525 matches
-
însă, aproape de la sine, spre o concepție monistă, înspre ideea unei utopii care să prezinte o umanitate omogenă, ritualizată și alcătuită după tipare existențiale pure - cum consideră Al. Paleologu -, străvechi, aflate sub semnul unei legi generale, dar mai ales al predestinării. Paradoxal, personajele lui Sadoveanu, înainte de a se civiliza, s-a remarcat, caută a se sălbătici, retrăgându-se în natură, nu doar la marginea societății, dar în afara ei, a structurilor și a determinărilor sociale. Nu revoltă, dar evaziune socială, căci, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și că nu trebuie redusă la o ierarhie a Bisericii? Nu dă el asigurări că Sfânta Scriptură este singurul fundament al Credinței? Nu ia el în derâdere celibatul preoților? Nu ne învață el că nici un om nu poate scăpa de predestinarea pe care i-a dat-o Dumnezeu? Profetul n-a spus altceva musulmanilor. În pofida acestor concordanțe, mi-era cu neputință să urmez, în această privință, înclinațiile rațiunii mele. Între Luther și Leon al X-lea se angajase un feroce duel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
e destinul”, chiar dacă uneori suntem vinovați, de cele ce ni se întâmplă. În situațiile fericite, când bucuriile dau peste noi, nici nu-l mai amintim, doar rostim expresia „mi-a pus Dumnezeu mâna-n cap” care de fapt tot o predestinare mărturisește. O asemenea bucurie, mare bucurie apare și în casa lui Vasile Mocanu și a soției sale Paulina din Murgeni, proaspăt căsătoriți, buni gospodari, când se naște primul lor copil, o fetiță durdulie, frumoasă, sănătoasă căreia îi pun numele Teofana
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
După vreo jumătate de oră am plecat. După-amiază am simțit că nu-mi vine să învăț pentru a doua zi. Așezat pe lada de la studio, cu picioarele pe caloriferul rece, am privit pe fereastră câteva ore. Aveam un sentiment de predestinare, știam, încă de pe atunci, că sânt prins, că această fetiță-femeie va dezarticula tot edificiul meu interior. Zilele următoare am condus-o din nou până acasă, și treptat ne-am obișnuit amândoi cu drumul acesta făcut împreună. Mă străduiam să n-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fusese chelneriță, apoi angajată ca vânzătoare la Bowcock, după care a intrat ca funcționară într-un birou de pariuri. Într-o zi, i-a pozat șefului ei dezbrăcată pentru niște fotografii. Să fi fost acesta începutul, să fi fost o predestinare, ar fi putut oare să se întâmple și altminteri? Era o poveste lungă, vechea poveste, pe care Diane prefera să nu și-o mai amintească. A rămas de două ori însărcinată, de fiecare dată a fost părăsită și a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și Justiția 3. Vohu Manah - Gândul Bun și Mintea Iubitoare 4. Kshatra - Puterea Duhului 5. Armaiti - Pietatea și Credința 6. Haurvatat - Sănătatea și Desăvârșirea 7. Ameretat - Nemurirea Zoroastrismul este considerat o religie universalistă în privința mântuirii și o credință care respinge predestinarea. Zoroastrismul constituie în primul rând o teologie a acțiunii, iar credința zoroastriană începe cu o alegere. Oamenii sunt responsabili de starea lor, care survine în urma unei alegeri, iar pentru a îmbunătăți sau schimba starea în care te afli trebuie să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
destin, și, ca atare, ea solicită toate eforturile contemplative ale antropologiei și ale metafizicii."(L. Blaga, Trilogia Valorilor). Substantivul propriu “Dănilă” este un augmentativ al numelui “Dan”, care are semnificația de “cel dăruit de Dumnezeu”, făcându-se trimitere la implicarea predestinării în evoluția personajului, asociată drumului cunoașterii. Cognomenul “Prepeleac” are ca fundament o reprezentare fizică, materială, văzută ca dublu al său în planul lumii materiale: “atât odor avea și el pe lângă casă, făcut de mâna lui”. Fiind singura valență creatoare în
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
constatării sale sarcastice: “Tot mănăstiri să croiești, dacă vrei să te bage dracii în samă, să-ți vie cu banii de-a gata la picioare și să te facă putred de bogat”, i se contrapune o nouă provocare născută din predestinarea da a fi “cel dăruit de Dumnezeu”. El nu putea fi abandonat în “lucrarea diabolică a pierderii sufletului” și este supus unor noi încercări ale vieții. Înaintea începerii traseului cunoașterii gnoseologice, este reamintită etapa cunoașterii la care ajunsese: “tot bogatu
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
cel puțin câteva dintre ele este cea a servitorilor, indiferent de numele conjunctural al acestora. Din experiențele naturale mai multe decât ale bărbaților este inferată relația simbolică a femeilor cu naturaxe "„natură" și trupxe "„trup"ul. Într-o teorie a predestinării, o dată ce femeile nasc trupxe "„trup"uri, ele trebuie să le îngrijească. Fiindcă definirea lor ca femei este preponderent legată de reproducerexe "„reproducere" și sex, femeile pot fi tratate ca obiect sexual în context patriarhalxe "„patriarhal". Îngrijirea pare un atribut natural
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
controlate de către stat, ci cele ale femeilor. În comun, autonomia ambilor a fost grav încălcată prin aceea că nici unii, nici alții nu puteau să își facă planuri personale de viață în afara politicii oficiale. Doar că femeile erau supuse unei „duble predestinări”, cea politică și cea „naturală”. Răspunsul cel mai simplu la întrebarea dacă există un feminism comunistxe "„feminism comunist" este unul negativ, bazat pe faptul că, în principiu, regimurile totalitare nu tolerează nici un alt „ism”, ele bazându-se pe ideologiixe "„ideologie
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
exprimă o contradicție greu de Împăcat: aceea dintre conceptul moral și conceptul ideologic (să le spunem astfel). Nimeni n-a observat că acest reformator moral, meliorist (cum Îi zice E. Lovinescu) are, cînd este vorba de sine, sentimentul unei negre predestinări. Versul: „și trăiesc În durere ca-n elementul meu” exprimă filozofia lui de viață. Gr. Alexandrescu se crede predestinat durerii („Închinat durerii”), aruncat Într-o lume străină („străin În lume, lipsit de orice bine”), făcut să cunoască mereu gustul lacrimilor
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la ideea că există o conjurație a „rălelor” din univers și că omul Îndrăgostit a devenii, prin chiar intensitatea pasiunii lui, o jucărie În mîinile sorții nu este o cale prea lungă. Conachi ridică jalea pe fundamentul unei filozofii a predestinării, proprie lumii medievale. Un sentiment stăruitor de zădărnicie și de nimicnicie a omului Întovărășește această idee. O zădărnicie ce ascunde, totuși, un imens orgoliu: orgoliul de a crede că suferința (pasiunea) omului poate pune În mișcare universul; că iubirea poate
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Emanuel Popescu Predestinarea și liberul arbitru sunt două concepte filosofice care interesează mințile gănditorilor de mii de ani. Foarte mulți filosofi, dar nu numai, au încercat să găsească o soluție pentru această temă a destinului și a liberei alegeri. Răspunsurile sunt și au
Predestinare sau liber arbitru?. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Emanuel Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2302]
-
natura lui Dumnezeu, respectiv: controversata libertate umană și atotputernicia divină. Rezultatul inevitabil este afirmarea responsabilității omului: dacă există rău, omul este autorul acestuia. Prin intermediul unei istorisiri, ne este relatat că la un moment dat, un grup de teologi dezbătea problema predestinării și a liberului arbitru. Nu după mult timp, grupul s-a împărțit în două tabere opuse, nereușind să se înțeleagă. Unul dintre teologi, era însă nehotărăt în privința deciziei pe care să o ia. Într-un final, s-a decis să
Predestinare sau liber arbitru?. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Emanuel Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2302]
-
timp, grupul s-a împărțit în două tabere opuse, nereușind să se înțeleagă. Unul dintre teologi, era însă nehotărăt în privința deciziei pe care să o ia. Într-un final, s-a decis să meargă în tabăra celor care credeau în predestinare. “Cine te-a trimis aici?”, a fost el întrebat de teologii care susțineau predestinarea. “Nimeni”, a răspuns el. “Am venit pentru că așa am hotărăt eu.” “Din voință liberă?!”, au întrebat ei. “Atunci nu poți să fii cu noi! Tu ții
Predestinare sau liber arbitru?. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Emanuel Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2302]
-
dintre teologi, era însă nehotărăt în privința deciziei pe care să o ia. Într-un final, s-a decis să meargă în tabăra celor care credeau în predestinare. “Cine te-a trimis aici?”, a fost el întrebat de teologii care susțineau predestinarea. “Nimeni”, a răspuns el. “Am venit pentru că așa am hotărăt eu.” “Din voință liberă?!”, au întrebat ei. “Atunci nu poți să fii cu noi! Tu ții de ceilalți!” Așa că teologul s-a dus în celălalt grup. Teologii susținători ai liberului
Predestinare sau liber arbitru?. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Emanuel Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2302]
-
Însă, mulți cad fie într-o extremă, fie în cealaltă. Personal, consider că nu este corect față de mine să afirm că eu cred și mă bazez 100% numai pe libera mea decizie, sau, că mă încred în totalitate numai în predestinare. În primul caz, în care aș spune: “Fac ce doresc, nimeni și nimic nu mă poate opri!”, există marele risc ca la un moment dat, din cauza deciziilor bazate numai pe inteligența propriului meu “eu”, să eșuez lamentabil, deoarece nu am
Predestinare sau liber arbitru?. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Emanuel Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2302]
-
sunt inferiori", sună sloganul acestei atitudini. Eu-Tu-Ei+ Este "poziția invidiei servile și, uneori, a acțiunii politice. "Ei ne urăsc fiindcă nu ne descurcăm la fel e bine"" (ibidem). Eu-Tu-Ei Exprimă poziția pesimistă a cinicilor și a celor care cred în predestinare și în păcatul originar. "Niciunul dintre noi, de nicăieri, nu e bun de nimic", este convingerea acestora. Relații sănătoase și relații nesănătoase N. V. Wright (2003) face o altă distincție a relațiilor interpersonale. Autorul analizează raporturile umane din punctul de vedere
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
se inspira de aici în măsura în care ținea foarte mult cont de consecințele sociale, economice ale diverselor religii istorice (iudaism, confucianism și taoism, budism și hinduism, calvinism și catolicism...), prin intermediul psihologiei, cum o arată teza sa despre efectele controversate ale credinței în predestinare, de exemplu. • Durkheim: definirea "lucrurilor" prin efectele lor Atenția acordată efectelor este considerată de Durkheim drept singura cale științifică posibilă. În perioada când își susținea teza, el scria deja: "Doar că nu putem cunoaște științific cauzele decât prin rezultatele pe
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
romantismului culturii. Altfel spus, romantismul culturii este expresia puberală a spiritului însuși. Trezirea spiritului nu poate avea loc decât în spațiul culturii; însă proiectată pe o anume învolburare a sufletului și percepută prin intermediul unor mișcări violente și contradictorii, în care predestinarea este resimțită când ca glorie, când ca eșec, ea va îmbrăca în mod fatal o formă romantică. Această formă, în care gândurile nu se pot încă desprinde de pasiuni, pentru a se lăsa doar potențate, nu și stânjenite de ele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în șorțul de bucătărie) GRETE: Și trebuie să rămâi sub puterea adevărului, Erna. Viața face ce vrea ea. Odată te face să ai scaunul tare, altădată moale. Și dacă viața are scaun, atunci nu putem face nimic, pentru că asta e predestinare. Așa că, Erna, stai frumos și așteaptă cu curaj... până când se termină. Vorbește mai departe, Mariedl. MARIEDL: Wottila își vine primul în fire și îi spune lui Herrmann: Cum puteți dumneavoastră să vorbiți așa despre această femeie, care v-a dăruit
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Paris. În provincie simt prea mult ochiul oamenilor asupra mea. Mi-ar trebui o casă complet izolată, Însă unde să găsești așa ceva?” Ironia sorții va face ca el să găsească o asemenea casă, În care - ca un argument suprem al predestinării - va și muri. Măcar pentru a adeveri că avusese dreptate când spunea că el aparține acelor scriitori din care rămâne poziția, nu opera. Sentimentul dominant al jurnalului lui Pierre Drieu la Rochelle e ricanarea. O furioasă neputință ce proiectează necontenit
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
impresiona. Totul e parte dintr-un scenariu pe care-l cunoaște Încă din copilărie. Se Îndreaptă spre moarte cu un fel de resemnare Întristată. Tot ce va mai face pe parcurs e doar transcrierea mecanică, lipsită de patetism a unei predestinări. Chiar dacă visează, pentru o clipă, să joace rolul de mediator Între Franța și Germania, nu e decât un gând trecător. Gândurile constante Îl duc În altă direcție, spre moarte, spre moartea ce avea să vină. Pentru că ea face parte din
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
invoca spontaneitatea gândului, dar și a nega dreptul la existență al improvizației. „Totul se petrece ca și cum interogarea interiorității n-ar fi posibilă decât prin certitudinea unei transcendențe”6, conclude Jean Beauverd, prefigurând un drum În care intimul apare ca o predestinare, ca o proiecție fatală a unui real de grad secund. Adică proiecția unei proiecții. În nu puține cazuri, intimitatea se leagă de o percepere alterată a realității. Jurnalul va cuprinde, prin urmare, și un produs suplimentar, o suprarealitate provenită din
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
intimitatea care Își rezolvă diferendele și conflictele În absența martorilor (deci a alterității) e o moștenire În egală măsură plină de avantaje și insuportabilă. „Dezbaterile” petrecute În liniștea complice a paginii de hârtie vor migra, ca sub un semn al predestinării, spre În afară, spre „forul extern” al confruntării nemiloase, al obiectivării și, poate, al (auto)negației. Textele jurnalelor intime relevă mai multe categorii ale intimității. Există, pe de o parte, o intimitate de tip mediteraneean. Strălucit reprezentată de un Cesare
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]