527 matches
-
umane din toate timpurile, în toate societățile. Curriculumul este o permanență antropologică, la fel ca și educația, și nu o simplă preocupare pasageră cu scopuri limitate la interese economice, necesități profesionale sau aspirații culturale. Pe scurt, este arta multilaterală a predestinării și realizării personalității umane. A existat - în forme tacite și implicite - din vremuri imemoriale, fiind la fel de vechi ca și educația. Din secolul XX au apărut curricula explicite: premoderne, moderne, postmoderne, „ultramoderne”. Le vom cerceta, în continuare, pe cele mai semnificative
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
împrumuta, mai târziu, pentru a dezvălui sensurile ascunse în textul Sfintei Scripturi). Învățăceii eleniști învățau, de exemplu, că Ulise este un simbol de înțelepciune, că Penelopa este un simbol de fidelitate, că Odiseea este o parabolă a destinului ciclic, a predestinării soartei. Această interpretare a fost preluată de filosofii latini, dând naștere expresiei curriculum vitae - și, iată, o folosim și noi pentru a clarifica expresia curriculum educațional...) Etica era nu numai o obsesie școlară. Ea îi obseda pe toți intelectualii eleniști
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o hărmălaie greu de înțeles și de suportat. Dar ea țintește cerul și întâlnirea cu zeii care diriguiesc soarta oamenilor. Dacă această întâlnire va avea loc, atunci vom asculta „simfonia destinului” interpretată de știința curriculumului ca meșteșugită artă (techné) a predestinării. Cel care scrie aceste rânduri speră, căci în babilonia teoretică de astăzi presimte resurecția eutimică a paideia, după milenii de surghiun la care civilizația și cultura euroatlantice o condamnaseră. În cele ce urmează descriem, pe scurt, atmosfera în care se
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
aventureze în zone ale formării personalității umane care păreau interzise demersurilor experimentale și interpretărilor raționale, logico-matematice. Gândirea curriculară postmodernă a escaladat cutezător și fără scrupule aceste granițe fantomatice ale spiritului, creând premisele unei noi concepții despre formarea personalității umane și predestinarea omului prin educație și cultură. S-a creat, astfel, un imperiu pedagogic vast care, deocamdată, pare diform și fără orizonturi clar conturate. Dar este un proces aflat într-o expansiune accelerată. Abandonarea metodelor rigide ale curriculumului modern și adoptarea metodelor
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
momentul emoției brutale declanșatoare, în același timp, a resurselor primare de conservare -, o justificare gata pregătită actelor lor. Că aceste "accidente", comparabile între ele prin căderea ca un trăznet, implacabilă și de necontrolat, sînt, în subiacent, semne ale unei latente predestinări, se va înțelege treptat. Ele anunță însă o revelație, o deșteptare în lumina unei întîmplări sacrificiale care, în ambele cazuri, i-a avut protagoniști. Participanți agresivi, executori sau executanți aceasta este intrarea pe care și-o fac în roman Apostol
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Instrucțiunii Publice, director - având în grijă școlile din mediul rural - la Fundațiile Culturale Regale („Principele Carol” și „Regele Mihai I”). A mai fost șef al serviciului extrașcolar și de propagandă al Basarabiei (1918-1922). Cu un prenume care conține parcă o predestinare, C. a avut o robustă vocație de animator. Zbătându-se pentru înființarea de școli și de cămine culturale la sate, el a pus și tenacitate, și entuziasm în aceste strădanii care aveau în vedere - cu formularea lui - „dezvoltarea satului cultural
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286567_a_287896]
-
prin apele botezului nu a însemnat lepădarea tuturor practicilor păgâne ale înaintașilor. Chiromanția și credința în vrăji pot coexista în același suflet, împreună cu credința într-un singur Dumnezeu și puterile Diavolului. Această viziune aproape dualistă se împacă ușor cu ideea predestinării sau cultul sfinților. știm foarte puține despre ceea ce cred țiganii cu adevărat, complexitatea mitologiei lor părând să nu aibă limite” (Neamțu, 2008 : 64,79). De ce tocmai covoare ? „Pentru orientali, afirmă Arnold van Gennep, covorul nu este doar un obiect de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
sisteme de transmisie a fost filtrat, îmbunătățit și adaptat de utilizatori în funcție de valori și interese. Acesta este un fapt incontestabil. Doar pentru atît nu se poate reveni la ideea anacronică și liniștitoare că tehnica nu poartă în ea însăși nici o predestinare, că ea rezidă în simpla articulare a mijloacelor cu scopurile pe care oamenii și le fixează după plac. O revoluție tehnică precum motorizarea poate servi, e adevărat, unora precum de Gaulle și Guderian, Panzer diviziilor naziste de ocupație și diviziilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de ajutor personalului sanitar. Mă simțeam foarte important. Din întâmplare, mi se repartizase un pat care se afla exact în clasa și în locul unde, cu câteva zile înainte, fusese banca mea de elev și vedeam în aceasta un semn de predestinare. Fiecare elev avea grijă de câte un pat și de un anume rănit. În patul "meu" l-am găsit pe soldatul Burcea; un tânăr țăran oltean, de prin Drăgășani, din cel mai tânăr contingent mobilizat. Ne-am împrietenit îndată. Avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Prima parte a Simfoniei - Allegro con brio - apare ca un mare prolog al întregii lucrări, în care compozitorul german expune temele supuse dezbaterii. Celebrul motiv al celor patru note din debutul simfoniei pare să conțină în el germenii unei sumbre predestinări. „Eu stau la ușă și bat!” Acesta este apelul celebrului motiv al destinului, nucleul generator al întregii simfonii. Aici Beethoven ne dă exemplul genial de prelucrare motivică. Această plasmă ritmico-motivică de patru sunete, care apare în 28 de variante, cu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
se poate mântui dacă nu este predestinat și fără să aibă credință și har3, trebuie să fim foarte atenți la felul de a vorbi și discuta despre toate acestea. 367. A cincisprezecea. De obicei nu trebuie să vorbim mult despre predestinare; dar dacă vreodată, în vreun fel sau altul, am vorbi, să o facem în așa fel încât oamenii simpli să nu cadă în vreo greșeală, așa cum se întâmplă uneori, spunând: dacă e să fiu mântuit sau osândit, e deja hotărât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
structurală - către sumbru și maladiv, cu încercarea - uneori izbutită, mai adesea trădată de insuficiența talentului - de a urmări meandrele unor suflete tarate ori mutilate de adversități, de a desluși clarobscururi psihologice, obsesii erotice (cu recurs aluziv și la o, difuză, predestinare etc.). Finalul e apăsat „dramatic”, „senzaționalist” (moartea unei tinere în urma unui avort, sinuciderea tânărului medic dublu vinovat de ruina ei etc.). Se vădesc, începând de acum, tușele „naturaliste”, care vor colora parte din prozele lui Ș., susținute de aplecarea către
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
și înăuntrul țării (în încercarea disperată a regelui Carol de a face față schimbărilor din Europa și presiunilor dreptei românești), și desigur le urmărisem în presă și la radio -, totuși, împlinirea mea spirituală, la care asistam eu însumi cu conștiința predestinării, menajând-o și promovând-o cu obsesie, succesele mele care o confirmau copleșindu-mă, decadentismul meu optimist mă ținuseră cumva la o sensibilă distanță, în egoist sublim, de orice altceva: politica nu putea să-mi spună în fond nimic, oricât
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Dacă am vorbi puțin de cauze și efecte, în paradigmă socratică, ne-am duce cu gândul la conturarea unor fapte ce țin de responsabilitatea care apasă pe umerii unora mai mult decât pe ale altora. Datoria primilor vine dintr-o predestinare, dintr-un adaos de viziune, sporindu-le spiritul drept cauza bună care conduce la efecte înscrise în ordinea lumii culturale. Acțiunile lor sunt de natura eliminării pasivității făcând loc profesiunii, excelenței, perfecțiunii. Ei sunt dascălii care luminează drumul deplin al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
radios chipuri luminoase, figuri protectoare, de parcă cei de pe pământ, forme amorfe neajutorate, simt nevoia unei alte existențe. Care să fie ea? Un amestec de grație și vis, o stare inefabilă toropită până la epuizare. Până și destinul pare a lua calea predestinării. Trăim clipe în inocență și simplitate. Uităm de oracolul rece și implacabil. Și sufletul scindat se încălzește sub zarea senină a zilelor de mai. Natura are stil, rafinament și savoare, pe când omul se pierde prea des în inconsecvență și vulnerabilitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
lor mituri, pe eroii care cer sau pretind un alt destin. Deși, pentru noi, europenii moderni, acest cuvânt, după Napoleon care decreta că „politica este destinul”, dar, mai ales, după magnificul Faust II al lui Goethe ce Încearcă să răstoarne predestinarea oarbă grecească, oedipiană, În schițarea unui adevărat „liber arbitru”, intuit și de gîndirea iezuită, acel segment din existență În care e posibilă Lupta, cuvântul grav, dramatic și misterios - Destin - Începe să prindă alte valențe. Sigur, nu pentru toată lumea și, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
psihoză și delir. Roman perpetuu ilustrează lapidar ideea repetabilității existențelor individuale, determinate de condiții imuabile. Personajele nu pot deveni „eroi”, creatori de acțiune și destin, ci doar victime, figurând în desfășurări impuse din afară. În romanul Ghiocul (1934), ideea de predestinare e sugerată încă din titlu. Preotul Valeriu Darie luptă să-și reprime structura pasională, dar până la urmă cade în păcat. Personajul - urmărit și în Înălțarea la cer (1938) - este dominat de o etică a ispășirii, retrăgându-se în sihăstrie și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
cel puțin câteva dintre ele este cea a servitorilor, indiferent de numele conjunctural al acestora. Din experiențele naturale mai multe decât ale bărbaților este inferată relația simbolică a femeilor cu naturaxe "„natură" și trupxe "„trup"ul. Într-o teorie a predestinării, o dată ce femeile nasc trupxe "„trup"uri, ele trebuie să le îngrijească. Fiindcă definirea lor ca femei este preponderent legată de reproducerexe "„reproducere" și sex, femeile pot fi tratate ca obiect sexual în context patriarhalxe "„patriarhal". Îngrijirea pare un atribut natural
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
controlate de către stat, ci cele ale femeilor. În comun, autonomia ambilor a fost grav încălcată prin aceea că nici unii, nici alții nu puteau să își facă planuri personale de viață în afara politicii oficiale. Doar că femeile erau supuse unei „duble predestinări”, cea politică și cea „naturală”. Răspunsul cel mai simplu la întrebarea dacă există un feminism comunistxe "„feminism comunist" este unul negativ, bazat pe faptul că, în principiu, regimurile totalitare nu tolerează nici un alt „ism”, ele bazându-se pe ideologiixe "„ideologie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
Trecut în neființă fulgerător și prematur în ziua de 20 mai 1997 Cătălin Anuța și-a găsit odihna veșnică în Cimitirul Sf. Apostoli Petru și Pavel din Iași. Evocându-l, romancierul Stelian Baboi nota, printre altele: „...Cătălin Anuța avea o predestinare a morții, din și prin poezie, căci viața...reprezintă o enigmă și un mister, de care nu ne putem apropia cu instrumentele noastre limitate de cunoaștere”. REFERIRI EXTRASE: -BUSUIOC, NICOLAE, Scriitori și Publiciști Ieșeni Contemporani. Dicționar, Ed.Vasiliana, ’98, Iași
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
-MANOILESCU, MIHAI, Memorii vol. I - II, București, Ed. Enciclopedică, 1993MAMINA, ION și SCURTU, IOAN, Guverne și guvernanți, 1916 - 1936, București, Ed. Silex, 1996, p. 201 - 202. -DIAMANDI, STERIE, Galeria oamenilor politici București, Ed. Gesa, 1991, p. 249 - 255MANOILESCU, MIHAIL, Tragica predestinare a geniului românesc, Iași, Ed. Moldova, 1993 ARTICOLE:NICHITA, VASILE, Mihail Manoilescu despre profilul industrial al României, An. Științ. Univ. Al. I. Cuza Iași, nr. 14, 1968, p. 109 - 120 MANOLIU, EMANOIL (1855-1931) ACTOR și ZIARIST Retras de pe scenă în
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
mărul este atât de prețios, iar jefuirea lui constantă sleiește și îmbătrânește natura umană, în timp ce cuminecarea din fructul sacru revigorează și întoarce timpul la gloria dintâi. Un al treilea factor ce atrage după sine procesul inițiatic ține tot de o predestinare, dar una cu voce maternă. În balada Șarpele I(7), feciorul este blestemat din leagăn să-și cunoască strămoșul cu evidente însemne solare: „Ș-ai liu, liu, liu cu mama,/ Pui de șarpe ti-ar mânca,/ Pui de șarpe balaur
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
baladă că eroul tânjește după o zână pe care a surprins-o, în basm ea fiind cea care provoacă aflarea numelui, ceea ce reprezintă un botez simbolic, superior. Pedeapsa poate fi înțeleasă atât în sensul mutilant al inițierii, cât și al predestinării de a ieși din lumea familiară. Dacă norocul ținea de universul uman, limitat, dorul îl înscrie pe Arghir în planul mitic față de care el își resimte afinitatea. Ardiu este „omologul” lui „Arghir, cel mai pedepsit cu dor”, sintagmă întâlnită și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
iar echivalența în planul uman face din perechea de tineri o alăturare fără alternativă, recunoscută și în textul colindelor: „De frumoasă’n lume/ Ea soață nu are,/ Numa sfântu soare”. Deși trec separat prin ritualul inițiatic, cei doi poartă mărcile predestinării reciproce. „Dalba soție” este doar cea care a parcurs întreg traseul de acte magice și numai ea poate fi pe potriva mirelui „împărat” din orațiile de nuntă. Ipostaza estetică absolută este redată prin comparație: „frumoasă ca și luna” spune personajul Țiganul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Leșnic - Hunedoara), „Mândru-i june și-mbrăcat/ Tăt în haine de bumbac,/ Mohorâte-s d-argintite,/ Cu d-aur acoperite” (Zam - Hunedoara). Fata de împărat, fecioara inițiată, este singura care îl vede, motivul acesta cu răspândire mare sugerând de fiecare dată predestinarea și caracterul ales al „receptorului”. Tatăl mâniat, probabil de „pierderea” viitoare a fetei, îl supune pe flăcău la o ultimă probă: înlocuirea calului. La fel ca în încercarea alegerii bidiviului din basmele rusești, un singur cal poate fi dublul tânărului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]