1,978 matches
-
pentru tot ceea ce vine din România. Poate pentru că proza se vinde mai bine ca poezia, poate pentru că 2010 a fost considerat de voci puternice ale criticii literare un an bun pentru romanul românesc de după Revoluție, scriitorii invitați au fost cu predilecție prozatori, deși genericul sub care s-a făcut oferta noastră a fost Letteratura romena, oggi. Gabriela Adameșteanu, Adriana Babeți, Doina Ruști, Cristian Teodorescu, Varujan Vosganian, Lucian Dan Teodorovici, Radu Pavel Gheo, Vasile Ernu, Adrian Chivu, Nora Iuga, Dan Lungu, Florin
România la Târgul Internațional de Carte de la Torino by Mariana Gorczyca () [Corola-journal/Journalistic/5530_a_6855]
-
la fel de bine revelația sau impostura. Cum le deosebim? De la caz la caz. Un criteriu general e greu de găsit. De fapt, tocmai aici stă dificultatea. Așanumita critică de poezie nu e altceva decât suma discursurilor câtorva critici care comentează cu predilecție cărți aparținând acestui gen. (În fruntea listei sunt citați, de obicei, Gheorghe Grigurcu și Al. Cistelecan.) Instituția în sine, deci, pare inventată retroactiv ca bază de legitimare a reprezentanților ei. Acestea ar fi premisele. Cât privește consecințele, situația, și-așa
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]
-
literatură în culori, cum nici pinacoteca nu e bibliotecă cu imagini înrămate. În genere, talentul nu e interdisciplinar și nici hibrid. E monovalent, tiranic și supărător de selectiv, iar atunci cînd atinge treapta geniului e revoltător de exclusivist: are o predilecție în exprimarea de tip unilateral, orice combinație transdisciplinară fiindu-i dăunătoare. Dacă Dürer ar fi căutat „libretul“ inerent tablourilor, astăzi nu am mai fi vorbit despre el, și e un noroc că a avut inspirația de a nu amesteca arta
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
o expresie critică densă și plastică, totodată. Lumea criticului (2000) este o impunătoare culegere de cronici literare, în care criticul radiografiază opere literare de referință, în stilul său propriu, marcat de echilibru și obiectivitate. Fragmente contemporane (2004) stă sub semnul predilecției autorului pentru fragment („Bine cu adevărat mă simt mai ales în fragment. M-am complăcut și mă complac în fragment, dar poate că și din fragmente se profilează, prin însumare, cine știe, o imagine a întregului, fie ea și aproximativă
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
actuale. Căci nevoia drepturilor apare numai acolo unde a dispărut frica de Dumnezeu. Dacă oamenii ar avea frică de transcendent, toate drepturile ar fi respectate de la sine, tocmai lipsa temerii făcînd necesară stipularea unor prerogative de ordin individual. Autorul manifestă predilecție pentru termenul de „întrezăriri“, în al cărui sens vede prins clarobscurul destinului și șansa de a vedea cîte ceva în țesătura lui. Stroescu-Stînișoară e cu precădere un doctrinar al ideilor, nu un artist al cuvintelor, dar un doctrinar a cărui
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
democratică. Nu se poate să nu remarci, în aceste condiții, că asemănarea dintre gândirea lui Aron și Lovinescu (de la distincția căruia am pornit, menită să combată epidemia pamfletară a epocii din pragul războiului al doilea) este aceea care le determină predilecția pentru polemică, precum și stilul nobil. Asemănare care merge departe, în formația intelectuală și în comportamentul amândurora. Solidele lor convingeri liberale i-au împins să nu se angajeze în partide, rezervându-și rolul modest de observatori ai vieții politice, respectiv, literare
Polemică și pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5806_a_7131]
-
înceată, care îi pătrunde cuvintele și îi anticipează frazele. Netrecînd prin rupturi de nivel afectiv, scrisul său e în fidelitate cu timbrul: neted și nespectaculos, cu o sintaxă obișnuită și cu un lexic normal. Neavînd repugnanță de ton, n-are predilecție pentru asprimea polemică, și neavînd schimbări de ritm, nu atrage cititorul prin accelerări prozodice. Totul curge lent în matca unor fraze lungi și diluate. Autorul scrie clar, cristalin și molcom, fără obscurități sau tente cețoase. Un metronom didactic tratîndu-și impecabil
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
cuplarea sa la realitate e nespus de firavă. Un monstru de singurătate trăind în dedesubturile unei intimități rasate, dar un monstru a cărui gîndire se hrănește dintr-un simț aparte pentru dimensiunile oculte. În Tarangul găsim o natură religioasă avînd predilecție pentru obscurități și bizarerii, genul de fantast care caută numai amănuntele ce amintesc de elementul numinos al destinului. Un interiorizat trăind sub spectrul unei divinități pe care o presimte fără s-o poată atinge, și pe care o intuiește fără
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
Culianu face teoria șamanilor fără a fi el însuși șaman. E limitarea inerentă de care e atins un cercetător care face din religie un obiect de analiză, și nu o sursă de mîntuire. Culianu e doctrinar în sens laic, fără predilecții profetice și fără apetit pentru gînduri inspirate. Un intelectual onest căruia îi lipsește nebunia unei ipoteze care să rupă pecețile domeniului, singularizîndu- l. Reacția cititorului la o astfel de proză exegetică e după natura intimă a fiecăruia: fără o minimă
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
mai am un poem de încheiat/ și vin negreșit câine credincios/ așteaptă- mă după colțul unei nopți/ la miezul negru”. Poemele lui Toma Grigorie se construiesc, în acord cu titlul cărții, (să notăm, în trecere, că autorul manifestă o vizibilă predilecție pentru onomatextele „derivate”: Cina cea de toamnă, Ce mai taci Gary?), sub semnul crepuscularității. Multe poeme se situează în orizontul „vecerniei”, când clopotele bat în dungă potențând presentimentul morții. Toamna este percepută ca anotimp al retrăirilor nostalgice, cu speranța de
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]
-
explicîndu-se interesul arătat pentru Schmemann sau Siluan Athonitul. Cum pentru Dan Iacob nu contează decît cărțile în al căror spirit și-l regăsește pe al său, filosofia academică e caterisită ca fiind ostentație găunoasă de savantlîcuri prețioase. Dan Iacob are predilecție pentru cărțile de inițiere în înțelepciuni ezoterice, ocolind tomurile docte, zidite în armuri seci. Autorul caută profunzimea gnomică, exprimată în sentințe care merg la suflet, fără ocolișul prezumțios al limbajului de specialitate. Între Hegel și Vasile Lovinescu îl preferă pe
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
Gabriel Dimisianu Istoric, om politic, autor de spirituale rememorări ale propriului trecut, jurnalist dintre cei mai activi și mai plini de vervă, strecurând un grăunte de umor chiar și atunci când comentează dezastrele din Orientul Mijlociu, zona pe care o cercetează cu predilecție, Adrian Cioroianu ni se înfățișează, iată, și ca romancier. Acest Adulter cu smochine și pescăruși (Ed.Curtea veche, 2012) este un roman în sensul deplin al noțiunii, cu epică legată strâns și cu personaje care se rețin. În deschidere Adrian
Noul romancier by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3732_a_5057]
-
uzurpatoarea unor prerogative sacre, de posesia cărora nu e îndreptățită. Ce va urma după Nietzsche va fi degradarea treptată a unei discipline care își va pierde apetența pentru mister în favoarea gîndirii logice. Filosofii vor înceta să mai fie profeți cu predilecție pentru taine și vor deveni tehnicieni cu ușurință în silogisme. Excepția numită Heidegger - ultimul glas prin care filosofia a atins tonul oracular, de imn al misterelor, de pe vremea lui Hegel - nu schimbă tendința generală. În Europa, filosofia este un motet
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
lume, unde până și turnătorii sunt niște demiurgi”. Ca suprapersonaj, blocul capătă conștiință de sine, acționând asemeni unui organism ce înghite tumorile și securizează ordinea perfectă. Imobilul „prin maniera lui sângeroasă de manifestare, imita, la scară mică, întreg blocul comunist”. Predilecția pentru un asemenea personaj are sens, pentru că naratorul, spumos și sarcastic, nu-și ascunde nicio clipă aversiunea pentru protagoniști. Empatia, câtă există, se justifică numai prin ecourile sfârșitului. De pildă, Emil aduce cu un artist pop din comunism mai ales
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
din pensula lui culorile ies stinse, uneori șterse, niciodată stridente, ca o veștejire moale în tente limfatice. E moliciunea de ochi recules a unui credincios care molipsește lucrurile cu blîndețe contemplativă, de aici tenta apoasă, alburie sau pămîntie a desenelor. Predilecția pentru nuanțe șterse merge mînă în mînă cu conținutul tablourilor. Paștina pictează colțuri de lume, dar aproape deloc situații umane. Cele cîteva portrete (mama, soția, Dumitru Stăniloae) sînt prea rare pentru a încălca regula. Ochiul său e atras de naturi
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
Sorin Lavric Mircea Eliade, Imagini și simboluri. Eseu despre simbolismul magico-religios, prefață de Georges Dumézil, trad. din franceză de Alexandra Beldescu, Edit. Humanitas, 2013, 212 pag. La Eliade viciul cantității își găsește remediul în limpezimea distincț iilor, predilecția pentru detalii savante fiind îmblînzită de o viziune clară. De aceea, pe cît de monstruos e în erudiție, pe atît de atent e să nu se lase înghițit de ea. La mijloc e un imbold de a compensa luxurianța unor
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
și toată opera lui Descartes. După ani de zile în care a predat literatură contemporană franceză la Universitatea din Maastricht, Olga a renunțat și trăiește în prezent exclusiv din traduceri. Îmi spune un lucru ciudat: editurile olandeze caută acum cu predilecție filosofie, nu romane. Povestirile au pierdut de mult teren, romanul mai mergea, dar între roman și filosofie, cererea publicului înclină în prezent spre filosofie. Să fim mai predispuși spre filosofie în vremurile tulburi pe care le trăim? Mai aflu că
Fulgurări dintr-un univers al traducerii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3123_a_4448]
-
Căci rafinat estet, cum a fost, de bună seamă, Dimitrie Sadoveanu, el a avut o viziune melancolică asupra lumii. Așa se face că retras, străin de interese sau vanități lumești, cu o evidentă lipsă de interes pentru politică, pictând, de predilecție, în sihăstrie, la Văratec sau la Târgu Neamț, rareori în aer liber și, de cele mai multe ori, făcând fotografii pe care le stiliza apoi în atelier, învăluindu-le în lumina lăuntrică a sufletului său, Dimitrie Sadoveanu avea să intre în conflict
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
păsării și firea sarcastică - fac din Pavlovici un observator al cărui intelect nu îngăduie paroxisme sufletești. Autorul nu suferă patetismele, efuziunile, tensiunile sau încordările pînă la limita colapsului. În schimb preferă poanta, surpriza caraghioasă, ridicolul situației. Într-un cuvînt, are predilecție pentru comedia de situații, nu pentru drama de caractere. Din acest motiv Pavlovici e un martor sulfuric, depunător de mărturie corozivă. Rare sînt paginile cînd autorul vorbește despre sine, de pildă cînd descrie operația de amigdale fără anestezie, sau bătaia
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
puncte de convergență ale unor trasee urbane, capete ale unor linii de transport; acestea dobândesc un caracter particular datorită tendinței generale de a lua drept puncte de reper astfel de locuri 11. În orientarea lor, oamenii aleg drept locuri-cheie cu predilecție astfel de puncte de joncțiune, pe care le învestesc ulterior cu noi semnificații, integrându-le pe o hartă personală a orașului, sau a segmentului urban pe care îl cunosc și îl frecventează cel mai des. De asemenea, subliniază Sansot, intersecțiile
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
fiul cea mai teribilă înjurătură românească: "moașă-ta pe gheață!" În roman sunt evocate toate clădirile mai importante din Bucureștiul de atunci sau de astăzi. De asemenea locurile de plimbare pentru protipendadă, parcurile, cafenelele și restaurantele renumite. Manifestînd o adevărată predilecție pentru amănunt, Haller descrie periferia și abatorul în culori neplăcute și vorbește despre cîinii vagabonzi și semisălbăticiți din București, prezenți peste tot, o victimă și ei a socialismului, rămași de pripas cînd stăpînii lor s-au mutat în blocurile construite
Un nou roman despre București by Mircea M. Pop () [Corola-journal/Imaginative/15328_a_16653]
-
regimului comunist, care a beneficiat în vremea dictaturii de finanțări consistente pentru filmele sale cu tema naționalistă-istorică, a introdus în lege, din poziția sa de senator, exact acele criterii de acordare a finanțării în care să se poată încadra cu predilecție doar proiectele sale cinematografice postdecembriste, păstrându-și astfel prin forță privilegiul de a fi producător de bunuri simbolice. Concluzii Până la instalarea modernității, posibilitatea de a produce bunuri simbolice a fost în serviciul exclusiv al grupurilor aflate la putere și în
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
ținea de psihologia lui hiperbolică. Geo era un hiperbolic. Mă gîndeam de multe ori ce legătură ar putea exista între constituția sa biologică, ieșită din comun, și opera lui. Cred că la Bogza marile desfășurări, marile unduiri ale frazei sale, predilecția pentru cultivarea hiperbolei se aflau în oarecari legături, adînci și oculte, cu constituția lui de hiperhipofizar. Oasele acelea mari, mari, ca la nimeni altcineva... Era, neîndoielnic, un produs al propriei geologii". în relație cu Paul Păun, poetul-medic își amintește un
Un poet în oglinda dialogului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10904_a_12229]
-
precursor al celor mai radicale experiențe alternative. Visul icoanei conviețuiște, așadar, cu îndelungile insomnii ale istoriei. ION Nicodim: creator de spectacole vizuale, fără prejudecăți în ceea ce privește expresia, tehnica sau genul, sprijinit de o viguroasă și dinamică memorie culturală, artistul urmărește cu predilecție eficiența limbajului. Formele sale pure, fie ele obiecte, lucrări de pictură sau de sculptură, decupate armonios și identificate fără echivoc, trimit în mod fals către model și către cîmpul său de conotații. De fapt, Nicodim nu oferă imagini de-a
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
etc. nu sînt pretexte pentru o meditație implicită, ci simple repere ale unei imense bucurii de a face. ION Pacea: a redat, alături de alți cîțiva colegi de generație, demnitatea artei românești în plin dezmăț realist-socialist. Structură meridională, colorist așezat cu predilecție în zona caldă a spectrului. Pacea este un nordic în ceea ce privește rigoarea și soliditatea compoziției. în ciuda naturii sale solare, a voluptății de a pune tușa ori de a așeza un ton, el nu se risipește în atmosferă și nu se leagănă
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]