obiectului, care îi va permite să privească lumea ca valoare. * Nivelul semio-narativ este guvernat de modalizări și presupune categorizarea structurilor elementare și conversia acestora în structuri narative. * Nivelul discursului (praxisul enunțiativ) se află sub semnul aspectualizării. Cubul rubik discursiv facilitează unitatea în diversitate prin multiplele permutări dintre elemente aparent contrare (ideologie vs pasiune; enunțător vs destinatar, obiect vs semn; text vs discurs etc.). Mânuind acest cub rubik discursiv, semioticienii pot
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
1991] 1997: 71). Astfel, rolul patemic al agentului este simțit că o dispoziție a unui subiect imoral și neonest, iar rolul patemic al pacientului, ca dispoziția unui subiect civic. ÎI.4.d.2. Configurațiile iconice ale actorilor politici și sociali Praxisul enunțiativ (nivelul discursiv) adaugă o altă reprezentare lexemului corupție, si anume o configurație iconica, ce dezvăluie un al treilea aspect al definiției, menționată în Encarta World English Dictionary "putrefacție sau mucegăi sau starea de a fi putred sau mucegăit" și
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
nivel al analizei, axat pe conceptul greimasian de izotopie. Acest "set redundant al categoriilor semantice care permite o decodare uniformă a structurii narative"50 trebuie luat în considerație în cadrul primului nivel din producerea metaforei vizuale. Astfel trebuie identificată izotopia în interiorul praxisului enunțiativ iconic, care, conform lui Jean-Marie Klinkenberg ([1996] 2004: 374-375) reprezintă contextul ce impune anumite elemente concepute. A delimită izotopia dominantă într-un text nonverbal este o problemă culturală și socială. Considerăm că alegerea primei izotopii trebuie reperata la nivelul
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
acestora. Prin analogie cu ceea ce reprezintă metodologiile specifice altor domenii de activitate, metodologia didactică își propune să descopere, să caracterizeze, să normalizeze, să clasifice și să prezinte ansamblul metodelor care privesc soluționarea problemelor de ordin instructiv-educativ care se ivesc în cadrul praxisului școlar (pedagogic). Întrucât metodologia ține de latura executorie a acțiunilor, ea se dezvoltă în strânsă legătură cu teoria generală a acțiunii umane eficiente. Problema clasificării metodelor de învățământ Desigur, cu cât sporește mai mult gradul de diversificare a metodelor, cu
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
adevărata cunoștere a Formelor, este înnăscută, nu poate fi dobândită prin simțuri.2 Pentru Aristotel, adevărata cunoaștere științifică este cunoașterea cauzelor pe care o numește episteme; epistema, în sens metafizic, reprezintă un corp organizat de cunoștințe raționale, formată din praktike (praxis), poietike (techne) și theoretike (theora).3 Michel Foucault 4 a definit epistema ca "viziune asupra lumii", "o structură mentală", "un ansamblu de relații care fac posibilă legătura dintre practici discursive diferite, dintr-un anumit timp istoric". Ca structură deschisă, spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Public Management is Dead - Long Live Digital-Era Governance”, Journal of Public Administration Research and Theory, vol. 16, nr. 3, pp. 467-494. Felts, Arthur; Jos, Philip, 2000, „Time and space: The origins and implications of the New Public Management”, Administrative Theory & Praxis, vol. 22, nr. 3, pp. 519-33. Geyer, R., 2000, „The State of European Union Social Policy”, Policy Studies, vol. 21, nr. 3, Carfax Publishing. Green-Pedersen, C.; Kersbergen, K.; Hemerijck, A., 2001, „Neoliberalism, the «third way» or what?”, Journal of European
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
Leeuw, F., 2002, „The Performance Paradox in the Public Sector”, Public Performance & Management Review, vol. 25, nr. 3, Sage Publications, pp. 267-281. Timney, Mary M.; Kelly, Terrence P., 2000, „New Public Management and the demise of popular sovereignty”, Administrative Theory & Praxis, vol. 22, nr. 3, pp. 555-569. Tullock, G., 1997, „The Economic Theory of Bureaucracy”, în Michael Hill (ed.), The Policy Process: A Reader (pp. 87-96), Prentice Hall/Harvester Wheatsheaf, Londra. Ventriss, Curtis, 2000, „New Public Management: An examination of its
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
The Policy Process: A Reader (pp. 87-96), Prentice Hall/Harvester Wheatsheaf, Londra. Ventriss, Curtis, 2000, „New Public Management: An examination of its influence on contemporary public affairs and its impact on shaping the intellectual agenda of the field”, Administrative Theory & Praxis, vol. 22, nr. 3, pp. 500-518. Ward, G., 1993, „Reforming the Public Sector: Privatisation and the Role of the Advisers”, The Political Quarterly Publishing Co. Ltd., Blackwell Publishers. Zanetti, Lisa; Adams, Guy B., 2000, „In service of the Leviathan: Democracy
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]